Calendar Ortodox 13 august 2024

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro; basilica.ro; ro.orthodoxwiki.org

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 13 august 2024
† Odovania praznicului Schimbării la Față a Domnului;
† Mutarea moaștelor Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul;
† Sf. Cuv. Dorotei și Dositei din Gaza

 

Sinaxar 13 August

---

 

Odovania praznicului Schimbării la Față a Domnului – Termenul odovanie provine din limba slavonă și înseamnă sfârșit, încheiere. În Biserica Ortodoxă durata serbării praznicelor împărătești este de o zi, cu excepția Sărbătorii Învierii Domnului care ține trei zile de-a rândul. Însă, pentru pregătirea sufletească a credincioșilor, toate sărbătorile împărătești sunt precedate de un timp de pregătire numit preserbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire.

De asemenea, sărbătorile împărătești au și o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire. Prima zi a înainte-serbării se numește începutul sărbătoririi, iar ultima zi a după-serbării se numește, cu un termen slavon, odovania, adică sfârșitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii.

Obiceiul de a prelungi sărbătorile mari pe anumite perioade e moștenit în cultul ortodox din cel al Vechiului Testament; în creștinism, prima manifestare de acest fel este menționată de istorie în vremea sfântului împărat Constantin cel Mare, cu prilejul festivităților sfințirii basilicilor din Ierusalim și din Tir (13 sept. 335), sfințire care se serba în fiecare an, câte șapte zile de-a rândul.

 

În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea mutarii moastelor Preacuviosului Parintelui nostru Maxim Marturisitorul.

Sfântul Maxim a trait pe vremea raucredinciosului împarat Constans al II-lea Pogonatul (641 – 668), nepotul lui Iraclie, si era filozof desavârsit.

Împodobindu-se cu întelepciunea, toate avutiile sale lasându-le fratelui sau, s-a facut monah. Iar vazând cum crestea eresul monotelitilor (adica al celor ce marturisesc o singura voie în Domnul nostru Iisus Hristos), s-a aprins de dumnezeiasca râvna, si s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul Martin, papa Romei, ca sa adune un Sinod local, si sa-i anatematizeze pe cei care cugetau acel eres, împreuna si pe începatorul lui.

Si a alcatuit Sfântul Martin si carti împotriva acelui eres. Iar împaratul fiind înstiintat de aceasta, a trimis ca sa-l aduca în cetatea Constantinopolului, si l-a înfatisat înaintea judecatii sale. Iar sfântul pe ereticii ce se adunasera acolo i-a rusinat cu cuvântul adevarului pe toti biruindu-i.

Dupa aceasta a fost izgonit în Tracia, taindu-i-se mâna dreapta si limba. De acolo, împreuna cu doi ucenici ai sai a fost trimis în partile Laziei, însa si acolo cu Duhul lui Dumnezeu marturisea si scria; fiindca se spune ca dupa taierea limbii i s-a facut cu minune dumnezeiasca limba la loc si a vorbit curat cât a trait. Apoi, la adânca batrâneti, s-a dus catre Domnul. Iar pomenirea lui se face în ziua de 21 ianuarie.

cititi mai mult despre Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul pe unitischimbam.ro

 

Tot în aceasta zi, pomenirea celei de-a pururea si a tot fericitei împaratese Irina, ctitora a cinstitei Manastiri a Pantocratorului Mântuitorului Hristos, care primind sfântul si îngerescul chip s-a numit Xenia monahia (†1134).

Sfânta Irina s-a nascut la sfârsitul secolului al XI-lea si a fost fiica regelui Ladislau al Ungariei. La vârsta de 18 ani a venit la Constantinopol ca sotie a imparatului Ioan al II-lea (1105), fiul împaratului Alexis I Comnenul, cu care a avut opt copii.

Sfânta Irina a fost ctitora Manastirii Pantocrator (Muntele Athos), unde a si fost îmnormântata la moartea sa (1134), dupa ce s-a facut monahie sub numele de Xenia.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Dositei ascultatorul (Secolul al VI-lea).

Acesta a sihastrit în chinovia Avei Serida, ce era sub povatuirea Sfântului Dorotei, si care cu pace s-a savârsit.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului si purtatorului de Dumnezeu Parintele nostru Dorotei de Gaza (Secolul al VI-lea).

Acesta mai înainte a sihastrit în chinovia Avei Serida, aproape de Gaza; iar mai în urma si-a întemeiat manastirea sa, dupa savârsirea lui Ava Ioan, caruia îi ziceau “proorocul”, si a ispravit tacerea cea desavârsita a marelui Varsanufie, si care cu pace s-a savârsit.

Viata sfântului Dorotei pe larg, dupa Sinaxarul parintelui Macarie de la Simonos-Petras (Muntele Atos).

Scrisorile dushnicesti ale avilor Varsanufie si Ioan, in Filocalia româneasca.

Cuviosul și de-Dumnezeu-purtătorul părintele nostru Dorotei din Gaza (cunoscut și ca Avva Dorotei în Filocalie) a fost un călugăr și stareț care a trăit în secolul al VI-lea în Palestina. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 13 august în tradiția greacă[1] și românească și la 5 iunie în tradiția slavă.

Cuviosul Dorotei s-a născut în Antiohia, în sânul unei familii creștine înstărite. A primit o bună educație, atât creștinească cât și în științele profane.

Lepădând din tinerețe lumea, Dorotei a intrat în mănăstirea avei Serida de lângă Gaza, punându-se sub ascultarea bătrânilor Varsanufie și Ioan, cărora le încredința toate gândurile sale prin scrisori sau întâlniri directe[3].

După ce a avut diferite ascultări în mănăstire (precum păzirea porții mănăstirii sau primirea oaspeților), Dorotei a devenit mai apoi slujitorul avei Ioan Proorocul.

Cum Dorotei avea și studii medicale, avva Serida i-a încredințat organizarea și dirijarea bolniței (infirmeriei) mănăstirii, care a fost construită cu darurile generoase ale fratelui său după trup.

Mai târziu, când a devenit monah încercat, lui Dorotei i s-a încredințat, la rândul lui, formarea duhovnicească a tânărului Dositei, care a și ajuns la desăvârșire înainte de a-și da duhul în mâinile Domnului.

După moartea avei Ioan Proorocul și a starețului Serida, și după ce sfântul Varsanufie s-a închis cu totul, încât nu mai vedea și nu mai comunica cu nimeni, sfântul Dorotei a întemeiat propria sa mănăstire, situată în Cezareea Palestinei, între Gaza și Maiuma.

Aici și-a condus discipolii după îndemnurile primite de la părinții săi duhovnicești, sfinții Varsanufie și Ioan, cu delicatețe, discernământ și dragoste, insistând pe lepădarea voii proprii și pe smerenie, mai mult decât pe ostenelile trupești.

Aici ucenicii săi au adunat Învățăturile Duhovnicești care au devenit în timp una din lucrările fundamentale pentru viața monastică ortodoxă.

Scrierile sale fac parte din Filocalie, și ele sunt singura mărturie concretă rămasă peste veacuri de la sfântul Dorotei, pentru că nu se cunoaște cu exactitate când a murit, unde a fost înmormântat și unde sunt moaștele sale.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Evdochia împarateasa, care cu pace s-a savârsit (†460).

Dreptcredincioasa Evdochia sau Eudoxia (către 400 – †460) a fost o împărăteasă a Orientului, instruită, soție a împăratului Teodosie al II-lea. Numele său adevărat era de Atenais (Athenais), dar primește la botez numele de Aelia Licinia Eudocia. Evdochia este mama lui Licinia Eudoxia, soția împăratului Occidentului, Valentinian al III-lea. Pomenirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 13 august.

Fiică a filosofului și retorului atenian Leontias, Evdochia a primit o educație aleasă. Făcându-se protejată a Pulcheriei, sora împăratului Teodosie al II-lea, Evdochia este primită la curtea imperială, unde este admirată de toți pentru eleganța și înțelepciunea ei. După ce a fost botezată de patriarhul Atic (prăznuit la 8 ianuarie), Evdochia devine soția împăratului Teodosie al II-lea la 7 iunie 421, moment în care și devine împărăteasă a Orientului, pentru ca în 423 să fie proclamată Augustă.

În anul 438 Evdochia face un pelerinaj la Ierusalim, la recomandarea sfintei Melania Romana (prăznuită la 31 decembrie), cu care a simpatizat la Constantinopol și pe care o consideră ca pe o mamă duhovnicească. La Ierusalim Evdochia participă la târnosirea primei biserici închinate sfântului Ștefan, întâiul-mucenic, de către sfântul Chiril al Alexandriei, urmată a doua zi de târnosirea altor altare și biserici pe Muntele Măslinilor. Din acest pelerinaj la Ierusalim, Evdochia aduce la Constantinopol părți din moaștele întâi-mucenicului Ștefan.

Câțiva ani mai târziu, în 442, împărăteasa Evdochia este acuzată pe nedrept de infidelitate și este exilată în Palestina, unde rămâne până la sfârșitul zilelor ei, în 460. Aici ea construiește mai multe biserici și încurajează dezvoltarea pelerinajelor. Fiind o mare admiratoare a vieții monastice, și în particular a sfântului Eftimie cel Mare (prăznuit la 20 ianuarie), Evdochia construiește și în apropierea lavrei, numit mai apoi „Turnul Evdochiei”.

În anii tulburi de după Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, când monahii din Palestina erau împărțiți în privința recunoașterii canonicității sfântului Iuvenalie (prăznuit la 2 iulie), Evdochia se sfătuiește cu sfântul Simeon Stâlpnicul în această privință; acesta i-ar fi răspuns: „Îl ai acolo pe Eftimie teoforul. Urmează învățăturilor lui și te vei mântui”. Astfel ea s-a alăturat grupului ortodox și a adormit cu pace la anul 460. Trupul său a fost mai apoi mutat în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea cuviosului Parintelui nostru Serida, egumenul Manastirii din Gaza care cu pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Coronat, care de sabie s-a savârsit.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Tihon de Zadonsk, episcop de Voronej (1724 – 1783) .

Cel întru sfinți părintele nostru Tihon din Zadonsk (1724-1783) este un episcop și teolog important în Biserica Ortodoxă Rusă, unde este supranumit Hrisostomul Rusiei. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 13 august, iar aflarea moaștelor sale este prăznuită la 14 mai.

Sfântul Tihon din Zadonsk s-a născut în anul 1724 în Rusia, din părinți creștini. A primit la naștere numele de Timotei. Din cauza morții tatălui său, diaconul Savelie Chirilov, familia pierde susținerea materială. Acesta va fi motivul pentru care Domnica, mama sa, va fi la un pas de a-l da pe Tihon spre creștere unui vizitiu.

A absolvit seminarul în anul 1754, într-o vreme în care teologia scolastică era la modă. Va fi profesor de retorică în seminar, din anul 1754 până în 1758, anul când intră în monahism, primind numele de Tihon. Devine arhimandrit și egumen al Mânăstirii Jelticov, episcop-vicar al Novgorodului pentru un an de zile și din 1763 episcop de Voronej și Eletk pentru vreme de patru ani și jumătate.

În această calitate, luptă împotriva ereticilor, păgânismului, dezvoltă învățământul din zona în care păstorea și se îngrijește să aibă în eparhia sa preoți competenți.

Decide să se retragă în singurătate în anul 1769, la Mânăstirea Bogoroditk din Zadonsk. Aici, se adâncește în rugăciune și viață ascetică, încât de multe ori a fost văzut cu chipul strălucind, în extaz duhovnicesc.

Sfântul Tihon de Zadonsk a trecut la cele veșnice pe 13 august 1783. A fost înmormântat într-o criptă de sub altarul Mânăstirii Bogoroditk. A fost trecut în rândul sfinților de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, pe 25 mai 1861.

Scrieri

Cuvânt al Sf. Tihon din Zadonsk

Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi! Luați jugul Meu asupra voastră și vă învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre.(Matei 11, 28)

Astfel ne cheamă la sine Hristos, făgăduind preadulce odihnă sufletelor noastre. Ca și cum ne-ar spune: “O, păcătoși sărmani și osteniți de deșertăciunile lumii, destul v-ați obosit împovărându-vă cu gânduri, planuri, năzuințe și griji și întristări lumești. Nicăieri nu veți găsi adevărata odihnă și fericire aflarea de Mine. Ori încotro v-ați întoarce, nicăieri nu veți afla adevărat folos. În afara Mea, pretudindeni vă întâmpină nevoia și răul. Bogăția, cinstea, slava și desfătarea lumii acesteia pe care le căutați, mai mult vă apasă decât vă ușurează, mai mult vă ostenesc decât vă odihnesc.

Căutați binele? Tot binele este la Mine și de la Mine vine. Căutați fericirea? Nu este nicăieri în afara Mea. Căutați frumusețe? Ce este mai frumos decât Mine și în afară de Mine? Căutați noblețe? Cine este mai nobil decât Fiul lui Dumnezeu? Căutați lucruri înalte? Cine este mai înalt decât Împăratul Cerurilor? Căutați slavă? Cine este mai slăvit decât Mine? Căutați bogăție? La Mine și în mâna Mea este toată bogăția cea nestricăcioasă. Căutați înțelepciune? Eu sunt Înțelepciunea lui Dumnezeu. Căutați prietenie? Cine este mai plăcut și mai iubitor decât Mine care mi-am pus sufletul pentru toți? Căutați ajutor și ocrotire? Cine vă va ajuta și vă va ocroti, dacă nu Eu? Căutați doctor? Cine vă va vindeca dacă nu Eu, doctorul sufletelor și al trupurilor? Căutați desfătare, veselie și bucurie? Cine vă va desfăta și vă va veseli dacă nu Eu? Căutați tihnă și pace? Eu sunt pacea și odihna sufletului și nicăieri nu le veți găsi decât numai la Mine. Doriți lumină? Eu sunt Lumina lumii și oricine îmi urmează Mie nu va umbla întru întuneric. Vreți să veniți la Dumnezeu, nu vreți să vă amăgiți și să vă rătăciți, nu vreți să muriți și să trăiți în veci. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nu îndrăzniți să vă apropiați de mine? De cine poate fi mai lesne să vă apropiați? Pe toți îi chem și îi primesc: veniți la Mine. Vă temeți să cereți? Cine a cerut de la Mine cu credință și Eu nu i-am dat? Păcatele vă opresc să veniți la Mine? Eu pentru păcătoși mi-am pus sufletul. Mulțimea păcatelor vă tulbură? Milostivirea Mea covârșește toate păcatele întregii lumi. Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi!”

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.