Evenimentele Zilei de 18 noiembrie în Istorie: (18 – 20 noiembrie 1473) – Bătalia de la pâraul Vodna; 18 noiembrie 1874 – România a aderat la Crucea Roșie

Regina Maria si infirmierele voluntare  - foto: crucearosie.ro

Regina Maria si infirmierele voluntare

foto preluat de pe crucearosie.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

18 noiembrie este a 322-a zi a calendarului gregorian și a 323-a zi în anii bisecți. 43 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbătorile Zilei de 18 noiembrie

(BOR) Sfinții Mucenici Platon, Roman și Zaheu

Sfântul Mare Mucenic Platon și Sfântul Mucenic Roman. Prăznuirea lor de catre Biserica Ortodoxă se face la data de 18 noiembrie - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto: doxologia.ro

Sfântul Mare Mucenic Platon și Sfântul Mucenic Roman - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro

 

(BRU) Ss. Platon și Roman, martiri († 305)

Sfântul Mare Mucenic Platon a trăit la sfârșitul secolului III - începutul secolului IV, în cetatea Ancyra Galatiei (actuala Ankara, capitala Turciei moderne) din provincia romană Asia Minor (Asia Mică). Era fratele Sf. Antioh (pomenit pe 16 iulie). A pătimit și a fost martirizat în timpul marii persecuții împotriva creștinilor, ordonată de împăratul Dioclețian. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 18 noiembrie - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Mare Mucenic Platon - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfântul Mare Mucenic Platon a trăit la sfârșitul secolului III – începutul secolului IV, în cetatea Ancyra Galatiei (actuala Ankara, capitala Turciei moderne) din provincia romană Asia Minor (Asia Mică). Era fratele Sf. Antioh (pomenit pe 16 iulie). A pătimit și a fost martirizat în timpul marii persecuții împotriva creștinilor, ordonată de împăratul Dioclețian.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 18 noiembrie.

 

(BRC) Sfințirea Bazilicilor “Sf. Petru” și “Sf. Paul”

Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor - foto: ro.wikipedia.org

Bazilica Sfântul Petru - foto: ro.wikipedia.org

Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.

 

Ziua europeană a informării despre antibiotice

 

Letonia – Ziua națională. Proclamarea independenței (1918)

 

Sultanatul Oman – Ziua națională. Aniversarea zilei de naștere a sultanului (1970)

 

Astăzi în istorie pentru 18 noiembrie

 

18 noiembrie 326 - Este consacrata vechea Bazilica San Pietro de la Roma.

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

In anul 319, îm­păratul Constantin a inceput con­structia unei bazilici pe locul mor­mântului Sfântului Petru. Biserica a rezistat peste 1000 de ani, până când a ajuns în pragul prăbuşirii. Reconstrucţia ei a început în 1452, dar a fost abandonată din lipsă de fonduri. În 1506, Papa Iuliu al II-lea l-a însărcinat pe arhitectul Bramante să dărâme structura existentă şi să construiască in loc o bazilică grandioasă.

Noua biserică a fost terminată şi consacrată de-abia în anul 1626. Planul iniţial al fundaţiei fusese schimbat de la o cruce greacă la una latină, creând astfel o navă mai lungă. Din vechea biserică au fost salvate uşile de bronz, din secolul XV, lucrate de Filarete, care umplu portalul central.

 

18 noiembrie 401 - Vizigoţii condusi de regele Alaric I, traverseaza Alpii şi a invadeaza nordul Italiei.

Alaric (Alarich sau Ulrich, în latină Alaricus) s-a născut în jurul anului în anul 370 în Dobrogea de astăzi, în preajma Deltei Dunării, fie în insula Peuce (un grind din deltă), fie mai probabil în castrul de la Platei Pegiae, vizigoții fiind atunci foederati ai romanilor (castrul se găsește pe teritorul actualei comune Dunavățu de Jos) - in imagine, Portrait of Alaric in C. Strahlheim, Das Welttheater, 4. Band, Frankfurt a.M., 1836 - foto: ro.wikipedia.org

Portrait of Alaric in C. Strahlheim, Das Welttheater, 4. Band, Frankfurt a.M., 1836 – foto: ro.wikipedia.org

Alaric (Alarich sau Ulrich, în latină Alaricus) s-a născut în jurul anului în anul 370 în Dobrogea de astăzi, în preajma Deltei Dunării, fie în insula Peuce (un grind din deltă), fie mai probabil în castrul de la Platei Pegiae, vizigoții fiind atunci foederati ai romanilor (castrul se găsește pe teritorul actualei comune Dunavățu de Jos). Devine rege al vizigoților între 395–410 și primul conducător germanic care cucerește Roma.

A fost convins de Wulfila (“Micul Lup”, traducătorul Bibliei în limba goților) să se convertească la creștinism, împreună cu toate triburile vizigote. După moartea împăratului Theodosius (395),si a împărțirii imperiului între cei doi fii ai acestuia, Honorius și Arcadius, Alaric jefuiește regiuni întregi ale zonei orientale. Atacurile sale sunt stopate de generalul roman de origine vandală, Stilicon.

În anul 396 Arcadius îi oferă postul de guvernator al Iliriei, însă Alaric refuză, iar anul 401 invadează partea de nord a Italiei. Este învins de același general Stilicon în două lupte (Palentia și Verona) în anul 403. În urma asasinării lui Stilicon, Alaric atacă din nou, iar în anul 408 asediază Roma. În urma celui de-al doilea asediu (24 august 410) Roma este cucerită de vizigoți și este jefuita timp de 3 zile. A murit la Cosenza in anul 410 fiind succedat de Ataulf.

 

18 noiembrie 709 - S-a născut împaratul Kōnin (Kōnin Tennō), al 49-lea imparat al Japoniei conform ordinii traditionale de succesiuneest. A domnit din 770 pana in anul 781 si a decedat in data de 11 ianuarie 782..

 

18 noiembrie 1180 - Filip al II-lea devine rege al Franței.

Filip al II-lea al Franței (în franceză Philippe Auguste) (21 august 1165 – 14 iulie 1223) regele Franței între 1180-1223  foto: ro.wikipedia.org

Filip al II-lea al Franței
foto: ro.wikipedia.org

Filip al II-lea al Franței (în franceză Philippe Auguste) (21 august 1165 – 14 iulie 1223) a fost regele Franței între 1180-1223. Membru al Dinastiei Capețienilor, a fost fiul lui Ludovic al VII-lea, rege al Franței și a celei de-a treia soții, Adela de Champagne. Filip a avut cele mai mari succese dintre regii Franței medievale, extinzându-și regatul și sporind influența monarhiei.

A rupt Imperiul Angevin și a învins coaliția adversarilor săi (Sfântul Imperiu Roman, Anglia, Flandra), în Bătălia de la Bouvines din 1214. A reorganizat guvernarea, a adus stabilitate financiară, fiind simpatizat de populație din cauza cedării puterii nobililor către clasa medie.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

18 noiembrie 1210 - Papa Inocentiu al III-lea il excomunica pe imparatul Imperiului Romano-German, Otto al IV-lea.

Otto al IV-lea (n. 1175/1176 — d. 19 mai 1218), unul dintre cei doi rivali Regi ai Germaniei din 1198, singur rege din 1208, Rege al Italiei din 1208 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1209. A fost singurul rege din Dinastia Welfilor, fiind detronat în anul 1215 - foto (Imagine din secolul al XIX-lea a lui Otto al IV-lea): ro.wikipedia.org

Otto al IV-lea (Imagine din secolul al XIX-lea a lui Otto al IV-lea) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Otto al IV-lea (n. 1175/1176 — d. 19 mai 1218) a fost unul dintre cei doi rivali Regi ai Romanilor (Rex Romanorum) din 1198, singur rege din 1208, Rege al Italiei din 1208 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1209. A fost singurul rege din Dinastia Welfilor, fiind detronat în anul 1215.

 

18 noiembrie 1302 - Papa Bonifaciu al VIII-lea proclamă prin bula papală Unam Sanctam, supremația spirituală a papei asupra tuturor deciziilor dogmatice.

Papa Bonifaciu al VIII-lea a fost un papă al Romei între anii 1294-1303. Prin bula In supremae praeminentia dignitatis de la 20 aprilie 1303, a pus bazele Universității Sapienza din Roma, cea mai mare și cea mai veche universitate de stat din Roma. Este cunoscut pentru faptul cǎ a distrus localitatea Palestrina în luptele sale pentru putere, masacrându-i populația (6000 de suflete). Se culca cu femei căsătorite și era renumit în toată Roma pentru actele sale de pedofilie; ba mai mult, a declarat că sexul cu băieței nu este un păcat - in imagine, Pope Boniface VIII, fresco by Giotto di Bondone in the Basilica of St. John Lateran, Rome - foto: ro.wikipedia.org

 Pope Boniface VIII, fresco by Giotto di Bondone in the Basilica of St. John Lateran, Rome – foto: ro.wikipedia.org

Papa Bonifaciu al VIII-lea a fost un papă al Romei între anii 1294-1303. Prin bula In supremae praeminentia dignitatis de la 20 aprilie 1303, a pus bazele Universității Sapienza din Roma, cea mai mare și cea mai veche universitate de stat din Roma.

Este cunoscut pentru faptul cǎ a distrus localitatea Palestrina în luptele sale pentru putere, masacrându-i populația (6000 de suflete). Se culca cu femei căsătorite și era renumit în toată Roma pentru actele sale de pedofilie; ba mai mult, a declarat că sexul cu băieței nu este un păcat.

 

18 noiembrie 1307 - După legenda lui Aegidius Tschudi, arestat pentru nesupunere în fața unui nobil, Wilhelm Tell este condamnat să tragă cu arbaleta într-un măr așezat pe capul fiului său, pentru a-și salva viața.

Wilhelm Tell -  foto: ro.wikipedia.org

Wilhelm Tell – foto: ro.wikipedia.org

 

18 noiembrie 1392 - Prima mentiune documentara a stolnicului (dregator personal al domnului) in Moldova.

 

18 noiembrie 1473 - A început Bătalia de la pâraul Vodna (18 – 20 noiembrie 1473); Stefan cel Mare îl învinge pe Radu cel Frumos, domn al Munteniei, care era sprijinit de osti otomane; Moldova ocupa Țara Românească.

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial - foto: historia.ro

Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial, cititi mai mult pe unitischimbam.ro – foto: historia.ro

Bătălia de la Cursul Apei [Pârâul Vodna] (18 – 20 noiembrie 1473), între Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457 – 1504) şi domnul Ţării Româneşti, Radu cel Frumos (1462 – 1473, 1473 – 1475), în vederea instalării pe tronul muntean a lui Laiotă Basarab (1473, 1474, 1475 – 1476, 1477). Pregătindu-se de un atac otoman, domnul Moldovei a încercat să impună în Ţara Românească un domn fidel politicii antiotomane, scopul său fiind de a transforma acest teritoriu într-un „scut, dar şi o bază de acţiune pentru momentul când sultanul avea să se îndrepte împotriva lui” (Ştefan Gorovei). El şi-a ales foarte bine momentul, când oastea lui Radu cel Frumos era împuţinată, datorită obligaţiei de a-l ajuta pe sultan în lupta cu hanul turkmen Uzun Hassan (1453 – 1478), fiind trimişi c. 12 000 oşteni.

Din 8 noiembrie 1473, Ştefan a concentrat la Milcov 48 de steaguri, împărţite în 12 grupuri (24 000 oşteni), pe care le direcţionează pe mai multe căi, spre Teleajen. Tactica folosită a permis ritm de marş rapid, o aprovizionare mai bună şi inducerea unei păreri greşite duşmanului asupra puterii efectivelor sale. Cronica moldo-germană relatează: „Atunci s-au unit toate cetele împreună, noaptea, încât Radul voievod, nici oastea lui, nu ştiau nimic despre aceştia şi nu credeau altfel, decât că erau aşa de puţini, câţi văzuseră dintr-înşii”.

Domnul muntean a avut l-a dispoziţie doar două zile pentru a se pregăti. Principalele cronici interne prezintă amănunţit evenimentele: Letopiseţul anonim al Moldovei arată că luptele au început „la 18, joi, la locul numit pârâul Vodna. Şi acolo s-au bătut până seara, asemenea şi vineri şi sâmbătă până seara, care este 20 ale aceleiaşi luni” (Cronicile slavo-române).

Localizarea acestei bătălii a fost făcută de Petre P. Panaitescu pe un afluent al râului Prahova, pârâul Vodna, aflat la c. 45 km de Bucureşti. Radu a pierdut „şi a fugit cu toată oastea sa în cetatea sa de scaun, numită Dâmboviţa”. Domnul muntean este înfrânt decisiv la Cetatea Dâmboviţei, şi pierde domnia. enciclopediaromaniei.ro

 

18 noiembrie 1494 - Regele Carol al VIII-lea al Franței ocupă Florența, Italia.

 

18 noiembrie 1527 - S-a născut pictorul italian Luca Cambiaso; (m.1585).

Madonna of the Candle - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Madonna of the Candle – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

18 noiembrie 1494 - Regele Carol al VIII-lea al Franței ocupă Florența, Italia.

Carol al VIII-lea al Franţei (franceză Charles VIII de Valois supranumit "L'Affable" (cel Prietenos) (30 iunie 1470 - 7 aprilie 1498) a fost rege al Franţei din dinastia Valois, a domnit din anul 1483 şi până la moartea sa - in imagine, Carol al VIII-lea, Şcoala franceză, sec. XVI, Muzeul Condé - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol al VIII-lea, Şcoala franceză, sec. XVI, Muzeul Condé – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carol al VIII-lea al Franţei (franceză Charles VIII de Valois supranumit “L’Affable” (cel Prietenos) (30 iunie 1470 – 7 aprilie 1498) a fost rege al Franţei din dinastia Valois, a domnit din anul 1483 şi până la moartea sa. Invadând Italia a iniţiat o lungă serie de războaie franco-italiene care s-au desfăşurat în prima jumătate a veacului al XVI-lea.

 

18 noiembrie 1561 - Se sfarseste lupta de la Verbia (17-18 noiembrie) în care Iacob Heraclid Despot, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Principatului Moldova. După ocuparea Sucevei, Despot este uns domn şi obţine recunoaşterea Porţii ; (martie 1562).

 

18 noiembrie 1601 - Ia sfarsit asediul fortaretei de la Nagykanizsa (Ungaria), armata otomana condusa de Hasan Paşa Tiryaki învingand forţele habsburgice de zece ori mai numeroase, comandate de arhiducele Ferdinand al Austriei. În urma acestei victorii, Hasan pasa a fost ridicat de sultan la rangul de vizir.

 

18 noiembrie 1626 - Bazilica Sfântul Petru din Roma este sfințită de Papa Urban al VIII-lea, după o perioadă de construcție de 120 de ani.

Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume - foto: ro.wikipedia.org

Bazilica Sfântul Petru - foto: ro.wikipedia.org

Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume.

 

18 noiembrie 1647 - S-a născut filosoful Pierre Bayle; (m. 28 decembrie 1706).

Pierre Bayle (n. 18 noiembrie 1647 - d. 28 decembrie 1706) a fost filozof și scriitor francez - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pierre Bayle - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pierre Bayle (n. 18 noiembrie 1647 – d. 28 decembrie 1706) a fost filozof și scriitor francez. Pierre Bayle s-a născut la Carla-le-Comte (astăzi Carla-Bayle), lângă Pamiers în Ariège, fiul unui modest pastor protestant. Tatăl i-a predat greaca și latina. În 1669 intră la Universitatea iezuită de la Toulouse și se convertește la catolicism. După 17 luni revine la protestantism.

Se refugiază la Geneva, unde studiază filozofia lui René Descartes în cadrul studiilor de teologie. Combătând intoleranța regimului lui Ludovic al XIV-lea, atrage ura comunității creștine. Fiind urmaș al lui René Descartes și Pierre Gassendi, filozofia sa este în primul rând critică. Respinge astrologia considerând-o “cea mai vană dintre imposturi“, deoarece considera rațiunea ca fiind singura cale spre adevăr.

Și față de religie avea atitudine critică. Nu considera religia ca o premisă a moralității. De asemenea revendica toleranța în numele rațiunii: “Eu cred că ereticii trebuie tolerați căci ei nu ofensează pe nimeni și nici nu cred că fac vreun rău” și nu numai ei ci și evreii și mahomedanii. “Toleranța trebuie să fie generală“. Opera sa trebuie înțeleasă ca o contribuție la iluminism.

Bayle a fost un sceptic. “Alungați ignoranța și barbaria, veți elimina superstițiile și încrederea prostescă a poporului, atât de fructuoasă pentru cârmuitorii lui, care abuzează de câștigul lor pentru se lăsa pradă lenei și dezmățului…” “Dacă-i luminați pe oameni asupra acestei dezordini, le veți deschide pofta de a examina totul, vor iscodi și vor analiza atâta, încât nu vor mai găsi nimic care să la mulțumească biata lor rațiune“.

 

18 noiembrie 1720 - Iraclie al II-lea, rege al Georgiei; în 1783, a încheiat cu Rusia un tratat, în urma caruia, în 1801, Gruzia de Est si apoi cea de Vest au fost alipite la Rusia.

 

18 noiembrie 1730 - Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei,  a acordat pentru prima dată grațierea regală și eliberarea din detenție.

Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei și „Friedrich Wilhelm II prinț de Brandenburg” (n. 14 august 1688 în Berlin - d. 31 mai 1740 în Potsdam) provine din dinastia Hohenzollern, cunoscut în istorie ca „regele soldat” (portret de von Samuel Theodor Gericke, 1713) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Friedrich Wilhelm I al Prusiei (portret de von Samuel Theodor Gericke, 1713) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei și „Friedrich Wilhelm II prinț de Brandenburg” (n. 14 august 1688 în Berlin – d. 31 mai 1740 în Potsdam) provine din dinastia Hohenzollern, cunoscut în istorie ca „regele soldat”. Friedrich Wilhelm este fiul lui Frederic I rege al Prusiei și al soției sale Sophie Charlotte de Hanovra, care până la moartea soțului ei (Friedrich I) a preluat conducerea statului prusac între anii 1700-1740.

Noul rege Friedrich Wilhelm s-a concentrat mai mult pe consolidarea militară și financiară a Prusiei. Astfel în timpul domniei sale Prusia devine o putere militară, fiind cunoscut că în garda regimentului său au fost acceptați soldați numai de la o anumită înălțime (1,88 m), în acest scop pentru corpul de grenadieri recrutează soldați din toată Europa. Incă și azi poartă juriștii din Prusia robele introduse de Friedrich Wilhelm. A dus o politică economică cumpătată, neirosind banii pe un lux extravagant la curtea regală prusacă, obligând pe cei bogați să clădească case în Berlin.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

18 noiembrie 1786 - S-a născut compozitorul şi dirijorul Carl Maria von Weber, considerat părintele operei romantice germane (opera „Der Freischutz”, 1821); (d. 05.06.1826).

Carl Maria von Weber (n. 18 noiembrie 1786, Eutin - d. 5 iunie 1826, Londra) compozitor german, creatorul operei romantice germane - foto - ro.wikipedia.org

Carl Maria von Weber – foto – ro.wikipedia.org

Carl Maria von Weber (n. 18 noiembrie 1786, Eutin – d. 5 iunie 1826, Londra) a fost un compozitor german, creatorul operei romantice germane. Weber și-a făcut educația muzicală în Salzburg sub îndrumarea lui Michael Haydn. La vârsta de numai 13 ani, în anul 1798, pe când locuia la München în casa de pe Sendlingerstraße 23, Weber a compus prima sa operă, Die Macht der Liebe und des Weins (“Forța dragostei și a vinului”), operă între timp dispărută.

Și-a desăvârșit cunoștințele prin contactul cu viața muzicală din diferite orașe, în care a ocupat diverse funcții: Kapellmeister în Breslau, director muzical al operei din Praga, apoi al operei din Dresda. Pianist și dirijor remarcabil, Weber s-a afirmat totodată în domeniul teatrului muzical, fiind – pentru spațiul de cultură germană – cel mai important compozitor de opere înainte de Richard Wagner și creatorul operei romantice.

Cele mai cunoscute dintre cele opt opere ale sale, “Freischütz” (1821), “Euryanthe” (1823) și “Oberon” (1826), au influențat creația succesorilor săi în acest gen. Atmosfera evocatoare, coloritul feeric, conturarea precisă a caracterelor, construcția de ansamblu și sugestivitatea tratării orchestrale conferă operelor sale un farmec deosebit. Weber a mai compus și două simfonii, uverturi, concerte pentru diverse instrumente și orchestră (pian, fagot, clarinet), sonate și piese pentru pian (celebra “Invitație la dans”, orchestrată mai târziu de Hector Berlioz).

 

18 noiembrie 1787 - S-a născut Louis Daguerre, pictor decorator francez, realizator al dioramei şi dagherotipiei, primul procedeu de fotografiere; (m. 10 iulie 1851).

Louis Jacques Mandé Daguerre (n. 18 noiembrie 1787 la Cormeilles-en-Parisis, Val-d'Oise, d. 10 iulie 1851 la Bry-sur-Marne, Val-de-Marne, Franța) este considerat părintele fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Louis Daguerre – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Louis Jacques Mandé Daguerre (n. 18 noiembrie 1787 la Cormeilles-en-Parisis, Val-d’Oise, d. 10 iulie 1851 la Bry-sur-Marne, Val-de-Marne, Franța) este considerat părintele fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie. Era un artist plastic, mai precis întâi decorator de teatru, apoi pictor de decoruri. Execută decoruri remarcabile pentru Opera și sala Aladin din Paris.

Însă devine foarte cunoscut cu ocazia unor spectacole de „Dioramă”, împreună cu Charles Marie Bouton (1822) inventatorul acestui sistem, care consta în prezentarea unor tablouri de mari dimensiuni (22 x 14 m în cazul lor), alcătuit din diferite planuri și care, sub aspectul unui joc de lumini, dă spectatorului impresia realității. (Se pot realiza și prin proiecții ale unor imagini statice desenate sau fotografiate pe un suport translucid.)

"Boulevard du Temple", taken by Daguerre in 1838 in Paris, includes the earliest known candid photograph of a person. The image shows a busy street, but because the exposure had to continue for several minutes the moving traffic is not visible. At the lower left, however, a man apparently having his boots polished, and the bootblack polishing them, were motionless enough for their images to be captured - foto preluat de pe en.wikipedia.org

“Boulevard du Temple“, taken by Daguerre in 1838 in Paris, includes the earliest known candid photograph of a person. The image shows a busy street, but because the exposure had to continue for several minutes the moving traffic is not visible. At the lower left, however, a man apparently having his boots polished, and the bootblack polishing them, were motionless enough for their images to be captured – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În anul 1826 îl cunoaște pe Joseph Nicéphore Niépce, care se ocupa cu captarea imaginilor din exterior pe un suport solid, lucru care-i reușise. Împreună perfecționează sistemul, punând la punct procedeul care se va numi daghereotipie. Folosește ca agent sensibilizator iodul pus pe o placă de cupru, acoperit cu un strat de argint.

Printr-o developare în vapori de mercur se obține o imagine negativă în relief (o matriță). Invenția este prezentată Academiei Franceze de Științe la 19 august 1839 și a obținut brevetul. Fotografia se răspândește rapid nu numai în Franța, ci în toată lumea.

 

18 noiembrie 1820 - Comandantul american Nathaniel Palmer a descoperit Antarctica.

Regiunea polară de sud - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Regiunea polară de sud – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Antarctica este regiunea polară din sudul Pământului care cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. Este situată în regiunea antarctică din emisfera sudică, aproape în întregime la sud de cercul polar antarctic și este înconjurată de Oceanul Antarctic. Având 14,0 milioane de km pătrați, este al cincilea continent ca suprafață, după Asia, Africa, America de Nord și America de Sud. Aproximativ 98 % din suprafața Antarcticii este acoperită de o pătură de gheață cu grosimea medie de 1,6 km.

Nathaniel Brown Palmer (8 August 1799 – 21 June 1877) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Nathaniel Brown Palmer (8 August 1799 – 21 June 1877) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Credința în existența unei Terra Australis – un continent vast în extremitatea sudică de pe glob care “pune în balanță” teritoriile nordice din Europa, Asia și Africa Nordică – a existat încă din timpul lui Ptolemeu (sec. I d.Hr.), care a sugerat ideea de a păstra simetria tuturor suprafețelor de uscat din lume.

Reprezentări ale unei mari suprafețe sudice de pământ au fost comune în hărți, cum ar fi harta turcului Piri Reis de la începutul sec. al XVI-lea. Chiar și la sfârșitul sec. al XVII-lea, după ce exploratorii au constatat că America de Sud și Australia nu făceau parte din încă nedescoperita Antarctidă, geografii credeau că acest continent era mult mai mare decât dimensiunea sa actuală.

Hărțile europene au continuat să arate ipotetic acest teren până când navele căpitanului James Cook „HMS Resolution” și „HMS Adventure” au traversat cercul polar antarctic la 17 ianuarie 1773, în decembrie 1773 și din nou în ianuarie 1774. Cook de fapt a ajuns la aproape 121 km de coasta Antarctidei, înainte de a se retrage din fața câmpului de gheață în ianuarie 1773.

Traseele celor trei călătorii ale lui Cook. Prima călătorie este marcată cu roşu, a doua cu verde iar a treia cu albastru. Ruta echipajului lui Cook de după moartea acestuia este marcată cu linia albastră întreruptă - foto: - ro.wikipedia.org

Traseele celor trei călătorii ale lui Cook. Prima călătorie este marcată cu roşu, a doua cu verde iar a treia cu albastru. Ruta echipajului lui Cook de după moartea acestuia este marcată cu linia albastră întreruptă – foto: – ro.wikipedia.org

Prima reperare confirmată a Antarctidei poate fi redusă la echipajul navelor conduse de trei persoane. În conformitate cu diferite organizații (The National Science Foundation, NASA, Universitatea California, San Diego, și alte surse ), navele au fost conduse de trei căpitani care au reperat Antarctida în anul 1820: Fabian Gottlieb von Bellingshausen (un estonian căpitan în Marina Imperială Rusă), Edward Bransfield (un irlandez căpitan în Marina Regală Britanică) și Nathaniel Palmer (navigator american din Stonington, Connecticut).

Prima oară von Bellingshausen a văzut Antarctida la 27 ianuarie 1820, trei zile înainte ca Bransfield să fi văzut și el țărmul, și 10 luni înainte ca Palmer să o facă în noiembrie 1820. În acea zi expediția pe două nave conduse de von Bellingshausen și Mikhail Petrovich Lazarev a ajuns într-un un punct la o distanță de 32 kilometri depărtare de continentul Antarctida și a văzut de acolo înalțimile de gheață.

Primul document de debarcare pe continentul Antarctida a fost cel al navigatorului John Davis în Antarctida de Vest la 7 februarie 1821, deși unii istorici dispută acesta afirmație. cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

18 noiembrie 1832 - S-a născut Adolf Erik Nordenskiöld, explorator și geolog finlandezo-suedez (d. 1901)

Adolf Erik Freiherr von Nordenskiöld (n. 18 noiembrie 1832, Helsinki, Finlanda — d. 12 august 1901, Södermanland), baron în Suedia, profesor în Stockholm, explorator al Regiunii Polare, cartograf cu origini suedezo-finlandeze - foto Adolf Erik Nordenskiöld. Pictură în ulei de Axel Jungstedt (1902): ro.wikipedia.org

Adolf Erik Nordenskiöld. Pictură în ulei de Axel Jungstedt (1902) – foto: ro.wikipedia.org

Adolf Erik Freiherr von Nordenskiöld (n. 18 noiembrie 1832, Helsinki, Finlanda — d. 12 august 1901, Södermanland), baron în Suedia, profesor în Stockholm, explorator al Regiunii Polare, cartograf cu origini suedezo-finlandeze.

 

18 noiembrie 1836 - S-a nascut Cesare Lombroso, medic si antropolog italian, precursor al criminologiei moderne („Omul criminal”); (d. 19.10.1909).

 

 18 noiembrie 1840 - Are loc debutul lui Vasile Alecsandri în teatru cu piesa “Farmazonul din Hîrlău”, pusă în scenă de Costache Caragiale; (18 / 30 noiembrie 1840).

 

18 noiembrie 1840 - Se înfiinţează la Sibiu in Transilvania, prima asociaţie a meşteşugarilor – Uniunea meseriaşilor (18 / 30 noiembrie ), fiind urmată de asociaţii asemănătoare la Braşov (1841), Bistriţa, Mediaş (1844) şi Sighişoara (1847), avînd drept scop sprijinirea meşteşugarilor pentru a se putea adapta la cerinţele moderne şi ale producţiei industriale.

 

18 noiembrie 1860 - S-a nascut Ignacy Jan Paderewski, pianist, compozitor, om politic si de stat polonez, prim-ministru si ministru de externe al Poloniei. (d. 29 iunie 1941 în New York).

 

18 noiembrie 1864 - Consiliul municipal a aprobat Stema noua a Bucurestiului, care avea ca element principal imaginea Sfintului Dimitrie Basarabov – patronul orasului.

Stema orașului București în 1868 - foto: ro.wikipedia.org

Stema orașului București în 1868 - foto: ro.wikipedia.org

La data de 7 decembrie a aceluiaşi an, prin decret dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la propunerea ministrului Mihail Kogalniceanu, s-a hotarat noua imagine a stemei capitalei tarii. In centru era asezat Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul orasului Bucuresti. Numai că în privinţa stemei avem o poveste oarecum amuzantă…sau poate cu un anumit tâlc duhovnicesc.

Echipa de specialişti în heraldică a comis o eroare, astfel că sfântul care apare în stema valabilă şi în zilele noastre este Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, cel care este prăznuit pe 26 octombrie, cu o zi înaintea Sfântului Dimitrie cel Nou, adevăratul protector al Bucureştilor, care este serbat pe data de 27 octombrie şi are moaştele în Catedrala patriarhală.

Poate confuzia de demult a heralzilor este rodul unei smeriri cereşti a Cuviosului Dimitrie cel Nou, care a dorit să-şi cedeze locul în favoarea mucenicului. Deci, dintr-o confuzie, sfântul din stema Capitalei este purtător de suliţă, şi nu cu Psaltirea în braţe. Stema a fost schimbată în vremea comunismului, pentru a nu apărea în ea elemente religioase, dar după Revoluţie a fost readoptată în varianta iniţială, deci tot cu Mucenicul Dimitrie.

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

18 noiembrie 1874 - România a aderat la Convenția internațională pentru îmbunătățirea soartei militarilor răniți din armatele în campanie, încheiată la 10/22 august 1864, la Geneva,  document care a dus la crearea Crucii Rosii.

The signing of the Geneva Convention of 1864. Painting by Armand Dumaresq.  © ICRC / hist-d-00026 - foto: icrc.org

The signing of the Geneva Convention of 1864. Painting by Armand Dumaresq.
© ICRC / hist-d-00026 – foto: icrc.org

1876 – 1915 – CRUCEA ROSIE ROMANA LA INCEPUT DE DRUM

articol: crucearosie.ro

Romania a devenit Parte semnatara la prima Conventie de la Geneva din 1864 si a ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu, la 4 iulie 1876, a luat fiinta Societatea Crucea Rosie din Romania si si-a inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti.

Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol Davila. Primul presedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica, in perioada 1876-1897.

La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20 iulie 1876, prima ambulanta a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare. Pe baza solidaritatii ce uneste Societatile Nationale surori, prima misiune a Crucii Rosii Romane avea menirea de a acorda ajutor medical militarilor raniti, indiferent de tabara din care faceau parte.

The Red Cross in action in 1864 - foto: en.wikipedia.org

The Red Cross in action in 1864 – foto: en.wikipedia.org

In anii 1877-1878, in timpul Razboiului de Independenta, Crucea Rosie Romana a intervenit cu personal sanitar, ambulante si trenuri sanitare in sprijinul trupelor de campanie. A infiintat asezaminte spitalicesti in Bucuresti si in diferite orase din tara. Societati de Cruce Rosie din Germania, Italia, Belgia, Suedia si Franta au trimis ajutoare materiale si personal medical.

Pe frontul de la Rahova, voluntarii Crucii Rosii s-au luptat sa limiteze ravagiile febrei tifoide. In 1885, a izbucnit primul razboi balcanic, iar Crucea Rosie Romana a propus guvernelor celor doua tari – Bulgaria si Serbia- sa accepte cate o ambulanta pentru ingrijirea ranitilor. Imediat dupa primirea acordului, doua ambulante au parasit tara, asigurand asistenta medicala unui numar de 625 de raniti si bolnavi.

Formatiile sanitare romane dislocate in Serbia au avut in grija 3 spitale, cu un total de 110 paturi. Efortul material al Crucii Rosii s-a ridicat la suma de 40 000 lei. Priceperea si grija dovedite de doctorii romani au fost apreciate in mod deosebit de catre guvernele ambelor tari beligerante.

Militari romani ingrijiti de ambulanta Cruci Rosii RomaneFoto: Militari romani ingrijiti de ambulanta Crucii Rosii Romane la Grivita - foto: crucearosie.ro

Militari romani ingrijiti de ambulanta Crucii Rosii Romane la Grivita – foto: crucearosie.ro

Intre anii 1888 si 1892, societatea si-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregatirea surorilor de caritate. In 1891, s-a infiintat scoala permanenta pentru infirmiere, iar un an mai tarziu s-a infiintat un spital scoala cu 10 paturi.

Profitand de o perioada de pace, Crucea Rosie Romana a continuat sa se organizeze si sa se pregateasca, atat din punct de vedere material, cat si din punctul de vedere al personalului, pentru a putea fi in masura sa actioneze cat mai eficient in cazuri de necesitate. In 1913, in timpul celui de-al doilea razboi balcanic, personalul Spitalului Mobil al Crucii Rosii Romane a acordat asistenta militarilor bolnavi de holera pe teritoriul statului bulgar.

Regina Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia, Regatul României) principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României - foto: crucearosie.ro

Regina Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia – d. 18 iulie 1938, castelul Pelișor-Sinaia, Regatul României) principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României – foto: crucearosie.ro

Odata cu reintoarcerea trupelor in tara, holera asiatica s-a intins si in Romania, afectand un numar mare de oameni din judetele Romanati, Dolj si Teleorman. Crucea Rosie a fost si de aceasta data solicitata de autoritati si a intervenit cu corturi de mare capacitate, materiale sanitare si cu echipe medicale, reusind sa ingrijeasca si sa salveze mii de bolnavi.

In scrisoarea de multumire adresata presedintelui Crucii Rosii Romane de atunci, Alexandru Marghiloman, dr.Laugier, medicul sef al judetului Dolj, scria: ”Cu multumire constat ca au stins complect epidemia de holera in cel mai scurt timp posibil, dand totdeodata ingrijiri constiincioase si pricepute bolnavilor”.

Crucea Rosie avea in acea perioada echipe medicale mobile, dar si un laborator de bacteriologie, unde au fost efectuate peste 7000 de analize medicale, ”interesand populatia a 44 de comune contaminate cu holera”.

Regina Maria si infirmierele voluntare  - foto: crucearosie.ro

Regina Maria si infirmierele voluntare – foto: crucearosie.ro

Prin Statulul Crucii Rosii, adoptat in 1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societatii. De aceea, in 1906, au pus bazele “Societatii de Cruce Rosie a doamnelor din Romania”, prima presedinta aleasa fiind Irina Campineanu. Societatea activa in paralel cu cea infiintata in 1876 si se ocupa cu strangerea de fonduri pentru ajutorarea in caz de razboi si calamitati, pregatea personal voluntar, coopta doamne devotate din aproape toate orasele tarii.

In 1915, Adunarea Generala a Societatii Nationale de Cruce Rosie a aprobat fuziunea celor doua entitati. Cu acest prilej, Regina Maria, sub al carei patronaj se afla Crucea Rosie la acea vreme, a adresat romanilor urmatorul mesaj: „Crucea Rosie, nadejdea tuturor in timp de pace, ca si in razboi, nu trebuie sa piara. Cu totii, de la mic la mare sa o sprijinim cu evlavie, cu insufletire, cu nesfarsita dragoste”.

cititi mai mult pe: crucearosie.ro

 

18 noiembrie 1882 - S-a născut soprana italiană Amelita Galli-Curci; (m. 26 noiembrie 1963).

 

18 noiembrie 1883 - Orarul căilor ferate americane a fost standardizat, fixându-se un singur fus orar pe întreg teritoriul Statelor Unite.

 

18 noiembrie 1886 - A încetat din viaţă Chester A. Arthur, cel de-al 22-lea preşedinte al SUA (1881-1885); (n. 5 octombrie 1829).

Chester Alan Arthur, cunoscut și ca Chester A. Arthur, (n. 5 octombrie 1829 - d. 18 noiembrie 1886) a fost un politician american, cel de-al douăzecilea vicepreședinte, care a servit ca cel de-al douăzeci și unulea președinte al Statelor Unite ale Americii pentru un singur mandat incomplet (1881 - 1885) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Chester A. Arthur – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Chester Alan Arthur, cunoscut și ca Chester A. Arthur, (n. 5 octombrie 1829 – d. 18 noiembrie 1886) a fost un politician american, cel de-al douăzecilea vicepreședinte, care a servit ca cel de-al douăzeci și unulea președinte al Statelor Unite ale Americii pentru un singur mandat incomplet (1881 – 1885).

Arthur a fost membru al Partidului Republican și a fost activ ca avocat până în momentul preluării mandatului de președinte al Statelor Unite ale Americii, fiind vicepreședintele celui de-al douăzecilea președinte, James A. Garfield care a fost împușcat mortal în ziua de 2 iulie 1881 de către Charles Guiteau⁠ și a decedat la data de 19 septembrie 1881. Astfel, Arthur a devenit președinte și a deținut această funcție până la 3 martie 1885.

Înainte de a intra pe scena politicii naționale a SUA, Arthur a fost Collector of Customs pentru Portul orașului⁠ New York. A fost nominalizat pentru acel post de către președintele Ulysses S. Grant, dar a fost concediat de către președintele Rutherford B. Hayes, fiind sub o suspiciune falsă de luare de mită și, respectiv, de corupție politică. A fost un important aliat politic al lui Roscoe Conkling⁠.

Printre realizările sale cele mai importante ca președinte, se numără reforma Serviciului Civil american și promulgarea legii legată de aceasta, cunoscută ca ””Pendleton Act“”⁠. Această importantă contribuție a lui Arthur la legislația serviciului civil, i-a atras acestuia supranumele de “Părintele Serviciului Civil” (în engleză, “The Father of Civil Service“).
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

18 noiembrie 1898 - S-a născut regizorul olandez de film documentar Joris Ivens; (m. 28 iunie 1989).

 

18 noiembrie 1903 - A fost semnat Tratatul americano-panamez, care stabilea instituirea jurisdictiei SUA asupra zonei Canalului Panama.

 

18 noiembrie 1905 - Prințul Carl al Danemarcei devine regele Haakon al VII-lea al Norvegiei.

Haakon al VII-lea (Prințul Carl al Danemarcei, născut Christian Frederik Carl Georg Valdemar Axel) (3 august 1872 – 21 septembrie 1957) a fost primul rege al Norvegiei după disoluția uniunii dintre Norvegia și Suedia din 1905 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Haakon al VII-lea al Norvegiei – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Haakon al VII-lea (Prințul Carl al Danemarcei, născut Christian Frederik Carl Georg Valdemar Axel) (3 august 1872 – 21 septembrie 1957) a fost primul rege al Norvegiei după disoluția uniunii dintre Norvegia și Suedia din 1905. Fiind unul dintre puținii monarhi aleși, Haakon a câștigat rapid respectul și afecțiunea poporului său.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

 

18 noiembrie 1906 - S-a nascut Corneliu Baba, pictor si grafician roman. S-a nascut in Craiova si a urmat Facultatea de Litere si Filosofie, iar in paralel a studiat si la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti.

Corneliu Baba (n. 18 noiembrie 1906, Craiova - d. 28 decembrie 1997, București), pictor român, cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar și pentru alte tipuri de tablouri și ilustrații de cărți - foto (Autoportret): ro.wikipedia.org

Corneliu Baba - foto (Autoportret): ro.wikipedia.org

Corneliu Baba (n. 18 noiembrie 1906, Craiova – d. 28 decembrie 1997, București), pictor român, cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar și pentru alte tipuri de tablouri și ilustrații de cărți. Din 1934 si pana in 1938 a studiat la Iasi, avandu-l ca profesor pe Nicolae Tonitza. Artistul a expus in intreaga lume, iar picturile sale, infatisand tarani, muncitori, dar si artisti romani celebri, au fost apreciate de critici.

In plus, pictorul a surprins prin prezentarea bruta a vietii de la tara, pe care a insistat mult in lucrarile sale. Corneliu Baba a fost recompensat cu mai multe distinctii, in 1958 el primind titlul de Maestru Emerit al Artei. A fost membru corespondent al Academiei de Arta din Berlin si al Academiei “Tommaso Campanella” din Roma.Incepand cu 1946 a inceput sa predea la Universitatea din Iasi, iar din 1958 a devenit profesor universitar la Bucuresti. Artistul roman s-a stins din viata la varsta de 91 de ani. in ziua de 29 decembrie 1997.

 

18 noiembrie 1907 - S-a născut Mihai Pop, etnolog şi folclorist; (m. 8 octombrie 2000).

 

18 noiembrie 1912 - S-a nascut in Balti in Basarabia, actorul roman Colea Rautu ( Rutkovski ); ( d. 13.05.2008, Bucuresti).

Colea Răutu (n. Nikolai Rutkovski, 28 noiembrie 1912, Limbenii Noi, județul Bălți, astăzi în Republica Moldova - d. 13 mai 2008, București) a fost un actor român de teatru și film - foto: snipview.com

Colea Răutu - foto: snipview.com

Colea Răutu (n. Nikolai Rutkovski, 28 noiembrie 1912, Limbenii Noi, județul Bălți, astăzi în Republica Moldova – d. 13 mai 2008, București) a fost un actor român de teatru și film.

 

18 noiembrie 1918 -  (Pe stil vechi! În Transilvania era 1 decembrie) A avut loc la Alba Iulia Marea Adunare Națională, cu participarea a peste 100.000 de români veniți din toate ținuturile Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei și Banatului pentru a consfinți, liberi, unirea cu România.

Adunarea Naţională a Românilor de la Alba Iulia 1 decembrie 1918 - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Adunarea Naţională a Românilor de la Alba Iulia 1 decembrie 1918 – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

18 noiembrie 1918 -  (stil vechi/ 1 decembrie s.n), inca in vigoare in Vechiul Regat), Ferdinand I, in uniforma de Maresal al României si Regina Maria, in uniforma de colonel al Regimentului 4 Rosiori, pe care il comanda onorific din 1915, intrau in Bucurestiul eliberat, pe sub un arc de triumf construit din lemn pe Calea Victoriei. Calare, în fruntea armatei române si a detasamentelor franceze si engleze, perechea regala a strabatut Bucurestiul de la Mogosoaia pâna la Statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate, unde a primit defilarea trupelor.

Intrarea în București a regelui Ferdinand și a reginei Maria în decembrie 1918.  Foto: (c) ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI/ AGERPRES Arhiva istorică - foto: agerpres.ro

Intrarea în București a regelui Ferdinand și a reginei Maria în decembrie 1918.
Foto: (c) ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI/ AGERPRES Arhiva istorică – foto: agerpres.ro

În istoria ierarhiei militare româneşti, gradul de mareşal a aparut in aceasta zi , când pe Dealul Mitropoliei în asistenţa mulţimii, a mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului francez Berthelot, a comandanţilor de oşti, generalul Eremia Grigorescu, ministrul de război roman, dădea citire primei cărţi de mareşal acordată regelui Ferdinand, zis cel Loial sau Întregitorul, în calitatea sa de comandant al Armatei române . Emoţionat, regele s-a adresat generalilor de armată cu cuvintele: „Se cuvine şi dumneavoastră celor ce aţi comandat armate în războiul nostru să fiţi înălţaţi la gradul de mareşal.”

foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

18 noiembrie 1922 - A încetat din viaţă scriitorul Marcel Proust: “În căutarea timpului pierdut”; (n. 10 iulie 1871).

 

18 noiembrie 1923 - S-a nascut astronautul american Alan Shepard.

Alan Bartlett "Al" Shepard, Jr. (18 noiembrie 1923 – 21 iulie 1998), cel dintâi cosmonaut american, (Contraamiral, USN), ofițer și aviator naval, pilot de încercare, ulterior om de afaceri - foto: ro.wikipedia.org

Alan Bartlett “Al” Shepard, Jr. - foto: ro.wikipedia.org

Alan Bartlett “Al” Shepard, Jr. (18 noiembrie 1923 – 21 iulie 1998), cel dintâi cosmonaut american, (Contraamiral, USN), ofițer și aviator naval, pilot de încercare, ulterior om de afaceri. A fost primul cosmonaut american și al 5-lea om care a pășit pe suprafața Lunii; (d. 21 iulie 1998).

 

18 noiembrie 1926 - Scriitorul britanic George Bernard Shaw refuză sa accepte banii pentru Premiul Nobel, spunând: “Pot să-l iert pe Alfred Nobel pentru că a inventat dinamita, dar numai o persoană diabolică a putut să inventeze Premiul Nobel”.

George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin - d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence), scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic. foto (Shaw in 1936): en.wikipedia.org

Shaw in 1936 – foto: en.wikipedia.org

George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence), scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.

 

18 noiembrie 1928 - Cunoscutul personaj din desenele animate ale lui Walt Disney, Mickey Mouse, și-a facut pentru prima oară aparitia la “Colony Theatre” din New York, în filmul intitulat “Steamboat Willie”.

 

18 noiembrie 1933 - În comuna Falaşteanca, judeţul Giurgiu, s-a nascut Gheorghe Iancu, parasutist roman.

Gheorghe Iancu, (n. 18 noiembrie 1933, în comuna Falaşteanca, judeţul Giurgiu) parasutist roman, detinator a mai multor recorduri nationale si mondiale - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Gheorghe Iancu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Gheorghe Iancu, (n. 18 noiembrie 1933, în comuna Falaşteanca, judeţul Giurgiu) parasutist roman, detinator a mai multor recorduri nationale si mondiale.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

18 noiembrie 1935 - S-a nascut Cornel Todea, regizor teatru şi realizator de emisiuni de televiziune; (n.Cluj).

 

18 noiembrie 1940 - A încetat din viaţă in urma unui atac de cord, Ion Inculeţ, om politic român din Basarabia.

Ion Constantin Inculeț  (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române - foto:  istoria.md

Ion Constantin Inculeț - foto: istoria.md

Ion Constantin Inculeț (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române.

In calitate de preşedinte al Sfatului Ţării al Republicii Democratice Moldovenesti, a desfăşurat o intensă activitate pentru unirea Basarabiei cu România care a avut loc in ziua de 27.03.1918; (n. 5 aprilie 1884). A fost ministru in guvernele Romaniei si membru titular (din 1918) al Academiei Române.

Ion Inculeț a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino, fiul sau Ion I. Inculeț, fiind Doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario (Canada) si Membru de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată al Universității Western Ontario.A fost inmormantat in Biserica Sf.Ioan Botezatorul din Bârnova, la periferia Iasului.

 

18 noiembrie 1946 - S-a nascut Alan Dean Foster, celebrul autor american SF, scenarist al cunoscutului serial Star Trek.

 

18 noiembrie 1946 - S-a nascut Amanda Lear, cunoscută publicului român mai ales pentru cariera ei de cântăreaţă, actriţă, fotomodel, prezentatoare de televiziune şi pictoriţă.

Amanda Lear (n. 18 noiembrie 1939 în Hong Kong), cântăreață, pictoriță și actriță franceză - foto: popingcherry.wordpress.com

Amanda Lear - foto: popingcherry.wordpress.com

Amanda Lear (n. 18 noiembrie 1939 în Hong Kong), cântăreață, pictoriță și actriță franceză. Încă din anii ’80 se făceau speculaţii privind sexualitatea Amandei Lear, dar şi a originilor ei, care erau pe rând când vietnameze, când ruseşti sau chiar chineze, dar şi engleze, franceze şi indoneziene. Născută în Hong Kong, într-o familie de origine engleză/franceză (tatăl) şi asiatică/rusă (mama), Amanda a copilărit în sudul Franţei şi în Elveţia.

Nu se ştie nici până acum dacă s-a născut în 1939 sau în 1946, certă este numai ziua de 18 noiembrie. Încă de la 16 ani şi-a îndreptat atenţia către artă, plecând la Paris să studieze pictura. Se împrieteneşte cu cantaretul Brian Jones de la Rolling Stones, iar Amanda se aruncă în vârtejul vieţii de noapte londoneze, atât de binecunoscută. Amanda Lear este cel mai bun exemplu de cum se poate construi o carieră având ca bază un zvon.

Figura ei cu accente asiatice atrage atenţia lui Catherine Herle, directoarea unei prestigioase agenţii europene de modele, drept pentru care Amanda revine la Paris în 1965, pentru a prezenta colecţii semnate Paco Rabanne şi Yves St. Laurent. În această perioadă îl cunoaşte pe Salvador Dali, care şi-o doreşte ca model. Devine muza lui şi o prietenă apropiată a acestuia pentru următorii 15 ani.

În 1973 se îndrăgosteşte de cantaretul britanic David Bowie, cu care rămâne timp de un an şi, datorită lui, Amanda începe să cânte, făcându-şi pentru prima dată apariţia la începutul anilor ’70, ca model îmbrăcat fetişist pentru coperta unui album lansat de Roxy Music. Se spunea că era transsexual, dar a mărturisit revistei Interview că acest zvon era doar un şiretlic al sponsorului ei, David Bowie, pentru a atrage atenţia.

În 1975 semnează primul contract cu o casă de discuri şi apare primul ei single, “La Bagarre”, cu un succes neaşteptat în discoteci. Au urmat foarte multe albume şi o carieră de invidiat, devenind un nume important în muzica disco în 1977, când a înregistrat “I Am a Photograph” în Germania, ajutată în producţie de Tony Monn.

Amanda etala o voce atât de gravă şi cu note atât de joase, încât mulţi s-au întrebat atunci dacă nu este într-adevăr bărbat. Unii au pus acest lucru pe seama unei operaţii de schimbare a sexului. În ciuda tuturor zvonurilor, Amanda Lear este o combinaţie excitantă, ce a împins imaginaţia multor fani până dincolo de limite. În 1981 a început să aibă propriile expoziţii de pictură, iar în 1982, magnatul italian Berlusconi i-a oferit prima slujbă de prezentatoare tv, transformând-o într-o adevărată vedetă.

 

18 noiembrie 1952 - A încetat din viaţă poetul Paul Eluard (Eugene Grindel), reprezentant al suprarealismului; (n.1895).

 

18 noiembrie 1960 - S-a nascut Kim Wilde, cântăreaţă şi textieră britanică.

 

 18 noiembrie 1962 - A încetat din viaţă fizicianul Niels Bohr, laureat al Premiului Nobel, în 1922, pentru teoria asupra structurii atomului. S-a refugiat în SUA, în timpul celui de-al doilea război mondial si a participat la fabricarea primelor bombe atomice; (n. 7 octombrie 1885).

 

18 noiembrie 1963 - Are loc premiera filmului istoric “Tudor”, în regia lui Lucian Bratu, film de referință în istoria cinematografului românesc care evocă mișcarea istorică de la 1821.

 

18 noiembrie 1963 - Primul telefon cu taste este introdus în circuitul comercial din SUA.

 

18 noiembrie 1968 - S-a născut Owen Wilson, actor și scenarist american.

Owen Cunningham Wilson (născut la Dallas, Texas, 18 noiembrie 1968) este un actor și scenarist american. Notorietatea sa în România și Moldova se datorează în principal rolurilor sale din filme ca În spatele liniilor inamice, Zoolander Manechinul, O familie genială, Starsky și Hutch sau Doar tu și eu. Al treilea e în plus!. Wilson a dublat vocea engleză a personajului Fulger McQueen din filmul Pixar/Disney Mașini, lansat în vara lui 2006.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; www.cinemagia.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com; www.facebook.com

 

18 noiembrie 1969 - Astronauţii americani Conrad si Bean au păşit pe Lună, in timpul misiunii spatiale Apollo 12. A fost a sasea misiune spatiala din cadrul progranului Apollo, si a doua misiune in care un echipaj uman a pasit pe Luna. Pilotul Modulului de Comanda Richart Gordon Jr. a ramas pe orbita lunara cat timp Modulul Lunar a aselenizat la Nord Vest de craterul Surveyor in “The Ocean of Storms”.

Plecaţi în data de 14 noiembrie de pe Pământ, au ajuns pe Lună dupa 4 zile. Charles Conrad şi Alan Bean au reuşit să coboare pe Lună dupa a doua încercare si au rămas pe suprafaţa Lunii timp de 31 de ore şi jumătate, timp în care au realizat diverse experimente ştiinţifice. Conrad şi Bean au aterizat la sol cu ALSEP (Apollo lunar surface experiment package), o staţie de cercetare automată concepută pentru multiple experimente, care a fost de asemenea utilizată si în misiunile următoare.

De asemenea s-au recoltat 34,4 kg de probe lunare. Locul ales pentru aterizarea modulului pe Lună a fost cel al sondei spaţiale Surveyor 3, pe care astronauţii au regăsit-o şi de pe care ei au au prelevat diverse piese. Reîntoarcerea pe Terra a avut loc pe 24 noiembrie 1969.

 

18 noiembrie 1974 - S-a nascut la Craiova, Lia Olguța Vasilescu, parlamentar român, primar al orasului Craiova.

 

18 noiembrie 1976 - A decedat Man Ray (Emanuel Rabinovitch), pictor şi grafician, animator al grupării dadaiste din New York; fotograf de notorietate, a inventat tehnica raiografelor; (n. 27.08.1890).

 

18 noiembrie 1976 - Parlamentul spaniol a aprobat un proiect de lege care viza instaurarea democrației, dupa 37 de ani de dictatură.

 

18 noiembrie 1976 - A încetat din viaţă pictorul şi graficianul Man Ray (Emanuel Rabinovitch), membru al grupării dadaiste din New York; (n. 27 august 1890).

 

18 noiembrie 1978 - România a intrat, ca membru deplin, în Biroul “Grupului celor 77″ din cadrul UNESCO.

 

18 noiembrie 1978 - A avut loc cea mai mare sinucidere colectiva din timpurile moderne, Sinuciderea în masă din Jonestown. In colonia de la Jonestown din Guyana (America de Sud) Jim Jones a determinat 913 de adepti ai sectei “Templul popoarelor”, dintre care 276 de copii, să comită omoruri și să se sinucidă, după ce unii membri ai sectei îl asasinaseră pe congressmanul american Leo Ryan.

foto: gettyimages

Cel care i-a indemnat pe sectanti sa recurga la fatalul gest a fost liderul spiritual al acestora, Jim Jones, care a intemeiat secta in 1956 in Statele Unite. Majoritatea adeptilor a consumat o bautura cu cianura si sedative, iar cei care au refuzat au fost impuscati din ordinul lui Jones. Trupurile neinsufletite ale oamenilor erau imprastiate in intreaga colonie.

Sinciderea colectiva a survenit la scurta vreme dupa ce congresmanul american Leo Ryan a fost ucis in timp ce incerca sa afle ce se ascunde in spatele gardurilor coloniei intemeiate de liderul “Templul poparelor”. Congresmanul a primit informatii despre violentele ordonate de Jones impotriva adeptilor sai, astfel incat s-a deplasat in Guyana impreuna cu o echipa de jurnalisti pentru o ancheta la fata locului.

Ryan a ajuns in Jonestown in 17 noiembrie si i-a intervievat pe cativa dintre sectanti in legatura cu viata in colonie. Pe cand dorea sa paraseasca zona, politicianul a fost prima data atacat cu un cutit si apoi impuscat de o garda de corp a liderului spiritual. Stiind ca acest incident va avea repercusiuni grave, Jones le-a ordonat adeptilor sai sa isi curme viata, chiar el servindu-le “cocktail-ul” mortal. Jones s-a sinucis si el tragandu-si un glont in cap.

Fortele de ordine au fost alertate de unul dintre membrii sectei care a reusit sa evadeze din colonie in timpul ritualului, acestea intrand in Jonestowan a doua zi dupa sinuciderea colectiva. Imaginile de la fata locului au socat lumea intreaga, corpurile celor peste 900 de oameni fiind cazute unul langa celalat in jurul celui care le-a fost lider.

Mai putin de 12 persoane au reusit sa scape din iadul creat de intemeietorul “Templului popoarelor”. Jim Jones s-a facut remarcat in anii’ 50 cand a infiintat secta care propovaduia egalitatea raselor, fapt ce a atras o multime de americani de culoare. Numarul adeptilor a crescut de la an la an, Jones folosindu-se de charisma sa si de diverse tertipuri, inclusiv false vindecari miraculoase.

Secta a fost obiectul unei anchete in anii ’70, Jones fiind acuzat de evaziune fiscala, dar si de abuzuri fizice si psihice asupra membrilor. Datorita acestor acuze, Jones a decis sa se retraga si, in 1978, a pus bazele coloniei agricole in jungla din Guyana, un loc ferit de ochii autoritatilor si presei.

 

18 noiembrie 1989 - Peste 50.000 de bulgari au iesit in strada la Sofia cerand reformearea regimului comunist. Un astfel de protest în Bulgaria ar fi fost de neconceput cu doar o lună în urmă. A fost cea mai mare demonstraţie din Bulgaria postbelica, protestatarii scandand : “Vrem democraţie acum!” si cerand alegeri libere, o nouă Constituţie şi demiterea membrilor conservatori din Biroul Politic al Partidului Comunist.

 

18 noiembrie 1991 - În timpul războiului de independență al Croației, Armata Populară Iugoslavă a capturat orașul croat Vukovar după un asediu de 87 de zile.

 

18 noiembrie 1991 - A încetat din viaţă Gustav Husak, om politic cehoslovac, fost preşedinte al Cehoslovaciei; (n. 1913).

 

18 noiembrie 1992 - A încetat din viaţă prozatorul si traducatorul român Radu Tudoran, fratele scriitorului Geo Bogza (romanele de succes “Toate pânzele sus”, “Maria şi marea”); (n. 8 martie 1910, Blejoi, jud.Prahova).

 

18-19 noiembrie - Summitul de la Istanbul din 1999.

Summitul de la Istanbul din 1999 a fost al 6-lea summit al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și a avut loc la Istanbul, Turcia în perioada 18-19 noiembrie; rezultatele au fost adoptarea Declarației Summit-ului și semnarea Cartei pentru Securitate Europeană.

De asemenea, în Istanbul, 30 de state OSCE au semnat Acordul privind Forțele Armate Convenționale Adaptate din Europa, care a modificat Tratatul privind Forțele Armate Convenționale din Europa (din 1990) pentru a reflecta schimbările post-sovietice de la sfârșitul Războiului Rece. De asemenea, nu a fost meciul verbal între Rusia și Occident din cauza intervenției NATO în conflictul din Kosovo și începutul celui de-al doilea război cecen.

În ceea ce privește Republica Moldova, Declarația Summit-ului prevede că statele-părți CFE „Salută angajamentul Federației Ruse de a finaliza retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova până la sfârșitul anului 2002” (adică până 1 ianuarie 2003). Rusia, în timp ce îndeplinea alte obligații, a negat în mod constant începând cu anul 2002 ca și-ar fi făcut vreodată un angajament clar să-și retragă trupele, cu toate acestea Rusia a retras 58 de trenuri de echipamente și muniții din Transnistria. Nici o altă retragerile au avut loc începând cu 2004.

Rusia susține că a îndeplinit toate obligațiile prin semnarea acordurilor cu Georgia pentru a închide bazele Batumi și Ahalkalaki și a-și retrage trupele staționate acolo până la sfârșitul anului 2008. Atât timp cât nu toate trupele (ruse) sunt retrase din Georgia și Republica Moldova, membrii NATO refuză să ratifice tratatul. Acesta include desființarea bazei rămase (după 2008) în Georgia: baza Gudauta situată în Abhazia. Acest lucru a fost privit ca o încercare de a amâna ratificarea.

 

18 noiembrie 1999 - Guvernul adopta Ordonanța de Urgență privind înființarea Agenției pentru Protecția Drepturilor Copilului și reorganizarea activității de protecție a copilului, îndeplinind astfel una din condițiile impuse pentru începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

 

18 noiembrie 2002 - Bursa de Valori București a fost admisă ca membru corespondent al Federației Europene a Burselor de Valori, care cuprinde 31 de membri plini și 8 asociați din rândul burselor mari din Europa.

 

18 noiembrie 2002 - Se deschide primul muzeu de matematică din lume în orasul Gießen
din Germania.

 

18 noiembrie 2002 - A încetat din viaţă actorul James Coburn (a primit Premiul Oscar în anul 1998, pentru cel mai bun actor în rol secundar din filmul “Affliction”); (n. 31 august 1928).

 

18 noiembrie 2006 - Senatul SUA votează în favoarea unei noi extinderi a NATO.

 

 18 noiembrie 2010 - A încetat din viaţă astronomul american de origine britanică Brian Marsden, celebru pentru studiile asupra cometelor şi care a contribuit la retrogradarea lui Pluto în categoria planetelor pitice; (n. 5 august 1937).

 

18 noiembrie 2017 -  Titlul Miss Univers a fost câștigat de o studentă la medicină din India.

Manushi Chhillar, Miss Univers 2017 - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Manushi Chhillar, Miss Univers 2017 – foto preluat de pe www.agerpres.ro

O studentă la medicină din India a câștigat sâmbătă titlul Miss Univers în cadrul ceremoniei desfășurate în orașul balnear chinez Sanya, India devenind astfel, la egalitate cu Venezuela, țara cea mai premiată la acest concurs, informează AFP.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgyoutube.com

Evenimentele Zilei de 17 noiembrie în Istorie: 17 noiembrie 1989 – Revoluția de catifea; 17 noiembrie 1992 – România a obținut statutul de asociat al Comunității Economice Europene; 17 noiembrie 1996 – Emil Constantinescu a fost ales președintele României

17 noiembrie 1996: Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România. Emil Constantinescu, președintele Convenției Democrate Române, obține 54,41% din voturi, devenind noul președinte al României - foto preluat de pe www.mediafax.ro

17 noiembrie 1996: Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România. Emil Constantinescu, președintele Convenției Democrate Române, obține 54,41% din voturi, devenind noul președinte al României

foto preluat de pe www.mediafax.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

17 noiembrie este a 321-a zi a calendarului gregorian și a 322-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 17 noiembrie

(BOR) Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei și Ghenadie, patriarhul Constantinopolului; Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareii Pontului. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 17 noiembrie - foto: doxologia.ro

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareii Pontului. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 17 noiembrie – foto: doxologia.ro

 

(BRU) Sf. Grigore Taumaturgul, episcop († 270)

(BRC) Sf. Elisabeta a Ungariei, călugăriță

 

Ziua mondială de comemorare a victimelor accidentelor de circulaţie – ONU (in a treia duminică a lunii noiembrie)

În fiecare an, începând din 2005, în a treia duminică a lunii noiembrie este marcată Ziua mondială de comemorare a victimelor accidentelor de circulaţie.

La iniţiativa RoadPeace (organizaţie caritabilă din Marea Britanie, ce acordă asistenţă victimelor accidentelor rutiere), prin Rezoluţia privind ameliorarea siguranţei rutiere, adoptată la 26 octombrie 2005, Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit ca a treia duminică din luna noiembrie să fie desemnată Ziua mondială de comemorare a victimelor accidentelor de circulaţie, pentru a semnala cât de îngrijorător a devenit acest fenomen.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua mondială a prematurităţii

La 17 noiembrie este marcată, anual, Ziua mondială a prematurităţii.

Iniţiată de Fundaţia Europeană pentru Îngrijirea Nou-născuţilor, în 2010, şi marcată, oficial, începând cu 2011, această zi are rolul de a atrage atenţia asupra riscurilor pe care le presupune naşterea prematură. Mai exact, scopul Zilei mondiale a prematurităţii este de a educa mamele cu privire la anumite stiluri de viaţă ce ridică probabilitatea unei naşteri premature şi de a determina găsirea resurselor financiare pentru dotarea tuturor maternităţilor cu aparatura necesară acestor copii speciali.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua internațională a studenților

Ziua internaţională a studenţilor este marcată, în fiecare an, la 17 noiembrie.

Ziua de 17 noiembrie a fost declarată oficial Ziua internaţională a studenţilor în anul 1941 de către Consiliul Internaţional al Studenţilor pentru a comemora evenimentele din 1939, desfăşurate la Praga. În 1939, ocupanţii nazişti din Cehoslovacia au suprimat, în Praga, o demonstraţie a studenţilor de la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii Caroline, ce marca momentul creării unei Republici Cehoslovace independente. În urma suprimării demonstraţiilor, un număr de nouă studenţi au murit, iar peste 1.200 au fost trimişi în lagăre de concentrare.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Astăzi în istorie pentru 17 noiembrie

 

17 noiembrie Anul 9 - S-a nascut imparatul roman Vespasian, fondator al Dinastiei Flavilor; (d. Anul 79).

Vespasian, cunoscut și ca Caesar Vespasianus Augustus, sau Titus Flavius Vespasianus (n. 17 noiembrie 9 la Cittareale – d. 23 iunie 79 la Roma), a fost împărat roman din decembrie 69 (Anul celor patru împărați) până în iunie 79 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Vespasian – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Vespasian, cunoscut și ca Caesar Vespasianus Augustus, sau Titus Flavius Vespasianus (n. 17 noiembrie 9 la Cittareale – d. 23 iunie 79 la Roma), împărat roman din decembrie 69 (Anul celor patru împărați) până în iunie 79 .

A fost însărcinat de Nero in anul 67 sa reprime răscoala antiromana a iudeilor (Primului război evreo-roman, sau Marea Revoltă a Evreilor din anii 66-67, una din cele trei revolte majore ale evreilor din Provincia Iudeea împotriva imperiului roman).

Legiunile din Orient l-au proclamat împărat la Alexandria, la 1 iulie 69 si a fost recunoscut în întregul Imperiu după ocuparea Romei și moartea lui Vitellius; (20 decembrie 69).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

17 noiembrie 284 - Armata il proclama imparat al Romei pe Diocleţian.

Gaius Aurelius Valerius Diocletianus (244–311), cunoscut drept Dioclețian, a fost împărat roman de la 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305. La 1 martie 293, Dioclețian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare.

Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o reformă constituțională originală, sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi Auguști li se subordonează doi Cezari: Galerius și Constanțiu.

Între (297-298), Dioclețian poartă un război victorios împotriva Persiei sasanide, fixând granița romană pe fluviul Tigru – limita maximă a expansiunii imperiului roman în Orient.

Încercarea de a reforma viața religioasă prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu) duce, în anii 303-304, la promulgarea a 4 edicte anticreștine care declanșează cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de persecuția lui Dioclețian.

Monedă de bronz emisă sub Dioclețian; avers: circular DIOCLETIANVS AVGVSTVS, cap laureat spre dreapta – foto: ro.wikipedia.org

Pe plan intern și extern, imperiul depășește în timpul domniei lui Dioclețian criza secolului III. Puterea militară este separată de cea civilă, toate numirile în aparatul administrativ și militar rămân în apanajul împăratului. O grijă deosebită este acordată întăririi limesului și construirii de numeroase castella și drumuri, care fac din graniță o zonă fortificată.

Efectivele militare sporesc la cca. 500 000 de soldați, numărul legiunilor la cca. 60, mai mici și mai mobile. Dobrogea este separată de Moesia Inferior și transformată în provincie separată, sub numele de Scythia (cu reședința în orașul Tomis), aparținând diocezei Tracia și apărată de 2 legiuni cu garnizoana la Noviodunum și Troesmis.

În dorința de a impune noul sistem constituțional, Dioclețian și Maximian abdică în aceeași zi (1 mai 305), cedând locul celei de-a doua tetrarhii și redevin persoane particulare. Dioclețian se retrage, până la moarte, în palatul său din Spalatum (azi Split, în Croația).

 

17 noiembrie 375 - A murit imparatul roman Valentinian I; (n.321).

Flavius Valentinianus (321 - 17 noiembrie 375), împărat roman (364 - 375) foto: ro.wikipedia.org

Flavius Valentinianus - foto: ro.wikipedia.org

Flavius Valentinianus (321 – 17 noiembrie 375) a fost împărat roman intre anii 364- 375. Proclamat, la Niceea, împărat de către armată, la moartea lui Iovianus, Valentinian îl numește împărat pe fratele său mai tânăr, Flavius Valens , căruia îi încredințează guvernarea Orientului, rezervând pentru sine conducerea, din Augusta Treverorum (Trier) a provinciilor occidentale , astfel ca cele două părți ale imperiului încep să fie administrate separat).
Adept al ortodoxismului nicean, Valentinian a manifestat în același timp toleranță față de cultele păgâne. În anul 367 l-a numit pe fiul său minor Gratian, coîmpărat.

 

17 noiembrie 474 - Imparatul bizantin Leon al II-lea moare dupa o domnie de 10 luni si este succedat pe tron de Zenon,tatal sau .

Flavius Leon (467 - 17 noiembrie 474) a fost împărat bizantin între 18 ianuarie şi 17 noiembrie 474. El era fiul lui Zenon şi Ariadne, fiica lui Leon I - in imagine, Coin issued during the joint rule of Leo II and Zeno - foto: ro.wikipedia.org

Coin issued during the joint rule of Leo II and Zeno – foto: ro.wikipedia.org

Flavius Leon (467 – 17 noiembrie 474) a fost împărat bizantin între 18 ianuarie şi 17 noiembrie 474. El era fiul lui Zenon şi Ariadne, fiica lui Leon I. A fost numit împărat la moartea bunicului său si a murit în circumstanțe necunoscute după 10 luni de domnie, probabil otrăvit de mama sa, care voia ca soțul ei să fie împărat.

Flavius Tarasicodissa Zenon (425 - 491) a fost împărat bizantin între 9 februarie 474 și 475 și din nou între 476 și 9 aprilie 491. El a fost unul dintre cei mai proeminenți împărați bizantini timpurii. Domnia i-a fost zguduită de lupte pentru tron și de conflicte religioase (între ortodocși și monofiziți) - foto: ro.wikipedia.org

Flavius Tarasicodissa Zenon - foto: ro.wikipedia.org

Flavius Tarasicodissa Zenon (425 – 491) a fost împărat bizantin între 9 februarie 474 și 475 și din nou între 476 și 9 aprilie 491. El a fost unul dintre cei mai proeminenți împărați bizantini timpurii. Domnia i-a fost zguduită de lupte pentru tron și de conflicte religioase (între ortodocși și monofiziți).

 

17 noiembrie 794 - Impăratul japonez Kammu schimbă reşedinţa imperiala de la Nara, la Kyoto.

 

17 noiembrie 1292 - John Balliol (n. cca.1250 – m. 1315 ), devine rege al Scoţiei , ramanand pe tron pana in anul 1296.

 

17 noiembrie 1494 - A încetat din viaţă umanistul italian Giovani Pico della Mirandola, membru în Academia Platoniciană din Florenţa (“Despre demnitatea omului”); (n. 24 februarie 1463).

Contele Giovanni Pico della Mirandola (n. 24 februarie 1463, Mirandola – – 17 noiembrie 1494, Florența), filozof și învățat umanist italian din perioada Renașterii. Eruditia sa i–a transformat numele într–un simbol al cunoasterii nelimitate (“Despre demnitatea omului”).

 

17 noiembrie 1538 - Prima atestare documentară a aşezării Caracal din Oltenia, conţinută în actul emis de cancelaria lui Radu Vodă Paisie.

 

17 noiembrie 1558 - A încetat din viaţă regina Maria Tudor a Angliei, cunoscută ca “Maria cea sângeroasă – “Bloody Mary” – pentru persecuţiile la care i-a supus pe protestanţi; (n. 18 februarie 1516).

Maria I (engleză Mary I) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută și sub numele de Maria Tudor, regina Angliei și regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558 - foto: ro.wikipedia.org

Maria I - foto: ro.wikipedia.org

Maria I (engleză Mary I) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută și sub numele de Maria Tudor, regina Angliei și regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558.

 

 17 noiembrie 1558 - Regina Elisabeta I a urcat pe tronul Marii Britanii.

Elisabeta I (în engleză Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa - in imagine, Elisabeta I , "Darnley Portrait", c. 1575 - foto: ro.wikipedia.org

Elisabeta I , “Darnley Portrait”, c. 1575 – foto: ro.wikipedia.org

Elisabeta I (în engleză Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa. A fost fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn care a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora sa vitregă, Maria I).

Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în 1553 când a lăsat-o moștenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voința lui Eduard este ignorată, Jane Grey este executată și îi urmează Maria I, sora vitregă a Elisabetei. Cinci ani mai târziu Elisabeta devine regină la douăzeci și cinci de ani și jură “că îi va purta de grijă până la moarte”.

Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută și ca Regina Fecioară, Buna regină Bess sau Gloriana.

Elisabeta I (în engleză Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa - in imagine, Regina Elisabeta în ziua încoronării. Portretul este o copie după originalul din 1559, care s-a pierdut - foto: ro.wikipedia.org

Regina Elisabeta în ziua încoronării. Portretul este o copie după originalul din 1559, care s-a pierdut – foto: ro.wikipedia.org

Elisabeta devine regină după moartea surorii sale, la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Popularitatea sa este mult mai mare decât cea a surorii sale. În ajunul încoronării, trecerea Elisabetei prin oraș este întâmpinată cu bucurie de mulțime, iar răspunsurile ei deschise și pline de har fac să fie îndrăgită de spectatori.

Elisabeta este încoronată în 15 ianuarie 1559. În acea vreme nu exista încă un arhiepiscop de Canterbury. Episcopii mai bătrâni refuză să participe la ceremonie(socotită ilegitimă după canoanele bisericii deoarece este protestantă), iar Elisabeta este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de Carlisle, o figură puțin importantă, iar comuniunea este celebrată de capelanulul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic.

Încoronarea Elisabetei va fi ultima celebrată cu ritualul latin: următoarele încoronări se vor desfășura cu ritualul în limba engleză. Mai târziu ea îl va convinge pe preotul mamei sale Mathew Parker, să devină primul arhiepiscop de Canterbury.

 

17 noiembrie 1561 - A avut loc lupta de la Verbia în care Despot-Vodă Iacob Heraclide, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea protestantă polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Principatului Moldova.

Despot Vodă, de fapt Ioan Iacob Heraclid sau Iacob Eraclide (1511-1563), domn al Moldovei în perioada 18 noiembrie 1561 - 5 noiembrie 1563. De origine greacă, s-a născut în anul 1511 pe insula Creta sau Samos, unde tatăl său era marinar -  foto: ro.wikipedia.org

Despot Vodă - foto: ro.wikipedia.org

Despot Vodă, de fapt Ioan Iacob Heraclid sau Iacob Eraclide (1511-1563), domn al Moldovei în perioada 18 noiembrie 1561 – 5 noiembrie 1563. De origine greacă, s-a născut în anul 1511 pe insula Creta sau Samos, unde tatăl său era marinar.

Alexandru Lăpușneanu , domn al Moldovei care a domnit între septembrie 1552 - 18 noiembrie 1561 și octombrie 1564 - 9 martie 1568 - foto (Alexandru Lăpușneanu pe o marcă poștală din Republica Moldova): ro.wikipedia.org

Alexandru Lăpușneanu pe o marcă poștală din Republica Moldova – foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Lăpușneanu, domn al Moldovei care a domnit între septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561 și octombrie 1564 – 9 martie 1568. La 17-18 noiembrie 1561 are loc lupta de la Verbia. Iacob Heraclide Despot, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea protestantă polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, domn al Principatului Moldova. După ocuparea Sucevei, Despot este uns domn şi obţine recunoaşterea Porţii (martie 1562).

 

17 noiembrie 1603 - Începe procesul lui sir Walter Raleigh, faimosul explorator și om de stat englez.

Sir Walter Raleigh (n. 1552 sau 1554 - d. 29 octombrie 1618), faimos scriitor, poet, soldat, politician, corsar și explorator englez foto: ro.wikipedia.org

Sir Walter Raleigh - foto: ro.wikipedia.org

Sir Walter Raleigh (n. 1552 sau 1554 – d. 29 octombrie 1618), a fost un faimos scriitor, poet, soldat, politician, corsar și explorator englez. Este binecunoscut și datorită faptului că a adus tutunul și cartoful în Irlanda. A avut un rol esențial în colonizarea engleză a Americii de Nord. În 1594 Raleigh a auzit de “Orașul de Aur”, în America de Sud și a plecat să-l găsească; publicând apoi o relatare exagerată despre experiența sa în cartea sa, a contribuit la nașterea legendei despre Eldorado.

După moartea reginei Elisabeta I a Angliei, în 1603, a fost acuzat de conspirație împotriva noului rege Iacob I, închis în Turnul Londrei aproape treisprezece ani și eliberat în 1616. A plecat în o a doua expediție în căutarea miticului Eldorado. Expediția nu a avut succes, iar pentru că oamenii săi, sub comanda sa au jefuit un avanpost spaniol, la întoarcerea în Anglia în 1618, a fost decapitat. Raleigh a fost una din cele mai remarcabile figuri din era elisabetană. Un sondaj făcut în 2002 de BBC, l-a inclus pe lista celor 100 mari personalități britanice.

Execuția lui Walter Raleigh – foto: ro.wikipedia.org

 

17 noiembrie 1624 - A murit filosoful german Jakob Böhme; (n. 1575).

Jakob Böhme (probabil 24 aprilie 1575 - 17 noiembrie 1624, Görlitz), filosof german, fiind cel mai important reprezentant al filosofiei mistice germane după Meister Eckhart. Principala sa lucrare este "Aurora" (1612) - foto - Portretul lui Böhme în Theosophia Revelata (1730): ro.wikipedia.org

Portretul lui Böhme în Theosophia Revelata (1730) – foto: ro.wikipedia.org

Jakob Böhme (probabil 24 aprilie 1575 – 17 noiembrie 1624, Görlitz), filosof german, fiind cel mai important reprezentant al filosofiei mistice germane după Meister Eckhart. Principala sa lucrare este “Aurora” (1612).

 

17 noiembrie 1749 - S-a nascut inventatorul francez Nicolas Appert. A inventat metoda de păstrare a alimentelor mai mult timp prin închiderea ermetică a acestora în ambalaj; (d. 01.06.1841).

 

17 noiembrie 1796 - A murit Ţarina Ecaterina cea Mare a Rusiei; (n. 02.05.1729).

Ecaterina a II-a, de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (n. 2 mai [ S.V. 21 aprilie] 1729, Stettin (Szczecin), d. Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia) născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou) după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou) - foto - ro.wikipedia.org

Ecaterina a II-a - foto – ro.wikipedia.org

Ecaterina a II-a, de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (n. 2 mai [ S.V. 21 aprilie] 1729, Stettin (Szczecin), d. Polonia — 6 noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia) născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou) după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).

 

17 noiembrie 1755 - S-a nascut Regele Ludovic al XVIII-lea al Franţei (1814-1824); (d. 1824).

Ludovic al XVIII-lea (17 noiembrie 1755 - 16 septembrie 1824), regele Franței și al Navarei în 1814 și apoi în perioada 1815 - 1824 - foto: ro.wikipedia.org

Ludovic al XVIII-lea (17 noiembrie 1755 – 16 septembrie 1824), regele Franței și al Navarei în 1814 și apoi în perioada 1815 – 1824 – foto: ro.wikipedia.org

 

17 noiembrie 1855 - Exploratorul britanic David Livingstone a devenit primul european care a văzut cascada Victoria, una dintre cele mai mari cascade din lume, aflată la granița actuală dintre Zambia și Zimbabwe.

David Livingstone (n. 19 martie 1813 - d. 1 mai 1873) a fost un medic scoțian, misionar protestant și explorator al Africii Centrale și de Est, a devenit celebru datorită eforturilor deosebite din timpul vieții și a luptei sale împotriva sclaviei - foto: ro.wikipedia.org

David Livingstone - foto: ro.wikipedia.org

David Livingstone (n. 19 martie 1813 – d. 1 mai 1873) a fost un medic scoțian, misionar protestant și explorator al Africii Centrale și de Est, a devenit celebru datorită eforturilor deosebite din timpul vieții și a luptei sale împotriva sclaviei.

Cascada Victoria se găsește pe cursul fluviului african Zambezi, la granița dintre Zimbabwe și Zambia, între orașele Victoria Falls și Livingstone, fiind declarată în 1989 de UNESCO monument al naturii. Este una dintre cele mai înalte cascade din lume (cea mai înalta fiind Cascada Angel - Venezuela) - foto: ro.wikipedia.org

Cascada Victoria - foto: ro.wikipedia.org

Cascada Victoria se găsește pe cursul fluviului african Zambezi, la granița dintre Zimbabwe și Zambia, între orașele Victoria Falls și Livingstone, fiind declarată în 1989 de UNESCO monument al naturii. Este una dintre cele mai înalte cascade din lume (cea mai înalta fiind Cascada Angel – Venezuela).

 

17 noiembrie 1869 - A fost inaugurat Canalul Suez

Suez Canal (One of the first traverses in the 19th century) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Suez Canal (One of the first traverses in the 19th century) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La 17 noiembrie 1869 a fost inaugurat Canalul Suez care leaga Marea Mediterană de Marea Roşie. Ceremonia de inaugurare a fost fastuoasă, la ea luînd parte înalţi demnitari, iar invitata specială a fost împărăteasa Eugénie, soţia împăratului Franţei Napoleon al III-lea. Construcţia canalului, care are acum lungimea de 162 de kilometri, lăţimea de 70-125 de metri şi adîncimea de 8 metri, a durat 10 ani.

Ideea deschiderii canalului în istmul cu acelaşi nume a fost avansată de către Ferdinand de Lesseps, consulul francez din Cairo, care a încheiat un document în acest sens cu guvernatorul otoman al Egiptului. O echipa de ingineri a început să realizeze proiectul, iar în 1856 a fost înfiinţată o companie care a primit dreptul să exploateze canalul vreme de 99 de ani după deschiderea lui.

USS America (CV-66), an American aircraft carrier in the Suez Canal - foto preluat de pe en.wikipedia.org

USS America (CV-66), an American aircraft carrier in the Suez Canal – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În aprilie 1859 a început şi construcţia, dar din cauza uneltelor rudimentare a avansat foarte încet. Impasul a fost depăşit abia după ce au fost aduse instalaţii moderne din Europa. Cu toate acestea lucrarea nu a putut fi predată la timp, o epidemie de holeră izbucnită în zonă a dat peste cap planurile iniţiale. Inaugurarea canalului s-a făcut cu o întîrziere de patru ani, în primul an de exploatare 500 de nave traversînd Suezul.

În 1876 s-au efectuat lucrări de modernizare pentru lărgirea lui, iar din 1887 prin calea de navigaţie s-a putut circula şi noaptea. Marea Britanie a preluat pachetul majoritar de actiuni al companei care exploata Canalul Suez în 1875, iar sapte ani mai tîrziu englezii au invadat şi ocupat Egiptul. Deşi statul arab a obtinut independenţa în 1936,

Canalul Suez a rămas în exploatarea britanicilor pînă în 1956 cînd compania de administrare a acestuia a fost naţionalizată de guvernul egiptean. Un an mai tîrziu, calea de navigaţie a fost blocată în urma conflictului militar cu Israelul, a fost redeschisă, pentru ca peste alţi zece ani să fie din nou închisă. Canalul Suez a fost din nou deschis în 1975, cînd a fost iniţiat şi un nou plan de extindere.

 

17 noiembrie 1872 - A fost infiintata Academia Navala “Mircea cel Batran” cu sediul in Constanta.

 

17 noiembrie 1887 - S-a nascut maresalul britanic Bernard Law Montgomery; (d. 24.03.1976).

Bernard Law Montgomery (n. 17 noiembrie 1887 – d. 24 martie 1976) , feldmareșal britanic, unul dintre principalii comandanți militari britanici din timpul celui de-al doilea război mondial - foto: ro.wikipedia.org

Bernard Law Montgomery - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bernard Law Montgomery (n. 17 noiembrie 1887 – d. 24 martie 1976) a fost un feldmareșal britanic, unul dintre principalii comandanți militari britanici din timpul celui de-al doilea război mondial. Tatăl mamei sale, Maud, a fost un personaj important al Bisericii anglicane, Frederic William Farrar.

 

17 noiembrie 1902 - S-a nascut sculptorul român Constantin Baraschi, membru corespondent al Academiei Române; (d. 22.03.1966).

 

17 noiembrie 1905 - S-a nascut regina Astrid a Belgiei; (d. 29.08.1935).

 

17 noiembrie 1906 - S-a născut Soichiro Honda, inginer, fondatorul firmei de motociclete “Honda”; (m. 5 august 1991).

 

17 noiembrie 1917 - A incetat din viata, la varsta de 77 de ani, sculptorul francez Auguste Rodin;(n. 1840).

Auguste Rodin (născut François-Auguste-René Rodin) (n. 12 noiembrie 1840, Paris - d. 17 noiembrie 1917, Meudon-la-Forêt) a fost un sculptor, grafician şi pictor francez în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Auguste Rodin – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Auguste Rodin (născut François-Auguste-René Rodin) (n. 12 noiembrie 1840, Paris – d. 17 noiembrie 1917, Meudon-la-Forêt) a fost un sculptor, grafician și pictor francez în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Rodin a revoluționat limbajul sculpturii, făcându-l capabil să exprime adevărul uman, pornind de la experiența directă.

Prin atelierul lui au trecut mulți sculptori, printre care Antoine Bourdelle, Charles Despiau, Aristide Maillol. În 1907, aici a lucrat și Constantin Brâncuși, care, părăsind atelierul după numai câteva luni, și-a justificat plecarea spunând: “Nimic nu se poate înălța la umbra marilor arbori!
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

17 noiembrie 1918 - Liderii Partidului National si Partidului Social Democrat din Transilvania au dezbatut sub președinția lui Stefan Cicio-Pop proiectul de unire cu Romania, pe care l-au intocmit fruntasii unionisti Vasile Goldis, Stefan Cicio-Pop si Ioan Suciu.

 

17 noiembrie 1918 - Apare la Bucureşti, săptămânal sau bisăptămânal “Socialismul”, organul Partidului Socialist şi al Uniunii sindicale .

 

17 noiembrie 1920 - România a semnat la Madrid, Conventia Postala Universala.

 

17 noiembrie 1922 - Fostul sultan otoman Mehmed al VI-lea pleacă în exil în Italia, dupa abdicarea sa.

 

17 noiembrie 1925 - S-a nascut actorul american Rock Hudson; (d. 02.10.1985).

 

17 noiembrie 1933 - Statele Unite au recunoscut Uniunea Sovietică.

 

17 noiembrie 1939 - Nouă studenţi cehi sunt executati in urma demonstratiilor anti- naziste din Praga. De asemenea, toate universităţile cehe sunt închise şi peste 1200 de studenţi sunt trimisi in lagăre de concentrare. Ziua de 17 noiembrie a devenit Ziua Internaţională a Studenţilor fiind celebrată în multe ţări, incepand cu Republica Cehă.

 

17 noiembrie 1941 - Ambasadorul american in Japonia, Joseph Grew, a informat Departamentul de Stat al SUA ca tara sa intentioneaza sa lanseze un atac impotriva bazei navale americane Pearl Harbor, din Hawaii.

 

17 noiembrie 1942 - S-a născut în Flushing, New York, regizorul de film si producatorul american Martin Scorsese.

Martin Charles Scorsese (n. 17 noiembrie 1942, Queens, New York City) este un regizor de film, scriitor și producător de film american, fondator al World Cinema Foundation. A câștigat Premiul AFI pentru întreaga carieră, Premiul Oscar, Palme d'Or, Premiul Cannes pentru cel mai bun regizor, Leul de Argint, Premiul Grammy, premii Emmy, Globuri de Aur, premii BAFTA și Premiul Asociației regizorilor americani - foto preluat de pe www.facebook.com

Martin Scorsese – foto preluat de pe www.facebook.com

Martin Charles Scorsese (n. 17 noiembrie 1942, Queens, New York City) este un regizor de film, scriitor și producător de film american, fondator al World Cinema Foundation. A câștigat Premiul AFI pentru întreaga carieră, Premiul Oscar, Palme d’Or, Premiul Cannes pentru cel mai bun regizor, Leul de Argint, Premiul Grammy, premii Emmy, Globuri de Aur, premii BAFTA și Premiul Asociației regizorilor americani.

In adolescenta a dorit sa devina preot, insa dupa ce a inceput cursurile seminarului si-a dat seama ca ar dori sa faca film. A absolvit Universitatea New York in 1964 si nu i-a luat prea mult timp sa se impuna ca unul dintre cei mai buni regizori ai tinerei generatii. Din 1973 a inceput sa isi contureze stilul cu productia “Mean Streets” (“Crimele din «Mica Italie»”), cu Robert De Niro si Harvey Keitel in rolurile principale.

Au urmat apoi filme de referinta, ca “Alice Doesn’t Live Here Anymore” (Alice nu mai locuieste aici”), care i-a adus actritei Ellen Burstyn un Oscar pentru interpretare, “Taxi Driver” (“Soferul de taxi”) – pentru care a primit cea mai inalta distinctie la Festivalul de la Cannes, in 1976, “New York, New York”. In 1980, “Raging Bull” (“Taurul furios”) i-a adus indirect un Oscar, actorul Robert de Niro fiind recompensat cu un premiu pentru interpretare.

A inceput sa fie recompensat pentru meritele sale regizorale in 1990, cand „Goodfellas” („Baieti buni”) a luat premiul BAFTA pentru cel mai bun film si pentru cel mai bun regizor, apoi in 2002 cu „Gangs of New York” („Bandele din New York”) – Globul de Aur pentru regie. Nu a reusit insa sa – si treaca Oscarul in CV, productia „The Aviator” („Aviatorul”), pe care a realizat-o in 2004, desi a avut 11 nominalizari si a plecat ca favorita la Oscaruri, nu a reusit sa ii aduca premiul.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.orgwww.imdb.com

 

17 noiembrie 1944 - A murit Magda Isanoş, poetă română; (n.1916).

 

17 noiembrie 1944 - S-a nascut regizorul şi actorul american Danny DeVito.

Daniel Michael "Danny" DeVito, Jr. (n. 17 noiembrie, 1944, Neptune Township, New Jersey) este un actor, regizor și producător american de film, apreciat pentru rolurile sale din comedii - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Danny DeVito – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Daniel Michael “Danny” DeVito, Jr. (n. 17 noiembrie, 1944, Neptune Township, New Jersey) este un actor, regizor și producător american de film, apreciat pentru rolurile sale din comedii. A început să câștige faimă odată cu interpretarea rolului unui dispecer de taxi, Louie De Palma, în serialul TV Taxi (1978-1983), care i-a adus un Glob de Aur și premiul Emmy.

DeVito este o mare stea a cinematografiei americane, un actor foarte cunoscut pentru rolurile sale din Oameni de tinichea, Arunc-o pe mama din tren, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Gravidul, Noroc criminal, Omul din Lună, Cuvinte de alint, Idilă pentru o piatră prețioasă, Gemenii, Batman se întoarce, Banii altora, Un mafiot la Hollywood sau L.A. Confidential și pentru rolurile sale ca actor de voce din Meciul Secolului, Hercule sau Lorax. Protectorul pădurii.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.imdb.com

 

17 noiembrie 1947 - A murit Emil Racoviţă, biolog, membru al Academiei Române, fondatorul biospeologiei, explorator al Antarticii; (n. 15.11.1868).

Emil Racoviță (n. 15 noiembrie 1868, Iași – d. 17 noiembrie 1947, Cluj) a fost un savant, explorator, speolog și biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - peșteri și pânze freatice de apă). A fost ales academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Române în perioada 1926 - 1929 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Emil Racoviță - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Emil Racoviță (n. 15 noiembrie 1868, Iași – d. 17 noiembrie 1947, Cluj) a fost un savant, explorator, speolog și biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peșteri și pânze freatice de apă). A fost ales academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Române în perioada 1926 – 1929.

 

17 noiembrie 1950 - Organizația Națiunilor Unite decide acordarea independenței Libiei.

 

17 noiembrie 1957 - A decedat George Murnu, scriitor şi istoric român, membru al Academiei Române; (“Românii din Bulgaria medievală”,”Studiu asupra elementului grec ante-fanariot în limba română”); (n.01.01.1868).

 

17 noiembrie 1962 - A murit, la închisoarea Aiud, Alexandru Teodorescu, gazetar, poet, monah român din perioda interbelică, iniţiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (n. 1896)

Sandu Tudor (n. 22 decembrie 1896, Bucureşti, România – d. 17 noiembrie 1962, Penitenciarul Aiud, România) este pseudonimul literar al lui Alexandru Teodorescu, gazetar, poet, monah român din perioda interbelică, cunoscut şi sub numele monahale de Monahul Agaton de la Mănăstirea Antim şi Daniil de la Rarău. Din 1948, când s-a călugărit, duhovnic i-a fost Ilie Cleopa. Sandu Tudor este iniţiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sandu Tudor – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Sandu Tudor (n. 22 decembrie 1896, București, România – d. 17 noiembrie 1962, Penitenciarul Aiud, România)[1] este pseudonimul literar al lui Alexandru Teodorescu, gazetar, poet, monah român din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahale de Monahul Agaton de la Mănăstirea Antim și Daniil de la Rarău. Din 1948, când s-a călugărit, duhovnic i-a fost Ilie Cleopa. Sandu Tudor este inițiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

17 noiembrie 1966 - S-a nascut actrita Sophie Marceau (Sophie Maupu); (“Braveheart”).

 

17 noiembrie 1970 - A fost eliberat patentul pentru primul mouse de computer, acesta fiind acordat lui Douglas Engelbart.

Douglas Carl Engelbart (n. 30 ianuarie 1925, Portland, Oregon, SUA – d. 2 iulie 2013, Atherton, California), inventator american și un pionier al Internetului - foto: ro.wikipedia.org

Douglas Carl Engelbart - foto: ro.wikipedia.org

Douglas Carl Engelbart (n. 30 ianuarie 1925, Portland, Oregon, SUA – d. 2 iulie 2013, Atherton, California), inventator american și un pionier al Internetului.

 

17 noiembrie 1970 - Elton John a participat la un concert la A&R Studios în New York, care mai târziu va deveni albumul 11-17-70.

 

17 noiembrie 1984 - A încetat din viaţă actorul Constantin Rauţchi, (filmele “Bădăranii”, “Ciprian Porumbescu”) (n. 22 mai 1934).

 

17 noiembrie 1985 - A fost ucis prin tortură, în arestul securităţii, la penitenciarul din Calea Rahovei, București, disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. (n. 1926)

Gheorghe Ursu (n. 1 iulie 1926, Soroca, Basarabia - d. 17 noiembrie 1985, torturat la penitenciarul din Calea Rahovei, București) a fost un inginer constructor, poet, scriitor și disident. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției - foto Fundația Gheorghe Ursu, preluat de pe www.ziare.com

Gheorghe Ursu – foto Fundația Gheorghe Ursu, preluat de pe www.ziare.com

Gheorghe Ursu (n. 1 iulie 1926, Soroca, Basarabia – d. 17 noiembrie 1985, torturat la penitenciarul din Calea Rahovei, București) a fost un inginer constructor, poet, scriitor și disident. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției.

Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută. A fost plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii violenți” Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită”. Detinutii au fot pusi de securitate sa il omoare. Procurorul Vasile Manea Drăgulin a stabilit în 1985 că moartea nu ar fi fost violentă și a dispus neînceperea urmăririi penale.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

17 noiembrie 1989 - O amplă demonstrație a studenților cehi în Praga a fost înabușită de forțele de ordine din ordinul conducerii comuniste și mai mulți protestatari au fost arestați. Revolta tinerilor a marcat inceputul “Revolutiei de catifea” din Cehoslovacia.

17 noiembrie 1989: Au loc manifestațiile anticomuniste ale studenților din Praga, care au marcat începutul Revoluției de catifea - foto: ro.wikipedia.org

17 noiembrie 1989: Au loc manifestațiile anticomuniste ale studenților din Praga, care au marcat începutul Revoluției de catifea – foto: ro.wikipedia.org

 

17 noiembrie 1992 - Este parafat la Bruxelles acordul european de asociere între C.E.E. si România, acord prin care tara noastra devenea a 4–a tara din Europa de Est, dupa Polonia, Ungaria si Cehoslovacia, care obtinea statutul de asociat al C.E.E. La 1.02.1993 acordul a fost semnat, din partea româna, de catre premierul Nicolae Vacaroiu si de ministrul de Externe, Teodor Melescanu.

 

17 noiembrie 1996 - Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România. Emil Constantinescu, președintele Convenției Democrate Române, obține 54,41% din voturi, devenind noul președinte al României.

17 noiembrie 1996: Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România - foto: vreaupresedinte.gandul.info

17 noiembrie 1996: Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România – foto: vreaupresedinte.gandul.info

Anul 1996 stă sub semnul schimbării. Emil Constantinescu şi CDR sunt desemnaţi câştigătorii alegerilor legislative şi prezidenţiale, fiind pentru prima oară, după 1989, când dreapta politică ajunge democratic la Putere, unde va rămâne timp de patru ani, perioadă în care s-au succedat trei guverne (Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isărescu).

Este startul unor noi reforme şi convulsii sociale care vor marca următorii ani. Totuşi schimbarea de putere a fost un semnal clar că în România democraţia este ireversibilă şi că reformele vor continua. Semnalul schimbării a fost dat în iunie. Alegerile locale, când CDR a câştigat Capitala şi marile oraşe, au prefigurat succesul ce avea să fie înregistrat de Opoziţie în câştigarea puterii centrale, precum şi a celei mai înalte funcţii în stat.

În turul întâi al alegerilor prezidenţiale din 3 noiembrie 1996, au fost înscrişi pe liste 17.218.654 de alegători şi au votat at 13.088.388 (76,01%) – 12.652.900 voturi au fost validate, iar 435.488 voturi au fost anulate. Alegerile prezidenţiale din 1996 au adus o inflaţie de candidaţi, o competiţie acerbă şi prima schimbare democratică de putere după Revoluţie.

În cursă au intrat pentru prima oară un reprezentant al minorităţii maghiare György Frunda (UDMR), dar şi un reprezentant al unui partid de extremă dreapta, naţionalist, Corneliu Vadim Tudor (PRM). S-au înscris mulţi candidaţi fără şanse şi chiar neobişnuiţi, printre care doctorul Ion Pop de Popa, bioenergeticianul Constantin Mudava, diaconul Nuţu Anghelina, Constantin Niculescu (Partidul Naţional al Automobiliştilor), etc.

Dintre cei 16 candidaţi, trei au obţinut rezultate mai importante : Ion Iliescu (32,25%), Emil Constantinescu (28,51%) şi Petre Roman (20,54%). Diferenţa dintre primii doi clasaţi a fost cea mai strânsă de după 1989, de 511.152 voturi.

Rezultatele primului tur :

- Ion Iliescu (PDSR) – 4.081.093 (32.25%)
- Emil Constantinescu (CDR) – 3.569.941 (28.22%)
- Petre Roman (USD) – 2.369.941 (20.54%)
- Gyorgy Frunda (UDMR) – 761.411 (6.02%)
- Corneliu Vadim Tudor (PRM) – 597.508 (4.72%)
- Gheorghe Funar (PUNR) – 407.828 (3.22%)
- Tudor Mohora (PS) – 160.387 (1.27%)
- Nicolae Manolescu (ANL) – 90.122 (0.71%)
- Adrian Păunescu (PSM) – 87.163 (0.69%)
- Ioan Pop de Popa (UNC) – 59.752 (0.47%)
- George Muntean (PPR) – 54.218 (0.43%)
- Radu Câmpeanu (ANLE) – 43.780 (0.35%)
- Nuţu Anghelina (independent) – 43.319 (0.34%)
- Constantin Mudava (independent) – 38.477 (0.31%)
- Constantin Niculescu (PNA) – 30.045 (0.24%)
- Nicolae Militaru (independent) – 28.311 (0.22%)

Atât rezultatele din primul tur al alegerilor prezidenţiale, cât şi cele ale alegerilor parlamentare îi determină pe Emil Constantinescu şi Petre Roman să semneze, între cele două tururi de scrutin, Acordul de colaborare electorală, parlamentară şi guvernamentală între CDR şi USD.

Confruntarea finală dintre Emil Constatinescu, preşedinte al CDR, şi Ion Iliescu, preşedinte în funcţie, a fost cea mai strânsă şi disputată de până atunci, Iliescu pierzând şi din cauza acuzelor de corupţie aduse Guvernului Văcăroiu, aflat în funcţie în perioada 1992-1996. Decisivă pentru lupta electorală a fost emisiunea „Turneul candidaţilor” în care mediatorul le-a cerut celor doi candidaţi, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, să îşi adreseze reciproc câte o întrebare, „pentru a rămâne într-o tonalitate optimistă”.

Ion Iliescu alege să îl întrebe pe Constantinescu dacă îşi menţine criticile referitoare la guvernarea Roman, pe care le făcuse înainte de primul tur de scrutin, când a susţinut că Guvernul Roman a produs „o catastrofă şii un haos”. „În aceste momente trebuie să ne îndreptam spre viitor. Au existat greşeli ale trecutului, au existat greşeli ale tuturor”, a răspuns Constantinescu, care a susţinut că o a stfel de întrebare „face parte dintr-o tehnică foarte abilă şi care este specifică” lui Iliescu, care, „timp de şapte ani, a reuşit, în mod minunat, să-i pună pe toţi unii împotriva altora: muncitori împotriva intelectualilor, mineri împotriva celorlalţi”. 

Emil Constantinescu l-a mai acuzat pe contracandidatul său că încearcă să creeze o disensiune între CDR şi USD”, între el şi guvern. Însă, întrebarea memorabilă a dost cea pe care Emil Constantinescu i-a adresat-o lui Ion Iliescu: „Credeţi în Dumnezeu, dle Iliescu?”.

17 noiembrie 1996: Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România. Emil Constantinescu, președintele Convenției Democrate Române, obține 54,41% din voturi, devenind noul președinte al României - foto preluat de pe www.mediafax.ro

17 noiembrie 1996: Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România. Emil Constantinescu, președintele Convenției Democrate Române, obține 54,41% din voturi, devenind noul președinte al României – foto preluat de pe www.mediafax.ro

„Emil Constantinescu: Credeţi în Dumnezeu, dle Iliescu?

Ion Iliescu: Dle Constantinescu, eu m-am născut într-o familie de oameni evlavioşi, am fost botezat în Biserica Ortodoxă Română şi am această calitate. Sigur, în evoluţia mea intelectuală s-au produs anumite deplasări, dar am rămas pătruns de elementele fundamentale ale credinţei şi ale moralei creştine. Eu sunt mai creştin şi mai credincios decât mulţi alţii care îşi etalează în public această credinţă, cu care eu cred că nu trebuie să se facă nici comerţ, nici propagandă politică. “Crede şi nu cerceta!”

E.C.: Aţi declarat că sunteţi liber-cugetător. Asta înseamnă necredincios, deci om fără Dumnezeu.

I.I.: Nu, asta nu înseamnă necredincios.

E.C.: Asta înseamnă. Orice dictionar…

I.I.: Asta înseamnă respect faţă de…

E.C.: Dle Iliescu, cu limba română nu poate fi… Când aţi minţit, atunci sau…

I.I.: … inclusiv oamenii Bisericii evoluează în contactul cu ştiinţa. Intoleranţa de o parte şi de alta nu aduce nimănui nici un fel de folos. “Crede şi nu cerceta!”, spre exemplu, este un concept care a fost părăsit de oamenii Bisericii, pentru ca se împrumuta din ceea ce aduce ştiinta, inclusiv în viaţa cultelor, în viaţa Bisericii. Fundamental este altceva, ceea ce pătrunde în comportamentul şi în starea morală a fiecăruia în parte. Eu am mai mult decât alţii, care işi afişează credinţa în Dumnezeu”

În urma desfăşurării celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, Emil Constantinescu (CDR) a obţinut 7.057.906 de voturi (54,41%), iar Ion Iliescu (PDSR) 5.914.579 (45,59%). Alegerea lui Constantinescu provoacă o manifestaţie spontană de bucurie în Piaţa Universităţii, în seara turului doi al alegerilor. Emil Constantinescu devine preşedinte şi instalează un guvern CDR-USD, condus de Victor Ciorbea, iar PDSR şi Ion Iliescu ajung în opoziţie. Colaborarea dintre CDR şi USD asigură majoritatea parlamentară necesară, cele două formaţiuni adjudecându-şi, fiecare, preşedinţia Senatului – Petre Roman, respectiv a Camerei Deputaţilor – Ion Diaconescu, care devine şi preşedinte al CDR.
articol preluat de pe: vreaupresedinte.gandul.info

 

17 noiembrie 2000 - În Peru, Alberto Fujimori este îndepărtat din funcţia de preşedinte

Alberto Fujimori (born 28 July 1938) is a former Peruvian politician. He was President of Peru from 28 July 1990 to 22 November 2000. - foto (Fujimori at Andrews Air Force Base in 1998): en.wikipedia.org

Fujimori at Andrews Air Force Base in 1998 – foto: en.wikipedia.org

Alberto Fujimori (born 28 July 1938) is a former Peruvian politician. He was President of Peru from 28 July 1990 to 22 November 2000.

 

17 noiembrie 2000 – A decedat Louis Néel, fizician francez, Premiul nobel pentru Fizică 1970; (n.22.11.1904).

 

17 noiembrie 2002 - A murit Abba Eban, diplomat şi om politic israelian; (n. 02.02.1915).

 

17 noiembrie 2003 - Actorul american de origine austriaca, Arnold Schwarzenegger, devine Guvernatorul Californiei.

Arnold Alois Schwarzenegger (n. 30 iulie 1947) fost culturist și actor american originar din Austria, politician republican, care a servit ca cel de-al treizeci și optulea guvernator al statului California - foto (Arnold Schwarzenegger în 2010): ro.wikipedia.org

Arnold Schwarzenegger în 2010 – foto: ro.wikipedia.org

Arnold Alois Schwarzenegger (n. 30 iulie 1947) fost culturist și actor american originar din Austria, politician republican, care a servit ca cel de-al treizeci și optulea guvernator al statului California.

 

17 noiembrie 2006 - A murit fotbalistul maghiar de renume mondial Ferenc Puskas; (n. 2 aprilie 1927).

 

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgyoutube.com

Revolta anticomunistă de la Brașov (15 noiembrie 1987)

Revolta anticomunistă de la Brașov (15 noiembrie 1987) - foto preluat de pe memorialsighet.ro

Revolta anticomunistă de la Brașov (15 noiembrie 1987)

foto preluat de pe memorialsighet.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Revolta de la Brașov din anul 1987 a fost o acțiune de protest împotriva politicilor economice și sociale impuse în RS România de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.

 

Cauze

Semințele revoluției române din 1989 au fost plantate încă spre sfârșitul anului 1986, pe măsură ce muncitorii români au început să se mobilizeze împotriva politicilor economice ale liderului comunist Nicolae Ceaușescu. Conflicte de muncă spontane, dar limitate ca intensitate, au avut loc în centre industriale majore precum Cluj-Napoca (noiembrie 1986) și platforma Nicolina din Iași (februarie 1987), culminând printr-o grevă masivă în Brașov. Măsurile draconice luate de Ceaușescu implicau reducerea consumului energetic și alimentar, precum și scăderea veniturilor lucrătorilor, conducând spre ceea ce politologul Vladimir Tismăneanu numea „nemulțumire generalizată” și făcând ca România să devină „cea mai vulnerabilă țară din Blocul Estic la o revoluție”. Deși România va fi ultima țară din Europa de Est care se va scutura de regimul comunist, prin Revoluția din 1989, aceasta a avut drept una din cauze volatilitatea socială și economică a țării de la sfârșitul anilor ’80. Revolta de la Brașov reflectă această instabilitate; mai mult, a fost una din primele revolte pe scară largă împotriva regimului ceaușist.

Monumentul revoltei de la Brașov - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Monumentul revoltei de la Brașov – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Localizat în partea sud-estică a Transilvaniei, Brașovul era unul din cele mai dezvoltate centre industriale urbane, cu mai mult de 61% din forța de muncă angajată în industrie. O clasă muncitoare bine pregătită se formează în perioada anilor ’60 prin strămutarea forțată de către guvernul comunist a mii de țărani moldoveni pentru operarea fabricilor brașovene. În anii următori Brașovul devine unul din cele mai puternice centre muncitorești din țară, aici dezvoltându-se platforme industriale mamut precum Rulmentul Brașov, IAR Ghimbav, Tractorul Brașov sau Steagul Roșu. Muncitorii din aceste uzine au fost relativ privilegiați în perioada industrializării forțate începute sub Ceaușescu; ei beneficiau de servicii sigure, locuințe asigurate de întreprinderile la care lucrau, încadrarea în muncă a soțiilor și venituri ceva mai mari decât în alte părți din țară. Prin urmare, declinul industrial din România și restul Europei de Est de la mijlocul anilor ’80, marcat de scăderi de venituri și disponibilizări, a lovit Brașovul și lucrătorii acestuia în mod special.

În 1982, Nicolae Ceaușescu inițiază un plan de reducere a datoriilor externe ale României. O parte din banii care până atunci erau destinați producerii și distribuirii de produse alimentare a fost redirecționată pentru plata datoriilor pe care țara le avea către creditorii externi, în special către Occident. Acest lucru a condus în scurt timp la colapsul total al pieței produselor de larg consum din România, și implicit din Brașov. În această situație, statul a raționalizat alimentele și bunurile de consum, conducând la cozi lungi pentru produsele de bază. În acest mediu de prăbușire economică și de împuținare dramatică a alimentelor a izbucnit revolta de la Brașov, în data de 15 noiembrie 1987.

 

Desfășurare

Primele proteste au început practic pe 14 noiembrie 1987, la Secția 440 „Matrițe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumătate din bani. Pe fluturașii de salariu, în dreptul rubricii „Rețineri” era scris cuvântul „social”. Fără să fie organizați dinainte, muncitorii au decis să nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au încercat să obțină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, însă șeful de secție din acea noapte i-a tratat cu dispreț și a anunțat conducerea administrativă despre întreruperea lucrului abia la ora 5 dimineața. La ora 7.00 au sosit și muncitorii din schimbul I, așa că starea de agitație și protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar în jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunați la porțile acesteia. În jurul orei 11.00 ei au luat hotărârea să meargă la sediul Comitetului Județean al PCR, ca să se facă ascultați. La ieșirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor ezită și se retrag, iar coloana care pornește spre Consiliul Județean al P.C.R. este alcătuită doar din circa 400 de oameni.

Inițial demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”. În dreptul Spitalului Județean, ei au cântat imnul revoluției de la 1848, „Deșteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul orașului, coloanei de manifestanți i s-au alăturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Brașov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenți și alți locuitori. Din acest moment, protestul s-a transformat într-unul politic, iar oamenii au susținut ulterior că ar fi scandat sloganuri precum „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”. Deja în timpul marșului, printre manifestanți s-au infiltrat membri ai Securității deghizați în muncitori, rolul lor fiind acela de a observa și de a reține figuri. Alții au rămas pe margine în ipostază de spectatori, fotografiind sau chiar filmând.

Revolta anticomunistă de la Brașov (15 noiembrie 1987) - foto preluat de pe facebook.com

Revolta anticomunistă de la Brașov (15 noiembrie 1987) – foto preluat de pe facebook.com

Ajunsă în centrul orașului, mulțimea a luat cu asalt clădirea Comitetului Județean de Partid și sediul primăriei, „aruncând în piață portretele lui Ceaușescu și alimente de la cantina Partidului, bine aprovizionată”. Ziua de 15 noiembrie era una electorală, populația fiind chemată să valideze autoritățile locale din Brașov, rezultatele fiind hotărâte deja de activul de partid. În acel an de drastice raționalizări, pe protestatari i-a înfuriat în special să descopere pavoazarea festivă a clădirilor oficiale și abundența de produse alimentare pregătite pentru a celebra victoria în simulacrul de alegeri locale. Cei care au pătruns în clădirea Comitetului de Partid au găsit acolo produse care în acea perioadă erau considerate delicatese: salam de Sibiu, cașcaval, banane, portocale, Pepsi. Protestatarii furioși au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatură (calculatoare, telefoane, televizoare) și au spart geamuri; pentru ei, aceste obiecte aparțineau comuniștilor și trebuiau înlăturate sau arse. Mulțimea nu s-a descărcat doar asupra mobilierului, ci a agresat și membri ai nomenclaturii brașovene, inclusiv pe primarul Calancea, acesta fiind bătut și fiindu-i spartă o arcadă. Unul din milițieni a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, iar uniforma i-a fost sfâșiată de mulțime.

Manifestanții au incendiat tot ce amintea de regimul comunist, iar un rug uriaș, alcătuit din înregistrări de propagandă și documente de partid, a ars ore bune în piața din centrul Brașovului. La sosirea serii forțele de Securitate și armata au înconjurat zona centrală a orașului și au împrăștiat prin forță revolta. Au fost folosite inclusiv gaze lacrimogene, câini și mașini blindate. Deși nu există date că cineva ar fi fost ucis, circa 300 de protestatari au fost arestați. Totuși, deoarece regimul ceaușist a ales să trateze protestele ca pe „cazuri izolate de huliganism”, sentințele nu au depășit trei ani de închisoare fără privare de libertate, o sentință relativ moderată în codul penal comunist. Instanța a cerut însă executarea pedepselor la locul de muncă și deportarea din oraș a celor condamnați. După 1990 au putut fi documentate de către cercetători circa 100 de sentințe în Brașov, în timp ce alți manifestanți au fost condamnați în urma unor procese ținute pe tot teritoriul României.

 

Reacția studenților

La câteva zile după revolta muncitorilor, Cătălin Bia, student la Facultatea de Silvicultură, se așază în fața cantinei cu o pancartă pe care scria: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară”. Lui i se alătură colegii Lucian Silaghi și Horia Șerban. Cei trei sunt arestați imediat. Ulterior, în campusul studențesc apar grafitti de solidarizare cu revolta muncitorilor, iar unii studenți distribuie manifeste. Securitatea operează în total șapte arestări, iar cei arestați vor fi anchetați, apoi exmatriculați și retrimiși în localitățile de unde proveneau, fiind puși sub supraveghere strictă, împreună cu familiile lor.

Politologul Vladimir Socor, citând surse anonime din cadrul conducerii de partid de la București, precum și rapoarte independente ale unor călători occidentali întorși de la Brașov, susține ideea că mai multe sute de studenți ai Universității Politehnice din oraș ar fi participat în campus, pe 22 noiembrie, la un miting de solidarizare cu muncitorii brașoveni. Nu există însă suficiente probe care să demonstreze afirmația lui Vladimir Socor.

15 noiembrie 1987: La Brașov au avut loc manifestațiile spontane ale muncitorilor de la uzinele "Roman" împotriva regimului ceaușist, manifestații la care s-a alăturat o mare parte din populația orașului - foto: adevarul.ro

15 noiembrie 1987: La Brașov au avut loc manifestațiile spontane ale muncitorilor de la uzinele “Roman” împotriva regimului ceaușist, manifestații la care s-a alăturat o mare parte din populația orașului – foto: adevarul.ro

 

Urmări

Ancheta

Securitatea a început identificarea protestatarilor încă din 15 noiembrie, prin securiști infiltrați printre muncitori, prin „trecători” sau Dacii cu geamuri fumurii din care se fotografia și filma. Din aceeași seară au început și arestările. Au fost aduse echipe de anchetatori de la Inspectorate de Miliție și de Securitate din toată țara, iar acestea au selectat protestatarii considerați cei mai periculoși pentru regim.

Vezi și: Lista persoanelor anchetate și condamnate pentru revolta din 1987 de la Brașov.

Monumentul luptătorilor anticomuniști de la Brașov - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Monumentul luptătorilor anticomuniști de la Brașov – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cei anchetați au fost bătuți și torturați. Printre cei mai zeloși coordonatori ai anchetelor s-a aflat căpitanul de miliție Alexandru Ionaș, fost șef al Serviciului Cercetări Penale din Inspectoratul Județean de Miliție Brașov. Ionaș a coordonat și a asistat personal la bătaia unora dintre cei anchetați, printre care Gheorghe Zaharia și Aurică Geneti. Cu toate acestea, Alexandru Ionaș a fost numit după Revoluție comandant al I.J.P. Brașov și înaintat la gradul de colonel, iar în august 1999, la propunerea ministrului de Interne de atunci, Constantin Dudu Ionescu, și cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, i s-a permis înscrierea la examenul pentru obținerea gradului de general. În final, el a ajuns directorul Inițiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) – centrul regional din România.

Pentru efectuarea anchetei au fost aduse echipe speciale de torționari din întreaga țară, de la Inspectorate județene de miliție și securitate. General-maiorul de securitate Emil Macri, împreună cu adjunctul ministrului de Interne și șeful Inspectoratului General al Miliției, general-locotenentul Constantin Nuță, au fost trimiși la Brașov pentru a coordona măsurile represive. Emil Macri conducea Direcția a II-a a Securității, contrainformațiile economice, și mai participase, împreună cu generalul Nicolae Pleșiță, și la reprimarea grevei din Valea Jiului, din 1-3 august 1977. O dovadă clară că toate Direcțiile Securității au fost implicate în măsuri represive de poliție politică. Macri și Nuță au fost atât de eficienți la Brașov încât Nicolae Ceaușescu i-a trimis ulterior și la Timișoara, în decembrie 1989.

Alt ofițer identificat de cei arestați ca fiind implicat în represiune a fost generalul Nicolae Neagu.

Conform mărturiei unuia dintre cei anchetați, Werner Sommeraurer, unul dintre ofițerii de Securitate care l-a torturat a fost Ristea Priboi. Într-una din anchete, „căpitanul care mă ancheta mi-a pus pistolul la gât în fața lui Priboi”. Sommeraurer mai spune:

Nici Priboi nu s-a lăsat mai prejos, m-a lovit peste palme, m-a întins pe masă și m-a lovit peste tălpi atât de tare, încât îmi crăpaseră tălpile de la pantofi.”
—Marius Oprea și Stejărel Olaru: „Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov

Dezvăluirile lui Sommerauer au fost făcute în cartea lui Marius Oprea și Stejărel Olaru „Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Brașov”, apărută în 2002. Ristea Priboi, pe atunci deputat PSD de Vrancea și membru al Comisiei parlamentare de control al Serviciului de Informații Externe, după ce fusese șeful acesteia, le-a intentat proces de calomnie lui Werner Sommerauer și Marius Oprea, în solidar cu ziarele România Liberă și Evenimentul Zilei, deși Oprea și cele două cotidiane nu făcuseră decât să consemneze declarațiile fostului participant la revoltă. Procesul a fost deschis la Judecătoria Sectorului 1 al Capitalei, pe data de 12 noiembrie 2002, iar Priboi îi solicita lui Sommerauer 15 miliarde lei vechi pentru calomnie. Presa din acea vreme a consemnat că, în mod suspect, Nicolae Jidovu, președintele instanței, solicitase cazierele lui Sommerauer și Oprea cu o zi înainte ca Ristea Priboi să facă plângerea penală. Potrivit legii, cazierul se cere abia la primul termen de judecată.

Fost lucrător în cadrul Direcției de Informații Externe a Securității, Ristea Priboi fusese deconspirat opiniei publice de către CNSAS. Fostul prim-ministru Adrian Năstase, protectorul lui Priboi, i-a acuzat pe membrii CNSAS, în martie 2001, că „ling dosarele până la Burebista”[. Ristea Priboi promovase în perioada comunistă până în fruntea U.M. 0225, serviciul care se ocupa de „Europa Liberă” și relația cu exilul românesc, serviciu aflat în subordinea generalului Pleșiță, înlocuindu-l în funcție pe colonelul Vasile Buha. Senatorul PNL Radu F. Alexandru l-a acuzat pe Priboi în plenul Senatului, în ședința din 12 februarie 2001, de participare la numeroase acte teroriste întreprinse de Securitate în afara țării:

Printre „performanțele” de tristă amintire a echipei Pleșiță – Buha – Priboi vă readuc în memorie: atentatul asupra postului de radio „Europa Liberă”, soldat cu victime omenești, pus la cale cu Carlos „Șacalul”, celebrul terorist; scrisoarea capcană expediată lui Șerban Orescu și rănirea gravă a acestuia; înjunghierea lui Emil Georgescu, directorul postului „Europa Liberă”; bătăile teribile administrate în plină stradă Monicăi Lovinescu și lui Paul Goma. Trebuie menționat că în serviciul condus de Buha și Priboi s-au proiectat, de altfel, toate acțiunile întreprinse, de-a lungul anilor, împotriva celor care s-au exprimat deschis, în afara țării, împotriva regimului Ceaușescu.”
—Radu F. Alexandru – Declarație Politică făcută în plenul Senatului, luni 12 februarie 2001

La primele termene de judecată, la apelul lansat de Grupul pentru Dialog Social, sala a fost plină cu personalități venite să-l susțină pe Werner Sommerauer. Pe lângă membri ai Asociației „15 Noiembrie” Brașov și ai Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, la tribunal au fost prezenți Ana Blandiana, Constantin Ticu Dumitrescu, Romulus Rusan, Radu F. Alexandru, Adrian Niculescu, Doina Jela, Horia-Roman Patapievici, Dan Pavel și mulți alții.

În martie 2005, după doi ani de procese, magistrații Judecătoriei Sectorului 1 București i-au achitat pe Marius Oprea și Werner Sommerauer, considerând că infracțiunii de calomnie îi lipsește unul din elementele constitutive. Totodată, instanța a respins și acțiunea civilă a lui Ristea Priboi, obligându-l să plătească statului 1 milion de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Priboi a atacat decizia cu recurs și, la solicitarea lui, Înalta Curte de Casație și Justiție a stămutat procesul la Focșani, capitala județului pe care îl reprezenta acesta în Parlamentul României. Pe tot parcursul procesului, Serviciul Român de Informații a refuzat să pună la dispoziția apărării dosarul anchetelor Securității din noiembrie 1987-decembrie 1988. Istoricul Marius Oprea a declarat presei:

Este clar un proces politic pentru că atât Jidovu, cât și magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție au acționat la ordinul politic al PSD, favorizându-l pe Priboi. Criteriul de promovare în magistratură este vechimea, iar judecătorii de acum, de la Instanța Supremă, în anii comunismului, au condamnat la ani grei de închisoare pentru o găleată de cartofi.
—Ondine Gherguț și Gheorghe Zaharia: „Răstignit a doua oară de Securitate

În 2004 însă, Parchetul îl arestează pe omul de afaceri craiovean Genică Boerică pentru mai multe infracțiuni economice. Pentru a obține o sentință redusă, acesta colaborează cu anchetatorii și denunță la rândul lui mai multe persoane, printre care și pe Adrian Năstase și Ristea Priboi. Cazul este preluat de Direcția Națională Anticorupție, care îl pune pe Priboi sub învinuire, în aprilie 2006, pentru infracțiunile de obținere de foloase necuvenite și trafic de influență. Ulterior, D.N.A. mai deschide un dosar împotriva lui Ristea Priboi și Adrian Năstase, dosar supranumit de presă „mătușa Tamara”. În februarie 2006, Ristea Priboi dispare din țară, iar în lipsa sa, Werner Sommerauer și Marius Oprea sunt achitați.

Pe perioada anchetei, protestatarii au fost torturați sălbatic, fiind bătuți cu pumnii, cu picioarele, cu un scaun sau cu picioare de scaun, cu parul, cu bâta, cu bastonul de cauciuc la testicule, loviți în stomac, bătuți la palme și la tălpi cu bastonul de cauciuc sau loviți de calorifer. Li s-au strivit degetele în ușă, li s-a smuls părul, au fost înfășurați în cearșafuri ude și bătuți astfel sau ținuți în pielea goală, în frig. Arestații au fost așezați în poziții incomode, obositoare și dureroase: siliți să stea într-un picior (uneori, supravegheați de un câine-lup), pe vine, să țină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceaușescu, să facă genoflexiuni, să stea într-o mână sau să sară ca broasca. Organele lovite în mod constant de torționari erau capul, ficatul, rinichii, testiculele și stomacul.

Anchetatorii au folosit procedee din anii ’50, precum ancheta nocturnă și ancheta continuă, iar unii anchetați au fost închiși împreună cu detinuți de drept comun. În București, în arestul Securității din Calea Rahovei, unii dintre cei cercetați au fost legați cu lanțuri și cu bile de oțel, iar alții amenințați cu pistolul la tâmplă. Securitatea a folosit intens și tortura psihică, anchetatorii străduindu-se să provoace gemete sau urlete de la cei anchetați, pentru a-i înspăimânta pe ceilalți din același lot, care aveau posibilitatea de a le auzi. Alți protestatari au fost închiși în celule cu pete proaspete de sânge.

În timpul anchetei, aliniați pe hol, protestatarii arestați erau inspectați de ofițeri de Miliție și Securitate, precum și de Maria Cebuc, reprezentanta Partidului la Brașov, care le adresau injurii și îi scuipau.

Din cauza torturilor, privării de somn și a regimului alimentar din detenție, cei arestați au pierdut în greutate multe kilograme, iar unii dintre ei au contactat boli de care suferă și în prezent. Gheorghe Gyerko, unul din muncitorii anchetați, își amintește: „Am reușit să slăbesc cel puțin 12-13 kg, în 7-8 zile. M-au bătut în fiecare zi și nu mă lăsau să dorm”. Stan Voinea, alt muncitor arestat și torturat, a decedat, în februarie 2008, la Brăila. Condamnat la proces, fusese deportat acolo cu întreaga familie, iar fiul său și colegii din Asociația „15 Noiembrie 1987” susțin că moartea sa se datorează tratamentului la care a fost supus în beciurile Securității. Un alt muncitor care a murit după deportare este Vasile Vieru. Acesta a decedat la Bârlad, orașul în care îi fusese stabilit domiciliul obligatoriu, în septembrie 1988, la mai puțin de un an după bătăile suferite în timpul anchetei. Nicuță Paraschiv, anchetat și condamnat și el, își amintește: „La Bârlad am fost deportat cu Vieru. M-am întâlnit cu el cu o săptămână înainte să moară. Îi căzuseră toți dinții din gură și părul din cap”.

În paralel cu ancheta, în lunile noiembrie și decembrie, în întreprinderile la care lucrau cei arestați se țin ședințe de partid în care muncitorii participanți la revoltă sunt înfierați și catalogați „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certați cu legea”, „elemente înrăite”, o „pată pentru colectiv” și o „rușine”. Cei care iau cuvântul îi condamnă pentru comiterea unui „act banditesc”, pentru „huliganism barbar” și „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat alcool și sunt catalogați inclusiv „debili mintali”. Unul dintre acuzatori își exprimă în luarea de cuvânt teama că protestatarii ar fi putut să arunce în aer o parte din întreprindere. Se cere pedepsirea severă a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv, inclusiv deportarea lor. Mai mulți vorbitori, considerând protestul o „activitate criminală” și o „acțiune dușmănoasă”, solicită pentru cei acuzați pedeapsa capitală.

 

Procesul

În preambulul procesului, pe 1 decembrie 1987, la Întreprinderea de Autocamioane s-a ținut așa-numita adunare generală a oamenilor muncii. Participanții au fost selectați cu atenție, iar în incinta fabricii au fost aduse detașamente ale gărzilor patriotice, pregătite să intervină în cazul în care situația ar fi degenerat. Luările de cuvânt au fost stabilite dinainte, iar adunarea a fost transmisă în direct pentru conducerea de partid de la București. Pe lângă obișnuitele discursuri de înfierare cu mânie proletară a participanților la revoltă, la această ședință s-au luat decizii administrative și politice dure. S-a hotărât demiterea întregii conduceri a Întreprinderii de Autocamioane și alegerea uneia noi, deoarece s-a considerat că vechea conducere nu a reușit să împiedice mișcarea de protest. În plus, au fost excluse din PCR mai multe persoane din structura de producție a uzinei, considerate incapabile să stopeze „actul huliganic”.

Din beciurile Securității București, cei anchetați au fost readuși la Brașov după două săptămâni, într-o coloană de autobuze speciale; șoseaua București-Brașov a fost blocată, nicio mașină neavând permisiunea de a trece pe lângă coloană. Pentru pregătirea procesului a fost trimis la Brașov, pe 2 decembrie, însuși ministrul de Interne de atunci, Tudor Postelnicu, care deținea și gradul de general de Securitate. Procesul propriu-zis s-a ținut pe 3 decembrie 1988, cu ușile închise și sub supravegherea atentă a Securității și a secretarului județean de partid, Petre Preoteasa. Din cele 181 de persoane anchetate, au fost judecați 63 de participanți la revoltă.

Procesul s-a ținut la Întreprinderea de Autocamioane și a fost unul înscenat, cu sentințe stabilite dinainte, asemenea celor din anii ’50. „Publicul” a fost admis în sală abia după ce Securitatea a inspectat-o minuțios și a montat microfoane. Spectatorii la proces au fost atent selectați și verificați nominal la intrare, printre ei fiind infiltrați mulți securiști. Pe perioada procesului, intrarea în oraș a fost păzită, iar circulația în jurul întreprinderii întreruptă. Mai multe unități militare din Brașov au fost puse în stare de alarmă, iar în uzină au fost plasate unități speciale, pregătite să intervină în orice moment.

Pentru a ascunde ideea că revolta de la Brașov fusese una politică, protestatarii au fost judecați pentru tulburarea liniștii publice și ultraj contra bunelor moravuri; 61 dintre ei au primit sentințe cuprinse între 6 luni și 3 ani de închisoare, fără privare de libertate, cu executare la locul de muncă în diferite întreprinderi din țară[5], deși anterior, în numeroase ședințe de partid, se ceruse chiar pedeapsa cu moartea pentru participanții la revoltă, pentru a constitui un exemplu[4]. Suplimentar, la proces s-a decis deportarea lor și fixarea domiciliului obligatoriu în alte orașe, deși hotărârile cu privire la astfel de măsuri administrative fuseseră abrogate încă de la sfârșitul anilor ’50. Întregul proces a durat doar o oră și jumătate.

 

Deportarea

Deportarea muncitorilor condamnați s-a făcut în mare grabă. Acestora li s-a permis să-și ia cu ei doar câteva lucruri, apoi au fost despărțiți de familii, urcați în dube în care se aflau însoțitori din cadrul forțelor de represiune și transportați în localitățile unde li se fixase domiciliul. Muncitorii deportați au fost dispersați la întreprinderi de pe tot cuprinsul țării, în orașe precum Filiași, Târgoviște, Brăila sau Bârlad. În aceste localități ei au intrat sub supravegherea continuă a organelor de Miliție și Securitate locale, fiind obligați să se prezinte periodic pentru declarații. Unii dintre muncitori au continuat să fie maltratați sau amenințați și pe perioada deportării.

Ca o primă măsură restrictivă, toți deportații au fost încadrați ca simpli muncitori la noile locuri de muncă, deși unii din ei fuseseră maiștri la Întreprinderea de Autocamioane. Pierderea claselor de muncă respective a însemnat și reducerea corespunzătoare a salariului, unii din ei reușind cu greu să-și asigure traiul de zi cu zi. Securitatea a răspândit în uzine zvonul că persoanele nou încadrate erau informatori, ceea ce a făcut să fie priviți cu suspiciune de colegii de la locurile de muncă.

Muncitorilor le-a fost interzisă întoarcerea în Brașov, soțiile lor fiind obligate să obțină aprobarea de a-i vizita în orașele în care li se stabilise domiciliul obligatoriu. Adela Vitos, soția lui Ludovic Vitos, declara:

Am fost obligată de Schuster si Cebuc să merg dupa soțul meu, în deportare. Soțul meu nu a primit aprobare să vină la Brașov. Eram obligați să semnăm condica la căpitanul Atanasiu din Târgoviște.”

În paralel, persoane din conducerea Organizației Județene PCR din Brașov au executat puternice presiuni asupra soțiilor deportaților, pentru a le convinge să divorțeze de aceștia. Corina Iacob, soția lui Dănuț Iacob, își amintește:

„Când soțul meu era deportat, mă chemau cei de la Județeana de Partid. Cebuc, care era secretară cu propaganda, mi-a zis că-s tânără, că e păcat să plec din Brașov, că am tot viitorul înainte și îmi cerea să divorțez.”
„Ești brașoveancă, abia te-ai căsătorit, dar te-ai căsătorit cu un vagabond. Gandește-te bine, ori îl urmezi, ori divorțezi și rămâi în Brașov». «Abia ne-am căsătorit – ziceam – ne iubim…». «Lasă iubirea, că nu asta e importantă».”

Pavel Nicușari și soția sa chiar au decis să divorțeze, pentru a nu pierde apartamentul asupra căruia se pusese sechestru. Ei s-au recăsătorit după 1989.

În general, muncitorii deportați și familiile lor au fost supuși unor presiuni puternice și unei supravegheri constante. Unii din cei deportați n-au mai revenit niciodată în Brașov, decedând în localitățile unde li se stabilise domiciliul forțat.

 

Concluzii

Deși revolta de la Brașov nu a condus în mod direct la Revoluția din 1989, ea a fost o lovitură puternică pentru regimul lui Nicolae Ceaușescu și încrederea pe care acesta o avea în sindicatele comuniste. Revolta a reflectat ceea ce istoricul Denis Deletant numea „inabilitatea lui Ceaușescu de a detecta semnalele de alarmă date de tensiunile crescânde în sânul muncitorilor, acesta continuând orbește cu aceleași măsuri economice, aparent indiferent față de consecințele lor”. Prin urmare, revolta de la Brașov a subliniat nemulțumirea tot mai mare în rândul clasei muncitoare împotriva regimului Ceaușescu; în plus, ea a prefigurat mișcarea populară care va doborî sistemul comunist din România. Brașovul a cunoscut din nou revolta în decembrie 1989, când românii au alungat definitiv regimul Ceaușescu și l-au executat pe acesta.

După 1990, Gheorghe Robu, Procurorul General al României, s-a deplasat la Brașov și s-a întâlnit la primăria orașului cu foștii protestatari. Conform lui Florin Postolachi, unul din cei anchetați în 1987, Gheorghe Robu le-a declarat:

Băieți, i-am găsit pe toți cei care v-au anchetat în noiembrie 1987. Sunt la Serviciul Român de Informații, la Armată și la Ministerul de Interne. Am înaintat câte un dosar domnului Ursu, domnului Stănculescu și domnului Măgureanu. Să-și facă ordine în ministere și eu îmi voi face ordine la mine în minister.”

Cu toate acestea, până în prezent nimeni nu a fost anchetat, judecat și condamnat pentru abuzurile comise în acele zile de organele de represiune comuniste. Unii dintre torționari au ocupat sau continuă să ocupe funcții influente în aparatul administrativ sau legislativ al statului.

Brasov 8 septembrie 1990, prima întrunire a Rezistenţei Române, Zeci de mii de braşoveni aşteaptă un mesaj de reconstrucţie a speranţei - foto: vasilegogea.wordpress.com

Brasov 8 septembrie 1990, prima întrunire a Rezistenţei Române, Zeci de mii de braşoveni aşteaptă un mesaj de reconstrucţie a speranţei – foto: vasilegogea.wordpress.com

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org

cititi si:

memorialsighet.ro – 15 noiembrie 1987, o zi de toamnă cândva. Revolta anticomunistă de la Brașov

revista22online.ro - 15 noiembrie 1987. Brasov

historia.ro – Braşov 1987: Agenţii STASI raportează despre revoltă

jurnalul.ro – “Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară”

(Marius Vintilă) Album Duminical din 15 noiembrie ’87