(Alexandru Cristian Surcel) Scrisoare deschisă a unui “golan” către Marian Munteanu
Ecuson de “golan” pe care mi l-am confecţionat şi l-am purtat după mineriada din 13-15 iunie 1990, la manifestările pentru eliberarea celor arestaţi şi la primele evenimente comemorative – Alexandru Cristian Surcel
foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
articol: Alexandru Cristian Surcel
Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com
15 aprilie 2016
Domnule Marian Munteanu, nu ne cunoaştem personal, dar ne-am intersectat de multe ori în acel tumultuos an 1990. Cred că prima oară am trecut unul pe lângă celălalt la 18 februarie 1990, în Palatul Victoria, pe scară; eu coboram, domnia voastră urcaţi. Apoi, evident, în Piaţa Universităţii, unde domnia voastră făceaţi istorie din balconul Facultăţii de Geografie, iar eu eram unul din zecile de mii care vă ascultau, de cele mai multe ori aflându-mă pe carosabil sau în apropierea Fântânii. Iar mai târziu, când dumneavoastră şi alţi protestatari vă aflaţi în arest, am îmbrăcat cămaşa albă şi am ieşit din nou în stradă pentru a cere eliberarea domniei voastre şi a celorlalţi.
Vă spun toate acestea ca să nu credeţi că această adresare vine fie din partea cuiva care nu a cunoscut Piaţa Universităţii din 1990, fie, eventual, se afla pe vremea aceea în tabăra cealaltă, a „oamenilor de bine”. De altfel, fotografiile care însoţesc acest text sunt dovada că nu mint. Mai simplu decât să mă caut în miile de fotografii şi sutele de ore de filmări din acea vreme, un puşti de 15 ani într-o mare de tineri, am căutat o serie de obiecte pe care le-am pus bine şi le-am păstrat încă de atunci. Majoritatea, aşa cum puteţi observa, sunt manufacturate de mine.
Brasardă tricoloră de la mitingul PNŢCD din 22 aprilie 1990, de la care a pornit grupul de manifestanţi care a blocat Piaţa Universităţii; până să caut aceste obiecte, uitasem acest detaliu – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
În 1990 v-am admirat şi rămân în continuare convins că v-aţi înscris definitiv numele în istorie prin ceea ce aţi făcut atunci. Anul următor nu v-am mai admirat, pentru că aţi ieşit în spaţiul public cu acea iniţiativă numită Mişcarea Pentru România. Chiar dacă nu v-aţi asumat direct şi poate nici măcar în sinea domniei voastre, nu puteţi nega, dacă sunteţi sincer, că acea iniţiativă politică avea certe rezonanţe legionaroide, fiind prima formaţiune din anii ’50 încoace cu astfel de trăsături, pe teritoriul României. Ori mi s-a părut de un prost gust extrem faptul că aţi pus în aplicare o astfel de idee la un an după ce, în seara zilei de 13 iunie 1990, la TVR, Ion Iliescu denunţase „rebeliunea legionară”, o minciună murdară care a costat, la propriu, vieţi şi pe care mulţi prin ţară încă o mai credeau; iar asta cu numai un an înainte de primele alegeri de după Duminica Orbului!
Dar, poate că aţi fost sincer, poate că asta e ceea ce credeţi domnia voastră. Din câte am putut să observ în apariţiile din ultimul timp de pe Realitatea TV, punctele de vedere par să vă fi rămas cam tot la nivelul celor din 1991. Şi, deşi ăsta pare să fie curentul dominant zilele acestea, nu am de gând să discut cu domnia voastră ideologie. Constat pur şi simplu că suntem oarecum apropiaţi în câteva puncte şi departe sau foarte departe în toate celelalte; dar cum eu continui să cred în spiritul democratic care a animat acea Piaţă a Universităţii pe care am avut-o în comun, nu mă voi alătura corului celor care vă judecă din perspectiva delictului de opinie. Prin urmare, legat de episodul Mişcarea Pentru România, ca şi de alăturarea bizară pe care aţi avut-o în anul 2000 cu fostul dumneavoastră torţionar, Virgil Măgureanu, ca şi cu Valeriu Tabără, precum şi cu partidele celor doi- PNR şi PUNR-. niciunul tocmai favorabil opoziţiei democratice în anii anteriori, o să plec de la premisa că pe cât sunteţi de charismatic şi de bun orator, pe atât sunteţi de neinspirat ca politician.
De-abia lizibilă azi, aceasta este imaginea unui fluturaş din ultimele zile ale lunii aprilie 1990, care conţinea revendicările formale ale protestului maraton din Piaţa Universităţii – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
Motivul pentru care vă adresez această scrisoare este însă altul. Nu numai că aţi fost prezentat, dar aţi început să vă asumaţi calitatea de prezumtiv lider al societăţii civile, aţi început să vorbiţi de deschiderea unei relaţii între societatea civilă şi PNL, vă erijaţi practic în candidat al societăţii civile care, iată, a obţinut sprijinul unuia dintre cele două cele mai importante partide din România. Ei bine, domnule Marian Munteanu, asta este impostură şi este infinit mai gravă, mai condamnabilă moral, decât tentaţia extremismului sau lipsa de inspiraţie în politică! După eşecul Mişcării Pentru România şi exceptând acea tentativă de candidatură la preşedinţie din anul 2000, domnia voastră, domnule Marian Munteanu, aţi fost un cetăţean privat, cadru didactic şi om de afaceri. Desigur, cineva care, la un moment dat, a avut o şansă istorică şi s-a aflat în prim planul civismului şi al politicii din România, dar care ulterior, mai bine de două decenii, nu s-a mai implicat în niciun fel. Cu tot respectul, revenirea domniei voastre în spaţiul public în ultimele câteva luni, după tragedia #Colectiv, nu este suficientă ca să vă propulseze într-o poziţie reprezentativă pentru societatea civilă.
Ecuson pe care mi l-am confecţionat şi l-am folosit efectiv în timpul manifestaţiei din Piaţa Universităţii, 1990 – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
Poate că domnia voastră aţi rămas mai mult sau mai puţin blocat în nostalgia anului 1990 şi nu aţi fi singurul dintre vechii „golani” care cade în această tentaţie, uitându-se cu desconsiderare, chiar dispreţ, la protagoniştii mişcărilor de protest din ultimii ani. Eu am fost ceva mai norocos fiind născut cu 12 ani în urma domniei voastre: suficient de „bătrân” ca să nu ratez revoluţia din 1989 şi tumultul anului 1990, dar şi suficient de „tânăr” ca să fiu deschis şi să mă pot implica în mişcările civice ale ultimilor patru ani. Aşa că am ajuns să cunosc destul de bine peisajul societăţii civile al zilelor noastre, fie că vorbim de cei mai de stânga sau de cei mai de dreapta, de Coaliţia pentru Familie ori de Coaliţia pentru Mediu sau de Coaliţia contra Discriminării, de Uniţi Salvăm sau de Iniţiativa România, de Campania Salvaţi Roşia Montană sau de Coaliţia Stop TTIP&CETA, de Neam Unit, GISC Bârlad, de feministe ori de dacişti, de unioniştii de la Acţiunea 2012 ori de Politica Fără Bariere, de monarhiştii din ANRM ori de „tinerii mânioşi” cei anarhişti, de ţăranii răsculaţi din Pungeşti, de apărătorii clădirilor istorice sau de doamnele de la oraş cu suflet mare, salvatoare ale câinilor străzii etc. etc. etc.
Un alt ecuson de “golan” pe care mi l-am confecţionat şi l-am folosit în epocă – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
Ei bine, domnule Marian Munteanu, indiferent ce credeţi despre unii sau alţii dintre aceştia, ei sunt cei care formează societatea civilă de azi, în toată complexitatea ei şi cu toate generaţiile sale, iar domnia voastră nu sunteţi în acest peisaj. Nu e suficient să proclame doamna Alina Gorghiu că aţi fi, vai, marele reprezentant al societăţii civile, iar domnia voastră să preluaţi din zbor şi să nu vă puneţi problema că trei-patru luni de apariţii în emisiune la Rareş Bogdan nu sunt suficiente ca să vă recâştigaţi locul în societatea civilă. Săraca doamnă Gorghiu acum vreo lună sau mai puţin a confundat Uniunea Salvaţi Bucureştiul cu Uniţi Salvăm, lucru scuzabil pentru orice altă Alină, mai puţin pentru cea care este la vârful politicii româneşti.
În încheiere, stimate domnule Munteanu, aşa cum am precizat, nu vă chestionez nici trecutul, nici opţiunile ideologice, dar vă chestionez totuşi moralitatea. Vreţi să vă lansaţi în cursa pentru primăria generală ca un om vertical, care-şi asumă candidatura pe baza calităţilor şi cunoştinţelor sale şi nu a unor merite care nu-i revin, sau ca un impostor, care se pretinde a fi ceea ce nu este?
Ecuson de “golan” la care m-a “chinuit” talentul – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
Fluturaş care a circulat în Piaţa Universităţii 1990 – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
Caricatură difuzată în Piaţa Universităţii la 27 aprilie 1990- când am păstrat fluturaşul, am scris data la care l-am primit în partea de sus – Alexandru Cristian Surcel – foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro
Zimbabwe: capitala Harare, sărbătoarea națională la 18 aprilie (din 1980, proclamarea independenței)
articol – AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)
Republica Zimbabwe, cu o suprafață de 390.757 kmp și o populație de 14.599.325 locuitori (2014), potrivit http://worldpopulationreview.com, sărbătorește la 18 aprilie, Ziua Națională.
Regiunile răsăritene ale Zimbabwe au făcut parte, în secolele XII-XVII, din statul Monomotapa (sau Zimbabwe, după numele monumentalei capitale a acestui stat în secolele XIV-XV). Între 1891 și 1923, teritoriul a fost administrat de Compania Britanică a Africii de Sud, fondată de Cecil Rhodes și a primit numele de Rhodesia de Sud, potrivit volumului ”Mica Enciclopedie de Istorie Universală” (ed. Enciclopedică, 2002). În 1923, Rhodesia de Sud a devenit colonie a Coroanei britanice cu o largă autonomie internă, limitată, însă, numai la populația albă. Începând cu 1965 a fost declanșat un conflict rasial, care a durat până în 1979, soldat cu zeci de mii de victime. La 18 aprilie 1980, Zimbabwe și-a declarat independența de stat sub numele de Republica Zimbabwe.
Cascada Victoria
Foto: (c) freedigitalphotos.net/images
Zimbabwe oferă o varietate uimitoare de frumuseți naturale și peisaje spectaculoase. Peste 11% din teritoriul țării constă în parcuri și rezervații naturale, potrivit www.zimbabwetourism.net, între care: Parcul Național Chimanimani, Parcurile naționale Zambezi și Cascada Victoria aflate în patrimoniul mondial UNESCO, Parcul Național Matobo, parte a patrimoniului mondial UNESCO, Parcul Național Chizarira, Parcul Național Hwange, unul dintre cele mai mari din Zimbabwe, atât ca suprafață, cât și în numărul de animale și păsări, dar și unul dintre marile sanctuare pentru elefanți din Africa, cu peste 40.000 de exemplare.
Beneficiind de peisaje spectaculoase, dar fiind totodată țara celor mai mari mamifere, în Zimbabwe există mai multe grădini botanice, sanctuare, precum și peste zece zone naționale pentru safari și vânătoare. Deteriorarea economiei și instabilitatea socială i-au descurajat, însă, pe cei mai mulți dintre potențialii vizitatori.
Elefanți africani
Foto: (c) freedigitalphotos.net
Țara este împărțită, sub aspect administrativ, în opt provincii, fiecare cu capitala sa, și două orașe, cele mai importante, cu statut de provincie, Harare și Bulawayo.
Capitala este orașul Harare, fondat la sfârșitul secolului al XIX-lea, sub numele de Salisbury, pe atunci centrul administrației coloniale britanice, potrivit infotour.ro. A devenit capitala statului odată cu declararea independenței în 1980 și astăzi este considerat unul dintre cele mai frumoase orașe de pe continent, cu un aspect modern și numeroase parcuri, fiind centrul politic, economic, industrial și cultural al țării. Harare are o populație de 1,56 milioane de locuitori (2014), potrivit http://worldpopulationreview.com.
Orașul este apreciat pentru moștenirea sa culturală și istorică și pentru clădirile vechi, care au fost conservate. Printre cele mai vizitate obiective turistice din Harare se află Galeria Națională, Arhivele Naționale, Muzeul ”Regina Victoria” și Biblioteca Națională ”Regina Victoria”. Pentru plimbările în aer liber sunt recomandate Grădina Botanică Națională, Parcul Mukuvisi, Kopje — dealul de granit sau Parcul de sculpturi Chapungu.
Galeria Națională este una dintre atracțiile capitalei, având meritul, recunoscut la nivel internațional, de a fi popularizat arta indigenă în anii ’60-’70 ai secolului trecut. La Arhivele Naționale se află o serie de note și jurnale ale primilor exploratori și misionari sosiți pe continentul african.
Gradina Botanică Națională din Harare, cu o suprafață de 68 de hectare, este situată în partea de sud a orașului. Aici există peste 900 de specii de copaci și plante specifice țării, dar și unele care se găsesc doar în această regiune din sud-estul Africii.
articol preluat de pe: agerpres.ro
(de-clic.ro) Petiție: Opriți risipa alimentară!
Petiție: Opriți risipa alimentară!
foto si articol: de-clic.ro
Dragi prieteni,
Ne-am bucurat cu toții de veștile venite în urmă cu câteva luni din Franța, unde o propunere legislativă primită cu mult entuziasm de public obliga marile supermarketuri să doneze alimentele aflate în pragul expirării către cauze sociale. În loc să fie arse sau aruncate la groapa de gunoi, alimentele pot ajunge astfel la persoane cu venituri mai mici sau aflate în dificultate, sau chiar la adăposturi de animale. Alte țări, precum Italia, au urmat exemplul și au demarat o procedură legislativă similară. În Europa există deja o sumedenie de inițiative de combatere a risipei alimentare, în foarte multe țări existănd lanțuri de bănci alimentare sau magazine sociale care abordează problema.
Ce se întâmplă însă în România?
A venit și rândul României care, din păcate, pășește cu stângul. Parlamentrii au pregătit o lege care este însă departe de calitățile pe care inițiatorii săi le declară nefondat: ineficientă, chiar descurajantă pentru supermarketurile care ar vrea să doneze și asociațiile care ar putea prelua distribuția acestor alimente.
Suntem în an electoral și vedem foarte clar cum titluri de genul ”Partidul X a propus o lege prin care obligă supermarketurile să nu mai arunce mâncarea” dau bine la votanți. Însă în fapt această lege este doar o măsură propagandistică de impresionat electoratul, nu una de combatere a risipei alimentare.
Am formulat împreună cu partenerii noștri de la Think Outside the Box, Ecoteca și Grupul Quantic câteva minime cerințe de eficiență pentru măsurile legislative ce adresează această temă. Cerem implementarea de măsuri simple care să încurajeze donațiile de alimente și să descurajeze risipa. Vă rugăm să le parcurgeți și apoi să le cerem împreună parlamentarilor să lase jocurile politice și să facă o lege care să aibă și alte efecte decât titluri bombastice de ziar.
De ce e nevoie tocmai acum de atenția noastră? Pentru că legea s-a întors în Comisia de industrii pentru un nou raport și este ultima șansă să aducem modificări textului legii. Haideți să dăm noi tonul acestei discuții pe o temă mult prea importantă pentru a rămâne doar un subiect marginal în campania electorală! Semnați și voi și trimiteți acest mesaj mai departe prietenilor.
Claudia Apostol,
Echipa de-clic.ro
În fiecare an românii aruncă milioane de tone de mâncare pe foc sau la gunoi. Fie cumpără prea mult și nu pot consuma, fie vorbim de alimente care nici nu apucă să fie vândute. Pentru că expiră sau au ambalajul deteriorat, ajung la incinerator și sunt arse. Tot în România sute de mii de oameni nu au ce mânca iar unul din 8 copii merge la culcare flămând.
Pentru a răspunde problemelor similare legate de risipa alimentară, francezii obligă supermarketurile să doneze hrana aflată în pragul expirării, iar italienii se pregătesc să le urmeze exemplul. Alte țări pun la punct sisteme de preluare, stocare și redistribuire prin care persoanele cu venituri mici pot cumpăra alimentele deteriorate sau în pragul expirării cu prețuri foarte mici. Declarând aceleași intenții, politicienii români s-au gândit să propună o lege cu urmari similare, doar că, orbiți de efectele propagandei în an electoral, a rezultat o lege total ineficientă și chiar descurajantă pentru magazinele care vor să doneze alimente.
Astfel, ”noua” lege, a fost săptămâna aceasta întoarsă la Comisia de Industrii pentru un nou raport. Parcurgând textul propunerii constatăm însă că:
- nu mai obligă ci recomandă supermarketurilor să doneze, ceea ce puteau face și până acum. Ne întrebăm dacă o lege care face recomandări mai e….o lege.
- nu instituie nicio măsură fiscală sau administrativă care să încurajeze retailerii să doneze, doar enunță că există această posibilitate
- nu propune nici un fel de masură prin care sectorul ONG sau cu alte tipuri de organizații cu profil social să poată prelua alimentele donate sau, dacă le-au preluat, să le poată finanța distrugerea în cazul în care nu reușesc să le distribuie în timp util
- una dintre prevederile noii legi împiedică total organizarea de bănci alimentare pe viitor, o soluție aplicată și în alte state pentru reducerea cantității de alimente aruncate la gunoi. Organizațiilor care asigură colectarea, depozitarea și redistribuirea alimentelor le este interzisă comercializarea produselor pentru acoperirea costurilor de operare, chiar la un nivel modic, deși li se pretinde să asigure transport, spațiu de depozitare adecvat și personal calificat (adică principiul de funcționare al băncilor de alimente), toate aceste activități generând costuri directe și indispensabile).
Vrem o lege care să reducă într-adevăr cantitățile uriașe de alimente care se risipesc la poarta supermarketurilor și să încurajeze măsurile prin care persoanele cu venituri mici să poată accesa aceste alimente!
autor: Comunitatea de-clic.ro în parteneriat cu Ecoteca, Think Outside the Box și Grupul Quantic.
destinatari: Parlamentul României – Camera Deputaților, Guvernul României – Ministerul Agriculturii.
Stimați parlamentari,
În contextul discutării în parlament a propunerilor legislative cu privire la reducerea risipei alimentare, dorim să facem următoarele precizări: legea în forma propusă este total ineficientă și nu va produce deloc efectele pe care inițiatorii legii le declară. Pentru a combate într-adevăr efectele și a determina măsuri reale și sustenabile de luptă cu risipa de alimente, considerăm că următoarele idei trebuie să fie incluse în textul oricărei legi care își propune diminuarea risipei alimentare:
- Introducerea de măsuri de încurajare fiscală și administrativă a supermarketurilor pentru a dona alimentele, mai degrabă decât a le elimina prin ardere sau aruncare la groapa de gunoi (opțiunea cea mai ieftină la acest moment)
- Descurajarea risipei prin practicarea unui preț mai mare la eliminare (la groapă sau prin incinerare), care să forțeze deținătorii de alimente expirate să ia măsurile necesare pentru evitarea stocurilor excesive și a risipei, donarea devenind astfel mai convenabilă decât arderea sau aruncarea alimentelor la gropile de gunoi.
- Încurajarea organizațiilor cu profil social precum și a municipalităților să înființeze bănci de alimente sau magazine sociale, permițându-le să își acoperee costurile de operare (transport, mașini și depozite frigorifice, condițiile de igienă și sănătate publică, analize microbiologice, angajare de personal specializat, etc), precum și prin măsuri fiscale care să stimuleze extinderea acestor tipuri de activități.
În momentul de față legea pe care o discutați / votați nu conține niciunul dintre elementele de mai sus și este doar un exercițiu populist de mimare a combaterii risipei alimentare. Cerem în mod ferm să nu folosiți această temă deosebit de sensibilă și cu implicații majore sociale și economice, să nu o transformați în subiect de propagandă electorală și să completați propunerea legislativă cu măsuri fezabile, reale și imediate!
Semnati aici Petiție: Opriți risipa alimentară!
articol preluat de pe: de-clic.ro