Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 – 1831)
Portret de Jakob Schlesinger, 1831, anul morții lui Hegel
foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org
Georg Wilhelm Friedrich Hegel
Georg Wilhelm Friedrich Hegel (n. 27 august 1770, Stuttgart – d. 14 noiembrie 1831, Berlin) a fost un filozof german, principal reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea.
Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 – 1831) Portret de Jakob Schlesinger, 1831, anul morții lui Hegel – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Biografie
Familie și mediu 1770-1788
Hegel s-a născut în 27 august 1770 la Stuttgart, în Ducatul Württemberg, într-o familie protestantă.
Tatăl său, Georg Ludwig Hegel (1733-1799), era înalt funcționar la curtea de conturi a ducelui de Württemberg.
Mama sa, Maria Magdalena Fromm (1741-1783), provenea dintr-o familie cultivată de juriști și a participat la formarea intelectuală a fiilor săi până în pragul morții sale premature.
Sora sa, Christiane, a predat la Stuttgart și a fost internată într-un azil psihiatric.
Fratele său mai mic a fost căpitan în armata napoleoniană, în perioada campaniei din Rusia.
Wilhelm va studia în gymnasium-ul din orașul său natal, unde va fi un școlar model.
Sora sa mărturisește că el învățase prima declinare latină la vârsta de cinci ani și că perceptorul său i- a oferit o ediție a dramelor lui Shakespeare la aniversarea vârstei de 8 ani.
La 10 ani tatăl său îi dă primele lecții de geometrie și astronomie.
Tragediile grecești erau lectura sa favorită. La fel de mult îl interesau fizica și botanica.
Hegel însuși își amintea că învățase, la 11 ani, definițiile lui Christian Wolf, astfel că figurile și legile silogismului, care stau baza logicii (iar acest fapt este luat de Jacques Derrida ca un argument în polemicile privitoare la vârsta potrivită pentru o educație filosofică.
Formarea sa la Stuttgart stă sub principiile iluminismului și se bazează pe textele clasice ale Antichității.
Hegel arată o preferință pentru limba și cultura greacă.
Traduce tratatul Asupra sublimului de Longin, Manualul lui Epictet și Antigona lui Sofocle.
Face note de lectură de literatură, estetică, fiziognomie, matematici, fizică (teoria culorilor), pedagogie, psihologie, teologie și filozofie.
Scrie bine în franceză când redactează note asupra lui Rousseau.
Studii 1788-1793
Hegel se dăruiește teologiei și intră, la vârsta de 18 ani, la seminarul din Tübingen (numit Stift) pentru a-și realiza studiile universitare. Aici studiază filozofia, istoria, teologia și limbile clasice, latina și greaca, matematică și fizică.
În 1788 redactează un articol Despre avantajele pe care ni le procură lectura scriitorilor antici clasici greci și romani.
Aici îi cunoaște pe Friedrich Hölderlin și pe Friedrich Wilhelm Schelling, cu care leagă o strânsă prietenie plantând împreună Copacul Libertății.
Este fascinat de lucrările lui Spinoza, Kant, Rousseau și urmărește cu entuziasm evenimentele Revoluției franceze.
În 1790 obține titlul der “Magister der Philosophie” cu o lucrare asupra problemei morale a obligațiilor, unde opune dualismului kantian ideea unității rațiunii cu sensibilitatea.
Apoi se înscrie la Facultatea de Teologie unde urmează cursuri despre istoria Apostolilor, a psalmilor și a Epistolelor, despre filosofia stoicului Cicero, despre istoria filozofiei, despre metafizică și teologie naturală și decide, între altele, să se înscrie la cursuri de anatomie.
Timp de opt ani lucrează ca profesor particular în diverse familii din Berna și Frankfurt am Main, până în 1801, când devine docent la Universitatea din Jena și scrie lucrarea “Diferența între sistemele lui Fichte și Schelling“.
Împreună cu Schelling fondează revista “Kritische Zeitschrift der Philosophie”. În 1807 publică lucrarea sa fundamentală “Fenomenologia spiritului” (Phänomenologie des Geistes).
Între 1808 și 1816 este rectorul gimnaziului din Nürnberg și publică lucrarea “Știința logicii” (Wissenschaft de Logik, 1812-1816). În 1818, după o scurtă activitate la Universitatea din Heidelberg, ocupă catedra de filozofie la Universitatea din Berlin, care aparținuse lui Fichte, și începe, în prelegerile ținute, să propage propria sa filozofie, ce va fi succesiv publicată în “Enciclopedia științelor filozofice” (Enzyklopädie der philosophischen Wissenschaften, 1817-1830), cuprinzând filozofia dreptului, a istoriei, religiei, istoria filozofiei etc.
Hegel moare la 14 noiembrie 1831 în Berlin, victimă a unei epidemii de holeră.
Opera filozofică
Filozofia lui Hegel este o filozofie a spiritului absolut și a dezvoltării sale dialectice, care constituie realitatea și evoluția sa. Această filozofie este în mod esențial determinată de noțiunea de “dialectică”, care este în același timp un concept, un principiu al cunoașterii și al mișcării reale care guvernează existența lumii sau, după Hegel, istoria “Ideii”, care după ce s-a exteriorizat în natură, revine la sine pentru a se realiza în formele culturale, urmând o ierarhie formală a unui conținut identic: artă, religie, filozofie. Într-un cuvânt științificarea logicei.
Dialectica
Dialectica cu cele trei momente – teză, antiteză, sinteză – nu este o metodă, ea decurge logic din dezvoltarea și evoluția realității. Dialectica este însăși natura lucrurilor, filozofia descrie realitatea și o reflectă.
În domeniul spiritului, dialectica este istoria contradicțiilor gândirii, pe care ea le depășește trecând de la afirmație la negație și de aici la negarea/completarea negației.
Această concepție asupra contradicției presupune că, între elementele opuse, există totdeauna o relație: ceea ce exclude trebuie să includă contrariul care îi este opus.
Totul se dezvoltă prin unitatea contrariilor, și această mișcare reprezintă existența în totalitate.
Fenomenologia spiritului
După Hegel, fenomenologia este “știința experienței conștiinței“.
În acestă operă se descrie evoluția progresivă și dialectică a conștiinței, de la prima opoziție imediată între ea și obiect, la conștiința de sine, rațiune, spirit și religie, până la cunoașterea absolută în care “noțiunea corespunde obiectului și obiectul noțiunei”.
Fenomenologia începe deci prin descrierea conștiinței în general, opusă unui obiect.
Un moment al dialecticei conștiinței poate fi adevărat în el însuși, sau fals pentru cel care unifică toate momentele într-o singură totalitate.
Astfel spus, orice act de conștiință începe prin eroare, dar accede la adevăr în totalitatea istoriei sale.
Scopul fenomenologiei este deci descrierea esenței integrale a omului/theului în totalitate, cu posibilitățile lui cognitive și afective.
Fenomenologia este divizată în trei părți: studiul conștiinței în general, conștiința de sine și rațiunea.
Conștiința în general
Aceasta este conștiința lumii exterioare, în măsura în care omul este opus lumii. Există trei nivele de conștiință:
- Sensibilitatea sau certitudinea imediată a unui obiect exterior.
- Percepția sau confirmarea sensibilității.
- Înțelegerea sau sesizarea esențialului din obiecte.
Conștiința de sine
Omul ia cunoștință de el însuși prin opoziție față de lumea exterioară, conștiința de sine este intuiția “eului” ca persoană.
Rațiunea
Rațiunea este conștiința revenită la ea însăși din lumea transcendentală, în măsura în care devine interesată la observația naturii.
Ea este expresia științei moderne, dorința de a descrie fenomenele și de a le descoperii legile.
Filozofia istoriei
După Hegel, rațiunea guvernează lumea și se realizează în istorie.
Această raționalitate integrală a istoriei implică afirmarea că dezvoltarea se realizează în forma cea mai completă morala și libertatea.
Obiectivul istoriei nu îl constituie indivizii în existența lor singulară, ci totalitatea poporului și spiritul său (Volksgeist).
Evoluția dialectică a spiritului universal parvine în final la ideea de Stat, în care se găsesc reunite moravurile, arta și dreptul.
Obiectivul istoriei este deci Statul și libertatea pe care el o realizează.
Interpretările și influențele filozofiei lui Hegel
După moartea lui Hegel, discipolii lui s-au divizat în două tabere.
Hegelianii de “dreapta” erau grupați în corpul universitar din Berlin și reprezentau conservatismul politic al epocii de restaurație după căderea lui Napoleon.
“Stânga”, cunoscută și ca “Tinerii Hegeliani”, interpretau filozofia lui Hegel în sens revoluționar, preconizând ateismul în religie și democrația liberală în politică.
Dintre aceștia sunt de menționat Bruno Bauer, Ludwig Feuerbach, Max Stirner și – mai ales – Karl Marx.
La Marx, idealismul este transformat în materialism iar de la legile dialectice ale evoluției istorice se ajunge la ideologia luptei de clasă, la sfârșitul căreia nu mai regăsim spiritul întors la sine însuși, ci o societate comunistă lipsită de clase, presupusă liberă.
Opere principale
- Phänomenologie des Geistes (“Fenomenologia spiritului”, 1807)
- Wissenschaft der Logik (“Știința logicei”, 1812/1816)
- Enzyklopädie de philosiphischen Wissenschaften (“Enciclopedia științelor filozofice”, Logica – numita si Logica mica, Filozofia naturii & Filozofia spiritului 1817-1830
- Grundlinien der Philosophie des Rechts (“Bazele filozofiei dreptului”, 1819)
- Vorlesungen über die Ästhetik (“Prelegeri despre estetică”, in 2 volume 1817-1829)
- Vorlesungen über die Philosophie der Geschichte (“Prelegeri de filozofie a istoriei”, 1822-1831)
- (Prelegeri de filozofie a religiei)
- (Note despre Platon)
- Prelegeri de istorie a filozofiei, 1-2, Ed, Academiei, 1963
cititi mai mult despre Georg Wilhelm Friedrich Hegel si pe en.wikipedia.org
Sfântul Mucenic Fanurie (Secolul al VII-lea)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org; pravila.ro
Sfântul Mucenic Fanurie
Sfântul Mucenic Fanurie este un sfânt mucenic popular în Bisericile Ortodoxe din Răsărit, care s-a nevoit în primele secole creștine, după tradiție, în insula Rodos – Grecia, de unde se crede că era de loc.
Prăznuirea lui se face la 27 august.
Sf. Mc. Fanurie (Secolul al VII-lea) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Viața
Prolog
Sfântul, nu se știe când s-a dus spre Domnul, căci nu se știe când i s-a tăiat capul și nici numele cetății nu s-a reținut.
În anul 1500 d.Hr. niște păstori pășteau turmele în valea unor munți prăpăstioși, în tot acest timp, vârful celei mai grozave râpi era luminat de o lumină care nu s-a stins tot timpul.
Când păstorii și-au făcut bani suficienți, s-au gândit să se întoarcă la casele lor, din mare depărtare fiind fiecare, dintre cei mai curajoși, bănuind că în vârful acelui munte era o comoară, s-au legat cu frânghii groase și ceilalți i-au ajutat și s-au suit la acea înălțime.
Era acolo o peșteră, în care erau sfintele moaște, și ardea o făclie mare, aceea pe care o văzuseră tot timpul păstorii, iar pe pieptul sfintelor moaște era o piele de dobitoc pe care era scris cu ceva tare toată viața Sfântului Mare Mucenic Fanurie pe care o redăm mai jos.
Copilăria și mama
În cetatea părinților acestui sfânt era un mare negustor – tatăl acestui sfânt – cel mai bogat din acele locuri, care avea 13 băieți dintre care cel mai mare era Fanurie, care avea atunci 12 ani.
Şi cum era obiceiul locului, acesta urma filosofia; era blând, silitor la carte, foarte milostiv, dar era păgân ca și întreaga lui familie. Mama lui era bună și frumoasă, avea tot ce-i trebuie, dar nu voia să știe despre treburile și averea soțului ei.
Într-o zi, înapoindu-se cu mulți bani și lucruri, soțul ei a fost atacat, ucis și jefuit, iar datornicii îndată ce au auzit aceasta, deși ei aveau de dat, au venit să ceară ce nu li se cuvenea.
Astfel, în scurt timp, mama lui a rămas săracă, locuind într-o bucătărie, dar și acolo ea era năpăstuită, fără nici un mijloc de a se hrăni cu cei 13 copii.
Într-o zi Fanurie a povestit de mama sa unui copil, că mama sa era o sfântă pentru că toată ziua plânge și se roagă, dar că ei, copiii, au mâncare și sunt îngrijiți, însă nu știe de ce mama lui se îmbracă în haine tot mai sărăcăcioase.
Ei, copiii nu o supărau, dar ea plângea toată ziua.
Atunci prietenul său i-a spus următoarele: “Bine, bine, păzește tu pe mama ta într-o seară și să-mi spui mie a doua zi când ne vom vedea la școală dacă e sfântă sau nu.”
Atunci copilul Fanurie a pândit-o și seara după ce mama sa le-a dat să mănânce și i-a culcat pe toți, fiind sigură că toți copiii ei dorm, și-a spălat fața, s-a uns cu aromate, și-a pus vălul și haine scumpe cum nu mai văzuse niciodată Sfântul Fanurie și a plecat.
Copilul a urmărit-o și a văzut-o că a intrat într-un local de noapte, de petrecere, unde majoritatea oamenilor din local erau beți.
Mama lui juca în acest local și avea primul număr; în timpul jocului cânta plângând, căci n-ar fi vrut copiii să afle prin ce sacrificii le câștigă hrana de toate zilele, ca să fie cu ei.
Iar oamenii din local o credeau beată și în această stare în care se afla era mai mult decât frumoasă.
Atunci Fanurie s-a apropiat de tribună și a strigat o dată tare: “Mamă!”
La glasul copilului, mama, de groază și de durere că a fost descoperită de fiul ei cel mai mare, a căzut jos.
Plecând din local, Fanurie a părăsit cetatea și s-a dus la malul unei ape mari, care curgea în apropierea acelei cetății – nu cu puține greutăți, căci își zdrobise picioarele de pietre în fuga lui disperată.
Botezul și pustia
La malul apei, a văzut niște păstori care voiau să treacă pe celălalt mal cu o corabie.
El i-a rugat atunci să-l treacă și pe el dincolo. Păstorii plecând în ale lor, Fanurie a rămas singur pe țărm.
În acea pustietate sălășluia un pustnic bătrân care de 65 de ani nu mai văzuse chip omenesc, fiind foarte îmbunătățit și plăcut Domnului, care dându-i un toiag Domnul, i-a zis:
“Du-te repede la malul apei și ia de acolo pe plăcutul Domnului Dumnezeu Fanurie, ca fiind ales de Domnul, să fie ajutător celor în nevoi.
Deși de la chilia Sfântului și până la malul apei era cale de trei zile, având de coborât un munte foarte aspru – prin puterea lui Dumnezeu – Sfântul a ajuns lângă Fanurie, după o oră și a spus copilului:
“Vino la mine Fanurie!” Iar copilul auzind numele său a răspuns: “Au tu ai cunoscut pe tatăl meu?”
Apoi a mai zis așa:
“Dacă ai fi cunoscut tu pe mama mea; mai bine aș fi rămas aici să mă mănânce fiarele sălbatice”.
Sfântul mirându-se întru sine, a tăcut.
Şi iarăși, prin minune, au suit muntele cel cumplit într-un ceas, drum care cu piciorul nu se putea face decât în opt zile, fiind foarte stâncos și prăpăstios.
Aici, în peștera sfântului celui bătrân, a trebuit să se lupte cu asprimea firii lui Fanurie, ca să-l facă creștin și totodată, ca să-l facă să ierte pe mama sa.
După botezare, Fanurie a fost slobozit să se ducă în cetate ca să ia iertăciune de la mama sa și să vadă cum este situația fraților săi.
Dar, înapoindu-se în cetate, a aflat că mama lui nu căzuse leșinată, ci chiar moartă în acea noapte, iar frații săi, după ce a fost îngropată ea, s-au împărțit între neamuri, fără să știe unde se găsește fiecare.
Fanurie s-a întors înapoi în pustie, nemaiavând nici o legătură cu cele lumești.
Şi atât a sporit în cele duhovnicești după aceea, întrecând chiar pe acel sihastru cu post și rugăciuni, și era atât de milostiv, că făcând și lucrând ogoarele, alerga adunându-le și hrănea pe drumeți, aducând pe spatele său și apă de băut.
Hrana lui, la început, timp de trei ani, a fost din trei în trei zile, mâncând atâta pâine muiată cât lua cu două degete dintr-o sticlă, stăpânindu-se mult, a nu lua nici apă, iar după aceea, a început a mânca, numai sâmbăta și atunci destul de puțin.
El se împărtășea des cu Dumnezeieștile Taine, cerceta pustnicii din acea pustie, și se ostenea mult, pentru a căra cu mâinile atât rădăcini pentru hrană, cât și să scoată pietre, de pe prea puținul pământ din preajma chiliei lor pustnicești – semănând puține legume și cine va putea spune privegherile lui de toată noaptea, arșița și gerul, căci coliba lui fiind dincolo de munte, nu avea acoperiș, cerând Domnului Dumnezeu, ca prin această răbdare, să-i dea și lui, dincolo de moarte, un acoperiș în cerul Său cel dumnezeiesc.
Şi atâta milostenie avea, încât și pe fiarele care se atacau între ele, le împăca, îngrijindu-le, dacă erau rănite și aranjându-le culcușuri bune, că nu de puține ori, l-a găsit părintele lui (pustnicul), culcat alături de vreun șarpe mare, care în timpul somnului lui Fanurie îl păzea în gura vizuinei ca să nu-l atace vreo altă fiară.
De asemenea, el avea darul, ca cei ce sunt atacați de multe fiare de prin pustietăți, să le certe pe ele și să le poruncească lor a se sălășlui mai departe într-o prăpastie și să nu mai supere pe vreun om, încât și fiarele cele mai de temut, când erau atacate de om sau de altă fiară mai puternică, deși nu aveau grai, întorceau ochii spre coliba lui Fanurie și îndată erau scăpate.
Deci s-a făcut iubit de toate pustiile, din împrejurimi și mai departe, iară toți locuitorii pustiului mulțumeau lui Dumnezeu că le-a trimis lor pe acel tânăr prea îmbunătățit, care și fiarele le îmblânzește și pe oameni îi tămăduiește.
Minuni și vindecări în prima cetate
Era în apropierea acelei pustii, o cetate mare și frumoasă, cu oameni foarte înrăutățiți și plini de boli și lucruri necurate.
La rugăciunea celor buni, a fost chemat să se ducă și să ajute în neputințe și în boli Sfântul, deși nu voia să părăsească pustia, totuși pentru locurile celor nevoiași și pentru rugămintea cuvioșilor pustnici de a-i milui, de a-i mângâia și de a-i tămădui, s-a supus și s-a dus în acea cetate.
Şi cine va spune marea lui bunătate către cei săraci, în special către văduve și orfani, gândindu-se la frații Iui și la mama lui, că niciodată, o rugăminte a acestora nu a rămas neascultată, vindecând bolile cele mai cumplite, dregând și îndreptând ochii orbilor, ajutând surzilor să audă, precum și muților din naștere, numai cu rugăciunea sa, cu lacrimi, către Dumnezeu, nemâncând niciodată până nu se împlinea rugăciunea, neodihnindu-se pe patul său și multe șiroaie de lacrimi vărsa, că și hainele și le uda de la lacrimi.
Căci așa spunea fericitul și preafericitul:
“Miluiește, Doamne, pe acești necăjiți, că zidirea Ta sunt, deschide ochii, ca să vadă frumusețea cerului Tău și lumina zilei, și să nu mai fie ei cu picioarele zdrobite de pietre, nici cu rușinea neamului lor“.
Asemeni, cu lacrimi multe, se ruga pentru muți, pentru care spunea:
“Deschide buzele lor cele închise, luminează-le mintea, ca să Te slăvească pe Tine, și cu buzele lor să sărute chipul Tău cel nefăcut de mână și cu lacrimi să spele intrările în biserică, ca astfel să se proslăvească numele Tău cel sfânt“.
Iar pentru surzi se ruga cu mai multe lacrimi zicând:
“Auzi-mă pe mine, Doamne, în ceasul acesta, de acum și cercetează și deschide auzul robilor Tai, ridică greutatea neauzirii, ca auzind să audă glasul clopotelor Tale cele sfinte, sunetele roților și toate sunetele de pe pământ.”
Şi atât de mare era rugăciunea lui către Dumnezeu și plângerea, că uneori, și păgânii plângeau auzindu-i rugăciunile și văzându-i lacrimile.
Atât de frumos și de frumoase rugăciuni făcea către Dumnezeu, încât și pruncii cei sugari se apropiau de dansul cu mâinile lor nevinovate și necuvântători fiind îi spuneau:
“Mai rabdă puțin Fanurie și Tatăl tău cel din ceruri te va mângâia în curând, împlinind cererile tale“.
Sf. Mc. Fanurie (Secolul al VII-lea) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Prima pâră
Deci un an de zile a mers în toate laturile cetății, vindecând, mângâind și botezând și învățându-i dreapta credință, iar diavolul, urâtorul binelui, foarte s-a mâniat, fiindcă toți robii lui îi luaseră și-i îndreptaseră minunatul Fanurie, și prefăcându-se într-un tânăr străin s-a prezentat la împăratul acelei cetății, spunându-i că un tânăr s-a sălbăticit, spunând minciuni, despre Sfântul, că dorește ca toată cetatea să fie de partea lui și pe împărat să-l înlăture și că toate cele făptuite de el, nu sunt cu puterea lui Dumnezeu, ci cu vrăji, ca poporul să fie cu el și să poată înlătura pe împărat”.
Aceasta o spuneau răuvoitorii mincinoși, înțelegând buna credință a împăratului, că de când era Fanurie, ei nu mai puteau să fure din visteria statului și nici să mai facă răutățile cinstite.
După multe stăruințe și vorbe mincinoase, ei au hotărât ca împăratul să-l piardă și să-i taie capul, însă poporul, care văzuse atâtea minuni de la Sfântul, văduvele, orfanii și cei tămăduiți, chiar și nevrând Sfântul, l-au trecut la o altă cetate, făcându-se plângere mare cum nu se mai văzuse, pentru că se lipseau de bunătatea Sfântului și de marele lui ajutor, fără de nici o plată.
Pentru aceasta, poporul care cunoscuse dreapta credință prin Sfântul Fanurie – a făcut plângere de patruzeci de zile, cu post și rugăciune și nu se putea mângâia, pentru că Sfântul nu mai era cu dânșii.
Minuni și vindecări în a doua cetate
Astfel și în cea de a doua cetate, Sfântul a tămăduit, a povățuit și a mângâiat oamenii, ca și mai înainte, neprimind nici măcar pământ, pentru ostenelile sale, hrănindu-se în pustie cu rădăcini.
Şi iarăși a ridicat război satana și la fel a hotărât împăratul după sfatul sfetnicilor săi, să-l dea la moarte.
Ca și în prima cetate, poporul cu plângere tot atât de mare, l-a trimis cu sila, peste hotar în altă țară, unde în zilele acelea, se întâmplase că unica fiică a stăpânului cetății să moară și să fie chemați de mai multe ori vracii și toți slujitorii, hotărându-se să dea jumătate din împărăția sa celui ce o va aduce la viață, însă nu numai că nu au readus-o la viață, dar fiind de mai multe zile moartă, începuse a putrezi și deși se vărsau mirodenii și se ardea multă tămâie, mirosul ajungea până departe.
Una din slugile împăratului i-a spus:
“Împărate, este un tânăr frumos care vindecă orice boală, ba chiar și morții înviază, făcând rugăciuni către Hristos, despre care am auzit că a fost spânzurat pe lemn, dar nu le dă bolnavilor sau morților nici un fel de doctorie, nu se atinge de ei și nici nu primește ca plată o bucată de pământ“.
Acestea auzindu-le împăratul, degrabă a trimis să-l aducă înaintea sa, trimițându-i carte împărătească și făcând pregătiri de mare ospăț.
Sfântul Fanurie, n-a primit nici măcar călare să vină, deși era drum anevoios și ostenindu-se cu picioarele sale de mai multe zile de drum, s-a prezentat în fața împăratului.
A fost dus în camera moartei, unde poruncind să stea numai părinții, el și moarta, ca să nu vină popor – a lăcrimat către Dumnezeu mult rugându-se de dimineață până Ia miazăzi și era foarte mâhnit întru sine că nu era ascultat de Dumnezeu.
Atâtea lacrimi a vărsat, că se făcuse o băltoacă în jurul lui, încât și împăratul și împărăteasa se mirau de marea lui bunătate și de multa lui rugăciune, în acel ceas, o rază a strălucit deasupra moartei.
Atunci, Sfântul s-a ridicat în picioare, a prins mâna celei moarte și putrede și i-a zis:
“În numele lui Hristos Iisus Cel răstignit, scoală-te și vino înapoi la părinții tăi!”
Şi deodată, moarta cea putredă, a sărit drept în picioare, lepădând legăturile de pe dânsa și a strigat cu glas mare:
“Mare este Dumnezeul lui Fanurie căci în iadul cel mai de jos fiind, unde mă chinuiam împreună cu cei ce s-au închinat idolilor și eram batjocura și chinul dracilor, iadul m-a vărsat afară cu mare frică, temându-se la auzul numelui lui Fanurie. Deci, tată, mare este credința și mare este Dumnezeul creștinilor, iar toți dumnezeii păgânilor sunt draci“.
Împăratul a vrut să-i dea jumătate din împărăție Sfântului, dar el n-a primit nimic, ca întotdeauna.
S-a făcut deci petrecere în toată cetatea împăratului, iertând robii și slobozind pe cei din temniță, căci aceasta a fost plata pe care a cerut-o Sfântul Fanurie.
Iar împăratul cu toți oamenii săi, au cerut botezul și s-au făcut creștini.
Sfântul a plecat din cetate și a vindecat și a tămăduit ca și în celelalte cetății.
Deci s-au mâniat pe el toți vracii și cei ce făceau vrăji, căci i-a rușinat pe ei în fața împăratului, că nimic, nici vrăjile, nici leacurile lor nu au reușit să o învieze, iar Sfântul a înviat-o numai cu cuvântul.
Sf. Mc. Fanurie (Secolul al VII-lea) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
A doua pâră și pătimirea
Pentru aceasta, pâră mare au pornit împotriva lui, “numindu-l mare (vraci) și vrăjitor și spunând împăratului că Fanurie a ucis pe fiica lui cu vrăjile ca apoi să se prefacă că a înviat-o, ca astfel poporul să-L numească pe el împărat.
Împăratul auzind s-a umplut de mânie și strigând pe toți sfetnicii lui și pe cei necredincioși, care toți erau împotriva lui Fanurie, au hotărât să-i taie capul, dar fiind convins că e așa de mare vrăjitor, a chemat pe toți călăii cetății, și a tras la sorți pe trei, dintre cei mai aprigi, care nu-și mâncau pâinea lor până nu-și muiau mâinile în sânge.
Şi cine va putea spune batjocurile, bătăile cu pietre, scoaterea șuvițelor de piele de-a lungul trupului, smulgerea dinților, loviturile cu palme, scuipările și înțepăturile cu sulița peste tot trupul, peste care s-a turnat sare și oțet, ciuntirea chipului, adică tăierea mâinilor, a degetelor de la picioare și a urechilor, încât sângele de la față se împreuna cu cel de la picioare și uda țărâna drumului pe care trecea.
Fiecare păgân se străduia cum să-l chinuiască mai rău, iar Sfântul se ruga Domnului, ca și mucenicul Ştefan: “Iartă-le lor păcatele acestea că nu știu ce fac, că mai mult îmi este mie cununa mucenicească pentru care eu le mulțumesc.”
Pentru aceasta s-a pornit plângere mare de către poporul creștin și de cei tămăduiți de către Sfântul, pentru că l-au chinuit așa de cumplit pe el care nu făcuse decât bine tuturor.
Dar Sfântul era vesel că merge mai degrabă la plăcutul lui, Hristos.
Astfel, a pornit Sfântul Fanurie la locul de osândă având vârsta de 19 ani, el mergea cu mare bucurie, ca să se ajungă cât mai curând către Hristos cel prea iubit, că ii ajungea lui călătoria pe acest pământ.
De o parte mergeau creștinii cei tămăduiți, văduvele și orfanii cetății, cu plângere spunând:
“Cum vom pierde pe cel ce ne-a iubit pe noi?
Cum se vor închide ochii prea frumoși care au deschis ochii noștri orbi din naștere?
Cum se va închide gura cea de miere curgătoare care ne-a dat graiul, nouă celor muți, fără de glas?
Cum se vor astupa urechile celui ce s-a milostivit de plângerea și durerea noastră, miluind pe orfani, mângâind pe văduve și aducând bucurie pe fețele celor ce n-au cunoscut decât întristarea și lacrimile?
Cine va spune la plângerea lor, cuvintele cele cu mare durere, încât și din partea păgânilor au început să se verse lacrimi pentru că cei ce veniseră împotriva lui, erau foarte mulți și strigau să se termine cât mai curând cu acest vrăjitor și vrăjmaș al împăratului.”
Sfântul Fanurie a cerut atunci voie să-și facă ultima rugăciune și s-a rugat astfel:
“Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe aceștia care au făcut plângere și strigare, fă ca tot cel ce va face o turtă cu ulei și zahăr, sau o plăcintă și o va da săracilor să fie ascultat în orice durere dreaptă va avea. Aceasta zic să fie pentru iertarea păcatelor mamei mele, care a murit păcătoasă.”
Şi atunci s-a făcut tunet din cer și s-a auzit glasul Domnului astfel:
“Fie Fanurie după cuvântul tău și tot cel ce te va chema pe tine în ajutor să fie ascultat de Mine și tu vei fi ajutorul celor din nevoi.”
Atunci, cei necredincioși care strigaseră asupra lui, văzând minunea, mulți au cerut să fie botezați și să-i facă și pe ei creștini.
Dar Sfântul nu avea nimic cu sine și nici apă primprejur.
Deci, s-a rugat a doua oară Domnului să-i ajute pe cei ce vor să ia credința creștinească.
Şi iată minune mare, că a plouat numai pe cei ce voiau să ia botezul, iar cei ce n-au cerut Botezul, deși se aflau lângă cei dintâi, nu s-au udat nici măcar cu o picătură de apă.
Între cei ce s-au botezat au fost și cei trei călăi, care acum n-au vrut să-l mai execute pe el.
Sfântul Fanurie le-a făgăduit lor atunci că împlinind porunca împăratului, el le făgăduiește că astăzi vor fi împreună cu el, în Rai, și au tras la sorți, care să-i taie capul.
Plângerea călăilor este mult mai jalnică, decât a poporului creștinesc, pentru că cuvintele lor erau pline de durere, că ei luaseră viața oamenilor, iar Sfântul le dăduse viața, ei luaseră pământul văduvelor și orfanilor, iar Sfântul le purta de grijă și-i miluise.
El vărsase pâraie de lacrimi și ei, sânge nevinovat.
Sfântul a vărsat lacrimi pentru toți cei necăjiți.
Apoi, Sfântul Fanurie și-a plecat capul pe butuc – dar după tăiere, nu a curs nici sânge, ci lapte și o minune – capul a mers în jurul trupului și limba a grăit astfel:
“Așa cinstește Hristos pe cei ce cred în El“.
Deci, întorcându-se poporul, atât cel creștin cât și cel necredincios, unii strigau de bucurie că au scăpat de sfânt, iar cei întorși la dreapta credință, precum și vechii creștini, au făcut plângere mare, ocărând pe împărat, pentru nerecunoștința lui și i-au zis lui:
“Au ai uitat învierea fiicei tale? Tămăduirea bolnavilor și a celor îndrăciți? Pentru ce te-ai mâniat asupra lui, care nici răsplată n-a luat și în hotarele tale adusese pace?”
Spăimântându-se împăratul pentru acestea, a dat poruncă ca mai întâi să fie omorâți călăii.
Primul nefiind destul de întărit în credință, se temea.
Atunci a apărut Sfântul mucenic Fanurie în văzul tuturor, într-o aureolă asemeni sfinților celor din veacuri, îmbrăcat în armură de roman, cu părul creț și negru, iar în mână ținea o făclie mare aprinsă;
și a căzut frică mare peste împărat și peste toți sfetnicii lui mincinoși, temându-se de Sfântul, să nu-i răpească din lumea aceasta, răsplătindu-le lor .
După tăierea primului călău, din cer s-a pogorât o cunună de trandafir care s-a așezat pe capul lui tăiat, umplându-se tot pământul de mireasmă, iar din trupul lui, (deși cu puțin înainte vărsase sânge nevinovat, dar pentru credința lui și întoarcerea lui la Hristos), a izvorât mir.
Asemeni s-a întâmplat și cu ceilalți doi călăi.
Trupurile lor au fost îngropate pe un maidan și oricine cădea în tâlhării și își întorceau ochii către locurile acestea, era scăpat.
Posteritatea
Prin secolul al XIV-lea, între zidurile unei fortărețe din Rodos, lucrătorii au descoperit o frumoasă biserică în ruină, sub dalele căreia au găsit numeroase icoane.
Una dintre aceste icoane (1) era bine păstrată și reprezenta un tânăr militar care ținea în mâna sa dreaptă o cruce.
În jurul icoanei erau reprezentate 12 scene din martiriul său.
Episcopul locului, Nil (1355-1369), a descifrat inscripția de pe icoana: “Sfântul Fanurie“.
Acest nume nu se găsește însă în martirologii și sinaxare.
Icoana Acatist a Sf. Mc. Fanurie (1) (Secolul al VII-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
Din secolul al XIV-lea și până astăzi Sfântul Fanurie a săvârșit numeroase minuni, îndeosebi pentru descoperirea obiectelor și animalelor dispărute.
După o tradiție populară, răspândită în insula Creta și în alte țări ortodoxe, mama Sfântului era o mare păcătoasă și cu toate eforturile lui Fanurie, n-a putut s-o întoarcă la pocăință. Însă el n-a încetat să se roage cu stăruință pentru mântuirea mamei sale.
Pe când păgânii îl ucideau cu pietre pe Sfântul Fanurie, el scria: “Din cauza acestor suferințe, Doamne, vino în ajutorul tuturor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie.”
Din cauza aceasta, când credincioșii pierd unele obiecte, ei au obiceiul de a face plăcinte pe care ei le împart ca milostenie pentru iertarea mamei Sfântului Fanurie.
În rândul credincioșilor se vorbește și de alte minuni săvârșite de Sfântul Fanurie, pentru care se bucură de o deosebită evlavie atât în Grecia cât și în celelalte țări ortodoxe.
De atunci nu s-a știut ce s-a făcut cu sfintele moaște ale Sfântului Mucenic Fanurie, până când el a vrut să se arate din nou în anul 1500 d. H. după cum s-a spus mai sus.
Mult ajutor a adus creștinilor acest mare sfânt; când au cerut ajutor, făcând turtă și plăcintă, se rugau Sfântului pentru orice nevoie dreaptă ce aveau.
De aceea i se spune Sfântului “arătare”, căci cei ce au credință mare și nu se îndoiesc, sunt ajutați grabnic de către Sfântul mare Mucenic Fanurie.
Turta se face de nouă ori și se împarte numai săracilor, iar după ajutorul primit, se face pentru Sfântul, o plăcintă mai mare, cel în nevoie, ostenindu-se cu mâniile sale – și tot la săraci să fie împărțită cu mulțumită, Sfântului.
Pomenirea acestui sfânt mare Mucenic Fanurie, se săvârșește la 27 august, iar turtele se pot face, în afară de Duminică, în orice zi.
Multe sunt minunile Sfântului după ducerea de la noi, atât celor din veacurile acelea, cât și nouă, care ne-am învrednicit a-l pomeni cu turte și plăcintă, căci cu adevărat – arătare – este că celor ce îl cheamă cu credință, li s-a arătat ori Sfântul, ori împlinire în cererile lor. Amin.
Imnografie
Tropar
Pre lauda celor din Rodos şi slava mucenicilor pre cel ce luminează pre cei credincioşi cu razele dumnezeieştilor minuni pre Fanuri e să-l cinstim credincioşii ca pre un mare nevoitor al Mântuitorului că izvorăşte tot harul celor ce din suflet strigă către el. Slavă lui Hristos celui ce te-a slăvit; slavă Celui ce te-a arătat minunat; slavă Celui ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor.
Moaștele Sfântului Mucenic Fanurie în România
În București, moaștele lui se află în două biserici: biserica Mihai Bravu (strada Cerceluș numărul 18, sector III – zona Baba Novac) și biserica Dichiu (strada Icoanei numărul 72, colț cu Comănița, sector 2), unde, în fiecare miercuri, se face slujba la icoana Sfântului, de la ora 16.30.
Sfântul Fanurie în România (biserici și mănăstiri închinate Sfântului)
În anul 1953, preotul David Popescu, împreună cu soția sa, au tradus Acatistul Sfântului Mucenic Fanurie cu toate indicațiile din limba greacă, inclusiv cea legată de tradiția pâinicilor.
La răspândirea acatistului sfântului în țara noastră a contribuit și fratele Traian Bădărău din Filipeștii de Pădure (jud. Prahova).
Prin efortul acestuia și al altor frați au fost aranjate scăpările din traducerea anterioară și s-au tipărit mai multe exemplare ale acatistului (sursă: cartea “Traian, robul Domnului, omul bisericii și teologul durerii” – Pr. Drd. Alexandru Anastasiu).
Chiar biserica din comuna unde a trăit fratele Traian are hramul Sfântului Fanurie.
La trei ani de la apariția Acatistului în limba română, Olga Greceanu a pictat o icoană a Sfântului Mucenic Fanurie, păstrată permanent spre închinare în Biserica Sfântului Fanurie din Parohia Mihai Bravu (strada Cerceluș) din București.
Etimologia / semnificația numelui Fanurie
În primul rând “La mulți ani!” tuturor celor care poartă numele Sfântului Mucenic Fanurie!
Fanurie – acest nume fie este un nume grecesc vechi, fie un nume dintr-o altă limbă care s-a elenizat. În cele două cazuri însă, după cum o să vedem mai jos, semnificația numelui este foarte asemănătoare.
În primul caz, primul element din compoziția numelui Phanourios este derivat din grecescul φανός (phanos) care înseamnă „lumină” (adjectiv) precum și „torță, felinar” (substantiv).
Al doilea element este posibil derivat din greaca οὖρος (ouros) care înseamnă „veghetor, păzitor”, care ar putea da denumirii semnificația „veghetor cu o torță”, “păzitorul luminii” sau “păzitorul adevărului”, “păzitorul căii”, “cel ce arată calea”.
În cel de-al doilea caz, numele Phanourios ar putea fi o elenizare a numelui arab Fannur (scris și în forma Fanur), care este, de asemenea, puternic legat de tema luminii.
Sfântul Mucenic Fanurie este considerat aflătorul lucrurilor pierdute și arătătorul căii de urmat în vreme de îndoială.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Fanurie?
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 27 august când este pomenit Sfântul Mucenic Fanurie.
Postul Sfântului Fanurie/ Fanuropita – Turta Sfântului Mucenic Fanurie
Cinstit cu mare evlavie în toate țările ortodoxe, nu numai în Grecia, sfântul le dă ajutor în nevoi tuturor celor care i se roagă cu credință și împart săracilor acele turte cu ulei și zahăr pentru iertarea păcatelor mamei sale.
De asemenea, multor credincioși sfântul li se arată chiar în persoană (este numit și sfântul “arătare”) sau le arată calea de urmat.
Creștinii fac timp de nouă zile (mai puțin în ziua de duminică) turte/plăcinte pe care le împart săracilor cerând ajutorul Sfântului.
Când le dau de pomană, spun în gând sau cu voce tare:
“Să fie pentru mama Sfântului Fanurie.”
Unii creștini fac acest post nouă zile la rând, alții, miercurea, alții, luni, miercuri, vineri.
După ajutorul primit, se face o plăcintă mai mare de mulțumire și se împarte și aceasta nevoiașilor pentru mântuirea sufletului mamei sfântului Fanurie.
În cele zece zile, se citește totodată și Acatistul Sfântului Fanurie.
Rețeta de Fanuropita – Turta Sfântului Fanurie
Iată una dintre cele mai răspândite rețete de fanuropita:
se amestecă o cană cu zahăr și una cu ulei, până când compoziția devine ca o cremă.
Se adaugă două căni cu suc de portocale, trei sferturi de cană cu nuci măcinate, o linguriță cu scorțișoară, o linguriță cu praf de copt, zahăr vanilat, patru căni cu făină, trei sferturi de cană cu stafide. Se mai pot adăuga cuișoare sau nucșoară, după gust.
Se amestecă bine și se pune compoziția în tava unsă.
Se coace timp de 45 – 50 de minute și apoi se taie în forme pătrate.
După ce se scoate din cuptor, turta se poate unge cu sirop de apa cu zahăr sau miere de albine.
Se usucă destul de repede și, de aceea, este util să se păstreze în frigider/acoperită.
foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Fanuropita este o prăjitură grecească , de post, care se aduce ca ofrandă Sfântului Mucenic Fanurie pentru găsirea lucrurilor pierdute, dar nu numai. #bineledestiut
Sfântul mijlocește și pentru găsirea drumului în viață, a unui soț sau soții, a păcii sufletești sau a unei persoane dragi. De altfel, în limba greacă, numele sfântului înseamnă „cel ce arată”. ️
Potrivit tradiției, Sfântul Fanurie a trăit și a fost martirizat în insula grecească Rodos. În secolul al XIV-lea, în timpul unor lucrări la fortăreața din insulă, au fost descoperite ruinele unei biserici. Aici a fost găsită icoana sfântului și 12 scene din martiriul său. Sfintele sale moaște au fost descoperite de niște păstori, câțiva ani mai târziu, într-o peșteră.
De ce se face această prăjitură?
Explicația acestei practici o găsim în viața sfântului. Când acesta a fost martirizat, fiind acuzat pe nedrept că dorește să ia locul unui împărat, a cerut voie să își facă ultima rugăciune.
Sfântul Fanurie s-a rugat ca orice persoană care va face „o turtă cu ulei și zahăr sau o plăcintă și o va da săracilor, să fie ascultat în orice durere va avea”.
De asemenea, sfântul s-a rugat ca această jertfă să fie și pentru iertarea păcatelor mamei sale, care murise păgână. Dumnezeu a răspuns rugăciunii sale și l-a încredințat că oricine îl va chema pe sfânt în ajutor, va fi ascultat de El.
Cum se pregătește Fanuropita: Fanuropita – o prăjitură pentru găsirea lucrurilor pierdute
Rețeta: https://tinyurl.com/2s4kns6j
Note
1 – Icoana Acatist a Sfântului Mucenic Fanurie 27 august
1 – Sfântul Mucenic Fanurie stă în fața unui magistrat roman și își apără credința creștină.
2 – Soldații îl bat pe sfânt peste cap și peste gură cu pietre pentru a-l sili să-și renege credința creștină.
3 – Sfântul Mucenic Fanurie rămâne liniștit, ceea ce-i înfurie pe soldați. Ei sunt arătați aruncându-l la pământ și bătându-l cu bastoane și pari într-o nouă încercare de a-l sili să-și lepede credința.
4 – Sfântul Mucenic Fanurie se află în închisoare. Este reprezentat complet gol, în timp ce soldații îi smulg carnea cu niște unelte de fier.
5 – Sfântul Mucenic Fanurie este tot în închisoare. Este înfățișat rugându-se lui Dumnezeu, poate ca să-i dea putere să îndure torturile.
6 – Sfântul stă în fața magistratului roman apărându-și din nou convingerile. Expresia feței sfântului este calmă.
7 – Magistratul roman l-a condamnat pe Sfântul Mucenic Fanurie la moarte pentru că a rămas neclintit în credința sa, ca în imaginea a șasea. Sfântul este reprezentat din nou gol, în timp ce torționarii îi ard trupul.
8 Sfântul Mucenic Fanurie este legat de un mecanism care se rotește spre a-i sfărâma oasele. Deși trupul său suferă din greu pentru Domnul, privirea sa este pașnică și răbdătoare.
9 – Chinuitorii lui privesc cum Sfântul Mucenic Fanurie este aruncat într-o groapă cu fiare sălbatice. Fiarele sălbatice merg în jurul lui ca și cum ar fi miei și împărtășesc companie cu el.
10 – Sfântul este scos din groapă pentru a fi zdrobit sub greutatea unui bolovan imens.
11 – Fără succes, chinuitorii pun acum cărbuni fierbinți în palmele sale pentru a-l forța pe Sfântul Mucenic Fanurie să jertfească zeilor. În această imagine, este și un balaur, care îl reprezintă pe diavol, care zboară și plânge la victoria Sfântului și asupra acestor chinuri.
12 – Scena finală arată martiriul său. Este într-un cuptor mare, stând pe un scaun cu flăcări și fum în jurul său. Sfântul este pictat stând în rugăciune.
cititi si Acatistul Sfântului Mucenic Fanurie
cititi despre Sf. Mc. Fanurie si pe: basilica.ro; www.crestinortodox.ro; doxologia.ro; pravila.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Evenimentele Zilei de 26 august în Istorie
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (26 august 1789), pictată de Jean-Jacques-François Le Barbier
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
26 august este a 238-a zi a calendarului gregorian și a 239-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 127 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 26 august
Biserica Ortodoxă Română
Sf. Mc. Adrian și Natalia, soția sa
Sfinţii Mucenici Adrian şi Natalia, soţia sa – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Sfinții mucenici Adrian și soția sa Natalia au trăit în Nicomidia (Asia Mică); ei și-au dat viața pentru credința creștină la începutul secolului al IV-lea. Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă este pe 26 august.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Ss. Adrian și Natalia, soți, martiri(† secolul al III-lea)
Biserica Romano-Catolică
Sf. Cezar de Arles, episcop
Sărbători internaționale ale Zilei de 26 august
Ziua Internaţională a Câinelui
Poate vă întrebaţi cine a iniţiat această zi incredibilă.
Răspunsul este Colleen Paige. Colleen este o activistă pentru salvarea animalelor şi un expert în stilul de viaţă al animalelor de companie.
Această zi marchează data (26 august) la care familia lui Colleen a adoptat primul câine, Sheltie, când aceasta avea doar 10 ani.
Această zi a fost adoptată în întreaga lume şi este chiar inclusă în legislaţia din New York, ceea ce îi dovedeşte importanţa.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
Evenimentele Zilei de 26 august în Istorie:
- 26 august 1071 – Turcii selgiucizi i-au învins pe bizantini și l-au luat prizonier pe împăratul Romanos al IV-lea în Bătălia de la Manzikert;
- 26 august 1346 – În timpul Războiului de O Sută de Ani, în Bătălia de la Crecy, englezii au ieșit învingători datorită dotării lor cu arcuri lungi englezești;
- 26 august 1696 – Bătălia de pe râul Bega: Armata imperială condusă de principele August cel Puternic nu reușește eliberarea Timișoarei de sub ocupație otomană. Generalul Donat Heissler este grav rănit și moare după cinci zile;
- 26 august 1789 - La Versailles, Adunarea Națională Constituantă a adoptat Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului;, în care se enunțau câteva drepturi elementare individuale și colective ale tuturor oamenilor.
- 26 august (S.V.)/7 septembrie (S.N.) 1812 – Bătălia de la Borodino, dintre armata lui Napoleon și cele ale Imperiului rus.
26 August 683 - A murit K’inich Janaab’ Pakal I, conducator al organizării politice Maya din Palenque (n. 603)
K’inich Janaab ‘Pakal – foto preluat de pe en.wikipedia.org
K’inich Janaab ‘Pakal (născut în 21 martie 603 și decedat în 26 august 683, cunoscut și ca Pakal cel Mare sau pur și simplu ca Pakal) a fost conducator al organizării politice Maya din Palenque, în perioada clasică târzie (iulie 615 – august 683).
În timpul o domnie lungi de 68 ani, Pakal a fost responsabil pentru construirea sau extinderea inscripții celor mai notabile care au supraviețuit și arhitectură monumentală mayasa.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 august 1071 - Bătălia de la Manzikert - Turcii selgiucizi i-au învins pe bizantini și l-au luat prizonier pe împăratul Romanos al IV-lea.
Bătălia de la Manzikert (26 august 1071) – parte a Războaielor dintre bizantini şi turcii selgiucizi – În această miniatură franceză din secolul al XV-lea care prezintă bătălia de la Manzikert, combatanţii sunt înfăţişaţi în armură contemporană celei din Europa de Vest – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Manzikert s-a dat între Imperiul Bizantin și turcii selgiucizi pe 26 august 1071, lângă Manzikert (în prezent Malazgirt, Provincia Muș, Turcia).
Înfrângerea decisivă a armatei bizantine și capturarea împăratului Romanos al IV-lea Diogenes a jucat un rol important în subminarea autorității bizantine în Anatolia și Armenia, și a permis turcificarea treptată a Anatoliei.
Lupta a fost dusă de soldați profesioniști din tagmata deoarece un număr mare de mercenari și recruți anatolieni au dezertat înainte și au supraviețuit bătăliei.
Înfrângerea de la Manzikert a fost dezastruaosă pentru bizantini, cauzând conflicte civile și o criză economică care a slăbit grav capacitatea de apărare a Imperiului Bizantin.
A condus la colonizarea turcilor în Anatolia centrală — în 1080 o suprafață de 78.000 de kilometri pătrați a fost câștigată de către turcii selgiucizi.
A fost nevoie de trei decenii de conflicte interne, înainte ca Alexios I (1081-1118) să restaureze stabilitatea Bizanțului.
Istoricul Thomas Asbridge afirmă: „În 1071, selgiucizii au zdrobit o armată imperială în bătălia de la Manzikert (în estul Asiei Mici), și, deși istoricii nu mai consideră acest lucru să fi fost un eveniment catastrofic pentru greci, este totuși o lovitură dureroasă.“.
A fost pentru prima dată în istorie când un împărat bizantin a devenit prizonierul unui comandant musulman.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 august 1346 – Războiul de O Sută de Ani - Bătălia de la Crecy - Trupele franceze au fost înfrânte de englezi.
Cavaleria franceza, mult mai numeroasa este decimata de arcasii englezi dotați cu arcuri lungi.
În aceasta batalie englezii au folosit pentru prima data in Occident armele de foc.
Bătălia de la Crécy (26 august 1346), dintr-un manuscris iluminat din secolul al XV-lea din Cronicile lui Jean Froissart – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bătălia de la Crécy a avut loc pe 26 august 1346 în apropiere de Crécy, nordul Franței și a fost una dintre cele mai importante bătălii din Războiul de 100 de ani.
Combinația de noi arme și tactici a făcut ca mulți istorici să ia în considerare această bătălie ca fiind începutul sfârșitului cavalerismului clasic.
Bătălia de la Crécy a fost o bătălie în care armata engleză și galeză, având cca. 9000 – 10.000 oameni (în funcție de sursă), comandată de Eduard al III-lea a învins o armată superioară ca număr, condusă de Filip al VI-lea al Franței care număra cca. 35.000 – 100.000 oameni (în funcție de sursă).
Englezii au fost victorioși ca urmare a unor arme și tactici superioare, demonstrând importanța conceptului militar modern al puterii de foc.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
26 august 1510 - A apărut Octoihul, a doua carte imprimată de ieromonahul şi tipograful Macarie de la Târgovişte.
Octoihul Mare (1742-Râmnic) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Octoihul (sau Ohtoih, din limba greacă oktoihos sau „opt tonuri”) este o carte bisericească destinată cultului ortodox, care cuprinde cântările fiecărei zile din săptămână pe opt glasuri (tonuri), fiecărei zile consacrându-i-se succesiv câte un glas.
A fost compus de teologul bizantin Ioan Damaschinul în secolul VIII.
Octoihul mare cuprindea toate zilele săptămânii, în timp ce octoihul mic era un extras din cel mare, care cuprindea doar sâmbetele şi duminicile.
Cel mai vechi octoih în manuscris copiat pe teritoriul României, în limba slavonă, datează din secolul XIII (Octoihul de la Caransebeș, adus în această localitate din Moldova).
Cel mai vechi octoih tipărit, în aceeași limbă, care se numără și printre primele tipărituri din România, este Octoihul lui Macarie (ieromonah, 1510).
A doua carte imprimată de Macarie în Ţara Românească a fost Octoihul (Osmoglasnicul), care a ieşit de sub tipar la 26 august 1510, în timpul domniei lui Vlad cel Tânăr zis Vlăduţ (1510-1512).
Octoih, tipărit „din porunca lui Io Vlad Voevod şi stăpânitor întregei Ţeri a Ungro-Vlahiei şi a celor de lângă Dunăre în anul 7018 (1510), ostenindu-se întru acesta ieromonachul Macarie.”
26 august 1548 - S-a încheiat, la Iaşi, Tratatul de închinare şi credinţă, de comerţ şi de procedură judiciară, între Iliaş, domn al Moldovei, şi principele Ioan Sigismund Zapolya, rege al Ungariei şi Transilvaniei.
S-a stabilit comerţul liber al negustorilor transilvăneni, în schimbul plăţii taxelor vamale.
26 august 1696 – Bătălia de pe râul Bega: Armata imperială condusă de principele August cel Puternic nu reușește eliberarea Timișoarei de sub ocupație otomană.
Generalul Donat Heissler este grav rănit și moare după cinci zile.
Bătălia de pe râul Bega (26 august 1696), parte din Marele război turcesc (1683–1699) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Bega a fost o confruntare militară care a avut loc în anul 1696 între o coaliție a Sfântului Imperiu Roman, sub conducerea principelui elector August cel Puternic, și armata Imperiului Otoman.
Bătălia a avut ca scop eliberarea cetății Timișoara de sub ocupația turcească.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 august 1740 - S-a născut francezul Joseph-Michel Montgolfier care, împreună cu fratele său, Jacques-Etienne, a conceput şi experimentat balonul cu aer cald (aerostatul); (m. 26 iunie 1810).
26 august 1743 - S-a născut savantul Antoine Laurent Lavoisier, fizician şi chimist, unul dintre fondatorii chimiei moderne, membru, la 25 de ani, al Academiei de Ştiinţe; a enunţat legea conservării masei (care îi poartă numele) şi legea conservării elementelor).
A fost decapitat pe ghilotina in timpul Revolutiei Franceze la data de 8 mai 1794, fiind acuzat de „tradare”.
26 august 1768 – Britanicul James Cook pornește în prima sa călătorie în Marea Sudului la bordul navei Endeavour.
Traseele celor trei călătorii ale lui Cook. Prima călătorie este marcată cu roşu, a doua cu verde iar a treia cu albastru. Ruta echipajului lui Cook de după moartea acestuia este marcată cu linia albastră întreruptă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În 1766 Royal Society l-a angajat pe Cook să navigheze în Oceanul Pacific pentru a observa și marca tranziția planetei Venus în jurul Soarelui. Cook, în vârstă de 39 de ani, a fost promovat la gradul de locotenent și a fost numit comandantul expediției.
Expediția a început în Anglia în 1768, a ocolit Capul Horn și a continuat spre vest în Pacific pentru a ajunge la insula Tahiti pe 13 aprilie 1769 unde s-au făcut observațiile tranziției planetei Venus.
Totuși, rezultatul observațiilor nu au fost atât de concluzive și precise pe cât se aștepta.
O dată ce observațiile s-au încheiat, Cook a deschis ordinele sigilate ce conțineau instrucțiuni suplimentare din partea Amiralității pentru a doua parte a călătoriei: căutarea în Pacificul de Sud a unor indicii cu referire la continentul Terra Australis.
Cook a pornit spre Noua Zeelandă și a cartografiat întreaga zonă de coastă cu doar câteva greșeli minore.
Apoi a călătorit spre vest, ajungând pe coasta sud-estică a Australiei pe 19 aprilie 1770, fiind astfel primul contact european cu coasta continentului.
Pe 23 aprilie a făcut primele observații înregistrate asupra băștinașilor australieni pe insula Brush.
Pe 29 aprilie Cook și echipajul său au realizat prima debarcare pe continent în locul numit astăzi Peninsula Kurnell, pe care el l-a numit “Golful Botanic” după specimenele unice colecționate de botaniștii Joseph Banks și Daniel Solander.
Aici Cook a realizat primul contact cu un trib aborigen cunoscut sub numele de Gweagal.
După plecarea din Golful Botanic Cook a continuat spre nord unde a avut loc un incident pe 11 iunie când nava Endeavour a eșuat pe un banc de nisip în Marea Barieră de Corali.
Nava a fost puternic avariată iar călătoria a fost amânată aproape șapte săptămâni cât au avut loc reparațiile pe plajă (în apropierea portului orașului Cooktown, Queensland de astăzi), la gura de vărsare a râului Endeavour.
O dată ce reparațiile au fost finalizate călătoria a continuat prin Strâmtoarea Torres iar pe 22 august a debarcat pe Insula Posesiunii pe care a declarat-o teritoriu britanic.
S-a întors apoi în Anglia prin Batavia (astăzi Jakarta, Indonezia), unde o bună parte din echipajul său a murit de malarie, Capul Bunei Speranțe și Insula Sfânta Elena, ajungând în Anglia pe 12 iulie 1771
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 august 1789 - Revoluția franceză - La Versailles, Adunarea Națională Constituantă a adoptat Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, în care se enunțau câteva drepturi elementare individuale și colective ale tuturor oamenilor, pe baza căreia va fi adoptată, în 1848, “Declaraţia Universala a Drepturilor Omului”.
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului – foto – ro.wikipedia.org
Adunarea Constituantă Franceză (9 iulie 1789 – 30 septembrie 1791) a fost un organ al puterii legislative în perioada revoluției din Franța. Constituția adoptată în 1791 a desființat privilegiile feudale, consacrând monarhia constituțională, în timp ce Biserica a fost pusă sub controlul statului.
Adunarea Constituantă a fost urmată de Adunarea Legislativă, îndeplinind un rol istoric și transformând în trei ani Franța feudală într-o țară în care capitalismul s-a dezvoltat liber.
La cererea poporului, Adunarea Constituantă s-a grăbit să adopte unele măsuri cu caracter social.
În noaptea de 4 august („Noaptea minunilor”), nobilimea și clerul au renunțat „benevol” la privilegiile lor, astfel că este elaborat decretul care prevedea lichidarea feudalismului în Franța.
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (în franceză Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen) este carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța și în lume, bazele democrației moderne.
Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane:
- „drepturile oamenilor” (francezi, străini sau inamici) – articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 și 10,
- “drepturi ale cetățenilor” (cetățeni francezi), care reamintesc și întăresc libertățile civile – articolele 6 și 14
- “drepturi ale societății” (națiunea franceză), care sunt componente constituționale – articolele 13, 15 și 16.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
26 august (S.V.)/7 septembrie (S.N.) 1812 - A avut loc marea Bătalie de la Borodino, langă Moscova, dintre armata lui Napoleon si cea a Imperiului Rus.
Battle of Moscow, 7th September 1812, 1822 by Louis-François Lejeune – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bătălia de la Borodino (fr: Bataille de la Moskova), a avut loc la 7 septembrie 1812, la 125 km de Moscova, între trupele franceze conduse de Napoleon și trupele rusești conduse de Kutuzov.
Bătălia, deși a fost o victorie tactică și strategică franceză incontestabilă, nu a reprezentat triumful complet de care Napoleon avea nevoie pentru a-l convinge pe Țarul Alexandru I să încheie pacea.
Ca urmare a bătăliei, trupele franceze au avut drumul deschis spre capitala economică a Rusiei, Moscova, pe care o vor ocupa timp de o lună și jumătate, în așteptarea tratativelor de pace.
Acestea din urmă nu se vor materializa și, odată cu venirea iernii, francezii sunt nevoiți să se retragă, cu pierderi uriașe cauzate de crunta iarnă rusească.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
26 august 1813 - A început Bătălia de la Dresda (26–27 august, 1813) – Ultima victorie a lui Napoleon. In lupta de pe raul Elba armata lui Napoleon invinge armata coalitiei prusiene, austriece si ruse.
Bătălia de la Dresda (26 – 27 august, 1813) de Carle Vernet și Jacques François Swebach – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Bătălia de la Dresda, purtată în jurul capitalei saxone, a început pe 26 august 1813, la ora 15, atunci când generalul austriac Karl Philipp zu Schwarzenberg, care ocupase colinele din jurul orașului, a atacat corpul de armată al mareșalului francez Gouvion Saint-Cyr, care apăra orașul.
Luptând în raport de 4/1, francezii sunt nevoiți să evacueze Gross-Garten și parcul Moczinski, moment la care sosește Împăratul Napoleon, cu „Tânăra Gardă” și Rezerva de Cavalerie a lui Joachim Murat.
Armata pruso-austriacă este respinsă pe pozițiile sale inițiale și bătălia se încheie spre orele 21 doar pentru a se relua a doua zi, la ora 6, sub o ploaie torențială.
Grație atacurilor excelent coordonate de mareșalul Claude Victor-Perrin, susținut de cavaleria lui Murat, francezii eliberează capitala saxonă și resping armata pruso-austriacă, cauzându-i pierderi semnificative, inclusiv un număr mare de prizonieri.
Francezii au profitat și de ploaia torențială care a împiedicat câteva din careele aliate să deschidă focul asupra cavaleriei.
În timpul zilei de 27, generalul francez Moreau, „Eroul Bătăliei de la Hohenlinden”, devenit consilier militar al țarului este lovit de o ghiulea trasă de artileria pedestră a Gărzii Imperiale franceze și își pierde ambele picioare, murind din această cauză.
De partea armatei franceze, și-au găsit de asemenea sfârșitul în timpul bătăliei: generalii Combelle, comandant al celei de-a doua brigăzi a celei de-a treia divizii a „Tinerei Gărzi” și Laboissière, comandant al brigăzii de cavalerie a Corpului III, cât și colonelul Deshayes colonel-maior al celui de-al doilea regiment de vânători pedeștri din „Vechea Gardă”.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
26 august 1819 - S-a născut Prinţul Albert de Saxa-Coburg şi Gotha, soţul reginei Victoria; (d. 1861).
26 august 1821 - S-a deschis oficial Universitatea din Buenos Aires, in Argentina.
26 august 1826 - A avut loc ultima execuție publică la Bucuresti în Tara Romanească: Ghiță Cuțui și Simion au fost spânzurați la capul Podului Târgului de Afară, pentru că, împreună cu alte persoane, s-au răzvrătit împotriva domniei.
A doua zi, trei dintre tovarășii lui Cuțui sunt plimbați „cu pieile goale” prin târg și bătuți, după care vor fi trimiși la ocnă.
Pedeapsa cu moartea va fi desființată in Principatele Romane de Regulamentul Organic, în iulie 1831.
26 august 1834 - Prime încercări de navigaţie aeriană in Moldova.
Cu prilejul înscăunării domnitorului Mihail Sturza, în Moldova, gazeta “Albina românească” relata că “s-a slobozit un mare glob aerostaticesc”, iar după ce “s-au ridicat la oarecare înălţime”, din el s-au împrăştiat foi cu versuri festive.
26 august 1834 - A fost prezentată, la Iasi (pentru celebrarea încoronarii lui Mihai Sturza), prima lucrare dramatică româneasca inspirata din istoria nationala.
Piesa “Dragos, întâiul domn suveran al Moldovei” a fost scrisa de Gheorghe Asachi, pe muzica Elenei Asachi.
26 august 1850 - A murit Regele Ludovic-Filip al Franţei; (n. 1773).
Ludovic-Filip de Orléans – Portrait by Franz Xaver Winterhalter, 1841 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Ludovic-Filip de Orléans (n. 6 octombrie 1773, Paris – d. 26 august 1850, Surrey, Anglia) a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848.
A făcut parte din dinastia Bourbon-Orléans.
Ludovic-Filip d’Orléans s-a născut la palatul regal, reședința familiei Orléans din Paris, fiu al lui Louis Philippe Joseph, duce de Chartres, care a devenit Louis Filip d’Orléans, duce de Orléans (de asemenea cunoscut drept “Philippe Égalité”, în timpul Revoluției franceze) și al Louise Marie Adélaïde de Bourbon.
Începând cu anul 1782 Ludovic-Filip a avut-o ca profesoară pe contesa de Genlis.
Ea a fost cea care i-a insuflat idei liberale.
Când bunicul lui Ludovic-Filip a murit în 1785, tatăl său i-a succedat ca duce de Orléans, iar Ludovic-Filip a devenit duce de Chartres.
În 1788, când se profila Revoluția franceză, tânărul Ludovic-Filip și-a arătat simpatiile liberale când a ajutat la spargerea ușii unei celule de închisoare din Mont Saint-Michel, în timpul unei vizite de acolo cu contesa de Genlis.
Din octombrie 1788 până în octombrie 1789 palatul regal a fost loc de întâlnire pentru revoluționari.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 august 1860 - S-a înfiinţat prima agenţie diplomatică a Principatelor Unite, la Paris.
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești – foto: ro.wikipedia.org
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești au fost un stat român format prin unirea dintre Moldova și Țara Românească în 1859 sub un singur domnitor.
Statul acoperea regiunile istorice Oltenia, Muntenia, și Moldova.
La început, a cuprins și sudul Basarabiei (zona Cahul, Bolgrad și Ismail), dar după 1877 a pierdut acest teritoriu, primind în schimb Dobrogea de Nord.
Unirea politică din 1859–1866 dintre cele două principate a fost primul pas politic spre crearea României ca un singur stat (unitar), în 1881.
Cei doi domnitori ai Principatelor Unite au fost Alexandru Ioan Cuza și apoi Carol I
26 august 1871 - Sărbătorirea a 400 de ani de la târnosirea mânăstirii Putna, manifestare organizată din iniţiativa studenţilor români de la Viena, în frunte cu Eminescu şi Slavici; (14/26 august).
Mănăstirea Putna - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești.
A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu).
Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei.
Mănăstirea a fost un important centru cultural.
Aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase.
Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.
Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469.
Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”.
Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist.
Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478.
Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.
Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki.
Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Gheorghe Ștefan (1653-1658) în 1654 și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija (1661-1665), în 1662.
Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
26 august 1873 - S-a născut Lee De Forest, inventator american cu peste 300 de invenţii în domeniile telegrafiei făra fir, radiotehnicii.
Contribuţia sa esenţială la extinderea, generalizarea radiodifuziunii, i-a facut pe unii contemoprani să-i acorde titlul de „părinte al radioului”; (d. 30.06.1961).
26 august 1880 - S-a născut Guillaume Apollinaire (Wilhelm Apollinaris de Kostrowitsky), poet şi critic de artă francez (m. 9 noiembrie 1918).
26 august 1881 - S-a născut poetul roman Panait Cerna; (d.26.03.1913).
26 august 1883 – Erupția vulcanului Krakatau din 1883 își începe etapa finală, paroxistică.
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 (26 august 1883) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
La 26 august 1883, ora locală 10, când Krakatau a erupt prima dată violent, jetul de cenușă avea o lungime de 27 km.
A doua zi, dimineața, au urmat alte trei explozii.
La 27 august au loc patru erupții: 5:30, 6:42, 8:20, 10:02.
Erupția de la ora 10:02 a produs fisuri pe versanții vulcanului.
Apa de mare a pătruns în interiorul vulcanului și a ajuns în camera cu magmă.
O explozie puternică a aruncat în aer ⅔ din insulă.
Materiale piroclastice, roci, lavă, cenușă și gaze otrăvitoare au fost împrăștiate pe distanțe de 80 km în jurul vulcanului.
Acestea au ucis aproximativ 5.000 de oameni.
Atât explozia, cât și cantitatea de materie aruncată în aer au depășit recordurile înregistrate.
Coloana piroclastică s-a înălțat la peste 27 km înălțime, iar vasele ancorate la circa 20 km de vulcan au fost „bombardate” cu bucăți incandescente de rocă.
Explozia a provocat un puternic val tsunami ce a lovit 150 de orașe și a produs peste 30.000 de victime.
Înălțimea valurilor a atins chiar și 40 m.
Cele mai mari valuri au fost mai înalte decât cel din ziua de 26 decembrie 2004, deși nu au parcurs distanțe la fel de mari.
Dezastrul a decimat practic populația de pe țărmurile strâmtorii Sondelor și a scufundat 6.500 de ambarcațiuni.
Valurile ucigașe au ajuns până în Sri Lanka, unde, într-un port, o femeie a fost luată de ape și s-a înecat.
Zgomotul exploziilor a fost atât de puternic, încât a ucis locuitorii de pe insulă și a fost auzit chiar de băștinașii din Perth și Mauritius, teritorii situate la distanța de aproximativ 4.800 km de Krakatau.
Acest zgomot a fost înregistrat ca fiind cel mai mare zgomot auzit pe Pământ.
Cele patru explozii din 26–27 august au emis o energie echivalentă cu 200 de megatone de TNT.
Cea mai mare dintre explozii a fost cea de-a treia, estimată la echivalentul a 150 de megatone de TNT.
Indexul magnitudinii a fost de 6 VEI, numit și „colosal”.
În comparație, bomba de la Hiroshima a avut 20 de kilotone.
Magma aruncată în aer a fost de aproximativ 125 km³.
Cercetătorii din prezent au calculat că unda de șoc rezultată din erupție s-a deplasat cu viteza de 1.086 km/h.
A fost atât de puternică acustic, încât a perforat timpanele urechilor marinarilor de pe vasele din Strâmtoarea Sondelor.
Unda de șoc a radiat pe întregul glob timp de cinci zile, fiind înregistrată inclusiv de barografele din România.
Coloana de cenușă vulcanică a atins altitudinea de 80 km, a întunecat cerul de la ora 10 dimineața până a doua zi și a fost văzută atât la Singapore (680 km de Krakatau), cât și de pe navele comerciale ce navigau pe ocean la o distanță de 6.000 km.
Viteza jetului a fost de 650 m/s, micșorându-se odată cu sporul altitudini. 75 km³ de magmă au interacționat cu apa, vaporizând 75 km³ de apă.
Gazul emanat a fost în mare parte dioxid de carbon și vapori de apă.
Resturile exploziei (material vulcanic, pietre ponce etc.) au creat mari probleme navigatorilor.
Vasele care navigau de obicei prin Strâmtoarea Sondelor nu s-au mai putut apropia de această zonă timp de câteva luni.
Resturile plutitoare au ajuns în Oceanul Indian în luna septembrie.
Un fragment uriaș a ajuns chiar și la Durban în Africa de Sud (la peste 8.000 km de locul erupției).
Pe plaja din Zanzibar, apa a aruncat oase umane și rămășițele cadavrelor a doi tigri din Sumatra.
La mai multe luni de la catastrofă mările din jurul Indoneziei erau pline de cadavre care pluteau printre resturile vulcanice.
În urma erupției puternice coșul, porțiunile superioare ale rezervorului magmatic și partea centrală a vulcanului s-au prăbușit și a rămas o calderă inactivă.
Totuși, în 1927–1928 a reînceput activitatea vulcanică și a răsărit din mare un con vulcanic – Anak Krakatau („Fiul lui Krakatoa”).
De atunci noul vulcan și-a continuat neîntrerupt activitatea, insula continuând să se extindă cu 13 cm pe săptămână, ajungând la un diametru de aprox. 4 km și o înălțime de 200 m.
Cercetătorii au descoperit că apele din jurul insulei sunt complet lipsite de viață.
Conform datelor consemnate de autoritățile coloniale olandeze care administrau pe atunci arhipelagul indonezian, numărul de victime înregistrate imediat după erupții a fost de 36.417.
Însă numărul victimelor rezultate în zilele următoare a atins cifra totală de peste 120.000 de morți.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 august 1885 - S-a născut scriitorul francez Jules Romains (pseudonim pentru Louis Farigoule): romanul-fluviu “Oameni de ispravă”; (m. 14 august 1972).
26 august 1886 - Alexandru D. Rădulescu, medic chirurg român, scriitor, membru titular al Academiei Romane, a pus bazele Societatii Romane de Ortopedie; (n.Focşani; d.11.04.1979, Bucureşti).
26 august 1886 - S-a născut Alexandru D. Rădulescu, medic, membru al Academiei Române, al Academiei de Chirurgie din Paris.
De numele său se leagă înfiinţarea la Cluj, în 1921, pentru prima dată în România, a unui spital de ortopedie.
În 1931 a pus bazele Societăţii române de ortopedie; (m. 11 aprilie 1979).
26 august 1888 - S-a născut Constantin Pantazi, general român (d. 1946)
Constantin Pantazi – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Constantin Pantazi (n. 26 august 1888, Călărași – d. 23 ianuarie 1958, Râmnicu Sărat) general de armată român și ministru al apărării în perioada 23 ianuarie 1942 – 23 august 1944.
A fost unul din cei mai fideli adepți ai generalului Ion Antonescu.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
26 august 1906 - S-a născut Albert Bruce Sabin, microbiolog de origine poloneză, descoperitorul vaccinului antipoliomelitic; (d. 1993).
26 august 1910 - S-a născut Maica Tereza, călugăriță catolică de origine albaneză, laureată a Premiului Nobel (1979), (d. 1997)
Mother Teresa of Calcutta; 1986 at a public pro-life meeting in Bonn, Germany – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Maica Tereza, născută Anjezë Gonxhe Bojaxhiu (n. 26 august 1910, Skopje, Provincia otomană Kosovo, Imperiul Otoman – d. 5 septembrie 1997, Calcutta, India) și canonizată de Biserica Catolică cu numele de Sfânta Tereza de Calcutta, a fost o călugăriță catolică de origine albaneză care a fondat ordinul Misionarii Carității în Kolkata (Calcutta), India în 1950.
Timp de peste 45 de ani, ea a îngrijit săracii, bolnavii, orfanii și muribunzii, conducând și extinderea Misionarilor carității, mai întâi în toată India, apoi și în alte țări.
A întemeiat ordinul „Misionarele Carității”.
A primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 1979.
A primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore.
A fost beatificată de Biserica Catolică în 19 octombrie 2003.
La 4 septembrie 2016 a avut loc canonizarea Fericitei Maici Tereza de Calcutta, la Vatican, în Piața Sfântul Petru.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
26 august 1914 - S-a născut scriitorul Julio Cortazar (romane: “Bestiar”, “Învingătorii”, scenarii de film: “Blow up”); (m. 12 februarie 1984).
26 august 1920 - Secretarul de Stat al SUA Bainbridge Colby a semnat documentele celui de-al nouăsprezecelea amendament al Constituţiei, care dă femeilor drept la vot.
26 august 1938 - A încetat din viaţă Millosh Gjergi Nikolla Migjeni, poet şi prozator, considerat unul dintre întemeietorii literaturii albaneze moderne; (n. 13 octombrie 1911).
26 august 1939 - Guvernul şi Marele Stat Major polonez cer României sprijinul pentru tranzitarea prin ţara noastră a materialului de război destinat Poloniei. Cererea este satisfăcută de guvernul român.
26 august 1940 - S–a născut Ion G. Dumitrache, inginer, profesor universitar, membru fondator şi preşedinte al Societăţii Române de Bioinginerie şi Biotehnologie, membru fondator al Societăţii Române de Automatică şi Informatică Tehnică.
26 august 1944 - Generalul Charles de Gaulle a intrat în Parisul eliberat de sub ocupatia nazistă.
General de Gaulle and his entourage stroll down the Champs-Élysées following the liberation of Paris in August 1944 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
26 august 1945 - A decedat Franz Werfel, scriitor austriac, unul dintre întemeietorii curentului literar numit expresionism. (“Cerul furat”); (n. 1890).
26 august 1947 - S–a născut Nicolae Dobrin, fotbalist român (d. 2007)
Nicolae Dobrin (n. 26 august 1947, Pitești – d. 26 octombrie 2007, Pitești), cunoscut și ca Gâscanul sau Prințul din Trivale, a fost un fotbalist român.
Istoria fotbalului românesc îl reține ca pe unul din cei mai mari fotbaliști români, un maestru al driblingului și al fentei, un model în executarea paselor și a loviturilor libere.
A fost ales de trei ori Cel mai bun fotbalist al României, în anii 1966, 1967 și 1971.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 august 1950 - S-a născut Mihai Mălaimare, actor si regizor român, fondator si director Teatrul Masca, om politic, deputat (n. Botosani).
26 august 1950 - S-a născut scriitorul italian Cesare Pavese.
26 august 1955 - A avut loc prima transmisie TV color (NBC) a unui meci de tenis din cadrul Cupei Davis.
26 august 1955 - S-a născut Emil Hurezeanu, jurnalist, realizator programe TV.I n anul 1983, s-a stabilit în Germania unde a primit azil politic.
A fost director al secţiei române a postului de radio Deutsche Welle din Köln (1995-2002) (volumul de interviuri ‘‘ Cutia neagră” 1997); (n. Sibiu)
26 august 1957 - S-a născut cantaretul suedez de origine nigeriana Dr. Alban.
26 august 1966 - Declanşarea luptei armate a poporului namibian, sub conducerea SWAPO, pentru eliberarea de sub ocupaţia regimului rasist al Africii de Sud.
26 august 1972 - S-a deschis la Munchen in Republica Federala Germania a XX-a editie a Jocurilor Olimpice Moderne (26 august -10 septembrie).
Jocurile Olimpice de vară din 1972 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
A XX-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la München, în Germania de Vest, în perioada 26 august – 11 septembrie 1972.
München a câștigat dreptul de a organiza jocurile olimpice în iulie 1966 în detrimentul orașelor Detroit, Madrid și Montreal.
A fost a doua oară când Jocurile Olimpice s-au desfășurat în Germania, după Olimpiada din 1936 de la Berlin.
Au participat 121 de țări și 7.124 de sportivi.
Jocurile Olimpice au fost marcate și umbrite de răpirea și uciderea a 11 sportivi israelieni de către organizația teroristă palestiniană Septembrie Negru.
La deschiderea Jocurilor Olimpice de la Tokio din anul 2021, CIO a decis păstrarea unui moment de reculegere în amintirea acestei crime.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 august 1972 - A încetat din viaţă Sir Francis Chichester, câştigătorul primei curse transatlantice.
În 1966, în 226 de zile, a realizat prima cursă solitară în jurul lumii, la bordul ambarcaţiunii “Gipsy Moth IV”, în urma acestui succes fiind înnobilat de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii (n. 17 septembrie 1901).
26 august 1974 - Portugalia a recunoscut independenţa coloniei sale Guineea-Bissau; recunoaşterea oficială a intrat în vigoare începând cu 10 septembrie 1974.
26 august 1974 - A decedat Charles Lindbergh, aviator american, primul care a traversat Oceanul Atlantic în zbor; (n. 1902).
Charles Lindbergh, fotografie de Harris & Ewing, c.1927 – preluat de pe ro.wikipedia.org
Charles Augustus Lindbergh, Jr. (n. 4 februarie 1902 – d. 26 august 1974), cunoscut și ca “Lucky Lindy” (Norocosul Lindy) sau “The Lone Eagle” (Vulturul solitar), a fost un pilot american, de origine suedeză, unul din pionierii zborurilor de lungă durată, devenit faimos pentru realizarea unui zbor transatlantic fără escală de la New York la Paris în 1927.
Conform unor opinii, Lindbergh și-ar fi stricat enormul renume pe care l-a cucerit datorită performanțelor sale de aviator, prin implicarea puternică în mișcarea menită să împiedice intrarea Statelor Unite ale Americii în cel de-al doilea război mondial.
După alte opinii, Lindbergh ar fi dovedit patriotism și deosebit curaj prin susținerea unei cauze pe care el o considera justă în ciuda pierderii suportului publicului.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
26 august 1976 - A încetat din viaţă Lotte Lehmann, soprană germană, stabilită, în 1945, în SUA; (n. 27 februarie 1888).
26 august 1977 - După multe dezbateri, Adunarea Naţională a adoptat Legea 101, sau Carta limbii franceze in Canada.
Această lege prevede utilizarea exclusivă a limbii franceze in provincia canadiana Quebec în cadrul Adunării Naţionale şi instanţele de judecată, in afaceri şi publicitate, precum şi instruirea în limba franceză, cu excepţia vorbitorilor nativi de limba engleza.
26 august 1978 - Sigmund Jahn , primul cosmonaut german, zboara la bordul navei sovietice Soyuz 31.
26 august 1978 - A încetat din viaţă Charles Boyer, actor de film american de origine franceză.
Aprimit Premiul Oscar special în 1942, pentru promovarea relaţiilor culturale franco-americane: “Lumina de gaz”, “Cum să furi un milion”; (n. 28 august 1897).
26 august 1980 - S-a născut Macaulay Culkin, actor american, interpretul principal din filmul ”Singur acasă”.
26 august 1981 - Sonda Voyager 2 a ajuns la maximă apropiere de Saturn, trecând la 101.000 km de planetă.
Voyager 2 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 26 august 1981, Voyager 2 a trecut la 161.000 km de centrul planetei Saturn, la 9 luni după Voyager 1.
În timp ce trecea în spatele lui Saturn (văzut de pe Pământ), Voyager 2 a sondat atmosfera superioară a planetei adunând informații despre profilele atmosferice de temperatură și densitate.
Voyager 2 a constatat că, la nivelurile de presiune superioare (7 kilopascali presiune), temperatura lui Saturn era de 70 de grade Kelvin (-203 °C), în timp ce, la cele mai profunde niveluri măsurate (120 kilopascali), temperatura creștea la 143 K (-130 °C).
S-a descoperit că polul nord era mai rece cu 10 kelvini, deși acest lucru poate fi sezonier.
Sonda a fost direcționată astfel încât să poată obține vizualizări mai bune ale sateliților decât Voyager 1.
După survolul lui Saturn, platforma ghidată de instrumente s-a oprit temporar, determinând calculatorul principal să anuleze măsurătorile și să piardă o mulțime de date. 24 de ore mai târziu, inginerii misiunii au reușit să remedieze problema platformei (cauzată de o suprasolicitare care și-a epuizat temporar lubrifiantul), dar situația a fost restaurată definitiv 3 zile mai târziu după trimiterea instrucțiunilor de către echipele de la sol.
Traiectoria a permis sondei să utilizeze asistența gravitațională a lui Saturn pentru a se muta la următoarea destinație: Uranus.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 august 1987 - A fost demolată Biserica Sfântul Spiridon Vechi din Bucureşti.
26 august 1988 - S-a născut Cristina Neagu, jucătoare de handbal profesionistă.
Cristina Georgiana Neagu (n. 26 august 1988, în București) este o jucătoare profesionistă de handbal din România.
În prezent, ea evoluează la clubul CSM București.
Cristina Neagu este singura handbalistă din istoria acestui sport recompensată de patru ori cu titlul de Cea mai bună handbalistă IHF a anului.
Din anul 2016, Cristina Neagu este și căpitanul echipei naționale a României.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
26 august 1989 - A încetat din viaţă scriitorul american Irving Stone: “Agonie şi extaz”, “Turnul Nebunilor”, “Paria”; (n. 14 iulie 1903).
26 august 1999 - Rusia incepe al doilea razboi cecen (26 august 1999 – 31 mai 2000), ca răspuns la invazia fortelor cecene in Daghestan.
Al Doilea Război Cecen (26 august 1999 – 31 mai 2000) – Artileria rusă bombardează poziţiile rebelilor în apropierea satului Duba-Iurt, în ianuarie 2000 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Al Doilea Război Cecen, în a doua sa fază cunoscut drept Războiul din Caucazul de Nord, a fost o operaţiune militară de amploare lansată de Federaţia Rusă începând din 26 august 1999, ca răspuns la invadarea Daghestanului de către Brigada Internaţională Islamică de Menţinere a Păcii (IIPB).
Invadarea Daghestanului a fost declanşatorul celui de-al Doilea Război Cecen.
În august şi septembrie 1999, Şamil Basaev, în asociere cu sauditul Ibn al-Khattab, comandantul mujahedinilor, au condus două armate de până la 2.000 de ceceni, daghestanezi, arabi, mujahedini străini şi militanţi wahabişti din Cecenia în republica vecină Daghestan.
În acest război s-a înregistrat pentru prima dată folosirea de muniţie cu exploziv combustibil (FAE) în zonele populate, cu precădere în satul Tando.
La jumătatea lui septembrie 1999, militanţii au fost alungaţi din satele ocupate şi respinşi înapoi în Cecenia.
Cel puţin câteva sute de insurgenţi au fost ucişi în lupte.
Tabăra federală rusă a raportat 279 lucrători ucişi şi aproximativ 900 răniţi.
Spre sfârşitul lui august şi în septembrie 1999, Rusia a declanşat o masivă campanie aeriană de bombardament asupra Ceceniei, cu scopul declarat de a-i alunga pe militanţii care invadaseră Daghestanul în luna anterioară.
Pe 26 august 1999, Rusia a recunoscut că efectuează raiduri de bombardament în Cecenia.
Se consideră că loviturile aeriene ruseşti au obligat peste 100,000 de ceceni să-şi părăsească locuinţele pentru a se refugia în zone mai sigure; republica vecină a Inguşetiei a apelat la ajutor din partea Naţiunilor Unite pentru a face faţă zecilor de mii de refugiaţi.
Pe 2 octombrie 1999, Ministerul Rus pentru Situaţii de Urgenţă a recunoscut că 78,000 de persoane s-au refugiat din calea bombardamentelor ruseşti din Cecenia, majoritatea îndreptându-se către Inguşetia, unde soseau într-un număr de 5.000 până la 6.000 pe zi.
Pe 22 septembrie 1999, ministrul adjunct de Interne Igor Zubov a declarat că trupele ruseşti au încercuit Cecenia şi că erau pregătite să o recucerească, dar strategii militari avertizaseră că o ofensivă terestră se va solda probabil cu pierderi grele de partea rusă.
Spre sfârşitul lui septembrie, forţele ruseşti executaseră deja incursiuni repetate pe teritoriul cecen şi ocupaseră anumite suprafeţe.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
26 august 2004 - Preşedintele ucrainean, Leonid Kucima, a inaugurat canalul Bâstroe, în pofida criticilor venite din Romania si din Occident.
Canalul traversează o rezervaţie protejată din Delta Dunării şi permite Ucrainei să aibă acces navigabil la Marea Neagră. România a înaintat la Curtea Internaţională de la Haga dosarul litigiului privind canalului Bâstroe.
26 august 2008 - Preşedintele rus Dmitri Medvedev, a anunţat că Rusia recunoaşte unilateral independenţa fostelor regiuni georgiene separatiste, republicile Abhazia şi Osetia de Sud.
26 august 2009 – Madonna a concertat pentru prima dată în România în fața a aproximativ 70.000 de spectatori din Parcul Izvor din București.
26 august 2020 - La Ordinea Zilei