Evenimentele Zilei de 22 octombrie în Istorie
Evrei deportaţi în Transnistria sub supravegherea unui soldat român
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
22 octombrie este a 295-a zi a calendarului gregorian și a 296-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 70 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 22 octombrie
Biserica Ortodoxă Română
Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii; Sfinții 7 tineri din Efes
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Sf. Averchie, episcop († 200); Cei 7 tineri din Efes, martiriș Sf. papă Ioan Paul al II-lea († 270)
Legenda celor șapte tineri din Efes sau Legenda celor șapte adormiți este o povestire hagiografică creștină. Conform acesteia, cei șapte frați Maximian, Malchus, Martinian, Dionysius, Ioan, Serapion și Constantin au fost zidiți de vii într-o peșteră în timpul împăratului Decius (249-251 d.Hr) și au fost găsiți dormind acolo două sute sau trei sute de ani mai târziu.
Biserica Romano-Catolică
Sf. Maria Salomeș Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.
Sărbători naţionale ale zilei de 22 octombrie
Vatican – Sărbătoarea națională a Statului Vatican situat in Cetatea Vaticanului la Roma.
Întreaga țară are o suprafata de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa,fiind un stat ecleziastic, condus de clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafetei si numarului de locuitori. Este reședința teritorială a Sfantului Scaun, principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.

Intrarea principală în Vatican de pe acoperişul Bazilicii Sfântul Petru, înconjurată de Roma – foto – en.wikipedia.org
Ziua mondială a misionarilor
Evenimentele Zilei de 22 octombrie în Istorie
- 22 octombrie 1883 – Teatrul Metropolitan Opera din New York City a fost inaugurat cu opera Faust de Charles Gounod;
- 22 octombrie 1884 – A fost introdus “Timpul Universal” (UTC);
- 22 octombrie 1895 — Un tren a deraiat în Gara Montparnasse din Paris, după care a pătruns 30 m pe peron și a ieșit prin fațada gării;
- 22 octombrie 1932 – A treia Conferinţă Balcanică de la București, la care participă Albania, Grecia, Iugoslavia, România și Turcia. Se pun bazele unui pact politic balcanic bazat pe principiul neagresiunii.;
- 22 octombrie 1941 – A fost declanșat Masacrul de la Odesa (22 – 24 octombrie 1941);
- 22 octombrie 1964 — Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură, declarând că nu dorește să fie „transformat” de acest premiu;
- 22 octombrie 2016 – “Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia”
22 octombrie 362 - Templul lui Apolo din Daphne, de langa Antiohia, a fost mistuit de un incendiu misterios.

Apollo - foto: ro.wikipedia.org
Apollo sau Apolo este, în mitologia greacă și în mitologia romană, zeul zilei, al luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit și Phoebus-Apollo.
22 octombrie 741 - A murit Charles Martel, erou al francilor, intrat in legenda prin lupta dusa impotriva invadatorilor mauri; (n. 23 august 686).

Statuia lui Charles Martel din Palatul Versailles din Paris – foto: ro.wikipedia.org
Charles Martel (n. 23 august 686 – d. 22 octombrie 741) a fost majordom și duce al francilor (dux francorum), având atribuțiile unui rege.
Și-a extins stăpânirea peste toate teritoriile france: Austrasia, Neustria și Burgundia.
S-a născut la Herstal, în Belgia de astăzi, fiul nelegitim al lui Pepin cel Mijlociu și a concubinei sale Alpaida (sau Chalpaida).
Este cunoscut mai ales pentru victoria sa de la Tours din 732 asupra unei armate invadatoare musulmane.
Această victorie este considerată ca fiind salvarea restului Europei de expansionismul islamic care cucerise deja Iberia.
În afară de victoria de la Tours, Charles Martel a fost și un mare general, care a pus bazele cavaleriei grele medievale, a cavalerismului, a Imperiului Carolingian, și un catalizator al sistemului feudal care a existat în Europa din Evul Mediu.
Martel nu și-a asumat titlul de rege, dar a împărțit Francia, precum un rege, între fii săi, Carloman și Pepin.
Nepotul lui Martel, Carol cel Mare, a extins teritoriile francilor, incluzând cea mai mare parte a vestului Europei, devenind primul împărat de la căderea Romei.

Califatul și cuceririile sale – foto: ro.wikipedia.org
22 octombrie 794 - Împăratul japonez Kanmu mută capitala Japoniei de la Heijō-kyō (actualmente, Nara), la Heiankyo (astazi Kyoto).

Emperor Kanmu (737–806) was the 50th emperor of Japan, according to the traditional order of succession. Kanmu reigned from 781 to 806 – foto: en.wikipedia.org
22 octombrie 1071 - S-a născut Guillaume al IX – lea de Poitiers (m. 1 februarie 1127) supranumit „Trubadurul”. A fost conte de Poitiers si duce al Aquitaniei si Gasconiei. Este primul poet care a scris in limba occitana.
22 octombrie 1383 - A murit Regele Ferdinand I al Portugaliei, supranumit Cel Frumos (portugheză : o Formoso); (n. 31 octombrie 1345).

Ferdinand I al Portugaliei – foto: ro.wikipedia.org
Ferdinand I al Portugaliei (n. 31 octombrie 1345, Lisabona — d. 22 octombrie 1383, Lisabona), supranumit Cel Frumos sau mai rar Cel Inconstant, a fost al nouălea rege al Portugaliei, al doilea fiu, și cel mai mare care a supraviețuit, al lui Petru I al Portugaliei și a Constanței de Castilia.
A urcat pe tron în 1367 Intre 1383-1385 în Portugalia au avut loc mari tulburari, ca urmare a faptului ca regele Fernando a murit fara a avea un moştenitor la tron, ceea ce a condus la izbucnirea unui război civil, iar dinastia burgundiană, care ocupa tronul din timpul contelui Henric (cca.1112 , avea să fie înlocuită.
22 octombrie 1575 - A fost fondat orasul Aguascalientes, actualmente centrul administrativ a statului mexican cu acelasi nume din anii 1850.
Este numit și La Ciudad Perforada (orașul perforat), datorită unui labirint subteran de tunele construite de o populație precolumbiană, necunonscută.
22 octombrie 1631 - S-a născut poetul si traducatorul francez Gilles Boileau.
A fost fratele mai mare al mult mai celebrul Nicolas Boileau – Despreaux, traducător și membru al Academiei Franceze.
Boileau a fost privit ca un clasicist de contemporanii săi și a publicat o traducere din cartea a patra a Eneidei, precum si a scrierilor lui Diogene Laertius si Epictet, despre a cărui viață a scris.
El a primit o sinecură regala, functia de contrôleur de l’argenterie du Roi , și a fost ales printre “nemuritorii” Academiei Franceze, în ianuarie 1659.
A decedat la 18 martie 1669.
22 octombrie 1707 - Dezastrul naval din Sicilia: navele Marinei Regale britanice se deplasau, prin manevre riscante, printre recifele aflate la vest de Insulele Siciliei.
Patru nave s-au scufundat și aproximativ 2.000 de oameni și-au pierdut viața.
22 octombrie 1746 - A fost fondat colegiul Princeton.

Clădirea Alexander Hall din campusul universităţii Princeton – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Universitatea Princeton este o universitate particulară de cercetare din SUA situată în localitatea Princeton, New Jersey.
Este cunoscută ca una dintre cele mai mari și mai importante universități americane, fiind una din cele opt universități din Ivy League, și este unul dintre cele nouă Colegii coloniale ce au fost fondate înainte de Revoluția americană.
De asemenea, este considerată ca fiind una dintre cele mai bune universități din lume, fiind situată pe locul al șaptelea, conform „Times Higher Education”.
A fost fondată în 1746, la Elizabeth, New Jersey, sub denumirea de Colegiul din New Jersey, a fost mutată la Newark, în 1747, apoi la Princeton în 1756 și a fost redenumită Universitatea Princeton în 1896.
(Colegiul din New Jersey, existent în prezent în Ewing din apropiere, New Jersey, este o instituție fără legătură cu Universitatea Princeton.)
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
22 octombrie 1784 - Rusia a fondat o colonie pe Insula Kodiak, în Alaska.
22 octombrie 1797 - Francezul Andre-Jacques Garnerin a facut in premiera mondiala un salt cu parasuta. Acesta a sarit dintr-un balon de la o inaltime de circa 1.000 de metri.
André-Jacques Garnerin (n. 31 ianuarie 1769 – d. 18 august 1823, (54 ani)), aeronaut francez și primul parașutist din lume.
Este soțul lui Jeanne-Genevieve Lyabross (1775-1847).
La 22 octombrie 1797 a efectuat în premieră mondială o săritură cu parașuta dintr-un balon.
Ideea confectionarii unei parasute s-a regasit in scrierile lui Leonardo da Vinci, iar Louis-Sybastien Lenormand a confectionat in 1783 un fel de parasuta din doua umbrele si a sarit dintr-un copac, insa primul salt oficial i-a apartinut lui Andre-Jacques Garnerin.

Prima parașută – ilustrare schematică. A fost folosită la 22 octombrie 1797 – foto: ro.wikipedia.org
Doi ani mai tarziu, sotia francezului, Jeanne Geneviève Garnerin, a devenit prima femeie din lume care a sarit cu parasuta.

Monsieur and Madame Garnerin (Christoph Haller von Hallerstein, c. 1803) – foto: en.wikipedia.org
22 octombrie 1811 - S-a născut pianistul si compozitorul ungur de factura romantica, Franz Liszt.
A studiat la Viena si Paris, fiind elevul lui Czerny si Salieri.

Franz Liszt - foto – ro.wikipedia.org
Franz Liszt sau Liszt Ferenc (n. 22 octombrie 1811, Raiding, în lb. maghiară Doborján, Imperiul Austriac, astăzi Burgenland, Austria – d. 31 iulie 1886, Bayreuth, Bavaria), compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor.
Naționalitatea lui a fost o temă controversată. Unii susțineau ca ar fi de etnie germana, alții de etnie maghiara , dar au fost și unii care susțineau originea lui slovaca.
Inainte de caderea Imperiului Austro – Ungar, când aceasta nu era o temă controversată, era acceptată naționalitatea sa în concordanță cu biografia de 3 volume scrisă de Lina Ramann, conform careia „tatăl lui era maghiar, mama austriacă”.
A sustinut concerte in intreaga Europasi a compus 12 poeme simfonice, doua simfonii si un numar mare de piese pentru pian, totalizind peste 1.000 de compozitii.
Prin lucrarile sale, Liszt a contribuit enorm la dezvoltarea pianisticii si a tehnicii de interpretare, el fiind unul dintre cei mai insemnati inovatori in domeniul armoniei.
A avut trei copii cu contesa d’Agoult, cu care a stat impreuna in perioada 1835-1839.
În 1847 a cunoscut-o pe printesa Caroline de Sayn-Wittgenstein, langa care a ramas până la sfârșitul vieții sale; (m. 31 iulie 1886).
A întreprins mai multe turnee în Muntenia, Moldova si Transilvania unde a fost primit cu mare căldură, înregistrând succese notabile.
În urma contactului cu muzica populara românească, a compus o Rapsodie română.
Franz Liszt a fost socrul compozitorului Richard Wagner; el și-a petrecut ultima parte a vieții sale la Bayreuth.
A murit la 31 iulie 1886, la patru ani după decesul ginerelui său, Richard Wagner, la Bayreuth, unde a fost înmormântat. Casa în care a murit (Bayreuth, Wahnfriedstr. 9) a devenit „Muzeul Franz Liszt”.
22 octombrie 1818 - S-a născut poetul Charles Leconte de Lisle, principalul reprezentant al şcolii parnasiene (“Poeme tragice”); (m. 18 iulie 1894).

Portrait of Leconte de Lisle by Blanquer Jacques-Léonard – foto: ro.wikipedia.org
Charles Marie René Leconte de Lisle (n. 22 octombrie 1818 – d. 18 iulie 1894) a fost un poet francez, reprezentant recunoscut al curentului parnasianist, teoretician al „artei pentru artă“ și al interdependenței dintre poezie și știință.
Leconte de Lisle (pseudonimul lui Charles-René-Marie Leconte) s-a născut într-o îndepărtată colonie franceză, a cunoscut îndeaproape cultura Indiei și peisajul exotic, ceea ce se va reflecta în poezia sa.
A fost adept al fourierismului și a participat la Revoluția de la 1848.
Creația sa poetică se caracterizează prin evocarea nostalgică a marilor mituri și civilizații străvechi orientale și occidentale, cu elemente meditative asupra condiției umane, propunându-și să ofere un ideal etic superior contemporaneității.
Susține impersonalitatea în artă, descrierea exactă, reprezentările precise, expresia a unei erudiții riguroase, cultul frumosului și perfecțiunea formală.
Scrie ciclurile de versuri Poeme antice, Poeme și poezii, Poeme barbare, considerate opera sa cea mai valoroasă.
Poemele inspirate din peisajul tropical și descrierea animalelor exotice îl singularizează în contextul liricii franceze.
22 octombrie 1836 - Sam Houston e ales primul președinte a Republicii independente Texas.

Samuel Houston - foto: ro.wikipedia.org
Samuel Houston, cunoscut sub numele de Sam Houston (n. 2 martie 1793 – d. 26 iulie 1863), a fost un om politic și ofițer american din secolul al XIX-lea. S-a născut la Timber Ridge în valea Shenandoah din Virginia, fiind de origine scoțian-irlandeză.
Houston a devenit o personalitate de referință în istoria Texasului, fiind ales de două ori în funcția de președinte al Republicii Texas, fiind senator al SUA din partea Texasului după aderarea sa la Statele Unite, și, în cele din urmă, guvernator al statului Texas.
El a refuzat să depună jurământ de loialitate Confederație atunci când Texasul s-a separat de SUA în perioada Războiului Civil, și a demisionat din funcția de guvernator.
Pentru a evita vărsarea de sânge, a refuzat oferta de a conduce o armată a Uniunii.
El s-a retras la Huntsville, Texas, unde a murit înainte de sfârșitul războiului.
În tinerețe, a emigrat în Tennessee din Virginia, a petrecut o perioadă în compania indienilor Cherokee (care l-au adoptat ca cetățean și din rândul căruia și-a găsit soție), a servit în armată în Războiul din 1812, și a participat la viața politică din Tennessee.
Houston este singura persoană din istoria SUA care a fost guvernator a două state diferite (deși și alții au servit drept guvernatori ai mai multor teritorii diferite).
O ceartă cu un congressman american, urmată de un proces intens mediatizat a dus la emigrarea sa în 1832 în Texasul Mexican.
Acolo, a devenit rapid lider al Revoluției Texane.
El a susținut unirea Texasului cu Statele Unite. Orașul Houston a fost botezat după el.
22 octombrie 1844 - S-a născut actrița franceză Sarah Bernhardt; (d. 216 martie 1923).

Portrait of actress Sarah Bernhardt (1844-1923) around 1878, by Paul Nadar (1856-1939), crop – foto: ro.wikipedia.org
Sarah Bernhardt (n. 22/23 octombrie 1844, Paris, Franţa – d. 26 martie 1923, Paris) a fost o renumită actriţă franceză, pe numele său real Henriette-Rosine Bernard.
Fiica nelegitimă a unei curtezane, a fost încurajată să urmeze o carieră artistică de către unul dintre amanţii mamei sale, ducele de Morny.
După o scurtă apariţie la Comedia Franceză (1862-1863), a intrat în trupa teatrului Odeon (1866-1872) unde a jucat în Kean, de Alexandre Dumas (tatăl), şi în Ruy Blas, de Victor Hugo, fermecînd publicul cu „vocea ei de aur”.
Revenind la Comedia Franceză (1872-1880), Sarah Bernhardt a jucat în Fedra (Phedre) de Jean Racine, obţinînd un mare succes la Paris şi Londra.
În 1880 şi-a înfiinţat propria companie de teatru şi a făcut un turneu în jurul lumii cu Dama cu camelii (La Dame aux camélias) de Alexandre Dumas fiul, Adrienne Lecouvreur de Eugene Scribe, patru piese scrise special pentru ea de Victorien Sardou şi “Puiul de vultur” (L’Aiglon) de Edmond Rostand.
În 1879 Sarah Bernard a invitatat pe marii nostri actori Aristizza Romanescu si Grigore Manolescu la Paris, ca bursieri ai Comedie Franceze.
După un accident suferit la un picior, care a dus la amputarea acestuia (în 1915), a purtat o proteză de lemn şi a jucat roluri în care putea să stea aşezată cît mai mult.
A fost una dintre cele mai cunoscute figuri din istoria scenei franceze, fapt pentru care a primit Legiunea de Onoare în 1914.
22 octombrie 1844 - Milleriţii, adeptii sectei lui William Miller, anticipeaza in aceasta zi sfârşitul lumii, legata de a doua venire a lui Hristos.
Ziua următoare, a devenit cunoscuta sub numele de Marea Dezamăgire.

William Miller – foto: ro.wikipedia.org
William Miller (n. 15 februarie 1782 – d. 20 dexembrie 1849), a fost un predicator un baptist american , care a anunțat cea de-a doua veniri a lui Iisus Christos în 1843-1844, întemeiat pe o serie de studii biblice, în special profetice și apocaliptice.
Deoarece în limba engleză venirea lui Christos se numește Advent, adepții lui William Miller (milleriții) au fost numiți adventiști, iar curentul religios și teologic s-a numit adventism.
Confesiunile care își au originea în această mișcare sunt clasificabile ca adventiste, indiferent dacă mențin numele de adventist sau caracterul și teologia inițială.
22 octombrie 1846 - S-a născut Dimitrie Brandză, medic, naturalist și botanist român, membru al Academiei Române și fondator al Grădinii Botanice din București (d. 1895).

Dimitrie (Demetrius) Brândză – foto: ro.wikipedia.org
Dimitrie (Demetrius) Brândză (10/22 octombrie 1846, Bivolu, azi Viișoara, Botoșani – 3 august 1895, Slănic Moldova) medic, naturalist și botanist român, membru titular al Academiei Române.
A fondat Grădina Botanică din București, care astăzi îi poartă numele.
22 octombrie 1859 - S-a născut Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein, prima soţie a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei; (d. 11 aprilie 1921).

Prinţesa Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein – foto: ro.wikipedia.org
Prinţesa Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein (22 octombrie 1858 – 11 aprilie 1921), a fost ultima împărăteasă a Germaniei şi regină a Prusiei.
A fost fiica cea mare a lui Frederic al VIII-lea, Duce de Schleswig-Holstein şi a Prinţesei Adelheid de Hohenlohe-Langenburg.
Bunicii materni au fost Ernst I, Prinţ de Hohenlohe-Langenburg şi Prinţesa Feodora de Leiningen, sora vitregă a reginei Victoria.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
22 octombrie 1865 - A fost fondat primul ziar muncitoresc cubanez La Aurora.
22 octombrie 1870 - S-a născut scriitorul rus Ivan Alexeevici Bunin, laureat al Premiului Nobel; (d. 1953).

Ivan Alekseievici Bunin – foto: ro.wikipedia.org
Ivan Alekseievici Bunin (n. 22 octombrie (stil vechi 10 octombrie), 1870 – d. 8 noiembrie, 1953) a fost primul scriitor rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1933.
Motivația Juriului Nobel
“pentru artisticitatea viguroasă, prin care a dezvoltat tradițiile prozei ruse clasice”
22 octombrie 1872 - A încetat din viaţă poetul, prozatorul şi criticul literar Theophile Gautier, promotor al teoriei “artă pentru artă” (“Comedia morţii”, “Căpitanul Fracasse”); (n. 31 august 1811).

Théophile Gautier, Portret realizat de Auguste de Chatillon – foto: ro.wikipedia.org
Théophile Gautier (* 30 august 1811, Tarbes – † 23 octombrie 1872, Neuilly-sur-Seine), scriitor francez, la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric Le Capitaine Fracasse (1863), devine unul din teoreticienii “artei pentru artă” și unul din maeștrii școlii parnassiene.
22 octombrie 1882 - A decedat Ion Andreescu, membru de onoare post-mortem al Academiei Române. Aderent la înnoirile aduse de arta reprezentanţilor Şcolii de la Barbizon, Andreescu este recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi peisagişti români; (n.15.02.1850).

Ion Andreescu, Autoportret, oil on canvas, 93 x 65 cm, Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti – foto: ro.wikipedia.org
Ion Andreescu (n. 15 februarie 1850, București — d. 22 octombrie 1882, București), pictor și pedagog român, membru post-mortem al Academiei Române (1948).
22 octombrie 1883 - A fost inaugurată Opera Metropolitan din New York, unul dintre centrele culturii muzicale mondiale.
Cu acest prilej s-a interpretat opera Faust, a compozitorului francez Charles Gounod (1818-1893).

Metropolitan Opera - foto: en.wikipedia.org
Metropolitan Opera este un teatru de operă situat în renumitul Lincoln Center for the Performing Arts în New York. “Metropolitan Opera Association” este cea mai mare organizație de muzică clasică din America, prezentând anual aproximativ 240 de spectacole de operă.
Sediul companiei este Metropolitan Opera House, una dintre cele mai importante scene de operă din lume. “MET”, cum mai este numită uneori, este doar una din cele 12 organizații rezidente la Lincoln Center.
22 octombrie 1884 - A fost introdus “Timpul Universal” (UTC); s-a stabilit drept meridian “zero” (meridianul de origine), de-a lungul meridianului Greenwich.
Timpul Universal Coordonat este măsurat la şase ceasuri atomice standard, la Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (BIPM) în Paris, Franţa. Pus în aplicare în 1964.

Fusurile orare mondiale standard – foto: ro.wikipedia.org
Ora universală coordonată sau timpul universal coordonat, abreviat internațional ca UTC (compromis între engleză Coordinated Universal Time – CUT și franceză Temps Universel Coordonné – TUC), este un hibrid între timpul civil al meridianului 0 (timpul calculat după mișcarea aparentă a Soarelui, numit timp universal) și timpul fizic determinat cu cea mai mare precizie posibilă (timpul atomic internațional – TAI).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Harta Europei cu fusurile orare „Timpul universal coordonat”: verde – UTC; albastru – UTC+1; mov – UTC+2; grena – UTC+3; portocaliu; UTC+4; verde – UTC+5 – foto: ro.wikipedia.org
22 octombrie 1886 - S-a adoptat la Berna,in Elvetia, prima Convenţie pentru protecţia operelor literare şi artistice.
22 octombrie 1895 - În Gara Montparnasse din Paris, un tren a deraiat, a depăşit capătul liniei, a pătruns 30 m pe peron şi a ieşit prin faţada gării.

22 octombrie 1895: În Gara Montparnasse din Paris, un tren a deraiat, a depășit capătul liniei, a pătruns 30 m pe peron și a ieșit prin fațada gării – foto: ro.wikipedia.org
22 octombrie 1906 - A murit Paul Cézanne, pictor francez (n. 1839)

Paul Cézanne, c. 1861 – foto: ro.wikipedia.org
Paul Cézanne (n. 19 ianuarie 1839, Aix-en-Provence – d. 23 octombrie 1906, Aix-en-Provence) a fost un pictor francez, considerat în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, “faza cézanniană”.
Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță evoluția artei moderne, al cărei limbaj o revoluționează în direcția unor experiențe neașteptate.
22 octombrie 1907 - S-a născut Cella Serghi, scriitoare româncă, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice;(d. 19.09.1992).
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București), scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, si camil Petrescu.
În anul 1977 a publicat la editura cartea Romaneasca un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. Cella Serghi sau o viaţă ca un roman - Daniela Titire – jurnalul.ro – 13 aprilie 2009; Post-scriptum la romanul unei vieţi - Carmen Dragomir – jurnalul.ro – 15 aprilie 2009
22 octombrie 1911 - Apare săptămînal, apoi bilunar, la Bucureşti revista literară şi socială “Flacăra” (1911-1916 şi 1921-1923), sub direcţia lui C. Banu, militant pentru realizarea unităţii naţional- statale a românilor.
Pe 22 octombrie 1911 apare primul număr al revistei Flacăra – asa“literară, artistică, socială” – tipărită în atelierele Socec și având redacția și administrația în București, pe str. Parfumului nr. 3. Publicația este săptămânală, având ziua de apariție sâmbăta.
Director fondator este Constantin Banu.
Cele două articole-program din primul număr, “Un vis…”, de Ion Gheorghe Duca și „Un cuvînt… care putea să lipsească”, al directorului Constantin Banu, preconizau o revistă care să grupeze în jurul ei scriitori, artiști, oameni de știință, capabili să exprime ,,în versuri minunate toate tainele sufletului omenesc”, să tindă spre un ,,ideal mai curat și mai înalt” (I.Gh. Duca), să aprindă ,,o flacără pentru luminarea și încălzirea marii mulțimi”, printr-o ,,artă democratică”, flacără pe care s-o poată țină “vie deasupra patimilor oarbe și a intereselor trecătoare” (Constantin Banu).
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
22 octombrie 1913 - S-a născut Robert Capa, fotograf american/ungur
22 octombrie 1913 - S-a născut Bao Dai, ultimul împărat al Vietnamului (m. 1997)
22 octombrie 1915 - S-a născut Yitzhak Shamir, om politic israelit (m. 2012)
22 octombrie 1917 - S-a născut Joan Fontaine, actriță americană
22 octombrie 1919 - S-a născut Doris Lessing, scriitoare engleză, laureată a Premiului Nobel (d. 2013)

Lessing at the Lit Cologne literary festival in 2006 – foto: en.wikipedia.org
Doris Lessing născută Doris May Tayler (22 octombrie 1919 – 17 noiembrie 2013), a fost o romancieră, poetă, dramaturgă din Marea Britanie, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în anul 2007.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
22 octombrie 1920 - S-a născut Timothy Leary, psiholog american
22 octombrie 1921 - S-a născut Georges Brassens, poet, cântăreț-compozitor francez
22 octombrie 1925 - S-a născut Robert Rauschenberg, artist plastic american (d. 2008)
22 octombrie 1927 - Savantul de origine istro-romana Nikola Tesla a expus 6 noi invenţii, printre care un motor electric monofazat de conceptie proprie.
![Nikola Tesla (n. 10 iulie 1856, satul Smiljan, în apropiere de Gospić, Croatia, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar - d. 7 ianuarie 1943, New York), inventator, fizician, inginer mecanic, inginer electrician și unul dintre promotorii cei mai importanți ai electricității comerciale. Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX.[judecată de valoare] Invențiile, precum și munca teoretica ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială - foto: cersipamantromanesc.com](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2014/08/Nikola-Tesla1-e1432076038260.jpg)
Nikola Tesla – foto: cersipamantromanesc.com
Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. Invențiile, precum și munca teoretica ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
22 octombrie 1929 - S-a născut celebrul jucator de fotbal rus, Lev Iasin. Lev Ivanovici Iașin a fost un jucător de fotbal rus, considerat drept unul dintre cei mai buni din istoria acestui sport. A fost votat de IFFHS ca fiind cel mai bun portar al secolului XX. A decedat la 20 martie 1990.
22 octombrie 1932 - Are loc a treia Conferinţă Balcanică cu participarea Albaniei, Greciei, Iugoslaviei, României şi Turciei. Conferinţa a avut loc la Bucureşti, România şi a durat pînă pe 28 octombrie. Se pun bazele unui pact politic balcanic bazat pe principiul neagresiunii.
22 octombrie 1933 - În comuna Chiperceni, jud.Orhei, România, este dezvelit monumentul consacrat ostaşilor căzuţi pe cîmpul de luptă în Primul Război Mondial, băştinaşi din satele Chiperceni, Bieşti, Slobozia-Hodorogea, Cihoreni şi Voroteţ.
22 octombrie 1938 - Americanul Chester F. Carlson, inventează aparatul de fotocopiat.
El a reușit să imprime cuvintele “10-22-38 ASTORIA”. Prima mașină de fotocopiat a fost comercializată în 1954 sub numele XEROX 914 .

Xerox 914 photo copier – foto preluat de pe en.wikipedia.org
22 octombrie 1941 - A fost declanșat Masacrul de la Odesa (22 – 24 octombrie 1941).

Holocaust prin gloanţe. Evrei-români deportaţi în Transnistria şi asasinaţi între Bârzula şi Grozdovca de militarii români care-i escortau, octombrie 1941 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Masacrul de la Odesa a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, cu titlul de „pedepsire” (represalii asupra populației civile) în urma aruncării în aer a Comandamentului militar român din Odesa de către partizani sau militari sovietici din armata regulată, explozie în care au fost omorâți 16 ofițeri români, inclusiv comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină. Militarii români nu au reușit să-i prindă pe autorii atentatului și s-au răzbunat pe populația civilă locală. Au fost uciși, la întâmplare, 5 000 de localnici civili, majoritatea evrei.

Evrei deportaţi în Transnistria sub supravegherea unui soldat român – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În urma raportului primit, mareșalul Antonescu i-a ordonat generalului Iosif Iacobici, șeful Marelui Stat Major și comandant al Armatei a 4-a române, să ia măsuri drastice de pedepsire. În aceeași noapte, Iacobici a telegrafiat cabinetului militar al lui Antonescu că a pornit acțiunea ordonată:
„Ca represalii și pentru a da un exemplu populației, s-au luat măsuri pentru a spânzura în piețele publice un număr de evrei și comuniști suspecți”. În ziua următoare, la 23 octombrie 1941, militari români au ucis alți 19 000 evrei civili, femei, bătrâni și copii, familii întregi din orașul Odesa, împușcați, spânzurați, explodați, sau arși de vii.
Alți aproximativ 45 000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în lagărul de concentrare Bogdanovka, unde au fost asasinați aproximativ două luni mai târziu.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
22 octombrie 1941 - Al Doilea Război Mondial. Luptatorul din Rezistenţa franceza Guy Moquet şi alti 29 de ostatici, sunt executati de către germani drept represalii pentru moartea unui ofiţer german.

Facsimile of his famous last words: “Les copains qui restez, soyez dignes de nous! Les 27 qui vont mourir.” or “Friends who remain, be worthy of us! The 27 who are going to die” – foto preluat de pe en.wikipedia.org
22 octombrie 1943 - Al Doilea Război Mondial: Un raid de bombardament britanic asupra Germaniei provoaca distrugeri enorme orasului Kassel, omorând 10.000 persoane si lasand alte 150.000 fără adăpost.

Two people observing fires ravaging the Bettenhausen district after bombing – foto preluat de pe en.wikipedia.org
21 octombrie 1943 - S-a născut Niculina Moica, arestată la 15 iunie 1959, pe când era elevă, la numai 16 ani şi condamnată la 20 ani muncă silnică pentru că făcuse parte, alături de alţi tineri, din organizaţia anticomunistă Uniunea Tineretului Liber din România.

Niculina Moica – foto preluat de pe www.memorialsighet.ro
După cinci ani, în care a trecut prin penitenciarele Târgu Mureş, Jilava, Botoşani, Arad, Oradea, a fost graţiată la 23 iunie 1964.
La scurt timp după arestarea sa, la 13 iulie 1959, a fost ridicat şi tatăl său, Petru Moica, condamnat, la rândul său, la 20 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. În prezent, Niculina Moica trăieşte în Bucureşti şi este membru activ al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici.
„Şi, într-adevăr, ne-am întâlnit de câteva ori câteva persoane, am discutat – eram tineri, aveam 15-16 ani. Şi aveam nişte discuţii din astea contra regimului, este foarte adevărat. Dar concret,n-am făcut nimic. Erau intenţii mai mult. Nicolae Muntu, care era liderul organizaţiei, făcuse un fel de statut al acesteia, în care o denumise ,,Uniunea Tineretului Liber’’. (…) Şi în aceeaşi noapte ne-au şi arestat pe toţi.
A început ancheta… Pe toţi ne-au arestat. Plus că în boxă, la proces, din 3-4, 5 maxim, câţi ştiam, m-am trezit că eram 21 de persoane. Şi erau câţiva din liceu de la noi. Cel mai cumplit a fost pentru mine la Securitate în Târgu-Mureş, că de la Reghin, de unde ne-au arestat, ne-au transportat la Securitatea din Târgu-Mureş.
După vreo lună pe culoarele Securităţii de acolo am recunoscut o statură, a lui taică-miu. A fost cea mai cumplită durere pentru mine, asta m-a chinuit toţi anii de detenţie, m-a chinuit şi restul vieţii şi cred c-o să mă chinuiască câte zile voi avea. Că… mi-am zăpăcit toată familia, totul s-a întors pe dos de-atunci, a început nenorocirea. Pe maică-mea a dat-o afară din casă, i-au confiscat toate lucrurile…”
Fragment din interviul nr. 2552 din Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
articol preluat de pe www.memorialsighet.ro
22 octombrie 1943 - S-a născut Catherine Deneuve (Catherine Fabienne Dorléac), actriţă franceză de film (“Umbrelele din Cherbourg”, “Viata la castel”, “Piele de magar”).

Deneuve in 1968 – foto: en.wikipedia.org
Catherine Deneuve (născută Catherine Fabienne Dorléac la 22 octombrie 1943) este o actriță franceză de film – Catherine Deneuve (născută Catherine Fabienne Dorléac la 22 octombrie 1943), actriță franceză de film.
22 octombrie 1949 - Atletul ceh Emil Zatopek doboară recordul mondial în proba de 10,000 m; (29:21.2).

Emil Zátopek – foto: ro.wikipedia.org
Emil Zátopek (n. 19 septembrie 1922, Kopřivnice, Cehia; d. 21 noiembrie 2000, Praga) atlet ceh. Zátopek a fost un alergător pe distanțe mari, multiplu campion național, olimpic și deținător de record mondial.
În Cehoslovacia era sărbătorit ca erou național.
22 octombrie 1952 - S-a născut Mircea Sandu, fost fotbalist român, preşedinte al Federatiei Romane de Fotbal (FRF).

Mircea Sandu – foto preluat de pe: adevarul.ro
Mircea Sandu (n. 22 octombrie 1952) este un fost fotbalist român, actualmente membru cu drepturi depline în Comitetul Executiv al UEFA din anul 2007.
S-a remarcat ca fotbalist la Sportul Studențesc, unde a jucat între 1971 și 1986.
A câștigat o Cupă Balcanică.
A condus Federația Română de Fotbal din august 1990 până in martie 2014.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute în preliminariile Campionatului European și pentru calificarea la turneul final.
Mircea Sandu a fost căsătorit cu fosta mare handbalistă Simona Arghir, fiind totodată tatăl fostei jucătoare de tenis Raluca Sandu.
Direcția Națională Anticorupție, la data de 17 iunie 2013, a trimis în judecată pe președintele FRF Mircea Sandu, sub acuzația de abuz în serviciu, sustragere de sub sechestru și folosirea influenței sau autorității pentru obținerea de foloase necuvenite.
Tribunalul București, în iunie 2016, l-a condamnat pe inculpatul Mircea Sandu la 3 ani de închisoare cu suspendare, decizia nefiind definitivă.
22 octombrie 1953 - Laos își câștigă independența față de Franța.

Amplasarea Laosului – foto: ro.wikipedia.org
Laos (nume oficial: Republica Populară Democrată Laos) este un stat fără ieșire la mare din Asia de Sud-Est, ce se învecinează cu Birmania (Myanmar) și China la nord-est, cu Vietnamul la est, cu Cambodgia la sud și cu Thailanda la vest.
Laosul își are originile în Imperiul Lan Xang ce a existat între secolele XIV și XVIII.
După o perioadă de apartenență la Imperiul Colonial Francez, și-a obținut independența. O lungă perioadă de Război Civil s-a încheiat odată cu venirea la putere a Partidului Comunist din Laos în 1975.
22 octombrie 1962 - Criza rachetelor cubaneze. Începe blocada economică a SUA împotriva Cubei.

Avionul U2 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Criza rachetelor din Cuba a capatat amploare, presedintele american J.F. Kennedy sustinand un discurs televizat in care a precizat ca avioane de spionaj ale SUA au descoperit ca sovieticii isi instaleaza baze militare in Cuba.
Presedintele Statelor Unite a informat populatia ca rusii au amplasat rachete nucleare in zona care ameninta siguranta tarii, astfel incat a luat decizia supravegherii navale a coastelor cubaneze.
Începe blocada economică a SUA împotriva Cubei.

Criza rachetelor cubaneze – O fotografie a serviciilor de spionaj americane care releva construirea unei baze de rachete sovietice in Cuba, la nord de Mariel – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Kennedy l-a avertizat pe Hrusciov sa ia masuri pentru a impiedica o actiune militara.
Criza rachetelor, izbucnita pe 15 octombrie cand americanii au intrat in posesia primelor dovezi care indicau dislocarea de arme sovietice in Cuba, era sa degenereze in razboi nuclear intre cele doua mari puteri ale lumii.
A doua zi dupa aparitia televizata, presedintele SUA a ordonat restrangerea ariei de supraveghere a apelor teritoriale ale Cubei pentru a permite navelor rusesti sa se retraga.
Petrolierul rus “Bucuresti”, care se presupunea ca transporta arme nucleare, a depasit insa linia de “carantina”, ceea ce a facut ca tensiunea sa creasca si mai mult.
SUA au decis sa invadeze Cuba, iar Hrusciov a cedat aratand ca va retrage rachetele.
Cand lumea credea ca situatia va reveni la normal, un avion de spionaj american a fost doborat deasupra Cubei, americanii planuind o actiune de razbunare.
Tot atunci, secretarul general al ONU a cerut cu insistenta evitarea unui conflict.
Sovieticii au cedat, criza ajungand la final pe 28 octombrie, criza inarmarilor continuind insa atat in SUA, cat si in URSS.
22 octombrie 1964 - Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură, declarând că nu dorește să fie „transformat” de acest premiu.

Jean-Paul Sartre - foto: blog.bookstellyouwhy.com
Jean-Paul Sartre, pe numele complet Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n. 21 iunie 1905, Paris – d. 15 aprilie 1980, Paris) a fost un filozof francez, reprezentant al existențialismului, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist și militant social.
A influențat profund generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat.
Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Domnule Secretar,
După anumite informații de care am luat cunoștință astăzi, aș avea anul acesta unele șanse să obțin premiul Nobel. Deși ar fi prezumțios să mă pronunț asupra unui vot înainte ca el să aibă loc, îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a risipi sau a evita o neînțelegere. Vă asigur mai întâi, Domnule secretar, de profunda mea stimă pentru academia suedeză și premiul cu care ea a onorat atâția scriitori. Cu toate acestea, din niște motive care îmi aparțin și din altele care sunt mai obiective, doresc să nu figurez pe lista laureaților posibili, și nu pot și nici nu vreau, nici în 1964, nici mai târziu, să accept această distincție onorifică.
Vă rog, Domnule secretar, să acceptați scuzele mele și să credeți în înalta considerație pe care v-o port,
J.-P. Sartre
Scrisoarea nu e însă deschisă decât după ce votul are loc; pe 22 octombrie 1964, un membru al Academiei anunță oficial: „Premiul Nobel din acest an a fost atribuit scriitorului francez Jean-Paul Sartre pentru opera sa care, prin spiritul de libertate și prin căutarea adevărului pe care le reprezintă, a exercitat o vastă influență asupra epocii noastre.”
Sartre e deci nevoit să scrie încă o epistolă Academiei, subliniind refuzul. Un extras semnificativ:
Motivele personale sunt următoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat întotdeauna distincțiile oficiale. După război, în 1945, când mi s-a propus legiunea de onoare, am refuzat deși aveam prieteni care erau în guvern. La fel, n-am dorit niciodată să intru în Collège de France așa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei. (…) Nu e același lucru dacă semnez Jean-Paul Sartre sau dacă semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel. (…) Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituție, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum.
22 octombrie 1966 - Un agent dublu sovietic evadeaza dintr-o inchisoare britanica.
Spionul George Blake, a evadat dintr-o închisoare din Londra, unde se afla inchis in urma sentintei date in procesul său, in care el a pledat vinovat pentru cinci capete de acuzare privind vanzarea de secrete de stat către autorităţile sovietice.
A fost condamnat la un total de 42 de ani inchisoare, cel mai lung termen închisoare dat de o instanţă britanică până la data aceea.
Fusese noua ani agent dublu, după ce s-a convertit la comunism, în timpul războiului din Coreea.
În acest timp, a trădat sovieticilor numele a peste 40 de agenţi britanici.Acţiunile sale au distrus operaţiunile serviciilor secrete britanice în Orientul Mijlociu.
22 octombrie 1968 - Apollo 7 a aterizat conform planului, coborând în Oceanul Atlantic după ce a orbitat de 163 de ori în jurul Terrei.
Misiunea americană spațială Apollo 7, avându-i la bord pe Donn Eisele și Walt Cunningham și la comandă pe Wally Schirra, a fost lansată din Cape Kennedy, Florida, pe 11 octombrie 1968.

Echipajul de pe Apollo 7 – foto: ro.wikipedia.org
22 octombrie 1968 - Trupa rock Led Zeppelin a lansat albumul Led Zeppelin II.

Coperta albumului Led Zeppelin II – foto: ro.wikipedia.org
Led Zeppelin II este al doilea album de studio al trupei hard rock engleze Led Zeppelin. A fost lansat la 22 octombrie 1969 la casa de discuri Atlantic Records.
Înregistrările au avut loc în diferite locații în Marea Britanie și America de Nord din ianuarie până în august 1969.
Ca producător Jimmy Page, chitaristul și compozitorul formației, a fost creditat aproape în totalitate.
Temele lirice de pe Led Zeppelin I (1969) sunt reluate și pe cel de-al doilea disc devenit mult mai de succes și mai apreciat decât primul conținând de asemenea elemente de blues și muzică folk.
22 octombrie 1968 - S-a născut Shaggy, interpret american de muzica reggae de origine jamaicana.
22 octombrie 1973 - A încetat din viaţă violonistul spaniol Pablo Casals; (n. 29 decembrie 1876).
22 octombrie 1974 - A fost inaugurat Centrul Național de Fizică București.
22 octombrie 1975 - A încetat din viaţă Arnold Joseph Toynbee, istoric britanic; (n. 14 aprilie 1889).
22-24 octombrie 1983 - Vizita oficială a lui Nicolae Ceaușescu în RD Sudan.
22 octombrie 1986 - A decedat Albert Szent-Gyorgyi, medic si biochimist maghiar, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1937; ( m. 16 septembrie 1893).

Albert Szent-Gyorgyi - foto: ro.wikipedia.org
Albert Szent-Gyorgyi (n. 16 septembrie 1893 – d. 22 octombrie 1986), medic biochimist maghiar care a câștigat Premiul Nobel pentru Medicină în 1937.
Lui i se datorează izolarea vitaminei C și a vitaminei B6, descoperirea vitaminei P si insemnate contribuții la descoprerirea componentelor și reacțiilor din ciclul acidului citric, la descoperirea substratului chimic al contractiei musculare.
Tatăl său Miklós Szent-Györgyi s-a născut la Târgu Mureș.
A jucat un rol în eforturile diplomatice nereușite ale regimului lui Horthy de a ajunge la un acord de armistitiu cu puterile aliate în anul 1944.
În 1947, dupa venirea comunistilor la putere s-a exilat iar in 1955 a primit cetățenia americana.
22 octombrie 1987 - A încetat din viaţă actorul francez de origine italiana Lino Ventura (Angiolino Joseph Pascal Ventura) cunoscut pentru rolurile sale din filmele “Cadavre de lux”, “Mizerabilii”; (n. 14 iulie1919).

Lino Ventura – foto: fanpop.com
Lino Ventura (născut Angiolino Joseph Pascal Ventura la 14 iulie 1919 – d. 22 octombrie 1987) a fost un actor italian de film.
22 octombrie 1991 - Arhiepiscopul Bartolomeu I este ales cel de–al 270–lea patriarh ecumenic al Constantinopolului, liderul spiritual al ortodocșilor din întreaga lume.

Bartolomeu I - foto: ro.wikipedia.org
Bartolomeu I (numele său laic fiind cel de Demetrios Arhontonis) (n. 29 februarie 1940, insula Imbros, Turcia) este, din 2 noiembrie 1991, cel de-al 270-lea patriarh ecumenic al Patriarhiei de Constantinopol.
Poartă titlul de „arhiepiscop de Constantinopol, Noua Romă și patriarh ecumenic”, este considerat succesorul Sfântului Apostol Andrei, „primul între egalii săi” (primus inter pares) în raport cu conducătorii Bisericilor Ortodoxe. Cu cetățenie turcă, el aparține minorității grecești din Turcia.
22 octombrie 1992 - S-a inaugurat Centrul Cultural Român de la New York.
22 octombrie 1997 - S-au schimbat instrumentele de ratificare si a intrat în vigoare Tratatul româno-ucrainean.
22 octombrie 2002 - A încetat din viaţă Richard Helms, directorul CIA , serviciul american de spionaj,în perioada 1966-1973 (n.30 martie 1913).
22 octombrie 2008 - A murit Nicolae Boșcaiu, biolog român, membru al Academiei Române (n. 1925)

Nicolae Boșcaiu - foto: gazetadecluj.ro
Nicolae Boșcaiu (n. 23 iulie 1925, Caransebeș – d. 22 octombrie 2008, Cluj) a fost un biolog român, membru titular al Academiei Române.
La trecerea în eternitate a Academicianului Nicolae Boşcaiu - Adrian Man – gazetadecluj.ro – 23 octombrie 2008
22 octombrie 2011 - A murit Sultan bin Abdul-Aziz Al Saud, prinț al Arabiei Saudite (n. 1930)

Sultan bin Abdul Aziz Al Saud - foto: ro.wikipedia.org
Sultan bin Abdul Aziz Al Saud (n. 30 decembrie 1930 — d. 21 octombrie 2011), prințul moștenitor al Arabiei Saudite.
El a îndeplinit funcțiile de viceprim-ministru și Ministru al Apărării și Aviației.
Pentru Arabia Saudită, el a supravegheat miliarde de dolari din contracte de apărare cu firmele de apărare.
În anii precedenți, a fost acuzat de corupție și poreclit de către criticii săi „Sultanul hoților”.
22 octombrie 2016 - La București, a avut loc “Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia”

10 000 de unionişti la Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia (Bucuresti, 22 octombrie 2016) - foto: adevarul.ro
(Alexandru Cristian Surcel) Marşul Unirii „Luptă pentru Basarabia” explicat
22 octombrie 2019 - A avut loc ceremonia oficială de întronizare a împăratului Japoniei Naruhito.
Ceremonia oficială de întronizare a împăratului Naruhito la Tronul Crizantemei s-a desfasurat la 22 octombrie 2019 într-un ritual plin de semnificaţie în prezenţa a numeroase personalităţi internaţionale, ilustrând lumii întregi într-un spectacol inedit tradiţia sacră a uneia dintre cele mai avansate şi moderne societăţi ale omenirii.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
22 octombrie 2020 - La Ordinea Zilei
Sfântul Ierarh Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii (Secolul al II-lea)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfântul Ierarh Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii
Sfântul Averchie al Ierapolei (gr. Αβέρκιος) a fost un episcop de Ierapole (Hierapolis / Hieropolis, în Frigia, Asia Mică), făcător de minuni și considerat întocmai cu Apostolii, care a trăit în secolul al II-lea, pe vremea împarăției lui Marcu Aureliu (161-180).
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 22 octombrie.
Sfântul Averchie a trăit în Ierapole în vremea împăratului filosof persecutor al creștinilor Marcu Aurelui (161-180) și a fost episcop al orașului după Papia.
În vremea aceea cei mai mulți locuitori ai Ierapolei erau păgâni, iar creștinii erau foarte puțini.
Când erau sărbătorile păgâne la care se aduceau jertfe în templele păgâne, sfântul se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi pentru mântuirea sufletelor lor şi pentru a se număra printre cei aleşi.
Odată un înger i s-a înfăţişat şi i-a poruncit Sf. Averchie să distrugă idolii din templul păgân, ceea ce a şi făcut cu multă râvnă.
Apoi, auzind că închinătorii la idoli îl căutau ca să-l omoare, sfântul a mers el însuși în locul unde s-au adunat oamenii şi cu voce tare a vorbit despre rătăcirile păgânilor și despr credința în Hristos.
Aceştia au încercat să-l prindă pe sfânt dar în momentul acela, trei tineri posedaţi au început să strige din mulţime.
Oamenii au rămas înmărmuriţi când au văzut cum sfântul a izgonit duhurile necurate din acei tineri numai cu puterea rugăciunii.
Văzându-i pe îndrăciţi reveniţi la normal, sute dintre locuitorii din Ierapole i-au cerut Sfântului Averchie să-i înveţe despre credinţa creştină şi apoi au primit sfântul botez.
Sfântul Averchie a călătorit prin oraşele şi satele vecine vindecînd bolnavii şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu.
El a predicat în Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitând Roma şi convertind peste tot mulţimi de oameni la creștinism.
Mulţi ani sfântul a apărat Biserica de diverse erezii, între care de Marcionism, a întărit creştinii în credinţă, a revărsat din abundenţă sfaturile sale despre calea cea dreaptă a vieții și a credinței, a vindecat bolnavii şi a propovăduit slava lui Dumnezeu.
Pentru lucrarea sa importantă și extinsă de propovăduire Sf. Averchie a fost socotit de conștiința Bisericii ca fiind „întocmai cu Apostolii”.
Moartea și posteritatea
Sf. Averchie s-a întors să moară acasă la Ierapolis. După moartea sa multe minuni s-au înfăptuit la mormântul său. El şi-a scris propriul epitaf care a fost gravat în piatra funerară de pe mormântul, care se păstrată până astăzi în Muzeul Lateran din Roma.
Imnografie
Troparul Sfântului Ierarh Averchie, Episcopul Ierapolei, cel intocmai cu Apostolii
Glasul al 4-lea:
Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Averchie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Ierarh Averchie, Episcopul Ierapolei, cel intocmai cu Apostolii
Glasul al 8-lea:
Ca nişte pârgă a firii…
Ca pe un mai mare preot și împreună locuitor cu Apostolii, toată Biserica credincioșilor te cinsteşte pe tine, Sfinte Ierarhe Averchie. Pe care cu rugăciunile tale păzește-o, fericite, nebiruită și fără de valuri, de tot eresul cel gânditor de cele deșarte, mult minunate.
Scrieri
Printre scrierile atribuite sfântului Averchie sunt:
- Epistolă, adresată împăratului Marcus Aurelius.
- Carte a Disciplinei, adresată clerului său; care este pierdută azi.
- Inscripția lui Averchie, păstrată în Muzeul Vaticanului.
Viața Sfântului Ierarh, întocmai cu apostolii, Averchie, Episcopul Ierapolei

Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii (Secolul al II-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Acest sfânt Averchie a fost episcop în Ierapoli pe vremea împărăției lui Marc Aureliu, fiul lui Antonin, unde erau puțini creștini, iar închinătorii la idoli erau o mulțime nenumărată. Odată s-a făcut în cetatea aceea un mare praznic păgânesc și toți necredincioșii, adunându-se cu jertfe, dănțuiau în capiștea idolească, închinându-se neînsuflețiților zei. Văzând acest lucru, Sfântul Averchie a plâns și a suspinat, căci oamenii cei orbiți, lăsând pe Dumnezeu, se închinau idolilor și nebăgând în seamă pe Ziditorul, cinsteau lucrul făcut de mâini omenești. Apoi, închinându-se în cămara sa, se ruga zicând: „Dumnezeul veacurilor și Doamne al milei, Cel ce ai zidit lumea și o stăpânești, Cel ce ai trimis pe Unul născut, Fiul Tău, pe pământ, ca să se întrupeze pentru om, Tu caută acum din cer spre toată partea cea de sub cer și nu trece cu vederea nici această cetate în care m-ai pus pe mine păstor oilor Tale celor cuvântătoare, ci vezi pe oamenii cei întunecați din ea, care cinstea ce Ți se cuvine Ție o dau necuraților idoli și lucrului făcut de mâinile lor. Izbăvește pe acești rătăciți de pierzarea lor, din întuneric adu-i pe ei la lumina Ta și să-i numeri cu turma Ta cea aleasă”. Astfel rugându-se sfântul a adormit, că era noapte, și a văzut în vedenie un tânăr mai frumos cu podoaba decât fiii omenești, dându-i lui în mâini un toiag și zicându-i: „Averchie, în numele Meu acum să mergi și cu acest toiag să sfărâmi pe începătorii rătăcirii”.
Sculându-se din somn, Averchie a cunoscut că însuși Dumnezeu S-a arătat în vedenie, pentru că a simțit în inima sao negrăită bucurie. Deci, umplându-se de râvnă, s-a sculat și, apucând un lemn mare ce i-a venit la îndemână- fiind încă întuneric, că era ca al nouălea ceas din noapte – a alergat la capiștea lui Apollo, în care cu o zi înainte fusese praznic mare și se aduseseră multe jertfe, pentru că acea capiște avea în ea mulțime de idoli mari, frumoși și de mare preț. Ajungând la capiște, a aflat ușile încuiate și, lovind în uși, îndată s-au deschis. A intrat în capiște și întâi a început a lovi pe idolul cel mare al lui Apollo, apoi pe ceilalți și pe toți i-a zdrobit și i-a sfărâmat în bucăți mici. Aceștia, fiind muți și surzi, fără suflet și neputincioși, nu au putut să se apere de Sfântul Averchie, nici să strige când îi sfărâma și nu se auzea decât zgomotul ce se făcea din căderea la pământ a idolilor și din sfărâmarea lor.
Atunci, deșteptându-se preoții idolești care locuiau aproape de capiște și auzind zgomot mare acolo, nu pricepeau ce este și alergând degrabă, au aflat pe zeii lor aruncați la pământ și sfărâmați. Când au văzut pe Sfântul Averchie călcând cu picioarele rămășițele bucăților idolești și sfărâmându-le cu lemnul ce-l avea în mâini, s-au înfricoșat. Iar Sfântul Averchie, întorcându-se spre dânșii, le-a zis cu mânie: „Mergeți la mai marii cetății și la tot poporul și să spuneți că zeii voștri, îmbătându-se la praznicul ce li s-a făcut ieri, în noaptea asta s-au bătut și, căzând la pământ, s-au sfărâmat”. Aceasta zicându-le sfântul, s-a dus la casa sa, ca bărbatul cel tare care a biruit pe vrășmașii cei ce cu adevărat erau începătorii pierzării multor suflete omenești.
Preoții idolești îndată au alergat la mai marii cetății și le-au spus toate cele ce făcuse Averchie. Făcându-se ziuă, a străbătut vestea într-un ceas în toată cetatea despre fapta lui Averchie și s-au strâns la capiște și tot poporul cu căpeteniile sale și, văzând pe zeii lor zdrobiți și sfărâmați în mici bucăți și aruncați la pământ, s-au mirat. Apoi, umplându-se de mânie mare, strigau în multe feluri, zicând: „Averchie să fie ucis”. Alții răcneau: „Să-l trimitem la împărat, ca să ia acolo chinurile cele vrednice după faptele sale”. Iar cei mai mulți strigau: „Să mergem să-i aprindem casă ca să ardă cu toți casnicii săi”. Însă cei mari ziceau către popor: „Să nu îndrăzniți să aprindeți casa lui Averchie, pentru că de veți aprinde casa lui, ne temem să nu se aprindă toată cetatea, ci pe Averchie singur prinzându-l, să-l judecăm după lege, sau să-l trimitem pe el la cea mai aspră judecată”. Astfel tulburându-se poporul și vrând să vină asupra casei lui Averchie, unii din vecinii săi, auzind aceasta, au alergat la casa lui și l-au aflat învățând pe credincioșii care se adunaseră la dânsul și i-au spus despre toate cele auzite de la popor, că adică vor să vină asupra lui și să-l prindă ca pe un făcător de rele.
Auzind aceasta credincioșii, s-au temut și cu rugăminte sfătuiau pe sfântul lor păstor ca să iasă din casă și să se ducă undeva, până ce se va potoli poporul. Dar sfântul nu se temea și a zis: „Domnul a poruncit apostolilor Săi ca să propovăduiască cu îndrăzneală cuvântul mântuirii tuturor neamurilor, netemându-se de nimic; oare eu mă tem de cei ce se scoală asupra mea și caută sufletul meu, pentru râvna ce o am pentru Dumnezeul meu? Chiar de m-aș ascunde, fugind din mâinile oamenilor, oare cum voi scăpa din mâinile lui Dumnezeu? Ce loc mă va ascunde pe mine de Dânsul? Cu adevărat, fraților, nu se cade nouă a ne teme și a ne ascunde, având pe Domnul ajutor și păzitor al vieții noastre, pentru Care este bine a pătimi, dar este mai plăcut a muri și mai folositor decât toată viața aceasta chinuită”. Acestea zicându-le, a ieșit din casa sa și a mers în mijlocul cetății împreună cu credincioșii. Ajungând la locul unde avea obiceiul a se aduna poporul, îi învăța pe cei care erau acolo ca să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, să înțeleagă înșelăciunea diavolească și deșărtăciunea zeilor și să se lepede de ea și apoi să slujească cu credință Celui ce locuiește întru cei de sus, Ziditorul tuturor. Iar cineva dintre necredincioși, alergând la mai marele cetății și la tot poporul cel adunat la capiștea lui Apollo – și care cârteau pentru sfărâmarea idolilor – le-a spus că Averchie învață poporul credința creștinească în mijlocul cetății. Auzind acestea paginii, s-au înfuriat și mai mult, căci nu numai pe idolii lor i-a sfărâmat, ci și credința sa cea creștinească a îndrăznit a o propovădui pe față. Deci, au alergat la dânsul cu aprindere, scrâșnind din dinți asupra lui și vrând să-l ucidă chiar în același loc. Erau acolo trei tineri de multă vreme îndrăciți și pe când se apropia poporul de Sfântul Averchie, deodată acei tineri îndrăciți, tulburați fiind de diavoli, au început a grăi cu glas înfricoșat, încât pe toți i-au înspăimântat și și-au rupt hainele de pe ei, apoi au început a-și rupe carnea cu dinții și a-și mușca mâinile. După aceea, căzând la pământ, s-au tăvălit, spumegând și adeseori slobozeau glas înspăimântat, strigând: „Averchie, jurămu-ne pe tine cu unul adevăratul Dumnezeu, pe Care Îl propovăduiești, să nu ne muncești pe noi înainte de vreme”.
De o spaimă înfricoșată ca aceasta împiedicându-se oamenii, au stat și s-au întristat, privind la chinurile cumplite ale acelor tineri și, auzind înfricoșata lor strigare și țipătul, a căzut peste toți spaima; apoi, liniștindu-se, priveau ce are să facă Averchie cu tinerii aceia, fiincă îl rugau pe ei diavolii ca să nu îi chinuiască. Sfântul, făcând rugăciune, a zis: „Părintele iubitului Tău Fiu, Iisus, Cel ce ne ierți nouă păcatele, deși cu miile ți-am greșit și ne împlinești toate cererile cele de folos, la Tine acum mă rog, gonește diavoleasca năvălire de la tinerii aceștia, ca și ei de acum să mergă pe calea poruncilor Tale, urmând cele sfinte ale Tale, și cu această minune, pe care o săvârșești întru dânșii, mulți să te cunoască pe Tine, Unul preaputernicul Dumnezeu și să se lipească de Tine și să știe că nu este altul afară de Tine”. Astfel rugându-se Sfântul Averchie către Dumnezeu, s-a întors spre tinerii cei chinuiți de diavoli și, lovindu-i pe ei încetișor peste cap cu toiagul pe care îl avea în mâini, le-a zis: „În numele Hristosului meu vă poruncesc vouă, diavolilor, să ieșiți din tineri, nevătămîndu-i pe ei întru nimic”. Iar diavolii, strigând cu mare glas, au ieșit și tinerii zăceau la pământ ca morți. Apoi Sfântul Averchie, apucând pe fiecare de mână, i-a ridicat de la pământ și s-au sculat sănătoși și întru pricepere și, cazând înaintea sfântului, i-au sărutat cinstitele lui picioare.
Toate acestea văzându-le poporul, și-a schimbat mânia și a strigat: „Unul este Dumnezeul cel adevărat, Acela pe Care Averchie Îl propovăduiește”. Iar către Sfântul Averchie au zis: „Omule al lui Dumnezeu, spune-ne nouă, oare ne va primi pe noi Dumnezeul tău, dacă ne vom apropia de Dânsul? Oare ne va ierta păcatele noastre cele fără de număr, de ne vom întoarce către El? Deci, învață-ne pe noi cum să credem în El”. Iar Sfântul Averchie a început a-i învăța pe ei cunoștința de Dumnezeu și și-a întins cuvântarea până la al nouălea ceas din zi. Apoi a poruncit să fie aduși la el toți neputincioșii și i-a tămăduit pe ei cu numele lui Iisus Hristos, punându-și mâinile pe dânșii. Popoarele, ascultând învățătura lui și văzându-i minunile, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos și au cerut Botezul de la Sfântul Averchie. Iar el – de vreme ce acum era seară – a amânat botezul lor pentru a doua zi, poruncind tuturor să fie de față la Sfântul Botez. Apoi, a doua zi, adunându-se iarăși la dânsul poporul, i-a dus pe ei în biserică și i-a învățat din învățătura creștină. După aceea, făcând obișnuitele rugăciuni, a botezat în ziua aceea cinci sute de bărbați. În puține zile nu numai cetatea aceea, ci și cetățile și satele dimprejur le-a adus la credință și le-a împreunat prin Botez cu Dumnezeu.
Străbătând vestea despre dânsul pretutindeni, mulți bolnavi din diferite și depărtate locuri alergau la dânsul și luau îndoită tămăduire, trupească și sufletească. Între cei care s-au tămăduit prin rugăciunile sfântului a fost o femeie slăvită, cu numele Friella, mama lui Evxenian Poplion, antipatul Răsăritului. Friella, fiind oarbă și auzind că Sfântul Averchie tămăduiește multe și felurite boli, a poruncit să fie dusă la el. Aflându-l învățând poporul, a căzut la picioarele lui, rugându-l ca să-i deschidă ochii ei. Iar sfântul, având mai întâi grijă de luminarea ochilor ei cei sufletești, a întrebat-o de va crede în Iisus Hristos, Cel ce a deschis ochii celui orb din naștere. După ce femeia a făgăduit că va crede, și neîncetat uda cu lacrimi picioarele lui, Sfântul Averchie, rugându-se lui Dumnezeu, s-a atins de ochii ei și a zis: „Iisuse Hristoase, lumina cea adevărată, vino și deschide ochii roabei Tale”. Și îndată Friela a văzut și s-a botezat de dânsul. Iar după botez a dat jumătate din averea sa în mâinile sfântului ca s-o împartă la săraci, și luând multă învățătură de la dânsul, s-a întors la locul său.
Fiul ei Evxenian Plopion, văzând că maică să și-a căpătat lumina ochilor și aflând că numai Sfântul Averchie, cu rugăciunile sale, i-a redat vederea, a vrut să-l vadă și să-i dea mulțumire pentru tămăduirea maicii sale; iar sfântul, învățând și pe Evxenian credința, l-a câștigat și pe el pentru Hristos.
După aceasta, alte trei cinstite femei, având ochii orbi, s-au apropiat de sfântul și, închinându-se lui, i-au zis: „Și noi credem în Iisus Hristos, pe care tu Îl propovăduiești. Deci, ne rugăm ție, deschide și ochii noștri cei orbi, precum ai deschis pe ai Friellei”. Iar sfântul a zis către dânsele: „De credeți în adevăratul Dumnezeu, precum ziceți, veți vedea lumina Lui”. Zicând acestea, și-a ridicat ochii săi în sus și a început a se ruga, iar când se ruga sfântul, a venit din cer raza luminii celei negrăite, care covârșea strălucirea soarelui și a strălucit locul acela împrejur, unde se ruga Sfântul Averchie și toți cei ce erau colo au căzut la pământ, neputând să vadă acea lumină, numai singure cele trei femei stăteau în preajmă. Cum s-a atins acea lumină de ochii acelor femei oarbe, îndată au și văzut și s-a dus strălucirea luminii cerești. Apoi sfântul le-a întrebat pe femei: „Ce ați văzut când s-au deschis ochii voștri?”. Cea dintâi a răspuns: „L-am văzut pe Dumnezeul Cel veșnic, atingându-se de ochii mei”. A doua a zis: „Eu am văzut un tânăr frumos, atingându-se de ochii mei”. Iar a treia a zis: „Eu am văzut un prunc mic și prealuminos, atingându-se de ochii mei”. Auzind acestea sfântul și toți cei ce erau cu dânsul au lăudat pe Unul Dumnezeu în Treime, Cel ce face minuni preamărite.
După aceasta Sfântul Averchie, auzind că și în cetățile și satele din preajmă mulți bolesc de felurite neputințe, s-a dus cu ucenicii săi și, urmând Domnului său, umbla prin cetăți și prin sate, învățând cele pentru împărăția lui Dumnezeu și tămăduind pe cei neputincioși. Mergând la un loc care se numește Seliște, și-a plecat genunchii lângă un râu și s-a rugat, zicând: „Doamne, Îndurate, ascultă-mă pe mine, robul Tău și dă darul locului acestuia, ca să curgă izvor de ape calde și toți cei ce vor spăla într-însul să primească tămăduire de toate bolile și rănile”. Când a sfârșit rugăciunea, s-a auzit deodată un tunet, cerul fiind senin și toți cei ce erau de față s-au înspăimântat; iar după tunet a curs un izvor de apă caldă în locul unde erau genunchii Sfântului Averchie plecați la rugăciune. Apoi sfântul a poruncit celor ce erau cu dânsul să sape gropi adânci, ca în ele să se adune apele calde. Tuturor bolnavilor le-a poruncit să se spele în apele acelea și toți cei ce se spălau câștigau sănătate, cu ajutorul rugăciunilor cuviosului.
Odată, vrând să-l ispitească pe el diavolul, s-a prefăcut în chip de femeie și s-a apropiat de el, cerându-i binecuvântare. Căutând sfântul la fața necuratului și vrând să se întoarcă, s-a împiedicat cu piciorul cel drept de o piatră care l-a vătămat și i s-a făcut o rană la gleznă. Din cauza durerii stătea trist, ținându-se cu mâna de acel loc unde era lovitura. Diavolul, râzând, s-a schimbat iar în chipul său și a zis către sfântul: „Să nu mă socotești că sunt din diavolii cei proști și nici pe care tu în multe feluri i-ai izgonit. Dimpotrivă, eu sunt mai-marele lor și această rană de la mine ți-a venit, căci tămăduind pe alții de dureri să fii și tu bolnav”. Zicând acestea diavolul, a intrat în unul din tinerii care stăteau înaintea sfântului și a început să-l chinuie. Sfântul Averchie, rugându-se lui Dumnezeu, a certat pe diavol și l-a izgonit din tânăr. Apoi, diavolul ieșind, a strigat: „Multe rele îmi faci mie, Averchie și nu mă lași să viețuiesc aici cu pace, dar mă voi sârgui să-ți răsplătesc și la bătrânețele tale te voi sili să alergi la cetatea Romei”.
Sfântul, întorcându-se acasă, șapte zile n-a mâncat și nici n-a băut, ci petrecea în post și rugăciuni toată noaptea, rugându-se lui Dumnezeu să nu dea vrăjmașului o putere ca aceea asupra lui, ca să meargă acolo unde ar voi să-l ducă. În a șaptea noapte i s-a arătat lui Domnul în vedenie, zicându-i: „Averchie, cu a Mea purtare de grijă vei merge la Roma, ca să fie și mai bine cunoscut numele Meu acolo; deci nu te teme, căci darul Meu va fi cu tine”. Iar sfântul, întărindu-se prin acea vedenie, a spus fraților cele ce a auzit de la Domnul, Care I s-a arătat lui. Apoi, nu după multă vreme, diavolul care se lăuda că va osteni în Roma pe Sfântul Averchie, a început cu viclenie să-și arate fapta.
În acea vreme împărat al Romei era Marc Aureliu și el a făcut părtaș al împărăției sale pe Luchie Vera, pe care l-a logodit cu fiica sa Luchilia. Însă mai înainte de a se face nunta, a intrat diavolul în acea fecioară și o chinuia, fiind amândoi împărații, și tatăl și logodnicul, într-o mare mâhnire pentru dânsa. Adunând din toate părțile doctori înțelepți, vrăjitori și preoți idolești, se îngrijeau de tămăduirea ei, dar nimic nu sporeau, ci din zi în zi îi era mai rău Luchiliei. Apoi a început diavolul dintr-însa a striga, zicând: „Nimeni nu mă poate izgoni de aici, în afară de Cuviosul Averchie, episcopul Ierapoliei”. Auzind aceasta împăratul Aureliu, tatăl acelei fecioare, a trimis îndată la antipatul său Evxenian Poplion, care era la răsărit, scrisoarea următoare: „Știre s-a făcut stăpânirii noastre pentru un oarecare Averchie, episcopul Ierapoliei, care este într-a ta stăpânire și în credința creștinească este îmbunătățit bărbat, încât izgonește diavolii și alte boli poate să tămăduiască; deci, noi, având trebuință de el, trimitem doi senatori de-ai noștri, Valerie și Vasian, ca să-l aducă la noi cu toată cinstea. De aceea, poruncim cinstei tale să-l sfătuiești pe el să vină degrabă la noi, căci vei avea din partea noastră nu puțină laudă”.
Asemenea scrisoare primind antipatul de la împărat, a mers la Cuviosul Averchie și l-a rugat să meargă în Roma împreună cu solii împărătești. Iar Sfântul Averchie, aducându-și aminte că diavolul se lăuda că are să-l ostenească în calea cea lungă până la Roma, a zis întru sine: „Deși te-ai sârguit, vrăjmașule, a împlini ceea ce te-ai lăudat că să faci, însă nu te vei bucura, pentru că am nădejde la Dumnezeu că nu-mi vei supăra bătrânețele, ci și acolo voi sfărâma grumazul tău cu puterea Hristosului meu, Care mi-a făgăduit în vedenie Darul Său”. Pregătindu-și toate cele de trebuință pentru călătorie, s-a sculat și a plecat, chemând în ajutor pe Atotputernicul Dumnezeu.
Pregătirea lui s-a făcut în acest chip: a luat puțină pâine, iar într-un burduf de piele a turnat puțin vin, untdelemn, oțet și apă și le-a făcut să nu se amestece între ele, că atunci când îi trebuia vin pe cale, atunci din burduf numai vin curgea: iar când îi trebuia untdelemn, apoi numai untdelemn ieșea, iar când voia oțet, oțet scotea, la fel și cu apa, și așa, după trebuință, fiecare lichid curgea deosebit de celălalt, deși toate erau în același burduf. Odată ucenicul lui, voind fără binecuvântare să scoată unpahar de vin din burduf, îndată au curs toate lichidele amestecate: și vin, și untdelemn, și oțet, și apă, încât nu-i era cu putință să guste, iar el, înspăimîntîndu-se, a mărturisit sfântului păcatul său și a cerut iertare de la dânsul. Apoi, iarăși, cu binecuvântarea fericitului, fiecare lichid curgea deosebit.
După ce au ajuns la Roma, împăratul și femeia sa, Faustina, l-au primit cu cinste și l-au dus la fiica lor care era chinuită de diavol. Văzând aceasta pe Sfântul Averchie, a râs și i-a zis: „Oare nu ți-am spus, Averchie, că îți voi răsplăti supărarea mea și că la bătrânețele tale te voi sili ca să mergi în cetatea Romei?”. Iar sfântul i-a răspuns: „Cu adevărat este așa, dar nicidecum nu te vei mângâia cu aceasta, diavol blestemat”. Apoi a poruncit că fecioară să fie scoasă afară din palat. Pe când o scotea, diavolul se scutura nevoind să meargă. Însă fecioară, fiind dusă cu sila, a început diavolul a o arunca la pământ și a o bate. Atunci Sfântul Averchie, ridicându-și ochii în sus, a făcut rugăciune către Dumnezeu pentru tămăduirea fecioarei care pătimea, iar diavolul a început a striga: „Juru-te pe tine, cu însuși Hristosul tău, ca să nu mă trimiți în adânc, nici în alt loc oarecare, ci să merg acolo unde am fost mai înainte de a fi aici”. Iar sfântul i-a răspuns: „Vrăjmașule, să mergi la tatăl tău satana, iar pentru că mi-ai ostenit bătrânețele mele până aici, să ai și tu parte de osteneală și să nu te întorci nepedepsit aici”. Și era acolo înaintea palatului o piatră foarte mare, pe care numai o muțime de oameni abia putea s-o miște din loc.
Spre acea piatră arătând sfântul cu mâna, a zis către diavol: „Ție îți poruncesc, diavole, cu numele Domnului meuIisus Hristos, ca să duci piatra asta până în patria mea, în cetatea Ierapoliei, și să o așezi lângă porțile dinspre miazăzi”. Iar diavolul, ca un rob predat și legat cu jurământ, ieșind din fiica împăratului, a luat piatra aceea și, suspinând din greu, a dus-o prin văzduh pe la locul numit Ipodromiul. Mulți oameni au văzut, cu mare mirare, piatra aceea ce o ducea prin văzduh și au auzit pe diavolul suspinând cu glas mare, dar nu au putut să-l vadă. Iar diavolul, ducând piatra în Ierapole, a aruncat-o în acel loc unde îi poruncise Sfântul Averchie. Locuitorii Ierapoliei, când au văzut piatra cazând ca de năpraznă din văzduh, s-au mirat foarte tare, neștiind taina, până când s-a întors sfântul înapoi la dânșii.
Fiica împăratului, fiind eliberată de diavolul care o chinuia, zăcea la picioarele Sfântului Averchie ca o moartă. Iar Faustina, împărăteasa, socotind că fiica ei a murit, a început să plângă. Apoi sfântul, întinzând mâna, a ridicat-o pe fecioară, care acum era sănătoasă și cu mintea întreagă. Atunci s-au bucurat foarte mult părinții ei și toată casa împărătească s-a veselit de tămăduirea fiicei împăratului. Îndată părinții ei au trimis cu bucurie vestitori la ginerele lor, Luchie Verul, care era atunci în război împotriva parților, înștiințându-l de însănătoșirea logodnicei lui. Apoi i-au dat sfântului daruri și l-au întrebat ce-i mai trebuie, făgăduindu-i să-i dea toate cele ce va voi. Dar el n-a luat nici aur, nici argint, nici vreo altă avere, pentru că zicea: „Nu are nevoie de bogăție cel pentru care pâinea și apa este ca o masă împărătească sau ca un banchet mare și ospăț îmbelșugat”. Însă el a cerut aceste două lucruri: cel dintâi lucru cerut a fost ca să li se dea creștinilor săraci din Ierapoli, din daniile împărătești ce se luau în fiecare an, câte trei mii de măsuri de grâu – căci atunci toți oamenii din Ierapole credeau în Hristos, iar al doilea lucru pe care l-a cerut sfântul de la împărat a fost să se poruncească a se zidi, cu cheltuială împărătească, băi la apele cele calde, pe care el cu rugăciune le scosese la suprafață, spre tămăduirea bolnavilor. Și îndată împăratul i-a făgăduit că îi va îndeplini cu bucurie amândouă lucrurile cerute, dându-i și înscris pentru aceasta.
Petrecând el câtăva vreme în Roma și întărind în credință Biserica lui Hristos, i s-a arătat în vedenie Domnul, zicându-i: „Se cade ție, Averchie, ca să mergi în Siria, ca și acolo să propovăduiești numele Meu, să întărești Biserica Mea și să tămăduiești mulțime de bolnavi”. Averchie, după vedenia aceea, îndată a rugat pe împărat ca să-l slobozească, dar el nu voia, temându-se că nu cumva în lipsa lui să se întoarcă iarăși vrăjmașul în fiica lor. Iar Averchie i-a spus să nu se teamă, încredințându-l că diavolul nu se va întoarce și împăratul abia i-a dat drumul sfântului. Apoi s-a urcat în corabie, care a plutit spre părțile Siriei.
Mai întâi a fost în Antiohia, apoi s-a dus la Apamia și în cetățile cele dimprejur, aducând pace Bisericilor celor tulburate de ereticii marchioniți. Apoi, trecând Eufratul, a cercetat Bisericile din Nisibe și din toată Mesopotamia. De acolo a mers în Cilicia și Pisidia, apoi a trecut la Sinad, mitropolia Frigiei. Prin toate țările și cetățile acelea a adus mult folos Bisericii lui Dumnezeu, pe mulți credincioși i-a întors la credință, pe eretici i-a rușinat și i-a izgonit, pe credincioși i-a întărit în credință, a povățuit pe cei rătăciți la calea cea bună, duhurile cele diavolești din oameni le-a gonit și multe feluri de neputințe ale bolnavilor a tămăduit; drept pentru care a fost numit de toți întocmai cu apostolii, pentru că nimeni n-a înconjurat așa de multe țări și cetăți ca el, afară de apostoli.
Astfel, arhiereul Averchie a răspândit slava lui Hristos Dumnezeu și a propovăduit mântuirea oamenilor. Apoi s-a întors la scaunul său. Auzind poporul Ierapolei că păstorul lor se întoarce la dânșii și că este aproape de cetate, au alergat toți în întâmpinarea lui, mici și mari, bărbați, femei și copii și cu bucurie negrăită cazând înaintea lui, ca și copiii înaintea tatălui, se învredniceau de binecuvântarea sfântului, pe care de mult îl doreau. Apoi Sfântul Averchie, intrând în biserica din cetate și șezând pe scaunul său, a dat pace tuturor și i-a învățat multe. Astfel a adus mare bucurie norodului, prin venirea lui, dar mai ales săracilor, căci pentru hrănirea lor avea scrisoarea împărătească, care poruncea că țăranii să ia pe fiecare an trei măsuri de grâu din dările împărătești ce se adunau. Astfel s-a luat acel grâu în toți anii, până la Iulian Paravatul, care a stricat acel așezământ împărătesc și scrisoarea ce o adusese sfântul. Apoi s-au clădit și băi la apele acelea calde, prin poruncă împărătească și prin sârguință Sfântului Averchie.
Cuviosul Averchie a petrecut ceilalți ani ai vieții sale întru cuvioșie și dreptate, și bine întreținându-și turma, s-a apropiat de sfârșitul vieții sale, despre care a știut mai înainte de vreme. Pentru că i s-a arătat Domnul în vedenie, zicându-i: „Averchie, acum este aproape vremea să te odihnești după ostenelile tale”. Iar Averchie și-a chemat turmă și a spus că viața lui se sfârșește. Dând obișnuitul său cuvânt de învățătură, pe toți îi învăța să stăruie în credință, în nădejde neîndoită și în dragoste nefățarnică. Apoi și-a gătit mormântul și, dând tuturor pace și binecuvântare, și-a dat sfântul său suflet în mâinile Domnului. Așa s-a sfârșit Sfântul Averchie, cel întocmai cu apostolii, având șaptezeci și doi de ani. Plângând mult pentru el tot poporul Ierapoliei, au îngropat cinstitul lui trup cu mare cinste. Piatra aceea, care prin porunca lui se adusese de la Roma, au pus-o cu mare osteneală pe mormântul cuviosului, cu ale cărui rugăciuni multe tămăduiri se făceau la mormânt și la apele calde, pe care singur le-a scos la suprafață prin rugăciuni, prin care și nouă pururea să-Și verse Domnul mila Sa în veci. Amin.
Calendar Ortodox 22 octombrie 2024
articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 22 octombrie 2024
† Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii;
† Sfinții 7 tineri din Efes
Sinaxar 22 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua, pomenirea celui întru sfinti parintelui nostru si întocmai cu apostolii Averchie, episcopul Ierapolei, facatorul de minuni (Secolul al II-lea).

Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii (Secolul al II-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Averchie, Episcop şi Făcător de Minuni din Hieropolis, a trăit în secolul al II-lea în Frigia, mai exact Ierapolea (Hieropolis) Frigiei Salutare, pe vremea împaratiei lui Marcu Antonin (161-180).
Oraşul Hieropolis era plin de păgâni şi foarte puţini creştini.
Sfântul se ruga lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor lor şi pentru a se număra printre cei aleşi.
Odată un înger i s-a înfăţişat şi i-a poruncit Sf. Averchie să distrugă idolii din templul păgân, ceea ce a şi făcut cu multă râvnă.
Apoi, auzind că închinătorii la idoli îl căutau ca să-l omoare, sfântul a mers în locul unde s-au adunat oamenii şi cu voce tare a vorbit despre rătăcirile păgânilor.
Aceştia au încercat să-l prindă pe sfânt dar în momentul acela, trei tineri posedaţi au început să strige din mulţime.
Oamenii au rămas înmărmuriţi când au văzut cum sfântul a izgonit duhurile necurate din acei tineri numai cu puterea rugăciunii.
Văzându-i pe îndrăciţi reveniţi la normal, locuitorii din Hieropolis i-au cerut Sfântului Averchie să-i înveţe despre credinţa creştină şi au acceptat sfântul botez.
Sfântul Averchie a umblat prin oraşele şi satele vecine vindecînd bolnavii şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu.
El a predicat în Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitînd Roma şi convertind peste tot mulţimi de oameni la creştinism.
Mulţi ani sfântul a apărat biserica de eretici, a întărit creştinii în credinţă, a revărsat din abundenţă sfaturile sale despre cărarea cea dreaptă, a vindecat bolnavii şi a propovăduit slava lui Dumnezeu.
Pentru faptele sale minunate Sf. Averchie a fost socotit “întocmai cu Apostolii”.
Sf. Averchie s-a întors să moară acasă la Hieropolis. După moartea sa multe minuni s-au înfăptuit la mormântul său.
El şi-a scris propriul epitaf care a fost gravat în piatra de mormânt.
Piatra este păstrată şi azi în Muzeul Lateran.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor sapte tineri din Efes: Maximilian, Iamvlih, Martian, Dionisie, Antonin, Exacustodian si Constantin (Secolul al III-lea).

Sfinții 7 tineri din Efes (Secolul al III-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
Acesti sfinti au fost în zilele împaratului Deciu; si s-au sfatuit si si-au împartit averea la saraci si au intrat într-o pestera; si rugându-se lui Dumnezeu, sa le ia sufletele, ca sa nu cada în mâna împaratului si-au dat sufletele. Iar daca s-a întors Deciu la Efes, a întrebat de ei, ca sa-i faca sa aduca Jertfa la idoli, si aflând ca au murit în pestera a poruncit ca sa astupe gura pesterii. Deci, dupa trei sute saptezeci si doi de ani, când a fost în vremea împaratiei lui Teodosie cel mic, scornindu-se un eres cum ca nu exista înviere, la treizeci si opt de ani ai împaratiei lui, vazând împaratul ca se tulbura Biserica lui Dumnezeu, pentru ca se aflau si unii din episcopi cuprinsi de acel eres, sta îndoit ce va face. Dezbracându-se de haine, si culcându-se jos la pamânt, împaratul se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ca sa-i arate ceea ce dorea sa stie. Domnul nu i-a trecut lacrimile cu vederea, ci i-a aratat cu chip aceasta. Stapânul muntelui în care era pestera aceea, a vrut sa faca în aceeasi vreme staul pentru turma sa; si rasturnând pietrele de la pestera, spre zidirea staulului, s-a deschis usa pesterii; si din porunca lui Dumnezeu s-au desteptat acei sapte sfinti tineri ce fusesera savârsiti acolo si vorbeau între dânsii ca si cum ar fi fost adormiti de ieri neschimbându-se nicidecum; atât cât nici hainele lor ce purtau, nu se stricasera cu nimic de pamânt; si mai vârtos aceasta aducându-si aminte, ca si Deciu îi cerca ca sa-i chinuiasca vorbeau între dânsii, zicând Maximilian catre ceilalti: “De cumva ne vor si prinde, fratilor, sa stam barbateste si sa nu vindem bunul neam al credintei noastre; iar tu, frate Iamvlihe, du-te si cumpara pâine si ia mai multa, ca aseara ai adus putina si ne-am culcat flamânzi; si afla si de Deciu, ce gând are pentru noi?” Deci, mergând Iamvlih la cetate, si vazând semnul Crucii la poarta, se mira; acelasi semn vazând si prin alte parti, si zidirile schimbate, si altfel de oameni, i se parea ca viseaza, sau ca nu-si este în fire. Însa mergând catre cei ce vindeau pâine, a luat si dându-le argintul, se grabea sa se întoarca.
Vazând însa ca vânzatorii aratau între dânsii si pe la altii argintul, si cautând la dânsul si zicând ca a gasit o comoara, precum argintul arata lucru de fata, având chipul celui ce a împaratit mai înainte cu multi ani, îl cuprinsese frica si grija si nu putea sa graiasca cugetând ca l-au cunoscut si-l vor prinde, si-l vor duce la împaratul Deciu. Drept aceea cazând la dânsii cu rugaminte zicea: “Rogu-ma voua, daca ati luat argintul, luati si pâinea, numai pe mine ma lasati sa-mi caut de cale”. Iar aceia îi ziceau:
“Arata-ne comoara si ne fa si pe noi partasi; sau de nu, te vom da spre moarte”. Acestea zicându-i si vazându-l ca este pe gânduri, îl legara de grumaji, si-l purtau prin târg, aducându-l la proconsulul cetatii ca sa-si dea seama. Iar vazându-l dregatorul îi zise: “Spune-ne tinere, cum ai aflat comoara, câta este si unde?” Iar el a raspuns: “Niciodata n-am aflat comoara, si banii îmi sunt de la parinti si ce întâmplare este aceasta nu stiu”. Iar proconsulul zise: “Dar din care cetate esti?” El zise: “Din aceasta sunt, de este acesta Efesul”. Iar guvernatorul zise: “Dar care îti sunt parintii? Sa vina aici si daca se va cunoaste adevarul te vom crede”. Iar el zise: “Cutare este tatal meu si cutare este mama mea si cutare îmi sunt rudele si cutare este mosul meu”. Iar dregatorul zise: “Nu vei putea tu sa ne faci sa credem spunându-ne nume straine, care nu sunt acum, ci sunt afara din cele obisnuite”. Iar Iamvlih zise: “De nu ma crezi ca spun adevarul, nu stiu ce sa zic alta”. Atunci dregatorul zise: “Pagâne, banul tau marturiseste dupa scrisoare ca este tiparit mai înainte cu trei sute de ani si mai bine, din zilele împaratului Deciu; si tu fiind tânar, nici treizeci de ani având, te silesti sa ne amagesti”. Atunci Iamvlih cazând la picioarele lor se ruga zicând: “Ma rog, domnilor mei, spuneti-mi unde se afla împaratul Deciu, care era întru aceasta cetate?” apoi ei zisera: “În vremile acestea nu se afla Deciu ci a fost mai înainte cu multi ani”. Si Iamvlih zise: “Si pentru aceasta v-ati mirat, domnii mei? Veniti dar dupa mine si va voi duce la sotii mei care sunt în pestera si de la dânsii doara se vor crede cuvintele mele; ca eu stiu ca am fugit de fata împaratului Deciu. Si ieri venind ca sa cumpar pâine, am vazut pe Deciu intrând în cetatea aceasta”. Acestea zise, si auzind episcopul Marin, zise catre proconsulul: “Pare-mi-se sa se fi întâmplat vreo minune la aceasta povestire. Ci, sa mergem cu dânsul împreuna sa vedem”.
Si mergând dupa cuvintele acestea intra înainte Iamvlih în pestera; dupa aceea episcopul. Si întorcându-se spre partea dreapta a usii, vazu un sicrias pecetluit, cu doua peceti de argint, pe care îl pusese Rufin si Teodor crestini fiind, ce fusesera trimisi împreuna si cu altii de Deciu, ca sa astupe pestera, scriind întru aceasta spre pomenirea sfintilor, însemnându-le numele lor în table de plumb. Si strângându-se toti cei alesi cu proconsulul le-au aratat lor. Si deschizând gasira tablele cele de plumb. Si citind se minunara si intrând înauntru în pestera, aflara pe sfinti si au cazut la picioarele lor si sezând îi întrebau. Iar ei povesteau mai întâi despre ale lor; dupa aceea de ispravile împaratului Deciu; si se mirau toti si slaveau pe Dumnezeul minunilor. Atunci proconsulul împreuna ca episcopul au scris împaratului Teodosie, si i-au vestit despre toate cele mai sus-zise. Deci împaratul luând scrisoarea, s-a umplut de bucurie pentru o înstiintare ca aceasta si a mers foarte degrab acolo la acel loc; si cum a intrat în pestera, a cazut la pamânt si a udat picioarele sfintilor cu lacrimile lui si i se bucura sufletul, caci i-a ascultat Domnul rugaciunea, aratându-i de fata învierea mortilor. Deci, facând împaratul nu putina vorba cu sfintii împreuna cu episcopii si cu mai-marii cetatii, sfintii au fost cuprinsi ca de un somn; si privind toti cum dormitau, iarasi au raposat catre Domnul. Atunci împaratul dând haine scumpe si aur si argint, se facu sapte sicrie întru cinstea sfintilor. Iar peste noapte s-au aratat împaratului si-i zisera: “Lasa-ne împarate pe pamânt, unde o data am înviat”. Si facându-se adunare mare de episcopi, împaratul puse pe pamânt, precum ei poruncise prin vedenie si facând praznic cu bucurie, au dat multa milostenie la saracii cetatii Efesului si se bucura cinstind pe tot poporul sau cu daruri. Si a slobozit pe episcopii care erau închisi prin temnita, pentru propovaduirea învierii; si s-a facut de toti praznic obstesc, multumind si slavind pe Dumnezeu.
Troparul Sfinţilor 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin
Glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condacul Sfinţilor 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin
Glasul al 4-lea:
Cel Ce Te-ai Înălţat…
Cel Ce ai minunat pe pământ pe sfinţii Tăi, mai înainte de înfricoşătoarea şi a doua Ta venire, prin preaslăvită scularea celor şapte tineri, Hristoase, descoperind învierea ce va să fie, ai arătat celor ce nu credeau în ea, îmbrăcămintea şi trupurile lor nestricate. Iar pe împăratul l-ai înduplecat a grăi: cu adevărat este învierea morţilor.
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Alexandru episcopul si Iraclie Mucenicul, Anna si Elisaveta, Teodota si Glicheria.
Sfântul mucenic Alexandru, episcop fiind si învatând si întorcând si botezând pe multi a fost prins de guvernator si fiind chinuit mult si silit ca sa jertfeasca la idoli, n-a vrut sa se supuna. Deci, vazând Iraclie ostasul rabdarea lui a crezut în Hristos si chinuindu-l si pe acesta mai întâi mult, i-au taiat capul. Si facând Sfântul Alexandru minuni si tamaduindu-se de rani, cu ajutorul si harul lui Dumnezeu a tras spre credinta lui Hristos si pe patru femei: Teodota, Glicheria, Anna si Elisaveta care înaintea guvernatorului stând si mustrând înselaciunea idolilor, li s-au taiat capetele. Apoi si Sfântul Alexandru s-a savârsit lovit de sabie.
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Zaharia, care în mare s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfântul Ruf, care în pace s-a savârsit.
Tot în aceasta zi Cuviosul Lot cel ce în pace s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.






