Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 – 1975)
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 – 1975) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu s-a născut în 10 ianuarie 1905, la Cavadinești, județul Galați, într-o familie de țărani foarte săraci.
Mama lui a trecut la Domnul pe când avea un an, în timp ce încerca să dea naștere celui de-al doilea copil.
Tatăl, în urma unui accident, nu a mai fost în stare să aibă grijă nici de el, nici de copil.
Atunci, micul Constantin a fost luat și crescut de bunica lui, Ioana.
La vârsta de șase ani a aflat adevărul despre mama sa, fiind foarte întristat.
Bunica, cu multă dragoste, i-a spus că mama lui trăiește, dar în cer, la Dumnezeu, de unde îl veghează și îl ajută.
Când mergeau la biserică, bunica îi arăta icoana Maicii Domnului, spunându-i:
„Aceasta este Mama ta cea mai adevărată, ea îți va purta de grijă, ei să te rogi!”.
După moartea bunicului, tânărul Constantin s-a mutat împreună cu bunica sa la Galați.
La școală finalizat ciclul primar cu rezultate foarte bune.
Toată copilăria a suferit întrucât nu avea ce să mănânce.
La vârsta de aproape 12 ani a fost înscris la Școala de cântăreți bisericești.
Deși învăța bine, s-a retras după primul trimestru, întrucât nu avea cu ce plăti taxele școlare.
Atunci bunica a hotărât să-l prezinte pe copil celuilalt fiu al ei, preot într-un sat aproape de Galați, rugându-l să-l ia cântăreț la biserica lui, ca, astfel, băiatul să nu fie înstrăinat de cele sfinte și să-și facă un rost.
Tânărul Constantin a ajuns, însă, argat fără simbrie, fiind nevoit să pască vitele, să curețe grajdul și să facă toate treburile gospodăriei, vreme de doi ani, fără a cârti, deși sufletul lui tânjea după carte și după rugăciune.
Bunica, văzând situația, cu multă durere în suflet, l-a luat pe băiat la Galați și l-a rugat pe fostul lui învățător să o ajute și să-l pregătească pe nepot pentru admiterea la Seminarul Teologic.
Întrucât meditatorul trebuia plătit, bunica a vândut vițeaua pe care o avea, ca să-și achite obligațiile.
În 1919, la vârsta de 15 ani, Sfântul Constantin a fost admis la Seminarul Teologic din Galați, unde a intrat ca bursier, fiind al treilea între cei 500 de candidați.
Atâta sete de carte avea, încât la seminar a absolvit câte doi ani într-unul singur, cu toate că muncea noaptea la o fabrică de cherestea.
În anul 1925 a devenit student la București, la Facultatea de Teologie și la Academia de Muzică.
La fel de sărac, doi ani a dormit pe jos, într-o mansardă din Piața Amzei, iar apoi în sala de așteptare a Gării de Nord.
Nici mâncarea nu-i prisosea, întrucât mânca de la cantină resturile lăsate de ceilalți studenți.
După obținerea licenței în teologie, între 1929 și 1934, a fost cântăreț la Biserica Lucaci din Capitală.
Dumnezeu i-a rânduit o soție credincioasă, pe Maria Constantinescu, licențiată în litere și filosofie.
Familia ei nu l-a vrut pe Constantin.
Era prea sărman, prea dedicat slujirii.
Au lăsat-o să se mărite doar după ce patru ani a luptat pentru aceasta, iar de durere, s-a îmbolnăvit de ficat.
S-au căsătorit și au plecat la Catedrala Episcopală din Huși, pentru că, în București, tânărul teolog Constantin nu și-a găsit nicio parohie.
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 – 1975) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
A fost hirotonit preot pe seama Catedralei Episcopale din Huși, la Mănăstirea Adam, de Episcopul Nifon Criveanu al Hușilor, apoi, în același an, a fost numit director și profesor al Școlii de cântăreți, ulterior fiind desemnat protoiereu de Fălciu.
La Huși, Sfântul Constantin a stat până la 1 noiembrie 1938, când s-a transferat la București, la parohia nou înființată „Parcul Călărași”, pentru că soția sa primise un post de profesor de limba germană și franceză la Liceul „Nicolae Bălcescu”.
Noua parohie din cartierul Vergului nu avea biserică, nici casă parohială, nici venit lunar pentru preotul paroh, fiind poziționată într-un cartier de muncitori foarte săraci.
Pentru început, prin bunăvoința doctorului Victor Gomoiu, ctitorul și directorul Așezămintelor „Regina Elena”, Sfântul Constantin a organizat în subsolul spitalului un mic paraclis.
După ce a obținut de la autorități locul pentru biserică, în șapte ani, între 1942 și 1949, a zidit-o, având dimensiunile unei catedrale.
În paralel, i-a mobilizat pe credincioși să nu rămână indiferenți la problemele celor din jur și să-i ajute pe cei aflați în suferință.
Totul în vreme de război și într-un timp în care își pierduse soția, pentru că preoteasa Maria a plecat la Domnul, bolnavă de cancer, în anul 1941, lăsându-l văduv, cu două fetițe mici.
Odată cu instaurarea regimului comunist în România, s-a declanșat o mare prigoană, atât asupra slujitorilor Sfântului Altar, cât și asupra credincioșilor ortodocși.
Sfântul Constantin a primit și el această cruce grea a mărturisirii lui Hristos în temnițele comuniste.
În ziua de 12 ianuarie 1954 a fost arestat, trecând prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla (1956-1962) și Dej (1955) și prin lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959).
Multe sunt chinurile pe care le-a îndurat în temniță mucenicul lui Hristos.
A fost ars cu fierul roșu la tălpi, i s-a smuls barba, a fost bătut și umilit ca să se lepede de Hristos.
Însă, fericitul Constantin cu bărbăție duhovnicească le răspundea:
„Puteți să mă chinuiți cât vreți, dar nu mă lepăd de Hristos.”
Eliberat pe 10 ianuarie 1962, a primit doi ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în satul Viișoara.
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905 – 1975) – foto preluat de pe doxologia.ro
S-a întors în București în 1964 și Patriarhul Justinian Marina i-a încredințat Biserica Sapienței.
Singur, bolnav, flămând, în zdrențe, cu încălțămintea ruptă, dar plin de încredere, Sfântul Constantin a ajuns, pe 1 iunie 1965, în curtea Bisericii Sapienței, care era în paragină.
Sfântul a refăcut biserica și a adunat în jurul său o comunitate euharistică foarte implicată în activități filantropice.
Biserica a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioși veniți din toate colțurile Bucureștiului și chiar din provincie, iar acest fapt era îngrijorător în ochii Securității.
După nenumărate presiuni pentru a colabora cu necredincioșii și a trăda Taina Sfintei Spovedanii, Sfântul Constantin, care era greu bolnav și necesita o intervenție chirurgicală, a fost amenințat că, dacă nu se sinucide, oricum va fi victima unei operații nereușite, care îi va provoca moartea.
Atunci slujitorul lui Hristos și-a asumat cu mult curaj operația.
Și-a pregătit totul din timp, a slujit Dumnezeiasca Liturghie la sărbătoarea Sfintei Parascheva, apoi și-a luat rămas bun de la credincioși, mergând de bună voie la spital.
După operație, doctorul care l-a operat, unealtă a regimului comunist criminal, i-a spus:
„Cum, n-ai murit încă?!”.
Sfântul Constantin, adunându-și ultimele puteri, a cerut să fie spovedit și împărtășit, apoi și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în 23 octombrie 1975, la vârsta de 70 de ani, fiind împodobit cu slăvită cunună mucenicească.
Sfintele sale moaște au fost descoperite în octombrie 2023, răspândind bună mireasmă. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în luna iulie 2024.
Tropar, glas 5
Din pruncie, Părinte, în sărăcie trăind, te-ai curăţit spre slujirea cea rânduită de sus, ca să poți purta și sarcina aproapelui. Astfel, Sfinţite Constantin, Mucenic al lui Hristos, a tuturor mângâiere te-a arătat Cel ce lumea a mântuit prin răstignirea Sa.
Sf. Ap. Iacob rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului
Sfântul Apostol Iacob cel Drept, numit și Iacob Fratele Domnului sau Iacob Ruda Domnului (adormit în anul 62 d.Hr.), a fost unul dintre Cei Șaptezeci de Apostoli, fiind și primul Episcop al Ierusalimului.
În conformitate cu Protoevanghelia lui Iacob, Iacob a fost fiul Dreptului Iosif (alături de ceilalți „frați ai Domnului” menționați în Sfânta Scriptură) dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu Maria.
El a scris o epistolă, numită Epistola Sf. Apostol Iacob, care este parte componentă a Noului Testament.
Sfântul Iacob este prăznuit în 23 octombrie, în 26 decembrie, în 30 decembrie (împreună cu David Regele și cu Sfântul și Dreptul Iosif), precum și în 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci de Apostoli.
Nume
Eusebiu, citând din Hegesippus, spune că Iacob a fost „numit cel Drept de toți din vremea Mântuitorului până în zilele noastre; pentru că sunt mulți care poartă numele de Iacob”.
El este numit în grecește Adelphos – „frate”. ‘Frații’ lui Iisus – Iacov, alături de Iuda, Simon, și Iust – sunt pomeniți în Matei 13:55, în Marcu 6:3, în Luca 6:14 și de către Pavel în Galateni 1:19.
Viața
Ieronim, în De Viris Illustribus, citează descrierea lui Iacob din volumul cinci de Commentarii al lui Hegesippus (pierdut în prezent):
„După apostoli, Iacob fratele Domnului, numit cel Drept a fost numit cap al Bisericii din Ierusalim. Într-adevăr, mulți au numele de Iacob. Acesta a fost sfânt încă din pântecul mamei sale. El nu a gustat vin sau altă băutură alcoolică, nu mânca nici un fel de carne, nu și-a tăiat barba și nici nu a făcut baie vreodată. El este singurul care a putut intra în Sfânta Sfintelor, deoarece nu folosea decât haine din păr și mergea singur la templu să se roage singur pentru popor, încât i se făcuse pielea de pe genunchi tare ca genunchiul cămilei.”
Pavel îl descrie apoi pe Iacob ca pe unul pe care însăși Hristos la arătat mai răsărit (I Corinteni 15:3-8); ulterior în I Corinteni, el îl menționează pe Iacob într-un mod care sugerează că Iacob a fost căsătorit (9:5); iar în Galateni, Pavel îl pune pe Iacob alături de Chefa (cunoscut mai ales sub numele de Petru) și de Ioan ca fiind cei trei „stâlpi” ai Bisericii, și cel care va propovădui printre cei „circumciși” (aceștia sunt evreii) din Ierusalim, în timp ce Pavel și colaboratorii săi va predica printre păgâni (2:9, 2:12).
Faptele dovedesc fără putință de tăgadă că Iacob a fost o figură importantă în comunitatea creștină din Ierusalim. Când Petru, scăpând în mod miraculos din închisoare, trebuie să fugă din Ierusalim, el cere ca Iacob să fie informat (12:17). Când creștinii din Antiohia sunt îngrijorați cu privire la faptul dacă creștinii neevrei trebuie sau nu să fie circumciși pentru a se mântui, cei din Ierusalim îi trimit pe Pavel și pe Barnaba să discute cu biserica de acolo dar Iacob este cel care tranșează disputa (15:13ff). Când Pavel ajunge în Ierusalim cu ajutoarele pentru credincioșii de acolo, Iacob este cel cu care vorbește și care insistă ca Pavel să se curețe după ritualul obișnuit la Templu (21:18).
Un pasaj controversat, adesea caracterizat ca fiind o interpolare creștină, din Antichități Iudaice (în greaca antică: Ἰουδαϊκῆς ἀρχαιολογίας) ale lui Iosif Flavius, prezintă moartea sa în Ierusalim ca având loc după moartea procuratorului Porcius Festus, dar înainte ca Clodius Albinus să-și preia funcția (Antichități Iudaice 20,9)—având astfel loc în anul 62 d.Hr.. Marele preot Anania a profitat de avantajul acestei lipse de autoritate imperială pentru a convoca o curte de judecători care l-au condamnat pe Iacob „pentru acuzația de încălcare a legii”, acesta fiind apoi executat prin lapidare.
Iosif Flavius precizează că fapta lui Anania a fost considerată de majoritatea ca o crimă juridică și i-a ofensat pe „cei care erau considerați mințile luminate din oraș și habotnici în respectarea Legii”, ceea ce i-a făcut să meargă cu o petiție în această problemă la Albinus, imediat ce acesta a intrat în provincie. Protestul lor a dus la destituirea lui Anania din funcția de mare preot.
Eusebiu, citându-l pe Iosif Flavius, redă pasaje acum pierdute din Hegesippus și din Clement al Alexandriei (Historia Ecclesiae, 2.23). Povestirea lui Hegesippus se pare că diferă de ceea ce spune Iosif Flavius: fariseii, supărați pe învățăturile lui Iacob, întâi l-au adus în fața adunării preoților din Templul din Ierusalim, apoi l-au lapidat și la sfârșit i-au zdrobit oasele cu un ciocan de piuă.
Protoevanghelia lui Iacob (sau Evanghelia Copilăriei după Iacob), o operă din secolul al II-lea, îl prezintă ca fiind autorul acesteia.
Imnografie
Troparul Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului
Glasul al 2-lea:
Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte; ca un mucenic ești neînduplecat; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului
Glasul al 4-lea:
Cel Ce Te-ai Înălţat…
Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Unul-Născut, Cel ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Iacove dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor și învățător Ierusalemitenilor și ispravnic credincios tainelor celor duhovnicești. Pentru aceasta toți pe tine te cinstim, Apostole.
Iconografie
Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 149, 151), arată că Sf. Apostol Iacob, „fratele Domnului” trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân (cu părul creț), cu barba lungă, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.
Când este zugrăvit în ceata sfințiților ierarhi, poartă zicerea (din rugăciunea amvonului): „Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine…”
Viața Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului, primul episcop al Ierusalimului
Sf. Ap. Iacob, rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului (†62) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Iacob a fost fiul Sfântului Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare. Din tinerețele sale, iubind viața aspră, niciodată n-a mâncat bucate sau untdelemn, ci numai pâine. De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură alcoolică n-a gustat, decât numai apă. În baie n-a intrat și toată odihna trupească a lepădat-o, apoi pe trup avea întotdeauna o haină aspră de păr și toate nopțile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puțin iar din pricina deselor plecări de genunchi se asprise pielea ca a cămilelor. Apoi a păzit curăția fecioriei sale fără de prihană, până la sfârșit. Pentru că el se numea fratele Domnului, iată ce se scrie: „Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintâi pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui Ioan Botezătorul. Acești feciori erau: Iacob, Simion, Iuda și Iosi. Mai avea și trei fiice: Estir, Maria și Solomeea, care era femeia lui Zevedeu și mama apostolului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Murind Salomeea, femeia lui cea dintâi, Iosif trăia cu multă înțelepciune, crescându-și copiii săi în frica Domnului și întru învățătura poruncilor Legii. Și lui Iosif, ca unui bătrân înțelept, preoții i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire. Iosif ținea loc de tată Domnului nostru Iisus Hristos, cum era numit de mulți care nu știau taina întrupării Fiului lui Dumnezeu și care era socotit că bărbat al pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta iudeii, mirându-se, ziceau: „Nu este Acesta feciorul lui Iosif, teslarul? Oare nu se numește mama Lui Maria și frații Lui Iacob, Simon, Iuda și Iosi? Și surorile lui nu sunt toate trei la noi?”. Deci, Mântuitorul nostru este socotit că unchi al apostolului Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, care era fiu al Salomeei, fiica lui Iosif, logodnicul. De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif și frate după trup al fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a viețuit. Pentru aceea și Iacob s-a numit fratele Domnului după trup. Iar când s-a întrupat Hristos Domnul și Preacurată Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, a fugit cu dânsul în Egipt, atunci și Iacob a fugit cu dânșii, călătorind împreună cu Maica Domnului și cu Sfântul Iosif, tatăl lui.
Ajungând dumnezeiescul prunc Iisus Hristos la vârsta desăvârșita și învățând pe popoare Împărăția lui Dumnezeu, dovedind că El este adevăratul Mesia, Sfântul Iacob a crezut în El și, ascultând dumnezeieștile Lui cuvinte, mai mult s-a aprins cu inima spre dragostea lui Dumnezeu, începând a duce o viață mai aspră. Acum avea și dânsul de la Domnul său împrumutul dragostei, care a fost dovedită prin faptul că după patima cea de bunăvoie și învierea Domnului, S-a arătat întâi lui Iacob, iubitul Său frate, apoi celorlalți Apostoli. De acest lucru pomenește Pavel, zicând: „Iar după aceea s-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor”. De toți a fost numit Sfântul Iacob drept, căci toți vedeau viața lui cea bună și plăcută lui Dumnezeu, fiind numărat în ceata celor șaptezeci de apostoli. Apoi însuși Domnul nostru Iisus Hristos, așezându-l episcop, l-a învățat sfințita lucrare. Acestui întâi arhiereu și păstor i s-a încredințat biserica Ierusalimului cea din nou luminată. Acesta a alcătuit mai întâi și a scris Liturghia, fiind povățuit de Sfântul Duh, Liturghie pe care, mai târziu Sfântul Vasile cel Mare, apoi Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru neputința omenească au scurtat-o.
Sfântul Iacob, păscând turma lui Hristos în Ierusalim, pe mulți evrei și elini i-a întors la Domnul prin învățătura sa și i-a povățuit la calea cea dreaptă. Apoi a scris soborniceasca epistolă către cele douăsprezece seminții ale lui Israel, pline de învățătură insuflată de Dumnezeu și foarte folositoare, cu care se laudă toată Biserica lui Hristos, îndemnându-se la credință și la fapte. Iar pentru viața sa cea îmbunătățită, Sfântul Iacob avea mare cinste de la toți, nu numai de la credincioși, ci și de la necredincioși, pentru că arhiereii evrei, cei ce intrau în Sfânta Sfintelor numai o dată într-un an când săvârșeau slujbe, pe Sfântul Iacob adeseori nu-l opreau să intre acolo și să se roage. Pentru că vedeau viața lui cea curată și neprihănită, de aceea i-au mai dat un nume nou Obli sau Ofli, adică îngrădire sau, întărire oamenilor, sau decât toți mai drept îl numeau pe el.
Drept aceea, sfântul intra în Sfânta Sfintelor nu numai ziua, ci și noaptea și, căzând cu fața la pământ, aducea rugăciuni cu plângere lui Dumnezeu, pentru toată lumea. El era iubit de tot poporul pentru sfințenia sa, încât mulți iudei dintre cei mai bătrâni au crezut învățătura lui și toți cu plăcere îl ascultau și se adunau la dânsul, unii ca să asculte cuvintele lui, iar alții dorind să se atingă de marginea hainelor lui. În acea vreme era arhiereu Anan. Văzând fariseii și cărturarii că tot poporul ascultă învățătura lui Iacob și că mulți se întorc la Hristos, au început din invidie a se înfuria împotriva sfântului și gândeau rău despre dânsul, vrând ca să-l ucidă. Deci, s-au sfătuit să-l roage ca să întoarcă poporul de la Hristos și dacă n-ar vrea să facă aceasta, atunci să-l ucidă.
Sosind praznicul Paștelui, când poporul din toate cetățile și laturile s-au adunat în Ierusalim – iar Fest, care a izbăvit pe Pavel din mâinile iudeilor și l-a trimis la Roma, murise și încă nu venise de la Roma alt stăpânitor în locul lui – atunci cărturarii și fariseii au înconjurat pe Sfântul Iacob în biserică, zicându-i: „Rugămu-ne ție, dreptule, ca în ziua aceasta de praznic, în care s-a adunat de pretutindeni mulțime de popor, să faci o învățătură către toți, întorcându-i pe ei de la credința în Iisus, prin care s-au înșelat mulți, numindu-L pe Dânsul Fiul lui Dumnezeu și să-i înveți pe ei să nu se rătăcească, căci noi toți te cinstim pe tine și cu tot poporul te ascultăm și mărturisim pentru tine cum că tu iubești adevărul și nu cauți în față; deci, să sfătuiești pe popor, ca să nu se înșele cu Iisus Cel răstignit. Rugămu-ne ție, ridică-te pe aripa cea înaltă a bisericii, ca toți să te poată vedea și auzi, căci precum vezi este multă lume, adunată din toate părțile”.
Acestea zicându-le, au suit pe Iacob pe aripa bisericii, iar ei au strigat către dânsul cu mare glas: „Prea dreptule bărbat, noi toți suntem datori a te asculta, spune-ne nouă adevărul, cum înțelegi tu învățătura lui Iisus Cel răstignit, căci popoarele noastre rătăcesc în urma Lui”. Iar sfântul cu glas mare a zis: „Ce mă întrebați pentru Fiul Omului, Care de voie a pătimit, S-a răstignit, S-a îngropat și a treia zi S-a sculat din mormânt? Iată, El acum șade în ceruri, de-a dreapta Puterii celei preaînalte și iarăși va veni pe norii cerului, ca să judece viii și morții”. Aceste cuvinte auzindu-le popoarele, s-au bucurat foarte mult de mărturia lui Iacob, care a spus-o pentru Iisus Hristos și au strigat într-un glas: „Mărire lui Dumnezeu! Osana Fiului lui David!”. Iar fariseii și cărturarii au zis: „Rău am făcut dându-i voie lui Iacob să grăiască pentru Iisus, căci iată, popoarele mai mult s-au tulburat”. Evreii, umplându-se de răutate, l-au aruncat de pe aripa bisericii, pentru înfricoșarea poporului, ca să se teamă și să nu creadă cuvintele lui Iacob. Apoi au răcnit foarte tare, zicând: „Oh! Oh! dreptul s-a înșelat!”.
Sfântul Iacob, căzând de la înălțime, s-a rănit greu, dar încă era viu, și, ridicându-se în genunchi, și-a înălțat mâinile sale și se ruga, zicând: „Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac”. Iar ei au aruncat cu pietre asupra lui și îl răniră și mai mult. Apoi un preot din fiii lui Rahav a strigat: „Încetați, ticăloșilor, ce faceți? Dreptul se roagă pentru voi, iar voi îl ucideți pe el?”. Atunci îndată un om, alergând cu un lemn, s-a repezit la sfânt și, lovindu-l cu toată puterea în cap, l-a zdrobit, încât i-au ieșit creierii. Și întru această mucenicească pătimire și-a dat duhul. Iar sfântul său trup a fost îngropat acolo, aproape de biserică. Credincioșii l-au plâns mult pe dânsul, căci a fost episcop în Ierusalim treizeci de ani, iar la șaizeci și șase de ani ai vieții sale a pătimit pentru Hristos Domnul, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinste și slavă, în vecii vecilor. Amin.
cititi mai mult despre Sf. Ap. Iacob rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului si pe: doxologia.ro; en.wikipedia.org
Acest sfânt Iacov, fratele Domnului, a fost cel întâi episcop la Ierusalim, hirotonit de însusi Domnul si întâi el a izvodit si a scris dumnezeiasca Liturghie, învatata de la însusi Hristos.
Pe care Liturghie în urma o a facut mai pe scurt marele Vasile si dupa dânsul dumnezeiescul Ioan Gura de Aur pentru neputinta omeneasca.
Pastorind sfânta Biserica din Ierusalim si învatând pe multi din iudei si din elini si întorcându-i spre Domnul, a pornit pe iudei asupra-si cu urgie, care, prinzându-l, l-au aruncat jos de pe aripa templului si fiind înca viu l-au omorât cu un lemn. Iar cuvântul, fratele Domnului se trage din predanie.
Ca Iosif logodnicul împartindu-si pamântul fiilor ce-i avea cu femeia sa cea dintâi si vrând sa faca parte si celui din sfânta Fecioara, Fiu si Dumnezeu, ceilalti nu-l primira; iar Iacov luându-l partas de mostenire pe partea sa, s-a chemat nu numai frate al Domnului, ci si drept.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului (797 – 877).
Sfântul Ierarh Ignatie, Patriarhul Constantinopolului (797 – 877) – foto preluat de pe doxologia.ro
Acest între sfinti Parintele nostru Ignatie a fost fecior al împaratului Mihail Rangave si al împaratesei Procopia, frate lui Teofil si nepot împaratului Nichifor. Si fiind eunuc, s-a facut calugar si a ajuns egumen la Mânastirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir.
Dupa aceea a fost patriarh al Constantinopolului si a îndreptat Biserica unsprezece ani si cinci luni. Apoi a fost scos de împaratul Mihail, fiul lui Teofil, care a pus patriarh în locul lui pe Fotie protospatarul si protasicritul, dupa ce fusese facut mai întâi monah.
Dupa aceea si pe el l-a scos împaratul Vasilie Machedon si a pus iarasi pe Ignatie si l-a tinut zece ani, si iarasi a fost scos; si în locul lui a facut patriarh pe cel între sfinti Stefan, fiul împaratului Vasilie; iar Sfântul Ignatie, mergând la Mânastirea Satirului, cu pace s-a savârsit; vietuind de toti anii vietii sale saptezeci si noua.
Trei oarecare sfinti batrâni: Serghie, Ighin si Teofil, din Mânastirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu buna socoteala, se vorbira într-una din zile, si pusera gând pâna în sfârsit sa umble, sa înconjure pamântul; si plecând întru acea cale, aveau adesea groaza si din pricina oamenilor si din pricina fiarelor cu scârba si cu patima rea; câte odata lipsiti chiar si de hrana buruienilor salbatice.
Deci calatorind multe zile, au ajuns la un loc, unde se vedeau urme de om; dupa care s-au si îndreptat de au mers la o pestera, în care se vedea ca locuieste om, ca era îngrijita binisor.
Si intrând într-însa au asteptat ca sa vada pe cel ce locuia acolo.
Si peste putin simtind un miros frumos, au vazut o asemanare de om împodobit cu parul sau. Si acesta era Preacuviosul lui Dumnezeu Macarie Romanul. Venind acesta spre pestera, l-a simtit de departe, si aruncându-se batrânul jos la pamânt, a facut rugaciune, si strigând cu glas mare, a zis:
“De sunteti de la Dumnezeu, iviti-va la mine, iar de sunteti de la diavolul, va departati de la mine smeritul si pacatosul”.
Iar ei raspunsera, zicând: “Binecuvânteaza-ne robul lui Dumnezeu, ca suntem crestini si ne-am lepadat de diavolul”.
Atunci sculându-se staretul, a venit catre dânsii si desfacându-si parul de pe obraz, i-a binecuvântat; parul îi era alb ca zapada, iar pielea trupului sau era ca tesut de broasca, si de multa batrânete îi erau lasate sprâncenele pe ochi si unghiile mâinilor si ale picioarelor sale mai lungi decât o palma erau, iar barba ajungea pâna la picioare.
Si a început a-i întreba:
“De unde sunteti, fiii mei, si pentru ce ati venit aici?”
Iar ei îi spusera toata întâmplarea si gândul lor.
Si el zise:
“Fiii mei, nu se va afla om ca sa poata pricepe puterea lui Dumnezeu; ca eu nevrednicul m-am nevoit sa fac aceasta, si mi s-a aratat unul noaptea si mi-a zis:
“Nu te pune a ispiti pe Cel ce te-a zidit, ca nu vei putea trece mai departe din locul acesta”.
Deci auzind ei acestea foarte se înfricosara. Si fiind îndeseara, le zise:
“Fiii mei, stati putintel înlaturi, caci am doi copii aicea, care vin în toata seara la mine, ca nu cumva vazându-va straini sa va vatame”.
Si iata doi lei veneau din pustie repede si cazura la picioarele lui racnind; iar aceia de frica cazura cu fata la pamânt.
Punând batrânul mâinile peste fiare, le zise:
“Fiii mei, din pamântul omenesc au venit oarecare la mine, dar sa nu le faceti vreun rau”.
Si îndata batrânul întorcându-se catre monahi, le zise: “Veniti, fratilor, sa facem Vecernia; si daca se sculara aceia înfricosati, se repezira leii la dânsii si le lingeau picioarele. Iar când fu a doua zi, zisera sfântului:
“Spune-ne cinstite parinte, cum ai venit aici”; si el raspunzând, zise:
“Eu am fost fiul unui oarecare boier Ioan Romanul, singliticul si m-au logodit parintii mei ca sa ma însoare fara voia mea, si s-a facut nunta, si când au vrut sa ma închida la asternut, jucând oamenii si umblând ei încoace si încolo eu am iesit singur afara si m-am ascuns într-o casa a unei femei vaduve, sapte zile.
Iar parintii mei plângând si cautându-ma, eu la miezul noptii am iesit la drum si am aflat un batrân si l-am întrebat:
“Unde mergi, parinte?”
Iar el îmi raspunse:
“Unde gândesti tu, acolo merg si eu”;
si ma luai dupa dânsul, si peste trei ani am ajuns aici împreuna cu dânsuL Iar mai înainte cu putine zile pâna a nu veni aici, dormind noi, cum ma desteptai, n-am mai vazut pe împreuna-calatorul meu si am început a plânge si a ma întrista si numaidecât mi se arata, zicând:
“Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci da slava lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul si ai venit la lumina”.
Zicându-mi acestea, iarasi s-a facut nevazut de la ochii mei.
Iar eu am plecat si dupa cinci zile am ajuns aici si am aflat în aceasta pestera o leoaica moarta si puii amândoi tipau neavând ce suge si luându-i i-am hranit cu mugur de prin copaci, ca pe niste fii ai mei; iar pe leoaica am îngropat-o în pamânt.
Si daca s-au împlinit doi ani am iesit în al saptelea ceas si am sezut cu acesti leisori, si iata vazui o basma jos, foarte subtire si frumoasa si eu ma miram în cugetul meu si ziceam: de unde sa fie aceasta; iar a doua zi am gasit niste papuci de matase si m-am mirat si de acelea.
Si cautând împrejur am vazut o femeie sezând deasupra unei pietre, si era împodobita cu haine de aur de mult pret si frumoasa.
Si i-am zis:
“De unde ai venit si ce este acest chip diavolesc?”
Iar ea plângea cu amar zicând: “Eu, ticaloasa, sunt fiica unui oarecare boier roman, si m-au silit parintii de m-au maritat fara voia mea.
Si fugind eu de la împreunare nestiind nimeni dintr-însii fuga mea, ma ratacesc prin munti, prin pesteri si pustietati; si am nimerit aici nestiind unde merg; dar nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce si eu sunt zidirea lui Dumnezeu”.
Si ea era ispita diavoleasca, si-mi graia cu mestesug, si eu nu stiam.
Deci zisei catre dânsa: “Unde vrei sa mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lasa sa te afli aici cu mine?”
Iar ea zise: “Venit-am sa locuiesc aici în pustiul acesta”.
Si luând-o de mâna am dus-a în pestera si i-am dat sa manânce mugur, de care mâncam si eu.
Si lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura si mie sufletul; si daca s-a înserat si-mi facui ruga Vecerniei, m-am culcat pe pamânt sa ma odihnesc putin, si a început a ma tulbura satana.
Si eu cel ce niciodata n-am poftit vreun pacat trupesc, am îndragit femeia; si când am vrut sa ma împreun cu dânsa, îndata a pierit dinainea mea.
Si cunoscând ca am gresit înaintea lui Dumnezeu, am zis:
“Gresit-am înaintea Ta, Doamne, miluieste-ma!”
Si în sfârsit venindu-mi în sine mi-am cunoscut pacatul, ca nici leii acestia nu mai veneau la mine de zece zile, cum faceau mai înainte.
Si am pus gând sa ma mut de aici, ca nu cândva sa ma amageasca iarasi si sa fiu lepadat de la fata Domnului.
Si sculându-ma am iesit din aceasta pestera si umblând cale de doua zile mi s-a aratat îngerul Domnului, si-mi zise:
“Unde mergi, Macarie?”
Iar eu i-am zis:
“Fug de fata pacatelor mele!”
Si-mi zise îngerul:
“O ispita nu ai putut rabda? întoarce-te la chilie-ti”; si eu i-am zis:
“Dar cine esti tu, Doamne?”
Si zise:
“Eu sunt Rafail, care te-am povatuit la calea aceasta”.
Si acestea zicând s-a facut nevazut de la mine, si întorcându-ma la chilia aceasta am îngenunchiat catre Domnul, petrecând patruzeci de zile si patruzeci de nopti nemâncat.
Si sculându-ma am vazut ca erau lumini în pestera la câte patru unghiuri, si un om îmbracat în porfira, si cu cununa de aur în cap de pietre scumpe, si cânta o cântare minunata si glasul lui era ca de popor mult cântând.
Si daca a sfârsit cântarea s-a facut miros prea minunat si îndata s-a facut nevazut dinaintea mea cel ce se aratase.
Eram atunci de 48 de ani.
Iata acestea le-ati auzit, fratilor; de veti putea sa suferiti, ramâneti cu noi; iar de nu, Domnul sa va îndrepteze.
Si slobozindu-i, le zise:
“Mântuiti-va cu pace, duhovnicestii mei fii, si rugati-va si pentru mine”.
Si i-au petrecut leii trei zile; care sarutând urmele picioarelor lor, se întoarsera catre staretul; iar monahii calatorind câteva zile au sosit la un râu si culcându-se sa doarma putintel au fost rapiti de dumnezeiestii îngeri si au fost dusi în Ierusalim.
Deci desteptându-se si cugetând câta cale ca prin vis trecusera, au slavit pe Dumnezeu, si facând ruga si închinându-se la sfintele locuri, s-au întors la mânastirea lor, povestind afara din celelalte ce vazusera si patimisera ei si cele ale Sfântului Macarie.
Părintele Constantin Sârbu (1905-1975) a fost unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. Viaţa lui, urzită din lacrimi şi har, a fost o jertfă neîncetată pentru Dumnezeu şi semeni. Condamnat în 1954 la 8 ani de închisoare, a trecut prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla(1956-1962) și Dej (1955) și lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959), primind şi 2 ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Eliberat în 1964, a fost numit paroh la Biserica Sapienţei din Bucureşti, pe care a transformat-o în scurt timp într-o adevărată oază de credinţă şi mărturisire în mijlocul deşertului comunist.
Sfântul Cuvios Macarie Romanul cu leii – detaliu din icoana Maicii Domnului Alăptătoarea de pe Valea Țibleșului, aflată în Spermezeu, satul natal al Preasfințitului Macarie Drăgoi. Iconari: Gabriel-Toma Chituc și Mihai Coman
Sf. Cuv. Macarie Romanul (Secolele IV-V) – Imagine din cartea cu viaţa Sfântului Macarie tipărită în anul 1907 – sfintisiicoane.wordpress.com
S-a născut în Roma, ca fiu al unui senator creştin cu numele Ioan, şi al credincioasei sale soţii, pe la jumătatea secolului al IV-lea.
A fost crescut în cunoaşterea Sfintelor Scripturi, din care a început a iubi pe Hristos şi s-a ivit în sufletul lui dorinţa de a sluji Domnului toată viaţa, ca monah.
Totuşi, împotriva voinţei lui, a fost logodit de părinţii săi cu o fecioară de neam ales.
Însă, în noaptea nunţii, Macarie a ieşit pe ascuns din casa părintească şi a fost găzduit de o femeie văduvă credincioasă, care mergea la casa părinţilor lui, dându-i de veste despre strădania rudelor lui de a-l găsi.
După şapte zile, într-o Duminică noaptea, mulţumind acelei femei şi făcând multă rugăciune cu lacrimi, a pornit la drum.
Iar Dumnezeu a trimis pe Arhanghelul Rafail, în chip de bătrân, care l-a luat cu sine şi, plecând din Roma, au călătorit vreme de trei ani şi au ajuns dincolo de hotarele Persiei, unde bătrânul a dispărut, apoi i s-a arătat înconjurat de lumină şi i-a zis:
„Eu sunt Rafail Arhanghelul, cel ce, arătându-mă ţie în chip de călugăr bătrân, te-am adus până aici, după porunca Celui Preaînalt.
Deci, nu te teme, ci dă slavă lui Dumnezeu, ridică-te şi urmează-ţi drumul”.
Şi, acestea zicând, Arhanghelul s-a făcut nevăzut.
Apoi, călăuzit de fiare sălbatice, Cuviosul a ajuns la o peşteră, unde a aflat o leoaică moartă şi pe puii ei amândoi, scâncind de foame.
Deci, a îngropat leoaica, iar pe pui i-a hrănit şi i-a crescut, încât aceştia îl ascultau întru toate.
Vreme de doi ani Cuviosul s-a nevoit netulburat de mari ispite, dar apoi vrăjmaşul diavol i s-a arătat sub chipul logodnicei sale, care ar fi venit să-l caute.
Iar Cuviosul, uitând să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci, mişcat de lacrimile femeii, a luat-o de mână şi a adus-o în peşteră, dându-i de mâncare.
Apoi a fost cuprins ca de un somn greu, în care, biruit fiind de pofta femeii, s-a lăsat ademenit spre păcat, dar ea îndată s-a făcut nevăzută.
Atunci Cuviosul şi-a dat seama de înşelăciunea diavolească şi a plecat din peşteră, plângând şi cerând de la Domnul chip şi vreme de pocăinţă, iar Arhanghelul Rafail i s-a arătat, îndemnându-l să rămână în acea peşteră până la sfârşitul său.
Cuviosul s-a nevoit după aceea, vreme de trei ani, plângând cu amar pentru păcatul său.
Apoi, primind, ca semn al iertării, lumină cerească pogorâtă asupra lui, a mulţumit lui Hristos 40 de zile.
Iar Domnul Iisus i S-a arătat în peşteră, umplând locul de mireasmă, de lumină şi de cântări îngereşti, apoi S-a înălţat la cer în nor luminos.
După acestea, Cuviosul Macarie a vieţuit în mari nevoinţe şi neîncetate rugăciuni, cu post şi priveghere, multă vreme, iar Dumnezeu îl hrănea, trimiţându-i în fiecare zi o bucată de pâine printr-un corb.
Şi, când a binevoit Domnul, l-a făcut cunoscut în acest chip:
Trei monahi, pe nume Serghie, Teofil şi Ighin, din Mănăstirea Sfântului Asclepie, din Mesopotamia Siriei, primind binecuvântarea stareţului lor să călătorească pentru folos duhovnicesc, au mers şi s-au închinat la Ierusalim şi la Sfintele Locuri, apoi, punând în inima lor dorinţa de a ajunge până la marginea pământului, ca să vadă unde este Edenul sau Raiul pământesc sădit de Dumnezeu, au străbătut Persia, întâlnind în drumul lor un monument ridicat de marele Alexandru Macedon (336-323 î. Hr.), amintind despre cuceririle înfăptuite de el în acele locuri.
Apoi, mergând spre răsărit, au călătorit multe zile pe căi neumblate şi, călăuziţi de Dumnezeu în chip minunat, au ajuns până la peştera Cuviosului Macarie.
Acesta, după ce, prin rugăciune şi semnul Crucii, s-a încredinţat că ei sunt oameni şi nu demoni, i-a primit, slăvind pe Dumnezeu.
Cuviosul avea tot trupul acoperit cu păr alb ca zăpada, şi, de multă bătrâneţe, nu i se vedeau ochii, că sprâncenele îi acopereau, iar mustăţile se amestecau cu barba, care ajungea până la pământ, fiind slujit de cei doi lei.
Şi i-a întrebat de unde sunt şi pentru ce au venit până acolo. Iar ei i-au spus toate întâmplările lor şi că au gândul să meargă până la marginile pământului.
Şi le-a răspuns Sfântul, zicând:
„Fiii mei, nu este cu putinţă a ajunge acolo.
Că şi eu păcătosul, după ce m-am aşezat aici în peşteră, mi-am pus în gând să fac aceasta.
Într-o noapte, însă, mi S-a arătat Domnul, zicându-mi: Nu te apuca să ispiteşti acestea, că nu vei putea trece mai departe de acest loc, ci întoarce-te la peştera ta!
Deci, auzind aceasta de la Domnul, n-am cutezat a merge mai departe, că am înţeles că a ajunge omul la cunoaşterea acestora nu-i este cu putinţă câtă vreme este în trup”.
După ce au citit Vecernia, l-au întrebat despre ostenelile vieţii sale, iar Sfântul Macarie le-a istorisit viaţa sa.
Şi a venit un corb mare, aducând o pâine şi jumătate, ca să se hrănească toţi, şi au slăvit pe Dumnezeu.
Iar mai apoi, cerând rugăciunile Cuviosului, cei trei călugări au plecat, fiind trei zile însoţiţi de lei, apoi au ajuns iarăşi, în chip minunat, la Ierusalim, unde s-au închinat în locurile unde Hristos a lucrat mântuirea noastră, după care s-au întors la mănăstirea lor, făcând cunoscută viaţa Cuviosului Macarie Romanul.
Sfântul a răposat cu pace în pustie, dându-şi sufletul în mâinile lui Hristos, fiind pomenit în ziua de 23 octombrie.
Sfântul Cuvios Macarie Romanul împreuna cu Sfântul Arhanghel Rafail – icoană pe lemn, Mănăstirea Sfinții Cuvioși Macarie Romanul și Ioan Iacob de la Neamț din Ikast, regatul Danemarcei (Iconar: Gabriel-Toma Chituc) – foto preluat de pe doxologia.ro
Imnografie
Troparul Sfântului Macarie Romanul
Glasul 1:
Pe cel aflat în adâncul pustiei de treimea de sfinți monahi pelerini: Serghie, Ighin și Teofil, pe fiul Romei și Părintele Răsăritului, pe Preacuviosul Macarie, cel cu nume de fericit, care în peșteră s-a nevoit și de doi lei era slujit, să-l fericim, cântând: Bucură-te, cel călăuzit de Arhanghelul Rafail la chipul îngeresc, crinule al curăției și biruitorule al curselor diavolești, înălțime a smereniei, care ai teologhisit atotputernicia Preasfintei Treimi!
Glasul al *-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Macarie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Macarie Romanul
Glasulul al 8-lea
Fericitului nevoitor și pustnic, celui ce în Roma a odrăslit și în părțile Răsăritului s-a ostenit, să-i aducem din inimă cinstire și, ca unui rugător neîncetat pentru toată lumea și învățător al smereniei, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaștrilor!
Viața și petrecerea Sfântului Cuvios Macarie Romanul
Sfântul Cuvios Macarie Romanul (Secolele IV-V) – foto preluat de pe doxologia.ro
Trei oarecare sfinți bătrâni, Serghie, Ighin (Hyginos) și Teofil, care se osteneau împreună în mănăstirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu bună socoteală, se vorbiră într-una din zile și își puseră gând ca să umble și să înconjure pământul căutând un semn de la Dumnezeu de folos pentru mântuire. Și plecând întru acea cale, aveau adesea groază și din pricina oamenilor și din pricina fiarelor cu scârbă și cu patimă rea; câteodată lipsiți chiar și de hrana buruienilor sălbatice. Deci călătorind multe zile, au ajuns la un loc pustiu, unde se vedeau urme de om și o peșteră, în care se vedea că locuiește om, că era îngrijită binișor. Și intrând într-însa au așteptat ca să vadă pe cel ce locuia acolo. Și peste puțin, simțind un miros frumos, au văzut o asemănare de om acoperit cu părul capului său. Și acesta era Preacuviosul Macarie Romanul, de Dumnezeu purtătorul. Venind acesta spre peșteră, i-a simțit de departe, și aruncându-se bătrânul jos la pământ, a făcut rugăciune, și strigând cu glas mare, a zis: “De sunteți de la Dumnezeu, arătați-vă mie, iar de sunteți de la diavolul, depărtați-vă de la mine smeritul și păcătosul”. Iar ei răspunseră, zicând: “Binecuvântează-ne, robul lui Dumnezeu, că suntem creștini și ne-am lepădat de diavolul”. Atunci sculându-se bătrânul, a venit către dânșii și desfăcându-și părul de pe obraz, i-a binecuvântat; părul îi era alb ca zăpada, iar pielea trupului său era ca țestul de broască, și de multă bătrânețe îi erau lăsate sprâncenele pe ochi și unghiile mâinilor și ale picioarelor sale mai lungi decât o palmă erau, iar barba îi ajungea până la picioare. Și a început a-i întreba: “De unde sunteți, fiii mei, și pentru ce ați venit aici? ” Iar ei îi spuseră toată întâmplarea și gândul lor. Și el zise: “Fiii mei, nu se va afla om ca să poată pricepe puterea lui Dumnezeu; că eu nevrednicul m-am nevoit să fac aceasta, și mi s-a arătat unul noaptea și mi-a zis: Nu te pune a ispiti pe Cel ce te-a zidit, că nu vei putea trece mai departe din locul acesta”. Deci auzind ei acestea foarte se înfricoșară. Și fiind înspre seară, le zise: “Fiii mei, stați puțintel înlături, căci am doi copii aicea, care vin în toată seara la mine, ca nu cumva văzându-vă străini să vă vatăme”. Și iată doi lei veneau din pustie repede și căzură la picioarele lui răcnind; iar aceia de frică căzură cu fața la pământ. Punând bătrânul mâinile peste fiare, le zise: “Fiii mei, din pământul omenesc au venit aceștia la mine, dar voi să nu le faceți vreun rău”. Și îndată bătrânul întorcându-se către monahi, le zise: “Veniți, fraților, să facem Vecernia”. Și dacă se sculară aceia înfricoșați, se repeziră leii la dânșii și le lingeau picioarele. Iar când fu a doua zi, ziseră sfântului: “Spune-ne, cinstite părinte, cum ai venit aici”. Și el răspunzând, zise: “Eu am fost fiul unui oarecare boier Ioan Romanul, singliticul, și m-au logodit părinții mei ca să mă însoare fără voia mea, și s-a făcut nunta, și când au vrut să mă închidă la așternut, jucând oamenii și umblând ei încoace și încolo, eu am ieșit singur afară și m-am ascuns într-o casă a unei femei văduve, șapte zile.
Iar părinții mei plângând și căutându-mă, eu la miezul nopții am ieșit la drum și am aflat un bătrân și l-am întrebat: “Unde mergi, părinte? ” Iar el îmi răspunse: “Unde gândești tu, acolo merg și eu”; și mă luai după dânsul, și peste trei ani am ajuns aici împreună cu dânsul. Iar mai înainte cu puține zile până a nu veni aici, dormind noi, cum mă deșteptai, n-am mai văzut pe împreună-călătorul meu și am început a plânge și a mă întrista și numaidecât mi se arătă, zicând: “Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci dă slavă lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul și ai venit la lumină”. Zicându-mi acestea, iarăși s-a făcut nevăzut de la ochii mei. Iar eu am plecat și după cinci zile am ajuns aici și am aflat în această peșteră o leoaica moartă și puii amândoi țipau neavând ce suge și luându-i i-am hrănit cu mugur de prin copaci, ca pe niște fii ai mei; iar pe leoaică am îngropat-o în pământ. Și dacă s-au împlinit doi ani am ieșit în al șaptelea ceas și am șezut cu acești leișori, și iată văzui o basma jos, foarte subțire și frumoasă și eu mă miram în cugetul meu și ziceam: de unde să fie aceasta; iar a doua zi am găsit niște papuci de mătase și m-am mirat și de acelea. Și căutând împrejur am văzut o femeie șezând deasupra unei pietre, și era împodobită cu haine de aur de mult preț și frumoasă. Și i-am zis: “De unde ai venit și ce este acest chip diavolesc? ” Iar ea plângea cu amar zicând: “Eu, ticăloasa, sunt fiica unui oarecare boier roman, și m-au silit părinții de m-au măritat fără voia mea. Și fugind eu de la împreunare neștiind nimeni dintr-înșii de fuga mea, mă rătăcesc prin munți, prin peșteri și pustietăți; și am nimerit aici neștiind unde merg; dar nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce și eu sunt zidirea lui Dumnezeu”. Și ea era ispită diavolească, și-mi grăia cu meșteșug, și eu nu știam. Deci zisei către dânsa: “Unde vrei să mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lăsa să te afli aici cu mine? ” Iar ea zise: “Venit-am să locuiesc aici în pustiul acesta”. Și luând-o de mână am dus-o în peșteră și i-am dat să mănânce mugur, de care mâncam și eu.
Și lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura și mie sufletul; și dacă s-a înserat și-mi făcui ruga Vecerniei, m-am culcat pe pământ să mă odihnesc puțin, și a început a mă tulbura satana. Și eu cel ce niciodată n-am poftit vreun păcat trupesc, am îndrăgit femeia; și când am vrut să mă împreun cu dânsa, îndată a pierit dinaintea mea. Și cunoscând că am greșit înaintea lui Dumnezeu, am zis: “Greșit-am înaintea Ta, Doamne, miluiește-mă! ” Și în sfârșit venindu-mi în sine mi-am cunoscut păcatul, că nici leii aceștia nu mai veneau la mine de zece zile, cum făceau mai înainte. Și mi-am pus în gând să mă mut de aici, ca nu cândva să mă amăgească iarăși și să fiu lepădat de la fața Domnului. Și sculându-mă am ieșit din această peșteră și umblând cale de două zile mi s-a arătat îngerul Domnului, și-mi zise: “Unde mergi, Macarie? ” Iar eu i-am zis: “Fug de fața păcatelor mele! ” Și-mi zise îngerul: “O ispită nu ai putut răbda? întoarce-te la chilia ta”; și eu i-am zis: “Dar cine ești tu, Doamne? ” Și zise: “Eu sunt Rafail, care te-am povățuit la calea aceasta”. Și acestea zicând s-a făcut nevăzut de la mine, și întorcându-mă eu la chilia aceasta am îngenunchiat către Domnul, petrecând patruzeci de zile și patruzeci de nopți nemâncat.
Și sculându-mă am văzut că erau lumini în peșteră la câte patru unghiuri, și un om îmbrăcat în porfiră, și cu cunună de aur în cap de pietre scumpe, și cânta o cântare minunată și glasul lui era ca de popor mult cântând. Și dacă a sfârșit cântarea s-a făcut miros prea minunat și îndată s-a făcut nevăzut dinaintea mea cel ce se arătase. Eram atunci de 48 de ani. Iată acestea le-ați auzit, fraților; de veți putea să suferiți, rămâneți cu noi; iar de nu, Domnul să vă îndrepteze. Și slobozindu-i, le zise: “Mântuiți-vă cu pace, duhovniceștii mei fii, și rugați-vă și pentru mine”. Și i-au petrecut leii trei zile; care sărutând urmele picioarelor lor, se întoarseră către starețul; iar monahii călătorind câteva zile au sosit la un râu și culcându-se să doarmă puțintel au fost răpiți de dumnezeieștii îngeri și au fost duși în Ierusalim.
Deci deșteptându-se și cugetând câtă cale ca prin vis trecuseră, au slăvit pe Dumnezeu, și făcând rugă și închinându-se la Sfintele Locuri, s-au întors la mănăstirea lor, povestind toate ce văzuseră și pătimiseră, precum și cele despre Sfântul Macarie.
Prima bătălie de pe Valea Jiului, s-a desfășurat între între 23 – 29 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane.
Contextul operativ strategic
Bătătlia de pe Valea Jiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă.
Prima bătălie de pe Valea Jiului (23 – 29 octombrie 1916) – Contraatacul Puterilor Centrale, septembrie-octombrie 1916 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general.
Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse.
Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului.
Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați.
Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile”.
Forțe participante
Dispozitivul forțelor române
Forțele române erau reprezentate de Divizia 11 Infanterie (comandant colonel Dumitru Cocorăscu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație.
Dumitru I. Cocorăscu ortografiat și Dimitrie (n. 20 februarie 1861 – d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de brigadă și comandant de divizie în campania anului 1916 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Dispozitivul forțelor germane
Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6 Cavalerie germană, Brigada 114 Infanterie austriacă și două batalioane de cicliști, sprijinită de 22 de baterii de artilerie.
Paul von Kneussl (n. 27 iunie 1862 – d. 16 februarie 1928) a fost unul dintre generalii Armatei Imperiale Germane din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 11 Bavareză în campania acesteia din România, având gradul de general-locotenent – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Comandanți
Comandanți români
Comandanți ai Armatei 1
- General de divizie Ioan Culcer
- General de brigadă Ioan Dragalina
Comandanți de divizie
- Divizia 11 Infanterie – Colonel Dumitru Cocorăscu
- Divizia 1 Infanterie – Colonel Ioan Anastasiu
Comandanți ai Puterilor Centrale
Comandant al Armatei 9
- General de infanterie Erich von Falkenhayn
Comandanți de divizie
- Divizia 11 Infanterie bavareză – General-locotenent Paul von Kneussl
- Divizia 6 Cavalerie germană – General-maior Karl Stenger
- Brigada 114 Infanterie austriacă – Colonel Berger
Planurile de operații
Planul de operații german prevedea fixarea de front în pasurile Vâlcan și Surduc și executarea unei duble învăluiri la flancurile dispozitivului românesc. În același timp, Divizia 6 Cavalerie trebuia să treacă peste dealul Arcanului și să înainteze spre câmpie, fără a ține cont de rezultatul luptelor din munți, pentru a deschide drumul trupelor care dădeau atacul frontal.
Ideea de bază a operațiunilor de acolo a fost și este de a deschide drum masei de cavalerie în regiunea deluroasă română, în scopul de a o utiliza apoi, în primul rând, pentru a executa o largă învăluire a grupărilor române care se aflau în fața ei.
General Erich von Falkenhayn, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor
Desfășurarea acțiunilor militare
Atacul german a survenit chiar în preziua în care Marele Cartier General român intenționa să retragă trupele Diviziei 11 Infanterie pentru a o constitui ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de infanterie, 2 escadroane de cavalerie și 15 baterii de artilerie.
Prima bătălie de pe Valea Jiului – Parte din Participarea României la Primul Război Mondial (23 – 29 octombrie 1916) – Desfăşurarea acţiunilor miltare – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul detașament Homoriceanu (două batalioane infanterie și un escadron de călărași) care asigura apărarea pasului Vâlcan. Prin breșa creată au început să se scurgă grosul forțelor atacatoare. Comandantul Armatei 1, generalul Ioan Culcer consideră situația pierdută și propune Marelui Cartier General să aprobe retragerea trupelor pe linia Oltului și abandonarea Olteniei.[3]:p. 434
Regele Ferdinand nu aprobă atitudinea defetistă a generalului Culcer și îi ia acestuia comanda înlocuindu-l cu generalul Ioan Dragalina, pe 25 octombrie 1916:
În situația actuală nu admit să se vorbească de retragere. Trebuie ca toată lumea, începând cu generalul comandant al armatei să desfășoare o energie extremă, trebuie a se utiliza aptitudinea fundamentală a soldatului nostru: vrednicia la atac. [...] În locul generalului Culcer Ioan numesc comandant al Armatei 1 pe generalul Dragalina Ioan. În locul generalului Lupescu Alexandru numesc șef de stat major al Armatei 1 pe locotenent-colonelul Găvănescu Constantin.
Regele Ferdinand, Ordinul Comandamentului de Căpetenie nr. 2262 din 24 octombrie 1916
Ioan Dragalina, uneori ortografiat Ion Dragalina (n. 16 decembrie 1860, orașul Caransebeș, Imperiul Austriac- d. 24 octombrie 1916, București) a fost un general român, care a murit eroic în luptele care au avut loc pe Valea Jiului în primul război mondial – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Generalul Dragalina ordonă un nou plan de operații dispunând efectuarea unor atacuri de flanc de către trupe ale diviziilor vecine concomitent cu oprirea înaintării forțelor germane la nord de Târgu Jiu. Deși generalul Dragalina este rănit a doua zi într-o inspecție pe front, planul său este dus până la urmă la îndeplinire de către comandantul nou înființatului „Grup Jiu”, colonelul Ioan Anastasiu, rezultând după alte trei zile de lupte înverșunate respingerea trupelor germane dincolo de fosta frontieră.
Alianța celor trei împărați a fost o alianță politică cu caracter defensiv între Alexandru II (Țarul Rusiei), Franz Joseph I (Împărat al Austriei și rege al Ungariei) și Wilhelm I (Împărat al Germaniei). S-a constituit în 6 iunie 1873, prin Acordul consultativ (Convenția de la Schönbrunn) între Alexandru II și Franz Joseph I. În cazul unei amenințări de atac din partea unei terțe puteri, ambii monarhi se obligau să se înțeleagă pentru a adopta o „linie de conduită comună“.
Alexandru (Aleksandr) al II-lea Nicolaevici (n. 29 aprilie 1818, Moscova – d. 13 martie 1881, Sankt Petersburg), fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost Țarul (Împăratul) Rusiei de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost și Mare Duce al Finlandei și a revendicat titlul de rege al Poloniei, cititi mai mult pe ro.wikipedia.org – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Franz Joseph I al Austriei, (n. 18 august 1830, Viena – d. 21 noiembrie 1916, Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
La 23 octombrie 1873, Wilhelm I, împăratul Germaniei, aderă la Convenția de la Schönbrunn. Se constituie astfel Alianța celor trei împărați. Este un fel de „Sfânta Alianță“ între împărații Rusiei, Germaniei și Austriei. Guvernul rus urmărea prin această alianță excluderea unei eventuale înțelegeri germano-austriece în Balcani împotriva Rusiei și să asigure granițele de apus în cazul unei ciocniri cu Anglia în Asia Mică.
Wilhelm I sau Wilhelm Friedrich Ludwig von Hohenzollern (n. 22 martie 1797 — d. 9 martie 1888, Berlin) a fost regele Prusiei (din 2 ianuarie 1861 și până la moartea sa) și primul împărat german (începând cu 18 ianuarie 1871). Este un reprezentant al politicii conservative prusace, jucând un rol negativ în înăbușirea revoluției din 1848. In perioda sa este numită și „perioada wilhelmină”, împăratul caută până în ultimul moment să împiedice războiul franco-prusac care s-a terminat cu dezastrul de la Sedan suferit de armata franceză, din cauza aceasta este numit de istorici și „Wilhelm cel Mare”. Politica din timpul domniei sale este influențată în mod pregnant de cancelarul său Otto von Bismarck - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
În anul 1881 este semnat un nou acord al celor trei împărați, care nu mai este numit consultativ ca primul, ci prevedea obligația semnatarilor de a se menține neutralitatea. Dar, în continuare, desfășurarea evenimentelor face ca ciocnirile de interese între Rusia și Germania să ducă la încordarea relațiilor dintre ele și la constituirea, treptată, a celor două blocuri militare:
Tripla Alianță sau Puterile Centrale, cum mai este cunoscută, a fost încheiată între Germania, Austro-Ungaria și Italia, astfel luând naștere una dintre cele mai faimoase alianțe din întreaga istorie.
Alianța a fost încheiată la inițiativa cancelarului Otto von Bismarck (“cancelarul de fier” al Germaniei), fiind, inițial, una de ordin defensiv, adică doar în cazul în care Franța ar fi atacat pe unul din membrii acesteia, ceilalți ar fi fost nevoiți să intervină și să declare război Franței. La baza acestei alianțe stă tratatul secret negociat de von Bismarck cu Austro-Ungaria în 1879, care sporea puterea în zonă a celor două state. Austro-Ungaria câștiga un aliat puternic în lupta de rezistență dusă împotriva expansionismului rusesc, iar Germania devenea și mai puternică în cadrul eventualelor conflicte cu Franța, refăcută după încheierea războiului din 1870-1871.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
Alianțele militare europene înainte de Primul Război Mondial – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
- Tripla Înțelegere sau Antanta (Rusia, Franța, Anglia).
Antanta a fost un bloc politico-militar creat cu puțin timp înainte de Primul Război Mondial și format din Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus. România aderă și ea la Antanta pe data de 28 august 1916. Blocul a fost victorios în Primul Război Mondial, cu excepția Rusiei, care a ieșit din război în 1917.
Tripla Înțelegere/Antanta a fost formată în trei etape succesive. Prima etapă a fost cea a semnării unor acorduri franco-ruse (1891-1893), care prevedeau ajutor militar reciproc, în cazul în care vreuna dintre cele două țări ar fi fost atacată de către Tripla Alianță. Etapa a doua s-a consumat în anul 1904, când s-a semnat acordul anglo-francez numit Antanta cordială, iar etapa a treia a constat în acordul anglo-rus, din anul 1907, prin care cele două țări și-au delimitat sferele de influență în Asia, făcând posibile viitoare colaborări politico-militare în Europa.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
cititi despre Alianța celor trei împărați (23 octombrie 1873) si pe en.wikipedia.org
Sfântul Apostol Iacob cel Drept, numit și Iacob Fratele Domnului sau Iacob Ruda Domnului (adormit în anul 62 d.Hr.), a fost unul dintre Cei Șaptezeci de Apostoli, fiind și primul Episcop al Ierusalimului. În conformitate cu Protoevanghelia lui Iacob, Iacob a fost fiul Dreptului Iosif (alături de ceilalți „frați ai Domnului” menționați în Sfânta Scriptură) dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu Maria.
El a scris o epistolă, numită Epistola Sf. Apostol Iacob, care este parte componentă a Noului Testament. Sfântul Iacob este prăznuit în 23 octombrie, în 26 decembrie, în 30 decembrie (împreună cu David Regele și cu Sfântul și Dreptul Iosif), precum și în 4 ianuarie împreună cu cei Șaptezeci de Apostoli.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
(BRU) Sf. apostol Iacob, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului († 62)
(BRC) Sf. Ioan de Capistran, preot; Sf. Sorin, episcop
Sf. Ioan de Capistran, preot – foto (Amvonul lui Giovanni da Capistrano din Domul Sfântul Ştefan din Viena): ro.wikipedia.org
Ziua Leopardului de Zăpadă
Friday is Snow Leopard Day!
One snow leopard is killed every day & only 4,000-7,500 remain on the planet. Here are some…
Începutul revolutiei si al luptei de eliberare (1956) si ziua proclamarii Republicii Ungare (1989). Este prima data când o tara din blocul de Est suprima termenii “popular” si “socialist” din Constitutie.
Drapel din 1956 în faţa clădirii Parlamentului din Ungaria – foto: ro.wikipedia.org
Revoluția Ungară din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice (în maghiară forradalom és szabadságharc) a început în ziua de 23 octombrie. Sătui de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenții au declanșat o demonstrație pașnică, care s-a transformat în revoluție violentă, sfârșită printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10 – 11 noiembrie 1956. Pierderile de vieți s-au estimat la circa 2.500 maghiari și 700 soldați sovietici; alți aproximativ 200.000 de locuitori au părăsit Ungaria, refugiindu-se în Occident
Astrologie – Prima zi sub semnul Scorpionului (23 octombrie – 21 noiembrie)
Zodia Scorpion: 23 octombrie – 21 noiembrie foto: eastrolog.ro
Zodia Scorpion, din zodiacul clasic european, reprezintă a 8-a zodie pe cercul zodiacal (care cuprinde 12 zodii), cu începere din 23 octombrie, încheindu-se pe 21 noiembrie. Este o zodie feminină de apă, predominant emoţională, guvernată de Marte (zeul războiului) şi Pluto (zeul misterelor, al subteranelor).
Cuvintele cheie: secretos, inteligent, pasionat, bine organizat, tenace, metodic, revendicativ, perseverent, dificil, cu capacităţi de medium. Toate sentimentele pot fi mult mai intense la cei născuţi în această zodie: dragostea şi ura, dar şi gelozia şi loialitatea.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; eastrolog.ro
Astăzi în Istorie pentru 23 octombrie
Evenimentele Zilei de 23 octombrie în Istorie:
- 23 octombrie 1707 – Prima şedinţă a Parlamentului Marii Britanii;
- 23 octombrie 1956 – A început Revoluţia anticomunista din Ungaria (23 octombrie – 4 noiembrie 1956)
23 octombrie Anul 42 î.Hr. - În cea de a doua bătălie de la Philippi armata condusă de Marcus Junius Brutus a fost înfrântă de forțele lui Marc Antoniu. Brutus s-a sinucis.
Armata lui Brutus a coborât spre mlaștină. Bătălia a fost sângeroasă, rânduri masive de soldați, față în față, măcelărindu-se cu săbiile. Masacrul a fost îngrozitor. Brutus și armata sa au fost respinși, fiind urmăriți și împrăștiați de trupele lui Antoniu. Octavian și trupele sale au ajuns în tabăra lui Brutus, blocându-i retragerea.
Brutus și cu ultimele sale patru legiuni s-au refugiat printre dealurile din apropiere. Temându-se să nu fie prins, s-a sinucis, ultimele sale cuvinte fiind: „O, sărmană virtute, ai fost numai un nume, și totuși m-am închinat ție de parc-ai fi fost adevărată, dar se pare că nu erai decât sclava norocului.”
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
23 octombrie 424 - Valentinian al III-lea (Flavius Placidius Valentinianus), a fost numit caesar în Constantinopol si apoi proclamat imparat al Imperiului Roman de Apus la 23 octombrie 425,la varsta de doar 6 ani.
Flavius Placidius Valentinianus (2 iulie 419, Ravenna – 16 martie 455, Roma), cunoscut ca Valentinian III, împărat al Imperiului Roman de Apus (424-455) – foto: ro.wikipedia.org
A fost fiul lui Constantiu al III- lea și al Gallei Placida – fiica împăratului Teodosiu I și nepoata împăratului Valentinian I. S-a nascut la 2 iulie 419 la Ravenna si a murit asasinat la 16 martie 455 la Roma. În timpul domniei sale, criza statului se agravează, Africa de Nord, Britannia, Pannonia se desprind de sub autoritatea imperiului.
Pe Campiile Catalunice (451), într-una dintre cele mai mari bătălii ale antichității, armata romană comandată de Aetius, cu contingente vizigote, france, burgunde, alane, obține o ultimă victorie, forțând retragerea hunului Attila și a aliaților săi din Gallia. La 6 luni după ce l-a ucis cu mâna sa pe Aetius, Valentinian este, la rândul său, asasinat de un partizan al acestuia. Cu el se sfârșește dinastia teodosiană.
23 octombrie 502 - Sinodul de la Palmaris, convocat in timpul domniei regelui got Theodoric cel Mare, pune capăt schismei dintre papa Simachus şi antipapa Laurentius.
Papa Simachus s-a fost născut la o dată incertă în Sardinia; tatăl său a fost Fortunas. A fost botezat la Roma și a devenit arhidiacon în timpul Papei Anastasie al II-lea. A fost papa intre 22 Noiembrie 498 si 19 iulie 514 – foto: ro.wikipedia.org
23 octombrie 877 - A decedat Ignatie, patriarh al Constantinopolului de la 3 iulie 847 la 23 octombrie 858 si de la 23 noiembrie 867 pana la moartea sa; (n. 797).
23 octombrie 930 - A murit Daigo, împărat al Japoniei;(n. 18 ianuarie 885). A fost al saizecilea imparat al Japoniei,in ordinea traditionala de succesiune si a domnit intre anii 897 si 930.
23 octombrie 1086 - În Bătălia de la az-Zallaqah, armata condusă de Yusuf ibn Tashfin înfrânge forţele crestine spaniole din Castilia si Leon, conduse de regele Alfons al VI-lea.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
23 octombrie 1295 - A fost semnata la Paris, Vechea Alianta (Auld Alliance) intre Scotia, Franta si Norvegia, impotriva Angliei. Tratatul prevedea ca in cazul in care una din tarile semnatare era atacat de Anglia, celelalte sa invadeze Anglia.
23 octombrie 1443 - A fost executata decoratia murala a Bisericii ortodoxe de la Densus (jud. Hunedoara) de catre Stefan, primul pictor muralist român cunoscut.
Biserica “Sfântul Nicolae” din Densuș, este un lăcaș de cult ortodox din județul Hunedoara, una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din România, construită în secolul XIII – foto: ro.wikipedia.org
Biserica este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din Romania, fiind construită în sec.XIII, pe ruinele unei construcții din antichitate (sec.IV), din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmisegetusa din apropiere. Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO. Marele istoric Nicolae Iorga a numit biserica “fără pereche în toată românimea”.
23 octombrie 1456 - A murit Ioan de Capistrano, călugăr şi teolog franciscan, canonizat de biserica catolica; (n. 1386).După caderea Constantinopolului sub stapanirea turceasca, ajuns la venerabila vârstă de 70 de ani, a fost trimis de Papa Calixtus al III-lea să propăvăduiască o cruciada antiotomana la Dieta de la Frankfurt, in anul 1454.
Ioan de Capistrano (n. 24 iunie 1386 – † 23 octombrie 1456), călugăr și teolog franciscan – foto: ro.wikipedia.org
A reușit să adune o armată care în vara anului 1456, avându-l pe Capistrano drept comandant al unui contingent, l-a ajutat pe Ioan Huniade să-i învingă pe turci în batalia de la Belgrad , asediat de forțele sultanului Mehmed al II-lea. A murit de ciuma la câteva săptămâni după victorie.
23 octombrie 1641 - Revolta catolicilor în Irlanda
23 octombrie 1642 -Bătălia din Edgehill este prima confruntare în Războiul civil englez.
Un tablou din sec. XIX reprezentându-l pe Carol I (cu eșarfa albastră) înainte de bătălia de la Edgehill, 1642 – foto: ro.wikipedia.org
Prima bătălie a războiului, care a avut loc la Edgehill la 23 octombrie 1642, s-a dovedit a fi neconcludentă, iar atât regaliștii, cât și parlamentarii și-au proclamat victoria.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
Battle of Edgehill (23 October 1642) Part of the First English Civil War – The Prince of Wales and the Duke of York sheltering during the Battle of Edgehill – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cea de-a doua bătălie a războiului, de la Turnham Green, a avut ca rezultat forțarea lui Carol de a se retrage spre Oxford. Acest oraș ar devenit cartierul său general pentru restul războiului.
23 octombrie 1694 - Forţele americane conduse de Sir William Phipps nu reuşesc să cucerească Quebecul.
23 octombrie 1707 - Are loc prima şedinţă a Parlamentului Marii Britanii (Regatul Unit).
23 octombrie 1715 - S-a născut ţarul Petru al II-lea al Rusiei; (d.29 ianuarie 1730).
Piotr (Petru) al II-lea Alekseievici (23 octombrie/12 octombrie 1715 – 30 ianuarie/19 ianuarie 1730), împărat al Rusiei din 1727 până la moartea sa. A fost singurul fiu al Țareviciului Alexei Petrovici (fiu al țarului Petru I al Rusiei și al primei lui soții, Eudoxia Lopukhina) și al Prințesei Charlotte (fiica Ducelui Louis Rudolph de Brunswick-Lüneburg și cumnată a lui Carol Quintul). De asemenea, a fost singurul nepot pe linie masculină a lui Petru cel Mare – foto (Împăratul Petru al II-lea, circa 1730): ro.wikipedia.org
A fost fiul tareviciului Alexei Petrovici , Petru cel Mare fiind bunicul sau. Încoronarea sa a avut loc pe 25 februarie 1728. A fost logodit cu Catherine, fiica printului Alexie Dolgoruki, iar nunta a fost stabilită pentru 30 ianuarie 1730, dar pe 29 ianuarie a murit de variolă.
23 octombrie 1739 -Războiul pentru urechea lui Jenkins – Marea Britanie declară război Spaniei.
Războiul pentru urechea lui Jenkins – Parte a Războiul de Succesiune Austriacă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Războiul pentru urechea lui Jenkins a fost un conflict între Marea Britanie și Spania, care a durat din 1739 până în 1748. Cele mai importante operațiuni ale războiului au avut loc în 1742. Numele său neobișnuit, inventat de Thomas Carlyle în 1858, se referă la urechea tăiată a lui Robert Jenkins, căpitanul unei nave comerciale britanice.
Robert Jenkins, cu urechea sa mumificată în mână, s-a prezentat în fața Parlamentului, reclamând că pe nava sa s-au urcat membri ai Gărzii de Coastă spaniole în 1731 care i-au tăiat urechea. Această declarație, pe fundalul mai multor provocări, au impulsionat Parlamentul britanic să declare război împotriva Imperiului spaniol, aparent pentru a încuraja pe spanioli să nu renege contractul lucrativ denumit Asiento ( permisiunea acordată altor țări de a vinde sclavi în America spaniolă). Scopul Angliei era acela de a se infiltra pe piețele spaniole comerciale din America.
După 1742 războiul a fost parte a unui conflict mai mare – Războiul de Succesiune Austriacă, în care s-au implicat majoritatea puterilor Europei. Războiul a fost încheiat prin Tratatul de la Aix-la-Chapelle (1748). Din punct de vedere al englezilor, războiul a fost notabil ca fiind prima oară când s-a format un regiment al trupelor coloniale americane – ca parte a armatei britanice regulate – și trimis să lupte în afara Americii de Nord.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
23 octombrie 1762 - S-a nascut inventatorul american Samuel Morey; in 1826 a înregistrat patentul unui motor cu combustie internă care functiona cu un amestec de etanol si terebentina.; (d. 17 aprilie 1843).
Samuel Morey (October 23, 1762 – April 17, 1843) was an American inventor, who worked on early internal combustion engines and was a pioneer in steamships who accumulated a total of 20 patents – foto: wikitree.com
23 octombrie 1812 - Este dejucata o conspiraţie împotriva lui Napoleon. Generalul Claude François de Malet ((n.1754 intr-o familie nobila), răspândeşte vestea falsa a morţii împăratului şi se declară comandant al Parisului.
Claude François de Malet (June 28, 1754 – October 29, 1812) was born in Dole to an aristocratic family. He was executed by firing squad, six days after staging a failed republican coup d’état as Napoleon I returned from the disastrous Russian campaign in 1812 – foto: commons.wikimedia.org
A reusit sa convinga vreo cativa monarhisti sa i se alature. Planul sau era foarte simplu: trebuia sa convinga Franta ca Bonaparte murise pe campul de lupta din Rusia. Imbracat in uniforma de general, de Malet i-a ordonat unui colonel din Garda Nationala sa-i aresteze pe toti ofiterii de pe o lista prezentata de el. Culmea, a fost luat in serios si cu documente false l-au transformat pe colonel in general de brigada, iar acesta la randu-i, i-a pus la dispozitie lui de Malet cateva regimente.
Era cat pe ce sa preia controlul asupra trupelor din regiunea Parisului, cand un ochi de expert – ministrul politiei, Fouche, ducele de Otranto – i-a examinat documentele false. În plus, tocmai primise o depesa de la Bonaparte. Malet si colaboratorii sai, inclusiv colonelul avansat la gradul de general, au fost judecati sumar si executati pe 29 octombrie Se spune ca afland tarasenia, Bonaparte ar fi ras copios.
23 octombrie 1817 - S-a născut Pierre Larousse, pedagog, enciclopedist şi editor francez. În 1852 a fondat, împreuna cu Augustin Boyer, Librăria Larousse.
Pierre Athanase Larousse (n. 23 octombrie 1817 – d. 3 ianuarie 1875), gramatician, pedagog, lexicograf și editor francez născut în Toucy. Este cunoscut mai ales pentru dicționarele care îi poartă numele, dintre care Le Petit Larousse – foto: ro.wikipedia.org
Opera sa de referinţă: “Marele dicţionar universal al secolului al XIX-lea” (d.31.01.1875).
23 octombrie 1861 - S-a înfiinţează la Sibiu, “Asociaţiunea Transilvania pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Român” (Astra), cu rol însemnat în viaţa culturală şi în lupta de eliberare naţională a românilor din Transilvania. Primul preşedinte al Astrei a fost Andrei Şaguna, vicepreşedinte – Timotei Cipariu şi secretar – George Bariţiu. Actualmente ASTRA are răspândite, atât în țară, cât și în afara granițelor peste 70 de despărțăminte (filiale), între care cele mai active sunt: Despărțământul ” Mihail Kogalniceanu” din Iasi , “Timotei Cipariu” Blaj, Orăștie, Nasăud, “Ioan Sârbu” Criuleni, “Valul lui Traian” Tighin etc.
ASTRA in Simleu Silvaniei, August 1908 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
23 octombrie 1864 -Războiul Civil American – Bătălia de la Westport: forţele americane conduse de generalul Samuel R. Curtis înfrâng forţele confederate conduse de generalul Sterling Price.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
23 octombrie 1869 - A decedat Edward Smith-Stanley, politician englez, prim ministru al Marii Britanii; (n. 1799).
23 octombrie 1870 -Războiul franco-prusian – asediul oraşului Metz se finalizeaza cu victoria decisivă a forţelor prusiene.
Războiul franco-german sau Războiul franco-prusac, de multe ori numit în Franța Războiul din 1870 (19 iulie 1870-10 mai 1871) a fost un conflict dintre Franța și Prusia, care a fost sprijinită de Confederația Germană de Nord și statele sud-germane Baden, Württemberg și Bavaria – foto (La ligne de feu (1886) de Pierre-Georges Jeanniot, prezentând Bătălia de la Mars-la-Tour) – ro.wikipedia.org
23 octombrie 1872 - A murit Theophile Gautier, prozator si critic literar francez, promotor al teoriei “arta pentru arta” (“Comedia mortii”, “Emailuri si camee”, “Capitanul Fracasse”); (n. 30.08.1811).
Théophile Gautier (* 30 august 1811, Tarbes – † 23 octombrie 1872, Neuilly-sur-Seine), scriitor francez, la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric Le Capitaine Fracasse (1863), devine unul din teoreticienii “artei pentru artă” și unul din maeștrii școlii parnassiene – foto (Théophile Gautier, Portret realizat de Auguste de Chatillon): ro.wikipedia.org
23 octombrie 1873 - Alianța celor trei împărați – La Palatul Schönbrunn, Kaiserul Wilhelm I al Germaniei, împăratul Franz Joseph I al Austro-Ungariei și țarul Alexandru al II-lea al Rusiei semnează acordul celor trei împărați, care vizează izolarea Franței.
Harta Europei in 1873 – foto preluat de pe www.client-aviddesigngroup.com
Alianța celor trei împărați a fost o alianță politică cu caracter defensiv între Alexandru II (Țarul Rusiei), Franz Joseph I (Împărat al Austriei și rege al Ungariei) și Wilhelm I (Împărat al Germaniei). S-a constituit în 6 iunie 1873, prin Acordul consultativ (Convenția de la Schönbrunn) între Alexandru II și Franz Joseph I. În cazul unei amenințări de atac din partea unei terțe puteri, ambii monarhi se obligau să se înțeleagă pentru a adopta o „linie de conduită comună“.
La 23 octombrie 1873, Wilhelm I, împăratul Germaniei, aderă la Convenția de la Schönbrunn. Se constituie astfel Alianța celor trei împărați. Este un fel de „Sfânta Alianță“ între împărații Rusiei, Germaniei și Austriei. Guvernul rus urmărea prin această alianță excluderea unei eventuale înțelegeri germano-austriece în Balcani împotriva Rusiei și să asigure granițele de apus în cazul unei ciocniri cu Anglia în Asia Mică.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
23 octombrie 1877 - A încetat din viaţă istoricul, filologul şi omul politic Alexandru Papiu Ilarian, membru al Academiei Române.
Alexandru Papiu-Ilarian (n. 27 septembrie 1827, Bezded, Comitatul Solnocul Interior – d. 23 octombrie 1877, Sibiu), jurist, istoric, lingvist, ministru român din Transilvania, unul din principalii organizatori ai revoluției de la 1848, membru titular al Academiei Române din anul 1868 – foto: ro.wikipedia.org
A fost membru fondator al Societăţii Academice Române, militant pentru Unirea Principatelor şi susţinător al reformelor lui Cuza („Istoria românilor din Dacia Superioară”, „Tezaur de monumente istorice pentru România”) ; (n.09.10.1828).
23 octombrie 1893 - S-a născut Gummo Marx, comediant american, membru al celebrului grup al “Fratilor Marx”; (d. 21 aprilie 1977).
23 octombrie 1901 - S-a născut Jaroslav Seifert, poet si publicist ceh; a militat pentru apararea scriitorilor persecutati politic si a fost unul dintre semnatarii Cartei 77; a primit Premiul Nobel pentru Literatura în anul 1984 (d.20.01.1986).
23 octombrie 1905 - S-a născut Ionel Jianu, critic si istoric de arta român; a publicat albume si monografii despre Th. Pallady, N. Tonitza, Gh. Petrascu, Luchian.
23 octombrie 1906 - A încetat din viaţă pictorul francez Paul Cézanne, unul dintre precursorii artei secolului al XX-lea (n. 19 ianuarie 1839).
Paul Cézanne (n. 19 ianuarie 1839, Aix-en-Provence – d. 23 octombrie 1906, Aix-en-Provence), pictor francez, considerat în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea – foto (Paul Cézanne, c. 1861): ro.wikipedia.org
23 octombrie 1910 - A murit regele Thailandei, Chulalongkorn; (n. 20 septembrie 1853).
A avut 91 neveste dintre care 36 au fost înregistrate oficial si 77 de copii (44 fete și 33 băieți). A domnit timp de 42 de ani de la vârsta de 15 ani, a abolit sclavia si jocurile de noroc, si a intemeiat un sistem modern de sănătate și educație , reusind sa pastreze independenta tarii sale, intr-o vreme in care toate tarile din Indochina devenisera colonii occidentale.
Photograph of the King with his sons in the United Kingdom in 1897. The King during his lifetime had 92 consorts who, among them, would produce 77 children – foto: en.wikipedia.org
23 octombrie 1911 - Pentru prima oară un avion este folosit în război: un aparat italian decolează din Libia pentru a survola liniile inamice în războiul turco-italian.
23 octombrie 1912 -Primul război balcanic – Bătălia de la Kumanovo, prima bătălie între Imperiul Otoman şi Regatul Sârb.
The Battle of Kumanovo or the Battle of Kumanova (Macedonian and Serbian Cyrillic: Кумановска битка) on 23–24 October 1912 was a major battle of the First Balkan War – foto (First Balkan War. The Serbian Front (Serbia) The march of the armies before the battle of Kumanovo.): en.wikipedia.org
23 octombrie 1915 - 25.000 de femei au mărșăluit prin New York, solicitând astfel autorităților dreptul de a vota.
Annie Kenney and Christabel Pankhurstused violent tactics in Britain as members of the Women’s Social and Political Union (WSPU) – foto: en.wikipedia.org
Mișcarea sufragetelor a reprezentat o mișcare de emancipare a femeilor din Anglia de la începutul sec. XX, al cărei scop a fost obținerea drepturilor politice pentru femei, în principal dreptul de vot. una dintre persoanele marcante fiind Emmeline Pankhurst. În SUA, miscarea feminista s-a dezvoltat din miscarea anti-sclavagista (abolitionista), la care se raliase un numar neobisnuit de mare de femei.
Aceste femei trebuiau sa-si apere revendicarile mai ales in fata bisericii, dar si in cea a ideilor preconcepute formulate de abolitionistii barbati. Tipic pentru miscarea feminista din SUA este faptul ca aici femeile albe au luptat alaturi de cele de culoare. Miscarea feminista pentru dreptul la vot a fost reprezentata de doua structure associative, „National Woman Suffrage Association” (NWSA) si „American Woman Suffrage Association” (AWSA), organizatii care mai tarziu au fuzionat. In SUA, femeile au capatat drept de vot deplin in anul 1920.
Prima bătălie de pe Valea Jiului – Parte din Participarea României la Primul Război Mondial (23 – 29 octombrie 1916) – Desfăşurarea acţiunilor miltare – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Prima bătălie de pe Valea Jiului, s-a desfășurat între între 23 – 29 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
23 octombrie 1921 - A murit inventatorul scotian John Boyd Dunlop; (n.5.02.1840). A fost unul dintre fondatorii companiei producatoare de cauciuc pe care a purtat numele său, Dunlop Pneumatic Tyre Company.
23 octombrie 1925 - S-a născut Radu Florescu, istoric american de origine romana, profesor de istorie la Boston College . El a fost director al Centrului de Studii Est Europene de la Colegiul Boston.
Florescu speaking at Clemson University in 1977- foto preluat de pe en.wikipedia.org
Radu Florescu (n. 23 octombrie 1925 – d. 18 mai 2014) a fost un istoric și profesor universitar de origine română. Radu Florescu este autorul a numeroase articole academice și cărți referitoare la România și istoria României. Radu Florescu a obținut diplomele de licență și master de la Christ Church, Universitatea Oxford în Marea Britanie, înainte de a se muta în Statele Unite ale Americii, unde și-a completat studiile prin obținerea unui doctorat la Universitatea Indiana.
A deținut poziția de profesor emerit de istorie la Boston College. Radu Florescu a fost, de asemenea, directorul Centrului de Studii Est Europene (East European Research Center) al regiunii de nord-est a Statelor Unite ale Americii, cunoscută sub numele de Noua Anglie (New England). În anul 1996 a fost numit consul onorific pentru regiunea New England de către Ministerul afacerilor externe a României.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org
23 octombrie 1934 - S-a născut Corneliu Vasilescu, pictor și grafician român.
Corneliu Vasilescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Corneliu Vasilescu (n. 23 octombrie 1934, Bârlad) este un pictor și grafician român contemporan, reprezentant al expresionismului abstract.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro
23 octombrie 1940 - S-a născut Pelé, jucător brazilian de fotbal.
Pelé dribbling past a defender while playing for Brazil, May 1960 - foto preluat de pe en.wikipedia.org
Edson Arantes do Nascimento (n. 23 octombrie 1940) este un fotbalist profesionist brazilian retras, care este considerat a fi cel mai mare jucător din toate timpurile. În 1999 el a fost desemnat Jucătorul Secolului din Lume de Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului (IFFHS). În același an, France Football le-a propus foștilor câștigători a Balonului de Aur să aleagă Jucătorul Secolului; ei l-au ales pe Pelé.
În 1999, Pelé a fost ales Sportivul Secolului de către Comitetul Olimpic Internațional și revista Time l-a inclus în lista lor cu 100 cei mai influenți oameni ai secolului XX. În 2013 el a primit Premiul de Onoare a Balonului de Aur FIFA, în semn de recunoștință pentru cariera și realizările lui ca personalitate în lumea fotbalului.
Conform IFFHS, Pelé este cel mai de succes marcator în ligă din lume, cu 541 de goluri. În total Pelé a marcat 1281 de goluri în 1363 de meciuri, inclusiv amicale neoficiale și din tur, motiv pentru care a fost înscris în Guinness World Records cu cele mai multe goluri marcate de-a lungul carierei în fotbal. În timpul când făcea parte din lumea sportului, Pelé fost pentru o perioadă cel mai bine plătit sportiv din lume.
În Brazilia, Pelé este considerat a fi un erou național pentru performanțele obținute în fotbal și sprijinul politicii de a îmbunătăți condițiile sociale ale săracilor. În 1961, Președintele Braziliei Jânio Quadros a declarat că Pelé este „o comoară națională”. De-a lungul carierei sale, el a devenit cunoscut ca „Perla Neagră” (Pérola Negra), „Regele Fotbalului” (O Rei do Futebol), „Regele Pelé” (O Rei Pelé) sau pur și simplu „Regele” (O Rei).
Pelé și-a început cariera la 15 ani jucând pentru Santos și pentru naționala de fotbal a Braziliei începând cu 16 ani. El are în palmares trei Campionate Mondiale de Fotbal câștigate: în 1958, 1962 și 1970, fiind singurul jucător care a reușit această performanță; el este cel mai bun golgheter al naționalei având 77 de goluri în 92 de jocuri. De asemenea, el este cel mai bun marcator la nivel mondial, câștigând cu echipa sa Copa Libertadores 1962 și 1963.
23 octombrie 1940 - Adolf Hitler se întâlneşte cu Francisco Franco în Hendaye in Franţa,incercand să-l convingă pe acesta să angajeze Spania în Al Doilea Război Mondial de partea Puterilor Axei.
23 octombrie 1940 - S-a născut ziaristul Cornel Dumitrescu, stabilit din 1976 în SUA. După plecarea din România, în 1975, colaborează la “Europa Liberă” până 1988. Din 1988, împreună cu Dan Costescu editează săptămânalul independent “Lumea liberă”, devenit mai târziu “Lumea liberă românească” ; (d. 24 Iunie 1990).
23 octombrie 1941 -Al doilea război mondial -Masacrul de la Odesa
Evrei deportaţi în Transnistria sub supravegherea unui soldat român – foto: ro.wikipedia.org
Masacrul de la Odesa a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, cu titlul de „pedepsire” (represalii asupra populației civile) în urma aruncării în aer a Comandamentul militar român din Odessa de căre partizani sau militari sovietici din armata regulată, explozie în care au fost omorâți 16 ofițeri români, inclusiv comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină. Militarii români nu au reușit să-i prindă pe autorii atentatului și s-au răzbunat pe populația civilă locală. Au fost uciși, la întâmplare, 5 000 de localnici civili, majoritatea evrei.
Holocaust prin gloanţe. Evrei-români deportaţi în Transnistria şi asasinaţi între Bârzula şi Grozdovca de militarii români care-i escortau, octombrie 1941 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În urma raportului primit, mareșalul Antonescu i-a ordonat generalului Iosif Iacobici, șeful Marelui Stat Major și comandant al Armatei a 4-a române, să ia măsuri drastice de pedepsire. În aceeași noapte, Iacobici a telegrafiat cabinetului militar al lui Antonescu că a pornit acțiunea ordonată: „Ca represalii și pentru a da un exemplu populației, s-au luat măsuri pentru a spânzura în piețele publice un număr de evrei și comuniști suspecți”.
În ziua următoare, la 23 octombrie 1941, militari români au ucis alți 19 000 evrei civili, femei, bătrâni și copii, familii întregi din orașul Odessa, împușcați, spânzurați, explodați, sau arși de vii. Alți aproximativ 45 000 de evrei au fost trimiși de la Odessa în lagărul de concentrare Bogdanovka, unde au fost asasinați aproximativ două luni mai târziu.
23 octombrie 1941 - S-a născut liderul separatist al Transnistriei, Igor Smirnov.
Igor Nicolaevici Smirnov (n. 23 octombrie 1941, Petropavlovsk-Kamceatski), politician Transnistrian de origine rusă, care a îndeplinit funcția de președinte al autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene între anii 1991-2011 – foto: ro.wikipedia.org
23 octombrie 1942 -Al doilea război mondial: Începe Bătălia de la El Alamein, Egipt care se incheie pe 3 noiembrie cu victoria Aliaţilor.
23 octombrie 1942 -Al doilea război mondial - Incepe Bătălia pentru Henderson Field , în campania de la Guadalcanal.
23 octombrie 1944 -Al doilea război mondial - Se desfasoara bătălia din golful Leyte , cea mai mare confruntare navală în Filipine.
23 octombrie 1944: Bătălia din Golful Leyte
23 octombrie 1944 -Al doilea război mondial -Armata Roşie intră în Ungaria.
23 octombrie, 1954 - S-a născut Ang Lee, regizor, scenarist și producător de film american de origine taiwaneză.
Ang Lee – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ang Lee (n. 23 octombrie, 1954) este un regizor, scenarist şi producător de film american de origine taiwaneză. Este un regizor multipremiat. Filmul Ultima dorinţă a câştigat la Festivalul de film de la Veneţia (2007) trofeul Leul de Aur şi a fost nominalizat la Premiul BAFTA (2008) pentru Cel mai bun film străin.
Brokeback Mountain, un film foarte apreciat, i-a adus lui Lee Oscarul în 2006 pentru Cel mai bun regizor, Golden Globe (2006) tot pentru Cel mai bun regizor şi Premiul BAFTA (2006) pentru Cel mai bun regizor. Pentru pelicula Ospăţul de nuntă, la care a fost regizor, scenarist, producător, a câştigat la Festivalul internaţional de film din Berlin (1993) trofeul Ursul de Aur.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com
23 octombrie 1956 - A început Revoluția Ungară din 1956 (23 octombrie – 4 noiembrie 1956) - O demonstrație studențească de pe străzile Budapestei a atras din ce în ce mai mulți aderenți și a dus la declanșarea revoluției anticomuniste maghiare din 1956. Revoluţia anticomunista din Ungaria.
Revoluția Ungară din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice (în maghiară forradalom és szabadságharc) a început în ziua de 23 octombrie. Sătui de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenții au declanșat o demonstrație pașnică, care s-a transformat în revoluție violentă, sfârșită printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10-11 noiembrie 1956. Pierderile de vieți s-au estimat la circa 2.500 maghiari și 700 soldați sovietici; alți aproximativ 200.000 de locuitori au părăsit Ungaria, refugiindu-se în Occident.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
23 octombrie 1957 - A încetat din viaţă Mihai Codreanu, poet de factură parnasiană şi simbolistă; a fost directorul Teatrului Naţional din Iaşi (1919-1923), profesor şi rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iaşi şi director al revistei “Însemnări ieşene” (n. 25 iulie 1876).
23 octombrie 1958 - Decernarea Premiului Nobel pentru literatură scriitorului rus Boris Leonidovici Pasternak (n. 1890 – m. 1960) pentru romanul “Doctor Jivago”, devenit best-seller în Europa Occidentală, dar nepublicat în ţara de origine.
Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie 1890 (S.N. 10 februarie) la Moscova – d. 30 mai 1960) poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958 – foto – ro.wikipedia.org
23 octombrie 1963 - Este arestat Georges Paques, şef adjunct al serviciului de presă al NATO, pentru spionaj în favoarea URSS.
Georges Pâques, né le 29 janvier 1914 à Chalon-sur-Saône et mort le 19 décembre 1993 à Paris, est un haut fonctionnaire français condamné en 1963 pour espionnage au profit de l’URSS, ayant été accusé d’avoir transmis des informations vitales concernant la Défense depuis 1943 – foto: ladepeche.fr
Actiunile sale de spionaj in favoarea URSS s-au intins pe parcursul a doua decenii.
23 octombrie 1964 - S-a născut Robert Trujillo, bassist al trupei Metallica
Robert Trujillo (n. 23 octombrie 1964), mexican american, actualul bassist al formației Metallica – foto: ro.wikipedia.org
23 octombrie 1973 - Sfărşitul Războiului de Yom Kippur dintre Israel şi Siria.
Războiul de Iom Kipur (6 octombrie – 26 octombrie 1973) – Parte din Războiul Rece Conflictul arabo-israelian – Soldații egipteni după traversarea Canalului Suez – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Războiul de Iom Kipur, Războiul arabo-israelian din 1973, Războiul de Ramadan, sau Războiul din octombrie a fost un conflict armat dintre Israel și o coaliție de națiuni arabe condusă de Egipt și Siria, care a durat între 6 octombrie și 26 octombrie 1973. Războiul a izbucnit de ziua de Iom Kipur (Ziua Ispășirii, cea mai importantă zi de post evreiască), printr-un atac surpriză conjugat egipteano-sirian, forțele atacatoare traversând liniile de încetare a focului din Peninsula Sinai și respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel în Războiul de Șase Zile (1967).
Egiptenii și sirienii au avansat în primele 24 – 48 de ore, după care situația militară a început să se schimbe în favoarea israelienilor. După a doua săptămână de lupte, sirienii fuseseră scoși definitiv din zona platoului Golan. În sud, în peninsula Sinai, israelienii au lovit la punctul de joncțiune a două corpuri de armată egiptene, (Armata a II-a și Armata a III-a) traversând canalul Suez, (vechea linie de încetare a focului), încercuind o întreagă armată egipteană, chiar în momentul în care intra în acțiune rezoluția de încetarea a focului a ONU.
Războiul a avut numeroase implicații pentru multe națiuni. Lumea arabă, care fusese umilită de înfrângerea categorică a coaliției egipteano-siriano-iordaniene din timpul Războiului de șase zile, s-a simțit răzbunată de seria de victorii de la începutul războiului. Același sentiment a deschis calea către procesul de pace care avea să urmeze, ca și spre liberalizările care au urmat, precum așa-numita infitah, “politica egipteană a porților deschise”.
Acordurile de la Camp David, care au fost semnate la scurtă vreme după aceea, au dus la normalizarea relațiilor dintre Egipt și Israel și la recunoașterea, pentru prima oară de către un stat arab, a Israelului. Egiptul, care se distanțase deja de Uniunea Sovietică, a părăsit după acest moment definitiv sfera de influența sovietică.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
23 octombrie 1983 -Războiul civil libanez - Cazărmile de la Beirut ale puscasilor marini americani, sunt lovite de un camion incarcat cu explozibili, in deflagratia care a urmat fiind omorati 241 de militari . In aceeaşi dimineaţă, este atacata si o cazarma franceza inregistrandu-se 58 soldaţi ucisi.
23 octombrie 1989 - Mátyás Szűrös declară Republica Ungară, care înlocuieşte Republica Populară Ungară.
Mátyás Szűrös (n. 11 septembrie 1933, la Püspökladány, Ungaria), politician maghiar, care a fost președinte provizoriu al Ungariei, din 8 octombrie 1989, până în 2 mai 1990. A fost primul președinte al celei de-a III-a Republici Ungare, în perioada de tranziție de la comunism la democrație – foto: hirekma.hu
La aceasta data a intrat în vigoare o noua Constitutie care o inlocuia pe cea comunista.Președintele este ales odată la 5 ani, funcția președintului este reprezentativă (simbolică) insa acesta desemnează premierul și este autoritatea supremă al armatei. Parlamentul inițiază legi care trebuie să corespundă cu constituția ungară, apoi președintele le aprobă. În caz că o lege nu corespunde cu Constituția, președintele are dreptul să anuleze legea inițiată de parlament, prin tribunalul constituțional.
23 octombrie 1992 - Împăratul Akihito devine primul împărat al Japoniei care viziteaza China.
23 octombrie 1998 - A încetat din viaţă actorul roman Silviu Stănculescu, cunoscut pentru rolurile din “Mircea” – 1989 şi “Liceeni” – 1987; (n. 24 ianuarie1932).
23 octombrie 1998 - A avut loc prima naţionalizare a unei bănci din Japonia de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
23 octombrie 2001 - A murit Ken Aston, arbitrul de fotbal, inventatorul cartonaşelor galbene şi roşii în fotbal. Cartonaşele au fost folosite în premieră la Mondialul din 1970, cînd Ken Aston era preşedintele Comisiei de Arbitri a FIFA. Acelaşi Aston a mai introdus echipamentul negru pentru arbitri şi al patrulea oficial în teren şi a colorat steguleţele asistenţilor în roşu şi galben, pentru a fi vizibile; (n.01.09.1915).
23 octombrie 2002 - Rebelii ceceni au ocupat un teatru din centrul Moscovei luând aproximativ 700 de ostatici.
Actiunea a fost condusa de Movsar Baraev, nepotul unuia dintre liderii militari ai separatistilor, Arbi Baraev, ucis în 2001 într-o ambuscada organizata de trupele ruse. Trupele speciale ruse au ripostat folosind gaze letale, ceea ce a condus la moartea a 129 de persoane.
23 octombrie 2002 - In Belgia a intrat în vigoare legea care aproba euthanasia, aceasta tara fiind a doua in lume, dupa Olanda, care a legalizat euthanasia.
23 octombrie 2002 - A încetat din viaţă Dan Costescu, unul dintre fondatorii celui mai citit ziar din exilul românesc – “Lumea Liberă Românească”. În ţară a lucrat ca redactor la Radio România. În 1962 a fost arestat şi condamnat ca deţinut politic, până în 1964. Refuzând dictatura, a părăsit România, în 1984, şi a colaborat la publicaţiile newyorkeze “Universul”, “Micromagazin” şi “Lumea liberă”; (n. 1928).
23 octombrie 2006 - Serviciul militar nu mai este obligatoriu pentru cetatenii României.
23 octombrie 2018 - China a inaugurat cel mai lung pod maritim din lume.
China a inaugurat cel mai lung pod maritim din lume, cu o lungime de 55 de kilometri, după o investiţie de 20 de miliarde dolari şi lucrări ce au durat nouă ani. Podul face legătura între oraşul chinez Zhuhai, Hong-Kong şi Macao.
cititi mai mult pe www.historia.ro
Guvernul a aprobat acordul de împrumut cu Uniunea Europeană în valoare de 4 miliarde euro
Guvernul a aprobat, prin ordonanţă de urgenţă, acordul de împrumut între Uniunea Europeană, în calitate de creditor, şi România, în calitate de împrumutat, în valoare de 4.099.244.587 euro.
“Este un proiect de ordonanţă de urgenţă foarte important prin care a fost aprobat acordul de împrumut cu Uniunea Europeană în valoare de patru miliarde de euro. Aceşti bani se adaugă la pachetul financiar negociat deja de preşedintele României, în valoare de 80 de miliarde de euro, şi, împreună cu Guvernul României, ei fac parte din programul SURE, pentru decontarea măsurilor de sprijin pentru angajaţi şi angajatorii afectaţi de pandemia COVID. Sunt patru miliarde de euro pe care România îi obţine prin acest împrumut, un împrumut realizat la condiţiile de dobândă şi de rating făcute de Comisia Europeană“, a precizat Dancă.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Traian Berbeceanu a depus jurământul în funcţia de prefect al Capitalei
Noul prefect al Capitalei, Traian Berbeceanu, a depus vineri jurământul de învestitură. La ceremonie au fost prezenţi ministrul Afacerilor Interne, Marcel Vela, ministrul Muncii, Violeta Alexandru, şi primarul general ales al Capitalei, Nicuşor Dan.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Comisia Juridică a dat undă verde urmăririi penale a fostului ministru Nicolae Bănicioiu
Deputaţii jurişti au decis, vineri, să-i ridice imunitatea deputatului Nicolae Bănicioiu, fost ministru al Sănătăţii, în cazul căruia Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă şi luare de mită în formă continuată.
S-au înregistrat 19 voturi ‘pentru’, 2 voturi ‘împotrivă’, au precizat, pentru AGERPRES, membri ai comisiei.
Parlamentarii USR din Comisia Juridică, au votat, astăzi, pentru ridicarea imunității pentru Nicolae Bănicioiu, fost…
Noaptea trecută Bucureștiul a înregistrat depășiri de aproape 350% pentru poluarea cu PM 2,5 și 236% la PM 10
Deși suntem în pandemie, iar traficul auto, considerat principala sursă de poluare din București, este mai scăzut, noaptea trecută, rețeaua independentă de monitorizare a calității aerului, airly.eu, a înregistrat depășiri spectaculoase pentru poluarea cu particule PM 10 și PM2,5, până aproape de 350%. Cea mai mare depășire s-a înregistrat la stația din Bragadiru – 347% pentru poluarea cu PM 2,5 și 236% pentru poluarea cu PM 10. Depășiri spectaculoase s-au înregistrat și în Rahova (235% pentru PM 2,5 și 164% pentru PM10). Și centrul orașului a fost poluat, dar mai puțin, de exemplu stația de pe strada Polonă a înregistrat depășire de 68% pentru PM10 și 122% pentru PM 2,5.
cititi mai mult pe www.hotnews.ro
Situația din România – 23 octombrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
Până astăzi, 23 octombrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 201.032 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
144.429 de pacienți au fost declarați vindecați.
În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 5.028 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.
Coeficientul infectărilor cumulate la 14 zile, raportate la 1.000 de locuitori, calculat de către Direcțiile de Sănătate Publică, la nivelul Municipiului București și al județelor este următorul: (conform grafic atașat)
foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 876 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.
Până astăzi, 6.245 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.
În intervalul 22.10.2020 (10:00) – 23.10.2020 (10:00) au fost raportate 82 de decese (52 bărbați și 30 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.
În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 10.427. Dintre acestea, 782 sunt internate la ATI.
Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.002.800 de teste. Dintre acestea, 35.351 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 22.018 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 13.333 la cerere.
De asemenea, de la ultima informare făcută de GCS, au fost raportate și rezultatele a 5.887 de teste prelucrate anterior ultimelor 24 de ore și transmise până la data de 23 octombrie.
În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.851 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 797 au fost declarați vindecați.
În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:
Până la data de 22 octombrie 2020, au fost raportate 5.339.149 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Spania, Franţa, Regatul Unit, Italia, și Germania.
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 21 octombrie – 22 octombrie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Franța a depășit 40.000 de cazuri de Covid pe zi. Carantina nocturnă se extinde
Situația sanitară continuă să se degradeze în Franța, după ce a atins recordul negativ de 41.622 noi cazuri de Covid-19 înregistrate în ultimele 24 de ore, cu 15.000 mai multe decât în ziua precedentă și de 165 de noi decese, transmit AFP și EFE.
Franța se apropie astfel de un milion de persoane contaminate (999.043) iar rata de pozitivare crește de la o zi la alta, la 14,3% joi față de 13,7% cât era în urmă cu o zi și de la 4,5% la începutul lui septembrie. În ultimele șapte zile 1.627 bolnavi Covid-19 au fost internați la terapie intensivă.
cititi mai mult pe romania.europalibera.org
Alegeri SUA – Trump şi Biden au încheiat ultima dezbatere, diferită în ton şi atmosferă faţă de prima
Preşedintele american Donald Trump şi candidatul democrat la preşedinţia Statelor Unite, Joe Biden, şi-au încheiat joi a doua şi ultima dezbatere din campania electorală, despre care moderatoarea Kristen Welker a spus că a fost o discuţie “consistentă” şi o “dezbatere fantastică”, relatează dpa.
Dezbaterea a fost semnificativ diferită în ton şi atmosferă faţă de prima, cu mult mai puţine întreruperi şi cu discuţii mai profunde.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Record Guinness: Cea mai mare fântână din lume, construită în Dubai
Cea mai mare fântână din lume se află în Dubai. Recordul a fost confirmat de reprezentanţii Cărţii Recordurilor Guinness joi, în contextul în care emiratul încearcă să îşi relanseze turismul, grav afectat de pandemia de coronavirus, informează AFP. Această construcţie, “Palm Fountain”, care ocupă o suprafaţă de 1.335 de metri pătraţi, se află în Palm Jumeirah, o insulă artificială construită în proximitatea ţărmului din Dubai.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Bătălia de la Filippi a avut loc în 2 etape, pe 3 octombrie și apoi pe 23 octombrie 42 î.Hr.. Filippi era un oraș antic din Tracia, mai târziu colonie romană în provincia Macedonia, la 120 km nord-est de Salonic (Grecia), în apropiere de actualul oraș Kavala.
Bătălia de la Filippi – Parte a Războaielor civile romane (3 octombrie și 23 octombrie 42 î.Hr.) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Preludiu
După asasinarea lui Cezar, Brutus și Cassius (cei doi conspiratori principali cunoscuți și sub numele de Liberatores), au părăsit Italia și au luat sub control toate provinciile din est (din Grecia și Macedonia până în Siria) și regatele aliate din răsărit. La Roma cei trei lideri principali (Antoniu, Octavian și Lepidus), care controlau aproape toată armata romană din vest, au strivit opoziția Senatului și, în noiembrie 43 î.Hr., au format al doilea Triumvirat. Una din primele lor sarcini a fost să distrugă forțele „eliberatorilor”, nu numai pentru a obține controlul total al lumii romane, dar și pentru a răzbuna asasinarea lui Cezar.
Moartea lui Cezar de Karl von Piloty – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Prima bătălie de la Filippi
Bătălia a constat în două angajamente pe câmpia din vestul orașului antic Filippi. Prima confruntare a avut loc în prima săptămână a lunii octombrie; Brutus se confruntă cu Octavian, în timp ce forțele lui Marc Antoniu au fost împotriva celor ale lui Cassius. Antoniu a încercat să-i atragă în luptă, dar „Liberatorii” ezitau să-și părăsească pozițiile defensive puternice. A încercat o manevră de încercuire, făcând un drum pietruit de la est, prin mlaștina situată la sud de Cassius. Cassius credea că mlaștina era impenetrabilă. Și-a trimis o parte a armatei la sud în mlaștină pentru a construi un bastion încrucișat ca să obstrucționeze flancul drept al lui Antoniu și să îl împiedice să încercuiască dealul.
Prima bătălie de la Filippi (3 octombrie 42 î.Hr.) – Parte a Războaielor civile romane – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La nord, armata lui Octavian îl provocă pe Brutus să se lupte. Armata lui Brutus s-a năpustit către cea a lui Octavian, fără să primească ordin de atac. Acțiunea a avut succes, fiind spontană. Soldații lui Octavian au fugit în dezordine și au fost urmăriți până în tabăra lor, pe care oamenii lui Brutus au cucerit-o. Soldații lui Brutus au distrus baldachinul lui Octavian, dar pe el nu l-au găsit. Octavian, cu câțiva soldați rămași în viața, a reușit să se ascundă într-o mlaștină.
În partea de sud a câmpului de luptă, Antoniu a luat cu asalt fortificațiile lui Cassius și i-a cucerit cu ușurință tabăra. Cassius a pierdut 9000 de oameni. Octavian pierduse de 2 ori mai mulți. Câmpul bătăliei, fiind imens și acoperit de nori de praf, Cassius nu și-a dat seama ce se întâmplase în tabăra lui Octavian. A crezut că suferise o înfrângere zdrobitoare. Și-a eliberat sclavul, pe nume Pindarus și i-a poruncit să îl omoare cu sabia sa. Brutus, triumfător, a plâns lângă cadavrul prietenului său. L-a descris ca fiind “ultimul dintre romani”. Nu avea aceeași experiență și nu putea să câștige respectul soldaților așa cum o făcea Cassius. Toți soldații săi erau demoralizați.
Prima bătălie a fost în esență o remiză, dar s-a soldat cu sinuciderea lui Cassius.
A doua bătălie
O a doua întâlnire a avut loc la 23 octombrie.
Armata lui Brutus a coborât spre mlaștină. Bătălia a fost sângeroasă, rânduri masive de soldați, față în față, măcelărindu-se cu săbiile. Masacrul a fost îngrozitor. Brutus și armata sa au fost respinși, fiind urmăriți și împrăștiați de trupele lui Antoniu. Octavian și trupele sale au ajuns în tabăra lui Brutus, blocându-i retragerea.
A doua bătălie de la Filippi (23 octombrie 42 î.Hr.)- Parte a Războaielor civile romane – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Brutus și cu ultimele sale patru legiuni s-au refugiat printre dealurile din apropiere. Temându-se să nu fie prins, s-a sinucis, ultimele sale cuvinte fiind: „O, sărmană virtute, ai fost numai un nume, și totuși m-am închinat ție de parc-ai fi fost adevărată, dar se pare că nu erai decât sclava norocului.”
S-au mai sinucis și cei care erau de partea sa: fiul lui Cato cel Tânăr, Marcus Porcius Cato și tatăl Liviei (viitoarea soție a lui Octavian Augustus), Marcus Livius Drussus Claudianus (străbun al marilor împărați Tiberius, Nero, Caligula și Claudius) și alții.
Urmări
Plutarh informează că Marc Antoniu când a văzut trupul neînsuflețit al lui Brutus, l-a plâns și l-a acoperit cu o mantie purpurie, în semn de respect, deoarece fuseseră buni prieteni. El și-a amintit că Brutus a stipulat că o condiție pentru participarea sa la complotul de asasinare a lui Cezar era ca viața lui Antoniu să fie cruțată. A cerut ca Brutus să primească funeralii demne de un general, iar cenușa lui să-i trimită mamei sale. Înainte de incinerare, Octavian a cerut să fie tăiat capul cadavrului și să fie trimis la Roma.
Bătălia de la Filippi – (3 octombrie, 23 octombrie 42 î.Hr.) – Parte a Războaielor civile romane – Brutus and his companions after the Battle of Philippi – foto preluat de pe en.wikipedia.org
După bătălie, a fost făcut un nou aranjament între membrii celui de-Al doilea Triumvirat: în timp ce Octavian s-a întors la Roma, Antoniu a continuat să guverneze estul imperiului. Lepidus continua să guverneze Hispania și provincia Africa. Dușmanii triumviratului au fost declarați proscriși, Cicero fiind ucis la 7 decembrie 43 î.Hr.