Calendar Ortodox 27 iulie 2025
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro
(articol in curd de editare)
Calendar Ortodox 27 iulie 2025
† Sf. Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon
Duminica a 7-a după Rusalii (Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum)

Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum – foto preluat de pe doxologia.ro
Ev. Matei 9, 27-35
În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se ţineau după El, strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David!
Iar după ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!
Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră fie vouă!
Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie.
Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.
Şi, plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon.
Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel.
Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.
Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sinaxar 27 Iulie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfântului maritului, marelui Mucenic si tamaduitor Pantelimon (275 – 303).

Sf. Mare Mc. și Tămăduitor Pantelimon (275 – 303 d. Hr.) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Sfântul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia din parintii Eustorgios, senator pagân, si Evula, o crestina; acestia i-au dat numele de Pantoleon.
Incredintat spre educatie lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse dupa putina vreme la o cunoastere desavârsita a artei medicale intr-atât incât imparatul Maximian, care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular.
Cum tânarul trecea in fiecare zi in fata casei unde era ascuns Sfântul Ermolae (cf. 26 iulie), Sfântul Parinte ghici dupa tinuta lui calitatea inalta a sufletului sau si il invita intr-o zi sa intre si incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce decât slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mântuirea, fara leacuri si fara plata.
Cu inima batând de bucurie la auzul acestor cuvinte, tânarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfântul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei.
Intr-o zi, pe când se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o napârca.
Judecând ca momentul venise sa probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar napârca muri.
Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intârziere Sfântul Botez.
Ramase apoi in preajma batrânului Sfânt pentru a se bucura de invataturile lui si nu mai reveni acasa decât in a opta zi.
La intrebarile tatalui sau nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe lânga imparat.
Pastrând inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp o adânca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de zadarnicia inchinarii la idoli.
Dupa o vreme fu adus la senator un orb care il implora pe Pantoleon sa il vindece, caci isi pierduse zadarnic toata averea pe la doctori.
Increzator in Hristos, care salasluia de-acum in el cu putere, tânarul confirma in fata tatalui sau uimit ca avea sa il vindece prin harul Stapânului sau.
Facu semnul Crucii pe ochii orbului, rugându-se lui Hristos si pe loc barbatul isi recapata vederea, nu numai a ochilor trupului ci si ai sufletului, caci el intelese ca Hristos il vindecase.
Fu botezat de Sfântul Ermolae impreuna cu Eustorgios, care nu dupa multa vreme adormi in pace.
Pantoleon imparti atunci mostenirea sa saracilor, elibera sclavii si se dedica si mai vârtos ingrijirii bolnavilor carora nu le cerea in schimb decât sa creada in Hristos, cel venit pe pamânt pentru a ne vindeca de toate bolile noastre (de aceea este slavit printre Sfintii Doctori fara de arginti).
Ceilalti doctori din Nicomidia incepura sa fie invidiosi pe el si cum el ingrijise pe un Crestin care tocmai fusese chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta la Maximian.
Dupa ce le-a ascultat cu tristete plângerea impotriva protejatului sau, imparatul il convoca pe cel care fusese mai inainte orb si ii puse intrebari despre ce mijloace folosise Pantoleon ca sa ii redea vederea.
Precum orbul din nastere din Evanghelie, omul raspunse cu simplitate ca Pantoleon il vindecase chemând Numele lui Hristos si ca aceasta minune ii adusese adevarata lumina, aceea a credintei. Furios, imparatul ceru sa i se taie capul pe data si trimise oameni sa il gaseasca pe Pantoleon.
Când Sfântul se afla inaintea lui, ii reprosa ca ar fi tradat increderea pe care i-o acordase si il acuza ca il insulta pe Asclepios si pe ceilalti zei prin credinta sa in Hristos, un om mort crucificat.
Sfântul ii raspunse ca atât credinta cât si mila fata de adevaratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogatiilor si onorurilor acestei lumi de desertaciune si pentru a-si intari argumentele ii ceru lui Maximian sa il puna la incercare.
Fu deci adus un paralitic, asupra caruia preotii pagâni spusera incantatiile lor, salutate batjocoritor de catre Sfânt.
Cum eforturile lor ramasera fara efect, Pantoleon isi inalta rugaciunea catre Dumnezeu si luând pe paralitic de mâna, il ridica in Numele lui Hristos.
Numerosi pagâni, vazându-l pe om mergând plin de bucurie, crezura atunci in adevaratul Dumnezeu, in timp ce preotii pagâni insistau pe lânga imparat sa fie ucis acest rival periculos.
Cum Maximian ii amintea chinurile la care cu câtva timp in urma fusese supus Sfântul Antim (cf. 3 septembrie), Pantoleon raspunse ca daca un batrân facuse dovada unui asemenea curaj, cu atât mai mult tinerii trebuiau sa se arate curajosi in incercari.
Nici magulirile nici amenintarile neputând sa il faca pe Pantoleon sa isi schimbe atitudinea, tiranul il incredinta torturii.
Legat de un stâlp, trupul ii fu sfâsiat cu gheare de fier apoi ranile ii fura arse cu faclii aprinse.
Dar Hristos, aparut Sfântului Mucenic sub chipul parintelui sau spiritual, Sfântul Ermolae, ii spuse :
“Nu te teme, copilul meu, caci sint cu tine si iti voi fi de ajutor in tot ceea ce vei suferi pentru mine”.
De indata tortele se stinsera iar ranile Sfântului fura vindecate.
Apoi, fie scufundat in plumb topit, fie aruncat in mare legat de un pietroi, in toate incercarile Domnul il insotea si il pazea nevatamat.
Dupa aceea fu aruncat fiarelor salbatice, dar si acolo Hristos il apara iar animalele venira gudurându-se la picioarele lui asemeni unor animale domestice.
Cit priveste imparatul, ramânând el mai salbatec decât niste animale fara ratiune, dadu ordin ca Sfântul sa fie legat de o roata cu lame ascutite ce urma sa fie lasata sa se rostogoleasca de pe o inaltime in fata intregului oras adunat.
Din nou Domnul interveni in chip minunat.
Il elibera pe slujitorul sau de legaturile lui iar roata strivi in rostogolirea ei un mare numar de necredinciosi.
Cum Maximian il intreba de unde avea o asemenea putere si cum ajunsese el la Credinta Crestina, Pantoleon ii arata unde se ascundea Ermolae, caci Dumnezeu ii facuse cunoscut ca venise vremea, pentru el si stapânul sau, sa-L marturiseasca si sa isi gaseasca in Muceninicie desavârsirea.
Dupa moartea preamarita a Sfântului Ermolae si a celor impreuna cu el, tiranul il aduse din nou pe Pantoleon si pretinzând ca mucenicii se supusesera, incerca sa il convinga sa se inchine idolilor, dar preafericitul ceru sa ii vada. Suveranul raspunse ca ii trimisese in misiune intr-un alt oras iar Pantoleon ii replica :
“Ai spus adevarul fara sa vrei, mincinosule, caci ei sint acum in Ierusalimul ceresc!“.
Constatând ca nu va putea sa il clinteasca din credinta sa, Maximian dadu atunci ordin ca Pantoleon sa fie decapitat iar trupul sa ii fie aruncat in foc.
Sfântul ajunse cu bucurie la locul executiei, in afara orasului, dar in momentul in care calaul isi agita spada, aceasta se topi precum ceara se topeste in foc.
In fata acestei minuni, soldatii care erau de fata il marturisira pe Hristos.
Pantoleon ii indemna insa sa isi indeplineasca datoria si mai spuse o ultima rugaciune.
Un glas de sus ii raspunse :
“Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sint deschise, cununa ta e pregatita. Tu vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor, de aceea numele tau nu va mai fi Pantoleon ci Pantelimon” (care inseamna “prea milostiv”).
El isi intinse grumazul iar când capul ii cazu, curse lapte din gâtul lui, trupul sau deveni alb ca zapada iar maslinul uscat de care fusese legat inverzi din nou pe data si rodi cu fructe din belsug.
Soldatii, carora li se daduse ordin sa arda trupul Sfântului, il incredintara credinciosilor care il ingropara cu piosenie pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul si se dusera sa propovaduiasca Vestea cea Buna si in alte locuri.
De atunci, Moastele Sfântului Pantelimon nu au incetat sa savârseasca vindecare si sa aduca harul lui Hristos, singurul Doctor al sufletelor si trupurilor, al tuturor celor care se apropie de El cu evlavie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în aceasta zi, pomenirea senatorului orb care a fost tamaduit de Sfântul Pantelimon, si care de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Antuza marturisitoarea, cea din sfânta manastire a lui Mantiniu.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici o suta cincizeci si trei, care în Marea Traciei s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Manuel, care cu pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Hristodul, care era din Casandra, si a marturisit în Tesalonic la anul 1777, si care prin sugrumare s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei (1831 – 1891)

Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei (1831 – 1891) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org
Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei

Marele Duce Nicolae Nicolaevici al Rusiei în tinerețe – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei (27 iulie 1831 – 13 aprilie 1891), a fost al treilea fiu și al șaselea copil al țarului Nicolae I al Rusiei și al Alexandrei Feodorovna.
Pentru a-l deosebi de fiul său, i se spune și Nicolae Nicolaevici cel Bătrân.
Pregătit pentru a deveni militar, a comandat armata rusă ca mareșal în războiul ruso-turc din 1877-1878.
Căsătorie

Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei și Marea Ducesă Alexandra Petrovna – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Nicolai Nicolaievici s-a căsătorit cu verișoara sa Marea Ducesă Alexandra Petrovna, Prințesa Alexandra de Oldenburg (1838–1900), a cărei bunică paternă era fiica împăratului Pavel I.
Nunta a avut loc la St.Petersburg la 6 februarie 1856.
Alexandra era simplă iar cuplul a aflat curând că cei doi au forte puțin în comun.
Au avut doi copii:
- Marele Duce Nicolai Nicolaevici cel Tânăr (1856–1929)
- Marele Duce Petru Nicolaevici (1864–1931)
Mariajul a avut probleme de la început iar patru ani mai târziu, Nicolai a început o relație permanentă cu Ecaterina Chislova, balerină la Teatrul Krasnoye Selo. Relația a fost deschisă iar cei doi au avut împreună cinci copii:
- Olga Nicolaevna Nicolaeva (1868–1950) c. Prințul Michael Cantacuzene
- Vladimir Nicolaevici Nicolaev (1873–1942)
- Catherine Nicolaevna Nicolaeva (1874–1940)
- Nicholas Nicolaevici Nicolaev (1875–1902)
- Galina Nicolaevna Nicolaeva (1877–1878)
Marele Duce a încercat să schimbe clasa nobiliară a amantei sale și a copiilor nelegitimi și să preia numele de Nicolaiev. Țarul Alexandru al II-lea a ignorat aventura fratelui său însă l-a sfătuit să fie discret.
Ultimii ani

Marele Duce Nicolae Nicolaevici al Rusiei – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Nicolai Nicolaievici era la Cannes cu cei doi fii ai săi când fratele său Alexandru al II-lea a fost asasinat.
S-a întors imediat în Rusia în martie 1881.
Urcarea pe tronul Rusiei a nepotului său, Alexandru al III-lea a marcat începutul declinului Marelui Duce.
Alexandru al III-lea nu avea nici o simpatie pentru unchiul său iar Nicolai Nicolaievici n-a putut avea nici o influență asupra nepotului său.
Autoritatea lui a suferit și mai mult atunci când a fost implicat în frauduloase rechizițiile militare.
Când Marele Duce a încercat să-și explice acțiunile el a atacat public oficiali guvernamentali și comandanți militari și, în cele din urmă, a fost înlăturat din postul său.
Alexandru al III-lea a criticat aventurile extraconjugale ale unchiului său.
cititi mai mult despre Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei si pe en.wikipedia.org
27 iulie – Sfântul Pantelimon; Pintilei – Călătorul; Sfântul Ilie cel șchiop
Icoană pe lemn cu tema „Sfântul Pantelimon”, datare secolul al XIX-lea, centru neidentificat – Colecția Muzeului Național al Țăranului Român
foto si articole preluate de pe www.facebook.com/MuzeulTaranului
Sfântul Pantelimon; Pintilei – Călătorul; Sfântul Ilie cel șchiop
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, prăznuit astăzi, este considerat patron al croitorilor.

Sf. Mare Mc. și Tămăduitor Pantelimon (275 – 303) – foto preluat de pe www.facebook.com
Este tămăduitor de boli și dă roade pomilor; cel ce lucrează în această zi este trăsnit imediat, pentru că sfântului nu i se fac colaci și se supără din acest motiv;
este sărbătorit ca un sfânt mijlocitor pe lângă Sfântul Ilie, spre a fi mai îngăduitor cu norodul în urgiile cerești pentru păcatele lumești;
se crede că este frate cu Sfântul Ilie, drept pentru care ziua este ținută pentru trăsnet, arsuri și piatră;
unii chiar îi atribuie o putere mai mare decât a Sfântului Ilie, pentru că atunci când se supără, nici nu tună, nici nu trăsnește, ca fratele său, ci dintr-odată sfărâmă în bucăți.
Se spune că, într-o vreme, dracii se înmulțiseră așa de mult că nu mai ascultau de Sfântul Ilie, considerat mai marele lor;
atunci sfântul s-a supărat și și-a pus în gând să-i trăsnească pe toți de ziua lui, dar, neștiind când cade aceasta, se duse la Dumnezeu să-l întrebe;
știindu-i gândurile, Dumnezeu i-a spus că mai este vreme până la ziua lui, iar sfântul a așteptat până când i-a trecut ziua;
supărat foc, după o săptămână i-a invitat pe toți dracii la sine acasă și i-a ospătat bine, după care a început să-i trăsnească, omorându-i pe toți, afară de unul șchiop, care a scăpat și din care s-au înmulțit iarăși necurații.
Se crede că „de la Pantelimon se călătorește vara”, atunci iese cerbul din apă și apa se răcește; se și spune:
„se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine”;
frunzele teiului se întorc pe dos, jelind trecerea verii;
este serbat astfel ca un doliu pentru flori și copaci;
dă veste cocorilor să plece;
în această zi se mănâncă mere;
femeile care au copii morți sau rude nu mănâncă mere până în această zi, pentru că nici morții nu pot mânca;
se crede că, în dimineața acestei zile, se scutură mărul de aur din Rai și copiii ai căror părinți au mâncat mere înainte de termen nu sunt lăsați să culeagă și ei.
În Suceava și în părțile nordice ale țării, se crede că acum vara „se călătorește”;
cel care o ia în această călătorie este Pinteleiu Călătoriul;
vremea devine mai rece și începe a se apropia tot mai mult toamna.
Romulus Antonescu – Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești (TipoMoldova, 2016)

Miniatură cu „Sfântul Pantelimon” din manuscrisul „Viersuri la toate praznicele”, al cărui meșter este celebrul Picu Pătruț. Manuscrisul a fost realizat între anii 1849-1868 în Săliște, Sibiu și este clasat în categoria juridică Tezaur – foto preluat de pe www.facebook.com
Pantelimon, numit uneori și Sfântul Ilie cel șchiop sau fratele mai mic al Sfântului Ilie, este și el răspunzător de incendierea recoltelor (să nu uităm că acum se încheie perioada lungă de interdicții având ca scop ferirea recoltei de incendii și grindină).
Asemeni altor divinități ce încheie un ciclu de șapte zile (Filipul cel Șchiop, Sânmicoara ș.a.), Sfântul Pantelimon, sau, mai bine zis, Sora sfântului Pantelimon (avem de-a face cu aceeași credință care atestă caracterul preponderent malefic al variantei feminine a sărbătorii) se caracterizează printr-o mare descărcare de energie, printr-o putere deosebită („e mai rău decât Sfântul Ilie“, „are o putere mai mare decât a Sfântul Ilie“).
Dacă ne îndreptăm atenția către legenda care explică această descărcare de energie la aniversarea surorii sfântului Ilie, vedem că de fapt demonismul sfântului – purtător al trăsnetelor și al fulgerelor – este neatins: el este cel care dezlănțuie noua campanie împotriva diavolilor, sora lui fiind doar un martor neputincios.
Cea mai frecventă credință marchează în această zi hotarul verii: acum se călătorește vara, se declanșează o serie de sărbători ce au ca scop pregătirea pentru toamna ce se apropie.
Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român (Paideia, 2000)
cititi si:
- Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon (275 – 303)
- Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul (c. 900 – 850 î.Hr.)



