In și cânepă cultivate în sistem gospodăresc, după 25 de ani de pauză

Leontina-Prodan-canepa

Cultivarea inului și cânepii, plante la care România era până în 1989 lider european, a fost reluată în acest an în câteva gospodării din Sălaj, după mai bine de două decenii de pauză, la inițiativa Leontinei Prodan, o iubitoare a tradițiilor populare ce vrea să reînvie aceste obiceiuri în mediul rural.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU/AGERPRES ARHIVĂ

Dublă licențiată în științe economice și design vestimentar, Leontina Prodan, stabilită actualmente în Timișoara, este originară din localitatea Gâlgău Almașului, sat în care a înființat, în acest an, împreună cu o rudă, două culturi de in, de 25 și respectiv 40 de ari de teren și o cultură de cânepă, pe o suprafață de 15 ari. Cânepa a mai fost cultivată în acest an în două gospodării din Ciumărna și Lemniu, după o pauză de 25 de ani în care agricultorii au uitat treptat de aceste plante tehnice.

„La in este singura cultură din țară în sistem gospodăresc, pentru fibră. O suprafață de 25 de ari am eu de in și 40 de ari un nepot de-al meu, la Gâlgăul Almașului, în județul Sălaj. Atât în toată țara. Eu am soiul românesc Codruța. Așa se numește. Eu am luat-o de la stațiunea de cercetări agricole Livada, din județul Satu Mare. Ei au sămânță puțină, numai pentru cercetare. Greu am reușit să cumpăr de la ei 40 de kilograme și am cultivat cu ea 65 de ari”, a declarat luni, pentru AGERPRES, Leontina Prodan.

Potrivit acesteia, inul este o plantă de cultură profitabilă, cu multiple utilizări. „Inul l-am semănat și l-am cules manual. La in eu am folosit cam 10-11 kilograme de semințe de in pe 25 de ari.

Deci cam 50 de kilograme de semințe se pun la un hectar după calculele mele. N-am ierbicidat, n-am săpat, n-am pus îngrășăminte. E adevărat că au apărut și unele buruieni. Este o cultură extrem de profitabilă. Inul e o plantă minunată.

De pe un hectar de in se obțin cinci tone de plantă și 800 de kilograme de sămânță, iar la cânepă 15 tone de sămânță și 15 tone de plante. Chiar dacă este cultivată numai pentru sămânță, de exemplu, dacă eu seamăn 10 kilograme obțin 200 de kilograme de sămânță. Eu vreau să fac ulei de in, pentru mine, și anul viitor să dau și altora sămânță, să cultive.

O parte din producția din acest an o voi lăsa unei prietene din sat, să facă țesături tradiționale, iar cu o parte îmi voi izola podul. În viitor, dacă voi cultiva mai mult, vreau să-mi acopăr șura, în loc de stuf. De 25 de ani n-a mai cultivat nimeni in sau cânepă aici în sat”, afirmă Leontina Prodan.

Importanta inului pentru fibră constă în multiplele întrebuințări ale fibrelor, cât și ale produselor lui secundare: sămânța, turtele, puzderiile sau pleava. Fibrele de in sunt rezistente la rupere, la putrezire și au finețe, elasticitate și luciu mătăsos foarte apreciat. Fibrele scurte sau câlții se utilizează la fabricarea hârtiei fine, pentru confecționarea sacilor și a pânzei de ambalaj.

Sămânța, făina de semințe și turtele se utilizează în medicină. Puzderiile — resturile de tulpină rezultate în urma operațiilor de zdrobit și melițat, servesc ca materie primă pentru confecționarea de plăci aglomerate, la fabricarea glucozei sau chiar drept combustibil.

Până în 1989, România ocupa locul I în Europa la cultura inului și a cânepii și locul IV în lume. În anul 1989, au fost însămânțate circa 56.000 de hectare cu cânepă, dar în ultimii 25 de ani culturile de in și cânepă s-au redus treptat, iar industria de prelucrare și-a închis topitoriile și filaturile. Potrivit datelor furnizate AGERPRES de Ministerul Agriculturii, în 2013 s-au cultivat la nivel național 184 de hectare de cânepă și 1.893 de hectare cu in pentru ulei, iar în acest an 839 de hectare cu cânepă și 1.587 hectare cu in pentru ulei.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU/AGERPRES ARHIVĂ

În acest an, cultivarea cânepii s-a reluat în câteva gospodării, la Gâlgăul Almașului, Ciumărna și Lemniu, Leontina Prodan obținând în grădina casei părintești exemplare de cânepă de peste patru metri înălțime. Potrivit acesteia, cânepa nu ar trebui privită ca un drog, ci ca o plantă cu multiple întrebuințări, însă legislația actuală este foarte restrictivă privind înființarea unor culturi cu această plantă.

Pentru a promova cele două culturi Leontina Prodan a pus la poarta casei din Gâlgău Almașului câteva mănunchiuri de in și cânepă, afișând totodată soiurile cultivate și întrebuințările celor două plante.

Fiind considerată plantă ce conține substanțe stupefiante și psihotrope, cultivarea cânepii este permisă numai pe baza unei autorizației eliberate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală (DADR) județene. Legislația care privește combaterea traficului și consumului illicit de droguri nu diferențiază însă Cannabis Sativa, cânepa din industria textilă cu conținut de substanțe halucinogene sub limita europeană de 0,2% și Cannabis Indica, planta de cânepă cu conținut mare de substanță narcotică.

Legislația actuală pune astfel pe același plan planta din care se produc droguri și cea din care se confecționează cămășile sau ștergarele.

La Ciumărna, cânepa a fost cultivată pe o mică suprafață și de meșterul și rapsodul popular Ileana Grațiana Pop. Aceasta va utiliza planta pentru a duce mai departe tradiția prelucrării ei pentru obținerea de pânză din care în trecut se făceau veșminte, ștergare, preșuri, saci sau sfoară.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU/AGERPRES ARHIVĂ

„Am recoltat deja aproape 30 de ‘mănuși’ (mănunchiuri de plante n.r.). Foarte frumoasă a crescut. Am pus-o în apă pentru două săptămâni, să se topească și să o pot prelucra. Eu am cultivat mai mult să am cânepă pentru demonstrații pe care le voi face celor interesați, copiilor.

Cam de 20 și ceva de ani nu s-a mai cultivat, că n-o avut nimeni curajul. Eu am avut acest curaj, pentru că în trecut țăranul român cu cânepă s-o îmbrăcat”, a precizat pentru AGERPRES Ileana Grațiana Pop

Cânepa se cultivă în principal pentru conținutul său în fibre naturale în procent relativ ridicat și pentru semințele bogate în ulei sicativ. Fibrele de cânepă sunt mai lungi decât cele de in, foarte durabile și destul de rezistente.

Foto: (c) SEBASTIAN OLARU/AGERPRES ARHIVĂ

Ele se utilizează la confecționarea unei game largi de produse textile, de la cele mai grosiere până la cele mai fine. Fiind rezistente la putrezire, chiar și când stau în apă, din aceste fibre se confecționează ață pentru cizmărie, năvoade, foi de cort, odgoane, furtunuri pentru incendii, fitile pentru explozive. Din cânepa pură sau în amestec cu bumbacul și lână se fabrică țesături mixte fine și rezistente.

Fibrele scurte sau câlții se folosesc la confecționarea saltelelor, dar și ca material izolator. Produsele secundare ca uleiuri, turtele, puzderiile sunt utilizate în general ca și cele ale inului, iar cenușa obținută prin arderea lemnului constituie un bun îngrășământ chimic.

Din vârfurile inflorescențelor plantelor femeiești și din semințe se prepară medicamente cu acțiune sedativă, diuretică, vomitivă, vermifugă și altele.

„Cânepa nu este drog”, susține răspicat Leontina Prodan, ea și cei pe care a reușit să-i atragă în acest proiect având încredere în potențialul economic și cultural al acestei plante, dar și al inului.

AGERPRES / (A — autor: Sebastian Olaru, editor: Marius Frățilă) /Foto pe flux/

articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/

foto coperta paginadeagricultura.ro