Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 – 1975)

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 - 1975) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articol preluat de pe basilica.ro

 

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 – 1975)


 

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 - 1975) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 – 1975) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu s-a născut în 10 ianuarie 1905, la Cava­di­nești, județul Galați, într-o familie de țărani foarte săraci.

Mama lui a trecut la Domnul pe când avea un an, în timp ce încerca să dea naștere celui de-al doilea copil.

Tatăl, în urma unui accident, nu a mai fost în stare să aibă grijă nici de el, nici de copil.

Atunci, micul Constantin a fost luat și crescut de bunica lui, Ioana.

La vârsta de șase ani a aflat adevărul despre mama sa, fiind foarte întristat.

Bunica, cu multă dragoste, i-a spus că mama lui trăiește, dar în cer, la Dumnezeu, de unde îl veghează și îl ajută.

Când mergeau la biserică, bunica îi arăta icoana Maicii Domnului, spunându-i:

Aceasta este Mama ta cea mai adevărată, ea îți va purta de grijă, ei să te rogi!”.

După moartea bunicului, tânărul Constantin s-a mutat împreună cu bunica sa la Galați.

La școală finalizat ciclul primar cu rezultate foarte bune.

Toată copilăria a suferit întrucât nu avea ce să mă­nân­ce.

La vârsta de aproape 12 ani a fost înscris la Școala de cântăreți bisericești.

Deși învăța bine, s-a retras după primul trimestru, întrucât nu avea cu ce plăti taxele școlare.

Atunci bunica a hotărât să-l prezinte pe copil celuilalt fiu al ei, preot într-un sat aproape de Galați, rugându-l să-l ia cântăreț la biserica lui, ca, astfel, băiatul să nu fie înstrăinat de cele sfinte și să-și facă un rost.

Tânărul Constantin a ajuns, însă, argat fără simbrie, fiind nevoit să pască vitele, să curețe grajdul și să facă toate treburile gospodăriei, vreme de doi ani, fără a cârti, deși sufletul lui tânjea după carte și după rugăciune.

Bunica, văzând situația, cu multă durere în suflet, l-a luat pe băiat la Galați și l-a rugat pe fostul lui învățător să o ajute și să-l pregătească pe nepot pentru admiterea la Seminarul Teologic.

Întrucât meditatorul trebuia plătit, bunica a vândut vițeaua pe care o avea, ca să-și achite obligațiile.

În 1919, la vârsta de 15 ani, Sfântul Constantin a fost admis la Semi­na­rul Teologic din Galați, unde a intrat ca bursier, fiind al treilea între cei 500 de candidați.

Atâta sete de carte avea, încât la seminar a absolvit câte doi ani într-unul singur, cu toate că muncea noaptea la o fabrică de cherestea.

În anul 1925 a devenit student la Bu­curești, la Facultatea de Teo­logie și la Academia de Muzică.

La fel de sărac, doi ani a dormit pe jos, într-o man­sardă din Piața Amzei, iar apoi în sala de așteptare a Gării de Nord.

Nici mâncarea nu-i prisosea, întrucât mânca de la cantină res­turile lăsate de ceilalți studenți.

După obținerea licenței în teologie, între 1929 și 1934, a fost cântăreț la Biserica Lucaci din Capitală.

Dumnezeu i-a rânduit o soție credincioasă, pe Maria Constan­tinescu, licențiată în litere și filosofie.

Familia ei nu l-a vrut pe Constantin.

Era prea sărman, prea dedicat slujirii.

Au lăsat-o să se mărite doar după ce patru ani a luptat pentru aceasta, iar de durere, s-a îmbolnăvit de ficat.

S-au căsătorit și au plecat la Catedrala Epis­co­pală din Huși, pentru că, în București, tânărul teolog Constantin nu și-a găsit nicio parohie.

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 - 1975) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 – 1975) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

A fost hirotonit preot pe seama Catedralei Episcopale din Huși, la Mănăstirea Adam, de Episcopul Nifon Criveanu al Hușilor, apoi, în același an, a fost numit director și profesor al Școlii de cântăreți, ulterior fiind desemnat protoiereu de Fălciu.

La Huși, Sfântul Constantin a stat până la 1 noiembrie 1938, când s-a transferat la Bucu­rești, la parohia nou înființată „Parcul Călărași”, pentru că soția sa primise un post de pro­fe­sor de limba germa­nă și franceză la Liceul „Nicolae Băl­cescu”.

Noua parohie din car­tierul Vergului nu avea biserică, nici casă parohială, nici venit lunar pentru preotul paroh, fiind poziționată într-un cartier de muncitori foarte săraci.

Pentru început, prin bunăvoința doctorului Victor Gomoiu, ctitorul și directorul Așezămintelor „Regina Elena”, Sfântul Constantin a organizat în subsolul spitalului un mic paraclis.

După ce a obținut de la autorități locul pentru biserică, în șapte ani, între 1942 și 1949, a zidit-o, având dimensiunile unei catedrale.

În paralel, i-a mobilizat pe credincioși să nu rămână indiferenți la problemele celor din jur și să-i ajute pe cei aflați în suferință.

Totul în vreme de război și într-un timp în care își pierduse soția, pentru că preo­tea­sa Maria a plecat la Domnul, bolnavă de cancer, în anul 1941, lăsându-l vă­duv, cu două fetițe mici.

Odată cu instaurarea regimului comunist în România, s-a declanșat o mare prigoană, atât asupra slujitorilor Sfântului Altar, cât și asupra credincioșilor ortodocși.

Sfântul Constantin a primit și el această cruce grea a mărturisirii lui Hristos în temnițele comuniste.

În ziua de 12 ianuarie 1954 a fost arestat, trecând prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla (1956-1962) și Dej (1955) și prin lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959).

Multe sunt chinurile pe care le-a îndurat în temniță mucenicul lui Hristos.

A fost ars cu fierul roșu la tălpi, i s-a smuls barba, a fost bătut și umilit ca să se lepede de Hristos.

Însă, fericitul Constantin cu bărbăție duhovnicească le răspundea:

Puteți să mă chinuiți cât vreți, dar nu mă lepăd de Hristos.”

Eliberat pe 10 ianuarie 1962, a primit doi ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în satul Viișoara.

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 - 1975) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 – 1975) – foto preluat de pe doxologia.ro

S-a întors în București în 1964 și Patriarhul Justinian Marina i-a încredințat Biserica Sapienței.

Singur, bolnav, flămând, în zdrențe, cu încălțămintea ruptă, dar plin de încredere, Sfântul Constantin a ajuns, pe 1 iunie 1965, în curtea Bisericii Sapienței, care era în paragină.

Sfântul a refăcut biserica și a adunat în jurul său o comunitate euharistică foarte implicată în activități filantropice.

Biserica a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioși veniți din toate colțurile Bucureștiului și chiar din provincie, iar acest fapt era îngrijorător în ochii Securității.

După nenumărate presiuni pentru a colabora cu necredincioșii și a trăda Taina Sfintei Spovedanii, Sfântul Constantin, care era greu bolnav și necesita o intervenție chirurgicală, a fost amenințat că, dacă nu se sinucide, oricum va fi victima unei operații nereușite, care îi va provoca moartea.

Atunci slujitorul lui Hristos și-a asumat cu mult curaj operația.

Și-a pregătit totul din timp, a slujit Dumnezeiasca Liturghie la sărbătoarea Sfintei Parascheva, apoi și-a luat rămas bun de la credincioși, mergând de bună voie la spital.

După operație, doctorul care l-a operat, unealtă a regimului comunist criminal, i-a spus:

Cum, n-ai murit încă?!”.

Sfântul Constantin, adunându-și ultimele puteri, a cerut să fie spovedit și împărtășit, apoi și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în 23 octombrie 1975, la vârsta de 70 de ani, fiind împodobit cu slăvită cunună mucenicească.

Sfintele sale moaște au fost descoperite în octombrie 2023, răspândind bună mireasmă. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în luna iulie 2024.

 

Tropar, glas 5

Din pruncie, Părinte, în sărăcie trăind, te-ai curăţit spre slujirea cea rânduită de sus, ca să poți purta și sarcina aproapelui. Astfel, Sfinţite Constantin, Mucenic al lui Hristos, a tuturor mângâiere te-a arătat Cel ce lumea a mântuit prin răstignirea Sa.

 

cititi mai mult despre si pe: ziarullumina.rodoxologia.rowww.crestinortodox.rofericiticeiprigoniti.netwww.formula-as.ro