Conon Grădinarul (†250)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: basilica.ro; doxologia.ro

Sfântul Conon Grădinarul

Sfântul Mucenic Conon grădinarul (†250) era originar din Nazaretul Galileii.

A plecat din Nazaret în localitatea Carmena, de lângă orașul Mandron (sau Magydus) din Pamfilia unde își lucra grădina pe care o avea, de aceea i s-a spus „Grădinarul”.

Guvernatorul Puplie a aflat că este creștin și a trimis ostași să-l prindă.

Ostașii l-au legat și l-au dus înaintea acestuia.

Canon a mărturisit credința sa creștină.

Pentru acest fapt i-au bătut piroane în picioare și l-au obligat să alerge înaintea carului lui Puplie.

Mucenicul a căzut în genunchi și rugându-se lui Dumnezeu și-a dat sufletul.

Viața Sfântului Mucenic Conon Grădinarul

Sfântul Mucenic Conon grădinarul (†250) – foto preluat de basilica.ro

Acest Sfânt Conon a fost pe vremea lui Decius împăratul (249-251), cu neamul din Nazaretul Galileii.

De acolo a venit în cetatea Mandon, a Pamfiliei și la un loc ce se numea Carmila, și-a făcut o grădină de gospodărie în care semănând verdețuri, își agonisea hrană dintr-aceea.

Era bun cu obiceiul, fără de răutate și nevinovat cu inima, deși era neînvățat la carte, ci, fiind creștin, viețuia cu plăcere de Dumnezeu.

Și Puplius ighemonul, înștiințându-se despre el, a trimis ostași ca să-l prindă.

Iar aceia, spre batjocură, închinându-se lui cu cuvinte frumoase, el a răspuns cu bucurie la închinarea lor, prin cuvinte de urare și de dragoste.

Ostașii i-au spus:

„Te cheamă Puplius, ighemonul”.

El le-a răspuns:

„Ce trebuință are de mine, mai vârtos că eu sunt creștin? Să cheme la sine pe cei de un gând cu el”.

Dar a fost legat Sfântul Conon și l-au dus la ighemon, silindu-l să aducă jertfă idolilor;

atunci a suspinat din adâncul inimii, pentru orbirea și rătăcirea necredincioșilor, și, pe ighemon ocărându-l cu cuvinte, era neclintit întru mărturisirea lui Hristos.

Deci i-au bătut în picioarele lui piroane de fier și a fost silit a alerga înaintea caretei ighemonului până într-atât, încât, slăbind, a căzut în genunchi și, rugându-se lui Dumnezeu, în mâinile Lui și-a dat duhul său.