Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia Constantinopolului (610)
foto preluat de pe foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: basilica.ro; ro.orthodoxwiki.org; www.crestinortodox.ro; pravila.ro; doxologia.ro
Aflarea moaştelor Sfinţilor Mc. din Evghenia Constantinopolului
In timpul imparatilor romani pagani, au fost multe persecutii impotriva celor ce credeau in Hristos.
Multi crestini nu au fost ingropati, fiind lasati prada fiarelor si pasarilor.
Alti martiri erau luati in taina de credinciosii ramasi in viata si inmormantati cu cinste in locuri ascunse, prin case sau prin gradini.
Evghenia este un loc în marginea de răsărit a oraşului Constantinopol, aproape de turnul şi porţile ce se numesc ale lui Evghenie.
Aici s-au aflat moaştele multor sfinţi pătimitori din vremea prigoanelor, iar lumea uitase locul unde fuseseră îngropaţi, deoarece mucenicii erau îngropaţi noaptea de frica necredincioşilor.
Cum în locul acela au început să se tămăduiască bolnavii, arhiepiscopul Toma al Constantinopolului (607-610) s-a dus acolo împreună cu un sobor de preoţi, s-au rugat, apoi au săpat în acel loc.
Mare le-a fost bucuria în momentul în care aceștia au găsit în acel loc trupurile a 17 mucenici.
Sfinte lor moaște erau întregi și nestricate, încât s-a împlinit cu dânșii Sfânta Scriptură: “Păzi-va Domnul toate oasele lor și niciunul dintr-însele nu se va zdrobi“.
Încă și bună mireasmă ieșea din ele, și făceau minuni, toate neputințele tămăduind și duhurile cele rele și viclene din oameni gonind.
Ele au fost luate cu evlavie, au fost duse într-o biserică și așezate spre închinare.
Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia a avut loc în anul 610 în timpul domniei împăratului Heraclie (610-641).
Identitatea acestor martiri a rămas multă vreme necunoscută.
Mulți ani mai târziu un anume Nicolae Caligraful s-a învrednicit de o descoperire dumnezeiască în care i s-au arătat numele a doi dintre sfinții mucenici.
Este vorba de Sfântul Andronic unul dintre cei 70 de apostoli și de Sfânta Iunia.
Aceștia sunt menționați de către Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani „Imbratisati pe Andronic si pe Iunia, cei de un neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos (Romani 16,7)..
Aflăm astfel că erau evrei de neam care trăiau atunci în Roma și că primiseră credința înaintea Sfântului Pavel, probabil la Ierusalim.
Ambii au trecut prin suferința închisorii pentru credință la fel ca Sfântul Pavel.
Zelul și dedicația lor pentru propovăduire i-a învrednicit de renume între apostoli adică între misionarii creștini.
Numele celorlalti mucenici ai lui Hristos carora le apartineau acele sfinte moaste sunt cunoscute numai de Dumnezeu.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Iunia era soția lui Andronic.
Erau la fel ca alte sfinte familii misionare precum Aquila și Priscilla, Sfântul Apostol Arhip, Filimon și soția lui Aphia.
De la Sfântul Ipolit Romanul mai aflăm faptul că Andronic a fost episcop în Pannonia.
Trecând la Domnul de moarte martirică, trupurile lor au fost îngropate într-un loc ascuns împreună cu trupurile a mulți alți martiri.
Moaştele sfinţilor mucenici au fost îngropate din nou cu toată cuviinţa.
Împăratul Andronic Comnenul (1182-1185) a zidit deasupra lor o Biserică frumoasă, îndemnat fiind şi de dragostea către Sfântul Apostol Andronic, al cărui nume îl purta.
Și așa, Apostolii și Mucenicii Domnului, ale căror nume au rămas necunoscute, se pomenesc în data de 22 februarie, în ziua de Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia.
Tropar – Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Andronic a fost rudă cu Sfântul Apostol Pavel și unul din Cei Șaptezeci de Apostoli.
El este menționat în Epistola către Romani 16,7 și este pomenit în Biserica Ortodoxă la 17 mai și la 30 iulie.
El a fost hirotonit episcop în Panonia, dar în loc să stea într-un singur loc, el a propovăduit în întreaga Panonie împreună cu Sfânta Iunia ca ajutoare a sa.
Prin credință, ei au convertit mulțime de păgâni la Hristos, au distrus multe temple ale idolilor, au alungat demoni, au făcut minuni și au vindecat orice fel de boală sau suferință trupească. Amândoi au avut parte de moarte mucenicească.
Sfintele lor Moaște au fost descoperite în împrejurimile Constantinopolului, lângă poarta Evghenia, pe vremea patriarhului Toma I al Constantinopolului (607-610).
Mai apoi, în secolul al XII-lea, împăratul Andronic I Comnenul (1183-1185) a construit o frumoasă biserică pe locul unde moaștele sfinților au fost descoperite și cinstite
Apostolul Iunia
Sfânta, slăvita și întru tot lăudata Iunia apostolița se numără printre Cei Șaptezeci.
Ea este pomenită de Biserica Ortodoxă pe 17 mai, împreună cu Sfântul Andronic și pe 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci.
Cei Șaptezeci de Apostoli au fost aleși de Mântuitorul Iisus Hristos însuși și trimiși să propovăduiască.
Ei au fost aleși după o vreme de la alegerea Celor Doisprezece Apostoli (Luca 10,1-24).
Sfinții Iunia și Andronic erau rude ale Sfântului Apostol Pavel.
Sfântul Pavel o menționează împreună cu Sfântul Andronic într-una din Epistolele sale:
Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunia, cei de un neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos (Romani 16,7).
Slujba în cinstea acestor sfinți spune că ei au suferit mucenicia pentru Hristos.
Imnografie
Tropar (glasul al 3-lea) :
Sfinților Apostoli, rugați pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Pentru prăznuirea din 17 mai:
Condac (glasul al 2-lea):
Cunoscuți însoțitori ai Apostolilor și adevărați slujitori ai lui Iisus
v-ați dovedit a fi sfințiți vestitori ai venirii Sale;
căci, primind Harul Duhului, slăviților Andronic și Iunia,
străluciți ca niște candele până la marginile lumii.
Condac (glasul al 8-lea) :
Pe steaua cea prealuminoasă, care cu lumina dumnezeieștii înțelepciuni a luminat neamurile,
pe Andronic Apostolul lui Hristos, împreună cu înțeleapta Iunia,
care s-a nevoit cu dânsul în propovăduire, să-i lăudăm, strigând :
Rugați-vă neîncetat lui Hristos pentru noi toți.
Pentru prăznuirea din 30 iulie:
Condac (glasul al 4-lea):
Vițe v-ați arătat viei lui Hristos, înțelepților Sila, Silvan, Crescent, Epenet și Andronic, dătătoare de struguri întru fapte bune, care izvorăsc nouă vinul mântuirii, pe care primindu-l, ne umplem de veselie și prăznuim cinstită pomenirea voastră, întru care rugați-vă ca să se dăruiască nouă mare milă și iertare greșelilor.
Iconografie
Dionisie din Furna arată, în Erminia sa (Sophia, București, 2000, p. 149) că Sfântul Apostol Andronic trebuie zugrăvit în chipul unui tânăr episcop, fără barbă (“spân”).
Sfânta Iunia apostolița se zugrăvește împreună cu Sfântul Apostol Andronic, după chipul Sfintelor mucenițe, purtând în mână o cruce. Dionisie din Furna nu dă indicații specifice de reprezentare în Erminia sa (Editura Sophia, București, 2000).
cititi mai mult despre Aflarea moaştelor Sfinţilor Mc. din Evghenia Constantinopolului nsi pe: doxologia.ro; pravila.ro
Aflarea moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia
Aflarea moaștelor Sfinților Mc. din Evghenia Constantinopolului (610) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
În acel loc unde au fost îngropate a început a se da bolnavilor diferite tămăduiri, așa voind Dumnezeu, ca să fie robii lui arătați și cinstiți.
În vremile păgânilor împărați ai Romei fiind multe prigoniri asupra creștinilor și nenumărați mărturisitori ai numelui lui Iisus Hristos făcându-se mucenici cu diferite morți, iar trupurile lor cele sfinte lăsându-le neîngropate, spre mâncarea fiarelor și a păsărilor, se luau în taină de către credincioși și se îngropau cu cinste în locuri ascunse, prin case sau prin grădini. În acest fel și în locașurile Evgheniei au fost îngropate mulțime de moaște ale sfinților mucenici care au pătimit pentru Hristos și au rămas neștiute mulți ani. Încetând păgânătatea elinească și tiranii cu sunet pierind, iar împărații creștini luând cârmuirea, s-a luminat toată lumea cu lumina dreptei credințe și Biserica lui Hristos era în liniște adâncă. Atunci și sfintele moaște ale mucenicilor din Evghenia au fost scoase din pământ ca niște făclii de sub obroc, prin dumnezeiasca descoperire, adică cu minune.
În acel loc unde au fost îngropate a început a se da bolnavilor diferite tămăduiri, așa voind Dumnezeu, ca să fie robii lui arătați și cinstiți. Atunci a mers acolo arhiereul, cu clerul bisericesc și, săpând în acel loc, au aflat multe moaște ale sfinților mucenici, ale căror nume le știe numai Dumnezeu, Cel ce i-a scris pe ei în cartea vieții, sus în cer. Aceste sfinte moaște erau întregi și nestricate, încât s-a împlinit cu dânșii Sfânta Scriptură: „Păzi-vă Domnul toate oasele lor și niciunul dintr-însele nu se va zdrobi”. Încă și bună mireasmă ieșea din ele, și făceau minuni, toate neputințele tămăduind și duhurile cele rele și viclene din oameni gonind. Apoi s-au dus cu slavă în biserică, cu sobor mare de popor credincios, cu psalmi și cu cântări. După acestea s-a descoperit unui cleric, cu numele Nicolae, care era bărbat îmbunătățit, că între multele moaștele mucenicești ce s-au aflat în Evghenia, sunt și moaștele Sfântului Andronic, unul din cei 70 de apostoli, și ale Iuniei, ajutătoarea lui, pe care îi pomenește Sfântul Apostol Pavel în epistola către romani, zicând: „Închinați-vă lui Andronic și Iuniei, rudeniile mele, și împreună robiților mei, care sunt vestiți între apostoli”.
Timotei de la Simboli (†795)
foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Timotei de la Simboli
Cuviosul Timotei de la Simboli a fost un călugăr ascet cu viață sfântă din Olimpul Bitiniei în secolul al VIII-lea, în timpul luptelor pentru cultul icoanelor.
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 21 februarie.
Acest fericit, intrând de tânăr în viața monahală a dus viață ascetică în mănăstirea semi-eremitică de la Simboli, în Muntele Olimp (Bitinia), care a fost întemeiată de sfântul Teoctist și unde a trăit și cuviosul Platon (prăznuit la 4 aprilie) înainte ca să devină egumen al Mănăstirii vecine Sacudion.
Și stingându-și cu totul săltările patimilor cu multă înfrânare și cu neîncetate rugăciuni și ajungând mai presus de patimi, s-a arătat vas ales al Sfântului Duh, rămânând până la sfârșitul vieții sale în feciorie și sufletește și trupește.
Pentru aceasta a și avut tăria să mărturisească credința adevărată înaintea persecutorilor iconoclaști.
A primit și darul tămăduirilor; căci și demonii din oameni a alungat, și toate celelalte boli a tămăduit.
Astfel viețuind și ajungând la bătrâneți bune, și-a săvârșit viața, mutându-se la Domnul către anul 795.
Moaștele sale erau cinstite în mănăstirea sa din Simboli.
Troparul Sfântului Cuvios Timotei din Simboli, glasul al 4-lea
Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.
Condacul Sfântului Cuvios Timotei din Simboli, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…
Ca o stea luminoasă de la Răsărit strălucind, ai luminat în inimile credincioşilor faptele bune ale minunilor tale, purtătorule de minuni, de Dumnezeu Înţelepţite Timotei.
Viața Sfântului Cuvios Timotei
Sfântul Cuvios Timotei (†795) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Cuvios Timotei s-a învrednicit a lua darul tămăduirii și putere asupra diavolilor și făcea minuni cu rugăciunile sale, tămăduind toate neputințele și izgonind de la oameni duhurile cele viclene.
Lângă muntele Olimpului era un loc pustiu, ce se numea Simvoli, și o mănăstire într-însul. În acea mănăstire era arhimandrit cuviosul Teoctist, un bărbat îmbunătățit, de care și cuviosul Platon mărturisitorul se povățuia spre viața monahicească.
La acest fericit arhimandrit Teoctist se afla unul din ucenici, adică acest cuvios Timotei, care din tinerețe a primit viața monahicească și se nevoia în post, în înfrânare și în rugăciunile cele de toată noaptea, omorându-și cu totul zburdările cele pătimașe.
El a fost nepătimaș și desăvârșit până la sfârșitul său, fiind feciorelnic cu trupul și cu sufletul, pentru că a pus așezământ ochilor săi, din tinerețile sale, ca să nu privească niciodată la fața femeiască.
De aceea, s-a învrednicit a lua darul tămăduirii și putere asupra diavolilor și făcea minuni cu rugăciunile sale, tămăduind toate neputințele și izgonind de la oameni duhurile cele viclene.
Apoi a trecut din loc în loc mulți ani, viețuind singur prin munți și prin pustietăți întru Dumnezeu, și cu rouă de lacrimi răcorindu-și sufletul în neîncetatele rugăciuni.
Într-o viață ca aceasta petrecându-și zilele, a ajuns la adânci bătrâneți și s-a dus către Domnul.
Eustatie al Antiohiei (cca 270 – 337)
foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Eustatie al Antiohiei
Cel întru sfinți părintele nostru Eustatie (sau Eustațiu) a fost arhiepiscop al Antiohiei în timpul disputelor legate de arianism din prima jumătate a secolului al IV-lea. A fost un apărător hotărât al învățăturii ortodoxe de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 21 februarie.
Eustatie s-a născut în Side, Pamfilia (provincie romană din Asia Mică) în jurul anului 270. Se cunosc puține lucruri din viața sa timpurie. El a devenit episcop de Beroea (În prezent orașul Alep din Siria), în anul 320. În 325, el a fost ridicat la demnitatea de episcop al Antiohiei de către sfinții părinți întruniți la Primul Sinod Ecumenic.
Sf. Eustatie a fost un teolog remarcabil, care, de asemenea, avea și o cunoaștere largă a științelor laice.
Participând la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), i s-a acordat onoarea de a fi printre primii episcopi care au prezidat lucrările sinodului. El s-a numărat printre opozanții proeminenți ai lui Arie și s-a luptat cu zel împotriva arianismului și pentru puritatea credinței ortodoxe. A continuat această luptă și după încheierea lucrărilor sfântului sinod și adoptarea Crezului de la Niceea. Astfel, el a refuzat să primească orice arian ca preot în eparhia sa și a scris încontinuu împotriva lor, atrăgându-și astfel ostilitatea acestora (printre care Eusebiu de Cezareea și Eusebiu de Nicomidia).
În anul 331, adversarii arieni ai lui Eustatie l-au convins să convoace un sinod în Antiohia, însă acolo, prin folosirea unor martori mituiți, l-au acuzat pe episcop de sabellianism și de adulter.[1]. Foarte repede, Eustatie a fost depus, fără un proces corect, cu încălcarea regulii apostolice că acuzațiile împotriva clericilor trebuie să fie susținute de cel puțin doi martori. El a fost exilat la Traianopolis, în Tracia, cu toate că femeia care îl acuzase de adulter a recunoscut că mințise, mărturisindu-și păcatul în fața clerului și poporului.
Cu toate că poporul din Antiohia, care îl iubea și îl venera, era indignat față de tratamentul la care fusese supus Eustatie, acesta le-a cerut să oprească protestele, dar să rămână fideli credinței ortodoxe. El a fost însoțit în exil de către un grup mare de clerici care i-au rămas loiali.
Sf. Eustatie a continuat cu același zel lupta sa împotriva ereziei ariene și în timp ce s-a aflat în exil. El a trecut la Domnul în anul 337, la Traianopolis, Tracia (actualmente Alexandroupolis, în nord-estul Greciei). În 482, în timpul domniei împăratului Zenon, moaștele lui au fost traduse din Tracia la Antiohia, spre marea bucurie a oamenilor de acolo, care au ieșit în întâmpinare „cale de vreo optsprezece mile, și l-au primit cu cântări, cu lumină și cu tămâieri.[2] Pe sfântul Eustatie l-a cinstit cu laude și Sf. Ioan Gură de Aur.
Troparul Sfântului Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.
Troparul Sfântului Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei (în limba greacă)
Cântarea 1. glasul al 7-lea. Irmos: Lui Dumnezeu, Celui Ce…
Stih: Sfinte Părinte Eustatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cel ce stă în fruntea părinţilor, ca pe unul ce s-a îmbrăcat prin har cu Cuvântul, pe Marele Eustatie, cu cântări să-l lăudăm.
cititi mai mult pe doxologia.ro
Viața Sfântul Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei
Sfântul Ierarh Eustatie, Arhiepiscopul Antiohiei (cca 270 – 337) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Ierarh Eustatie a fost cu adevărat vrednic de o dregătorie ca aceasta, ca unul ce era vestit, cu viață sfântă, cu înțelepciune și cu mare râvna pentru dreapta credință, care a și fost arătată la Întâiul Sinod de la Niceea, al Sfinților Părinți, pe vremea împărăției lui Constantin cel Mare.
Filogonie, arhiepiscopul Antiohiei, murind, a luat după dânsul scaunul acest fericit Evstatie, bărbat cu adevărat vrednic de o dregătorie ca aceasta, ca unul ce era vestit, cu viață sfântă, cu înțelepciune și cu mare râvna pentru dreapta credință, care a și fost arătată la întâiul Sinod de la Niceea, al Sfinților Părinți, pe vremea împărăției lui Constantin cel Mare. Nevoindu-se cu Sfinții Părinți asupra lui Arie, a vădit eretica părere hulitoare a aceluia care zicea că Fiul lui Dumnezeu este făptură, iar nu făcător, străin de părinteasca cinste și putere. Deci, Sfântul Eustatie rușinând și dând blestemului acel hulitor eres și mărturisind pe Fiul că este de o ființă cu Tatăl, a pornit pe eretici spre zavistie, dar mai ales pe Eusebie al Nicomidiei și pe Teognie al Niceei.
După moartea marelui Constantin, luând împărăția Constandie, fiul său, a luat și eresul lui Arie și, foarte mult apărându-l, a dat putere arienilor ca să izgonească și să facă rău Bisericii dreptcredincioșilor; întărind erezia cu acea fără de lege și nedreaptă stăpânire.
Atunci, Eusebie al Nicomidiei, cel mai sus pomenit, după izgonirea Sfântului Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, mergând la Ierusalim cu Teognie al Niceei, a intrat în Antiohia și acolo, adunând sinod nedrept asupra arhiereului lui Hristos, Eustatie, l-a scos din scaun și din cinste l-a lepădat, scornind asupra lui pricini nedrepte. Pe de o parte ziceau că n-ar crede drept, ci eretice, ca și Sauelie; iar pe de alta, cum că ar petrece în necurăție. Căci Eusebie plătise o femeie desfrânată cu daruri mari ca să clevetească asupra sfântului, ca și cum de la dânsul luând în pântece, ar fi născut prunc. Deci, a intrat femeia aceea în mijlocul sinodul, purtând pruncul pe mâini, clevetind și strigând că de la arhiepiscopul Eustatie a zămislit și a născut.
Cei ce judecau au poruncit femeii să-și întărească cuvântul cu jurământ; și s-a jurat ticăloasa că nu de la altul, ci de la Eustatie are pruncul. Deci, judecind sinodul, a oprit pe sfânt și l-a trimis în surghiun. Iar nevinovatul mărturisitor al lui Hristos, Eustatie, răbdând acea nedreaptă clevetire și izgonire, fiind în surghiun, s-a mutat către Domnul și s-a dus în patria cerească. Iar femeia aceea care a clevetit pe sfânt, a căzut în boală cumplită și grea. Apoi, cunoscând că asupra ei era pedeapsa lui Dumnezeu pentru clevetirea cea nedreaptă și defăimarea sa asupra nevinovatului și curatului arhiereu, a mărturisit adevărul că a fost plătită cu aur ca să grăiască lucrul cel de desfrânare asupra sfântului, cum și de cine se plătise. Iar dacă a jurat că de la Eustatie a zămislit, este drept, dar acesta era Eustatie fierarul, iar nu arhiepiscopul Eustatie.
Apoi trecând 100 de ani și Zenon ținând împărăția grecească, s-a adus din surghiun cinstitul și sfântul trup al celui între sfinți părintelui nostru Eustatie Mărturisitorul, în Antiohia, cu mare cinste, tot poporul ieșind întru întâmpinarea lui, ca la 18 stadii și mai departe, cu cântări, cu lumânări și tămâieri, slăvind pe Hristos Dumnezeu, Cel împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în veci. Amin.