Clear Cut Crimes – documentar RISE Project
Clear Cut Crimes – documentar RISE Project
foto si articol: riseproject.ro
19 septembrie 2016
Ce-a fost odată pădure pare acum un cimitir de soldați necunoscuți care înghite încet nordul României și vestul Ucrainei. Adică, cea mai mare pădure virgină din Europa și speciile ei protejate.
Clear Cut Crimes durează 42 de minute și a fost filmat timp de un an în Munții Carpați.
Investigația noastră urmărește banii, trece prin toate etapele tranzacțiilor financiare cu păduri seculare, studiază anatomia acestor afaceri de sute de milioane de euro și localizează corupția sistemică care anunță dezastrul.
Banii se mișcă în logică de cartel, iar cartelul e format din oameni și corporații. Principalul beneficiar: grupul austriac Holzindustrie Schweighofer. Ei sunt centrul de gravitație al cartelului și procesează mai mult lemn decât poate fi tăiat legal în România.
În jurul lor rămâne câmp și crește o rețea de crimă organizată care taie ilegal păduri, aranjează dosare de revendicare și virusează instituții. Are două niveluri: gulere albe și interlopi violenți. Primii sunt politicieni influenți, ceilalți – “echipa de intervenție”. Și ei câștigă.
Folosesc oamenii săraci drept paravan și trec la propriu cu buldozerul peste orice și oricine le stă în cale, în timp ce poliția asistă liniștită la spectacol.
Rețeaua Schweighofer se întinde și în Ucraina, de unde lemnul ajunge la fabricile din România ale companiei. Aici, în țara vecină, o mână de combatanți din conflictul cu Rusia încearcă să i se opună cu forța. Se numesc “Batalionul Cazacilor”, blochează în drum camioane, opresc trenuri care transportă copacii tăiați ilegal peste graniță și organizează ambuscade în pădure. Nu-i suficient însă: cartelul e puternic, a corupt și funcționari din Kiev.
Clear Cut Crimes dezvăluie cronicile criminale din dulapul tău. Un proiect RISE Project & OCCRP.
articol preluat de pe: riseproject.ro
(semneletimpului.ro) De ce părăsesc tinerii biserica. Răspunsuri şi soluţii
De ce părăsesc tinerii biserica. Răspunsuri şi soluţii
foto si articol: semneletimpului.ro
2012
Aproape două treimi dintre tinerii care au crescut într-o familie creştină şi care au primit educaţie religioasă pleacă din biserică până să împlinească 20 de ani. Aceasta este statistica seacă, ce dezvăluie un fenomen despre care s-au scris multe articole şi cărţi, precum „Sticky Faith”, „Soul Searching”, „Generation X-Christian” şi „Almost Christian”, pentru a enumera doar câteva.
În condiţiile în care fenomenul a căpătat o asemenea amploare, cei care au fost preocupaţi de subiect au încercat să descopere motivele care îl determină pe un tânăr să schimbe direcţia pe care a pornit şi să se îndepărteze de ceea ce a învăţat.
Cele 4 motive
Brian Housman, conferenţiar american specializat în cultura tinerilor şi autor al cărţii „Engaging your teen’s world”, a analizat cele patru cărţi menţionate mai sus şi a redus motivele părăsirii bisericii la 4 puncte esenţiale. În opinia lui Housman, acestea sunt aceleaşi motive care îl determină şi pe adulţi să părăsească biserica.
Primul motiv este o credinţă superficială. Aşa cum apreciază autoarea Kenda Creasy Dean în „Almost Christian”, biserica nu oferă uneori decât un deism terapeutic şi moralist, în care Dumnezeu există doar pentru a ne da pacea interioară, prosperitate şi pentru a ne ajuta „să fim buni”. Dezavantajul acestei perspective este că un asemenea sistem superficial de credinţă nu reuşeşte să dea răspunsuri în situaţia unor provocări intelectuale.
Al doilea motiv este lipsa răspunsurilor satisfăcătoare. Adolescenţa este, prin excelenţă, o perioadă a cercetării, a căutării şi a întrebărilor. Tinerii care au plecat din biserică afirmă că au avut întrebări care au fost ignorate, iar întrebările au venit din diferite domenii. Acestea au fost fie îndoieli intelectuale (de ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?) sau îndoieli emoţionale (dacă Dumnezeu mă iubeşte, de ce sunt atât de singur/trist etc.?)
Al treilea motiv este exclusivismul credinţei. Într-o cultură a toleranţei, o credinţă care are în centru doar pe Iisus Christos şi în care mântuirea vine printr-un singur mijloc, biserica nu beneficiază de prea multă popularitate. De aceea, imaginea pe care o are creştinismul este creionată în culori sumbre, precum bigotism, rasism, homofobie, componente care nu sunt pe placul tinerilor.
Al patrulea motiv este lipsa reacţiei faţă de cei care manifestă opoziţie. Din primul şi al doilea motiv derivă creştini care nu sunt pregătiţi pentru a oferi dovezi şi explicaţii logice, coerente, puternice pentru a-şi argumenta credinţa în faţa criticilor din sala de clasă sau din cercul de prieteni.
Ce este de făcut?
Urmărind modelul copiilor şi tinerilor care rămân, Housman propune 3 soluţii, care s-au dovedit cele mai eficiente în timp.
O primă soluţie este educarea într-un mediu care pune accentul pe relaţia cu Dumnezeu, nu pe acceptarea unui set de doctrine. Pentru aceasta, părinţii şi educatorii trebuie să se analizeze pentru a vedea dacă sunt exemplul cel mai bun al unei relaţii autentice cu Dumnezeu. Apoi, ei trebuie să descopere când este momentul cel mai prielnic pentru a pune accentul pe elementele doctrinare.
A doua soluţie este necesitatea ca tinerii să facă parte dintr-un grup multi-generaţional. O serie de cercetări prezentate în cartea „Sticky Faith” au arătat că tinerii care sunt izolaţi şi îşi petrec timpul doar între persoane de vârsta lor au devenit introvertiţi în a-şi manifesta credinţa şi nu au fost consecvenţi în trăirea unei vieţi morale. În acest sens, tinerii trebuie încurajaţi să poarte un dialog cu persoane de alte vârste şi cu o experienţă mai mare în credinţă .
A treia soluţie şi ultima se referă la contribuţia părintelui în creşterea spirituală a copilului. Tinerii care au rămas în biserică au avut părinţi care le-au spus ce trebuie să facă, dar au şi aplicat ceea ce declarau. Psihologii citaţi în cartea „Sticky faith” au confirmat că un model bun de urmat este cel mai important factor în păstrarea tinerilor în biserică.
articol preluat de pe: semneletimpului.ro
(Iulia Modiga) Igor Dodon vs. Maia Sandu în turul II al alegerilor prezidențiale
Igor Dodon si Maia Sandu
foto: infoprut.ro
articol: Iulia Modiga
Iulia Modiga – foto: facebook.com
31 octombrie 2016
Rezultatele preliminare ale alegerilor prezidențiale de duminică, după numărarea a 99% dintre voturi, arată că marea ”bătălie” pentru fotoliul de președinte se va purta între socialistul Igor Dodon și liderul PAS Maia Sandu.
Situația după numărarea a 99,33% de procese-verbale indică faptul că Igor Dodon a obținut 48,26%, Maia Sandu – 38,42%, Dumitru Ciubașenco (PN) – 6,01%, Iurie Leancă (PPEM) – 3,11%, Mihai Ghimpu (PL) – 1,08%. Ceilalți 4 candidați – Ana Guțu din partea Partidului Dreapta și independenții Silvia Radu, Maia Laguta și Valeriu Ghilețchi, au obținut sub 1% din voturi.
1.433.000 de cetățeni și-au exprimat votul la alegerile de duminică, ceea ce constituie 48,96% din numărul alegătorilor înscriși în listele electorale. Cele mai active au fost femeile, prezente în număr de 758.024, iar bărbații 672.047.
Doar 10,07% au fost tinerii care s-au prezentat la urne, adică 144.063. Aproximativ 376.900 persoane care s-au prezentat la secțiile de votare au o vârstă cuprinsă între 26 și 40 de ani, 372.167 de persoane cu vârstele cuprinse între 41 și 55 de ani, iar cei mai în vârstă au fost si cei mai active – 415.536 de persoane cu vârstele cuprinse între 56 și 70 de ani și-au exprimat dreptul la vot.
(Liviu G. Stan) Maia Sandu, câștigătoare în Chișinău și București
articol: Liviu G. Stan
Liviu G. Stan – foto – facebook.com
31 octombrie 2016
Barasabenii din Bucureşti, în special cei tineri şi studenţii, au votat într-o proporţie covârşitoare, de peste 90%, candidatul PAS, Maia Sandu, în primul tur al scrutinului prezidenţial din Republica Moldova.
În secţiile de vot din capitala României au fost înregistrate 3.656 de voturi. 90,80% dintre acestea au fost obţinute de Maia Sandu.
Candidatul socialist Igor Dodon a obţinut doar 2,21%, Mihai Ghimpu – 2,07%, iar Iurie Leancă – 1,96%.
Scrutinul s-a desfășurat la secțiile deschise la Ambasada și la consulatul Republicii Moldova la București.
La Ambasadă, din 2.382 de voturi înregistrate, Maia Sandu a obţinut 2.125, în timp ce Igor Dodon doar 57.
Din cele 1.274 de voturi înregistrate la Consulatul Republicii Moldova, 1.164 au ajuns în contul Maiei Sandu, în timp ce Igor Dodon abia a obţinut 24 de voturi.
În ceea ce priveşte situaţia din capitala Republicii Moldova, Maia Sandu a fost votată de 48,58 % dintre cetățenii din Chișinău, care s-au prezentat la urne, în timp ce socialistul Igor Dodon a obţinut 41,97% din sufragii.
articole preluate de pe: infoprut.ro
PENTRU CINE VOTĂM LA ALEGERI? MAIA SANDU: TEHNOCRATUL CARE A ALES SĂ ÎNVINGĂ POLITICIENII
articol: transparency.md
17 octombrie 2016
În preajma alegerilor prezidențiale, Ziarul NAȚIONAL a lansat un ciclu de articole din care vom afla mai multe despre candidaţii la Preşedinţia Republicii Moldova. Nu pretindem la adevăr în ultima instanță, dorim doar să le oferim cetățenilor mai multe surse de informații pentru ca aceștia să facă o alegere conștientă. Această inițiativă este parte a proiectului „Consolidarea statului de drept şi democratic: contribuţia societăţii civile”, susţinut financiar de Ambasada Olandei prin Programul Fondului de Responsabilitate.
Maia Sandu – foto: facebook.com
Maia Sandu este candidatul „Partidului Acțiune și Solidaritate” (PAS) înregistrat de CEC cu nr. 7 în cursa prezidențială. Este economist de profesie. În 1994–1998, 2005–2006 activează în cadrul Ministerul Economiei, în 1998–2005 — economist, Oficiul Băncii Mondiale în Moldova, din 2007 — coordonator de program, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, în 2010–2012 — consilier al directorului executiv, Banca Mondială, Washington DC, SUA. În 2012–2015 — ministru al Educaţiei în guvernele Filat 2 şi Leancă. 2014–2015 — membră a PLDM. Din 2016 — preşedinte al PAS.
Candidat tehnocrat
Maia Sandu este un tehnocrat prin excelență. Maia Sandu și-a dat demisia din postul de consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale în Washington DC pe 20 iulie 2012, iar pe 24 iulie același an a fost numită la șefia Ministerului Educației. Declarația de avere pentru anul 2012 a Maiei Sandu arată diferența considerabilă dintre salariul de consilier în SUA și cel de ministru în Republica Moldova. În șapte luni, în SUA, Sandu a încasat 70 000 de dolari, pe când în cinci luni în Moldova – doar 33 877 de lei.
La Ministerul Educației, Maia Sandu s-a remarcat prin promovarea reformelor, apreciate pozitiv de unii și contestate vehement de alții. Noul Cod al Educației cu siguranță poate fi trecut la capitolul active. În ce privește optimizarea școlilor și instalarea camerelor de luat vederi la BAC (după care rata de promovare s-a înjumătățit!), opiniile sunt împărțite. Cei care critică aceste reforme – de pe poziții populiste, din punctul nostru de vedere, îi reproșează că lichidarea școlilor conduce la dispariția satelor. Doar că ei înșiși nu au răspunsuri la aceste întrebări – ce facem cu satele depopulate, cu școlile fără învățători și elevi? Or, criticii ce mai aprigi sunt din zona comuniștilor (iar acum și a socialiștilor), pe timpul guvernării cărora au și dispărut cca 400 de mii de locuri de muncă la sate.
Calitatea de lider politic
În iulie 2015, PLDM o desemnează pe Maia Sandu candidat la funcţia de prim-ministru. Dar „partenerii de alianță” – PD și PL – obstrucționează această desemnare. Drept rezultat, Maia Sandu s-a declarat „dezamăgită de clasa politică” și, pe 23 decembrie 2015, a anunțat că lansează „o mișcare pentru crearea unui nou partid politic”. Două săptămâni mai târziu, ea a anunțat public că toți cei care o susțin pot depune cerere de aderare la viitoarea formațiune politică – Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS). Iar pe 26 mai curent, Ministerul Justiției a înregistrat oficial partidul.
Deși este un lider politic începător, Maia Sandu demonstrează că nu are prea multe iluzii referitoare la regulile jocului politic autohton, în care s-a antrenat: „Înțelegem foarte bine că, în această campanie, guvernarea nu vine cu un singur candidat. Ea are câțiva candidați declarați – Lupu, Ghimpu și Leancă, și unul nedeclarat – Dodon. Dar are și o serie de candidați „căpușă”, „clone”, scopul cărora nu este de a obține voturi pentru sine, ci de a „fura” voturi de la alții, astfel încât, într-un final, să fie avantajați candidații oficiali ai guvernării”.
Încearcă să construiască un partid de tip nou, ca antiteză celor care fac politica actuală. Unul bazat pe valori, cu oameni promovați pe principiul meritocrației, fără scheme obscure de finanțare. E o abordare salutabilă din mai multe puncte de vedere, deși unii ar numi-o naivă și fără mari șanse cu referire la politica de pe malul Bâcului. E ca și cum te-ai așeza să joci poker cu trișori profesioniști și ai vrea să câștigi.
Sloganul electoral al candidatei „Am ales să înving!” este unul atractiv. Dar specialiștii în campanii electorale ar remarca că acesta nu se pliază tocmai exact pe imaginea de tehnocrat și experiența anterioară a candidatului. Îl vom considera mai degrabă drept un avans.
cititi mai mult pe: transparency.md