Sfântul Apostol Iacob rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului (†62)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sf. Ap. Iacob rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului
Sfântul Apostol Iacob cel Drept, numit și Iacob Fratele Domnului sau Iacob Ruda Domnului (adormit în anul 62 d.Hr.), a fost unul dintre Cei Șaptezeci de Apostoli, fiind și primul Episcop al Ierusalimului.
În conformitate cu Protoevanghelia lui Iacob, Iacob a fost fiul Dreptului Iosif (alături de ceilalți „frați ai Domnului” menționați în Sfânta Scriptură) dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu Maria.
El a scris o epistolă, numită Epistola Sf. Apostol Iacob, care este parte componentă a Noului Testament.
Sfântul Iacob este prăznuit în 23 octombrie, în 26 decembrie, în 30 decembrie (împreună cu David Regele și cu Sfântul și Dreptul Iosif), precum și în 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci de Apostoli.
Nume
Eusebiu, citând din Hegesippus, spune că Iacob a fost „numit cel Drept de toți din vremea Mântuitorului până în zilele noastre; pentru că sunt mulți care poartă numele de Iacob”.
El este numit în grecește Adelphos – „frate”. ‘Frații’ lui Iisus – Iacov, alături de Iuda, Simon, și Iust – sunt pomeniți în Matei 13:55, în Marcu 6:3, în Luca 6:14 și de către Pavel în Galateni 1:19.
Viața
Ieronim, în De Viris Illustribus, citează descrierea lui Iacob din volumul cinci de Commentarii al lui Hegesippus (pierdut în prezent):
„După apostoli, Iacob fratele Domnului, numit cel Drept a fost numit cap al Bisericii din Ierusalim. Într-adevăr, mulți au numele de Iacob. Acesta a fost sfânt încă din pântecul mamei sale. El nu a gustat vin sau altă băutură alcoolică, nu mânca nici un fel de carne, nu și-a tăiat barba și nici nu a făcut baie vreodată. El este singurul care a putut intra în Sfânta Sfintelor, deoarece nu folosea decât haine din păr și mergea singur la templu să se roage singur pentru popor, încât i se făcuse pielea de pe genunchi tare ca genunchiul cămilei.”
Pavel îl descrie apoi pe Iacob ca pe unul pe care însăși Hristos la arătat mai răsărit (I Corinteni 15:3-8); ulterior în I Corinteni, el îl menționează pe Iacob într-un mod care sugerează că Iacob a fost căsătorit (9:5); iar în Galateni, Pavel îl pune pe Iacob alături de Chefa (cunoscut mai ales sub numele de Petru) și de Ioan ca fiind cei trei „stâlpi” ai Bisericii, și cel care va propovădui printre cei „circumciși” (aceștia sunt evreii) din Ierusalim, în timp ce Pavel și colaboratorii săi va predica printre păgâni (2:9, 2:12).
Faptele dovedesc fără putință de tăgadă că Iacob a fost o figură importantă în comunitatea creștină din Ierusalim. Când Petru, scăpând în mod miraculos din închisoare, trebuie să fugă din Ierusalim, el cere ca Iacob să fie informat (12:17). Când creștinii din Antiohia sunt îngrijorați cu privire la faptul dacă creștinii neevrei trebuie sau nu să fie circumciși pentru a se mântui, cei din Ierusalim îi trimit pe Pavel și pe Barnaba să discute cu biserica de acolo dar Iacob este cel care tranșează disputa (15:13ff). Când Pavel ajunge în Ierusalim cu ajutoarele pentru credincioșii de acolo, Iacob este cel cu care vorbește și care insistă ca Pavel să se curețe după ritualul obișnuit la Templu (21:18).
Un pasaj controversat, adesea caracterizat ca fiind o interpolare creștină, din Antichități Iudaice (în greaca antică: Ἰουδαϊκῆς ἀρχαιολογίας) ale lui Iosif Flavius, prezintă moartea sa în Ierusalim ca având loc după moartea procuratorului Porcius Festus, dar înainte ca Clodius Albinus să-și preia funcția (Antichități Iudaice 20,9)—având astfel loc în anul 62 d.Hr.. Marele preot Anania a profitat de avantajul acestei lipse de autoritate imperială pentru a convoca o curte de judecători care l-au condamnat pe Iacob „pentru acuzația de încălcare a legii”, acesta fiind apoi executat prin lapidare.
Iosif Flavius precizează că fapta lui Anania a fost considerată de majoritatea ca o crimă juridică și i-a ofensat pe „cei care erau considerați mințile luminate din oraș și habotnici în respectarea Legii”, ceea ce i-a făcut să meargă cu o petiție în această problemă la Albinus, imediat ce acesta a intrat în provincie. Protestul lor a dus la destituirea lui Anania din funcția de mare preot.
Eusebiu, citându-l pe Iosif Flavius, redă pasaje acum pierdute din Hegesippus și din Clement al Alexandriei (Historia Ecclesiae, 2.23). Povestirea lui Hegesippus se pare că diferă de ceea ce spune Iosif Flavius: fariseii, supărați pe învățăturile lui Iacob, întâi l-au adus în fața adunării preoților din Templul din Ierusalim, apoi l-au lapidat și la sfârșit i-au zdrobit oasele cu un ciocan de piuă.
Protoevanghelia lui Iacob (sau Evanghelia Copilăriei după Iacob), o operă din secolul al II-lea, îl prezintă ca fiind autorul acesteia.
Imnografie
Troparul Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului
Glasul al 2-lea:
Ca un ucenic al Domnului ai primit Evanghelia, drepte; ca un mucenic ești neînduplecat; îndrăzneală ca un frate al lui Dumnezeu, a te ruga ca un ierarh. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului
Glasul al 4-lea:
Cel Ce Te-ai Înălţat…
Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Unul-Născut, Cel ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Iacove dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor și învățător Ierusalemitenilor și ispravnic credincios tainelor celor duhovnicești. Pentru aceasta toți pe tine te cinstim, Apostole.
Iconografie
Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 149, 151), arată că Sf. Apostol Iacob, „fratele Domnului” trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân (cu părul creț), cu barba lungă, ținând în mână un sul înfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.
Când este zugrăvit în ceata sfințiților ierarhi, poartă zicerea (din rugăciunea amvonului): „Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne, și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine…”
Viața Sfântului Apostol Iacob, ruda Domnului, primul episcop al Ierusalimului
Sf. Ap. Iacob, rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului (†62) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Iacob a fost fiul Sfântului Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare. Din tinerețele sale, iubind viața aspră, niciodată n-a mâncat bucate sau untdelemn, ci numai pâine. De asemenea, nici vin sau vreo altă băutură alcoolică n-a gustat, decât numai apă. În baie n-a intrat și toată odihna trupească a lepădat-o, apoi pe trup avea întotdeauna o haină aspră de păr și toate nopțile le petrecea în rugăciuni, dormind foarte puțin iar din pricina deselor plecări de genunchi se asprise pielea ca a cămilelor. Apoi a păzit curăția fecioriei sale fără de prihană, până la sfârșit. Pentru că el se numea fratele Domnului, iată ce se scrie: „Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintâi pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui Ioan Botezătorul. Acești feciori erau: Iacob, Simion, Iuda și Iosi. Mai avea și trei fiice: Estir, Maria și Solomeea, care era femeia lui Zevedeu și mama apostolului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Murind Salomeea, femeia lui cea dintâi, Iosif trăia cu multă înțelepciune, crescându-și copiii săi în frica Domnului și întru învățătura poruncilor Legii. Și lui Iosif, ca unui bătrân înțelept, preoții i-au logodit pe Fecioara Maria, din care S-a născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, mai presus de fire. Iosif ținea loc de tată Domnului nostru Iisus Hristos, cum era numit de mulți care nu știau taina întrupării Fiului lui Dumnezeu și care era socotit că bărbat al pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta iudeii, mirându-se, ziceau: „Nu este Acesta feciorul lui Iosif, teslarul? Oare nu se numește mama Lui Maria și frații Lui Iacob, Simon, Iuda și Iosi? Și surorile lui nu sunt toate trei la noi?”. Deci, Mântuitorul nostru este socotit că unchi al apostolului Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, care era fiu al Salomeei, fiica lui Iosif, logodnicul. De aceea se numea Domnul fiul lui Iosif și frate după trup al fiilor acestuia, pentru că împreună cu ei a viețuit. Pentru aceea și Iacob s-a numit fratele Domnului după trup. Iar când s-a întrupat Hristos Domnul și Preacurată Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu, a fugit cu dânsul în Egipt, atunci și Iacob a fugit cu dânșii, călătorind împreună cu Maica Domnului și cu Sfântul Iosif, tatăl lui.
Ajungând dumnezeiescul prunc Iisus Hristos la vârsta desăvârșita și învățând pe popoare Împărăția lui Dumnezeu, dovedind că El este adevăratul Mesia, Sfântul Iacob a crezut în El și, ascultând dumnezeieștile Lui cuvinte, mai mult s-a aprins cu inima spre dragostea lui Dumnezeu, începând a duce o viață mai aspră. Acum avea și dânsul de la Domnul său împrumutul dragostei, care a fost dovedită prin faptul că după patima cea de bunăvoie și învierea Domnului, S-a arătat întâi lui Iacob, iubitul Său frate, apoi celorlalți Apostoli. De acest lucru pomenește Pavel, zicând: „Iar după aceea s-a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor”. De toți a fost numit Sfântul Iacob drept, căci toți vedeau viața lui cea bună și plăcută lui Dumnezeu, fiind numărat în ceata celor șaptezeci de apostoli. Apoi însuși Domnul nostru Iisus Hristos, așezându-l episcop, l-a învățat sfințita lucrare. Acestui întâi arhiereu și păstor i s-a încredințat biserica Ierusalimului cea din nou luminată. Acesta a alcătuit mai întâi și a scris Liturghia, fiind povățuit de Sfântul Duh, Liturghie pe care, mai târziu Sfântul Vasile cel Mare, apoi Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru neputința omenească au scurtat-o.
Sfântul Iacob, păscând turma lui Hristos în Ierusalim, pe mulți evrei și elini i-a întors la Domnul prin învățătura sa și i-a povățuit la calea cea dreaptă. Apoi a scris soborniceasca epistolă către cele douăsprezece seminții ale lui Israel, pline de învățătură insuflată de Dumnezeu și foarte folositoare, cu care se laudă toată Biserica lui Hristos, îndemnându-se la credință și la fapte. Iar pentru viața sa cea îmbunătățită, Sfântul Iacob avea mare cinste de la toți, nu numai de la credincioși, ci și de la necredincioși, pentru că arhiereii evrei, cei ce intrau în Sfânta Sfintelor numai o dată într-un an când săvârșeau slujbe, pe Sfântul Iacob adeseori nu-l opreau să intre acolo și să se roage. Pentru că vedeau viața lui cea curată și neprihănită, de aceea i-au mai dat un nume nou Obli sau Ofli, adică îngrădire sau, întărire oamenilor, sau decât toți mai drept îl numeau pe el.
Drept aceea, sfântul intra în Sfânta Sfintelor nu numai ziua, ci și noaptea și, căzând cu fața la pământ, aducea rugăciuni cu plângere lui Dumnezeu, pentru toată lumea. El era iubit de tot poporul pentru sfințenia sa, încât mulți iudei dintre cei mai bătrâni au crezut învățătura lui și toți cu plăcere îl ascultau și se adunau la dânsul, unii ca să asculte cuvintele lui, iar alții dorind să se atingă de marginea hainelor lui. În acea vreme era arhiereu Anan. Văzând fariseii și cărturarii că tot poporul ascultă învățătura lui Iacob și că mulți se întorc la Hristos, au început din invidie a se înfuria împotriva sfântului și gândeau rău despre dânsul, vrând ca să-l ucidă. Deci, s-au sfătuit să-l roage ca să întoarcă poporul de la Hristos și dacă n-ar vrea să facă aceasta, atunci să-l ucidă.
Sosind praznicul Paștelui, când poporul din toate cetățile și laturile s-au adunat în Ierusalim – iar Fest, care a izbăvit pe Pavel din mâinile iudeilor și l-a trimis la Roma, murise și încă nu venise de la Roma alt stăpânitor în locul lui – atunci cărturarii și fariseii au înconjurat pe Sfântul Iacob în biserică, zicându-i: „Rugămu-ne ție, dreptule, ca în ziua aceasta de praznic, în care s-a adunat de pretutindeni mulțime de popor, să faci o învățătură către toți, întorcându-i pe ei de la credința în Iisus, prin care s-au înșelat mulți, numindu-L pe Dânsul Fiul lui Dumnezeu și să-i înveți pe ei să nu se rătăcească, căci noi toți te cinstim pe tine și cu tot poporul te ascultăm și mărturisim pentru tine cum că tu iubești adevărul și nu cauți în față; deci, să sfătuiești pe popor, ca să nu se înșele cu Iisus Cel răstignit. Rugămu-ne ție, ridică-te pe aripa cea înaltă a bisericii, ca toți să te poată vedea și auzi, căci precum vezi este multă lume, adunată din toate părțile”.
Acestea zicându-le, au suit pe Iacob pe aripa bisericii, iar ei au strigat către dânsul cu mare glas: „Prea dreptule bărbat, noi toți suntem datori a te asculta, spune-ne nouă adevărul, cum înțelegi tu învățătura lui Iisus Cel răstignit, căci popoarele noastre rătăcesc în urma Lui”. Iar sfântul cu glas mare a zis: „Ce mă întrebați pentru Fiul Omului, Care de voie a pătimit, S-a răstignit, S-a îngropat și a treia zi S-a sculat din mormânt? Iată, El acum șade în ceruri, de-a dreapta Puterii celei preaînalte și iarăși va veni pe norii cerului, ca să judece viii și morții”. Aceste cuvinte auzindu-le popoarele, s-au bucurat foarte mult de mărturia lui Iacob, care a spus-o pentru Iisus Hristos și au strigat într-un glas: „Mărire lui Dumnezeu! Osana Fiului lui David!”. Iar fariseii și cărturarii au zis: „Rău am făcut dându-i voie lui Iacob să grăiască pentru Iisus, căci iată, popoarele mai mult s-au tulburat”. Evreii, umplându-se de răutate, l-au aruncat de pe aripa bisericii, pentru înfricoșarea poporului, ca să se teamă și să nu creadă cuvintele lui Iacob. Apoi au răcnit foarte tare, zicând: „Oh! Oh! dreptul s-a înșelat!”.
Sfântul Iacob, căzând de la înălțime, s-a rănit greu, dar încă era viu, și, ridicându-se în genunchi, și-a înălțat mâinile sale și se ruga, zicând: „Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac”. Iar ei au aruncat cu pietre asupra lui și îl răniră și mai mult. Apoi un preot din fiii lui Rahav a strigat: „Încetați, ticăloșilor, ce faceți? Dreptul se roagă pentru voi, iar voi îl ucideți pe el?”. Atunci îndată un om, alergând cu un lemn, s-a repezit la sfânt și, lovindu-l cu toată puterea în cap, l-a zdrobit, încât i-au ieșit creierii. Și întru această mucenicească pătimire și-a dat duhul. Iar sfântul său trup a fost îngropat acolo, aproape de biserică. Credincioșii l-au plâns mult pe dânsul, căci a fost episcop în Ierusalim treizeci de ani, iar la șaizeci și șase de ani ai vieții sale a pătimit pentru Hristos Domnul, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinste și slavă, în vecii vecilor. Amin.
cititi mai mult despre Sf. Ap. Iacob rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului si pe: doxologia.ro; en.wikipedia.org
Sfântul Cuvios Macarie Romanul (Secolele IV-V)
Sfântul Cuvios Macarie Romanul cu leii – detaliu din icoana Maicii Domnului Alăptătoarea de pe Valea Țibleșului, aflată în Spermezeu, satul natal al Preasfințitului Macarie Drăgoi. Iconari: Gabriel-Toma Chituc și Mihai Coman
foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: basilica.ro; ro.orthodoxwiki.org
Sfântul Cuvios Macarie Romanul
Sf. Cuv. Macarie Romanul (Secolele IV-V) – Imagine din cartea cu viaţa Sfântului Macarie tipărită în anul 1907 – sfintisiicoane.wordpress.com
S-a născut în Roma, ca fiu al unui senator creştin cu numele Ioan, şi al credincioasei sale soţii, pe la jumătatea secolului al IV-lea.
A fost crescut în cunoaşterea Sfintelor Scripturi, din care a început a iubi pe Hristos şi s-a ivit în sufletul lui dorinţa de a sluji Domnului toată viaţa, ca monah.
Totuşi, împotriva voinţei lui, a fost logodit de părinţii săi cu o fecioară de neam ales.
Însă, în noaptea nunţii, Macarie a ieşit pe ascuns din casa părintească şi a fost găzduit de o femeie văduvă credincioasă, care mergea la casa părinţilor lui, dându-i de veste despre strădania rudelor lui de a-l găsi.
După şapte zile, într-o Duminică noaptea, mulţumind acelei femei şi făcând multă rugăciune cu lacrimi, a pornit la drum.
Iar Dumnezeu a trimis pe Arhanghelul Rafail, în chip de bătrân, care l-a luat cu sine şi, plecând din Roma, au călătorit vreme de trei ani şi au ajuns dincolo de hotarele Persiei, unde bătrânul a dispărut, apoi i s-a arătat înconjurat de lumină şi i-a zis:
„Eu sunt Rafail Arhanghelul, cel ce, arătându-mă ţie în chip de călugăr bătrân, te-am adus până aici, după porunca Celui Preaînalt.
Deci, nu te teme, ci dă slavă lui Dumnezeu, ridică-te şi urmează-ţi drumul”.
Şi, acestea zicând, Arhanghelul s-a făcut nevăzut.
Apoi, călăuzit de fiare sălbatice, Cuviosul a ajuns la o peşteră, unde a aflat o leoaică moartă şi pe puii ei amândoi, scâncind de foame.
Deci, a îngropat leoaica, iar pe pui i-a hrănit şi i-a crescut, încât aceştia îl ascultau întru toate.
Vreme de doi ani Cuviosul s-a nevoit netulburat de mari ispite, dar apoi vrăjmaşul diavol i s-a arătat sub chipul logodnicei sale, care ar fi venit să-l caute.
Iar Cuviosul, uitând să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci, mişcat de lacrimile femeii, a luat-o de mână şi a adus-o în peşteră, dându-i de mâncare.
Apoi a fost cuprins ca de un somn greu, în care, biruit fiind de pofta femeii, s-a lăsat ademenit spre păcat, dar ea îndată s-a făcut nevăzută.
Atunci Cuviosul şi-a dat seama de înşelăciunea diavolească şi a plecat din peşteră, plângând şi cerând de la Domnul chip şi vreme de pocăinţă, iar Arhanghelul Rafail i s-a arătat, îndemnându-l să rămână în acea peşteră până la sfârşitul său.
Cuviosul s-a nevoit după aceea, vreme de trei ani, plângând cu amar pentru păcatul său.
Apoi, primind, ca semn al iertării, lumină cerească pogorâtă asupra lui, a mulţumit lui Hristos 40 de zile.
Iar Domnul Iisus i S-a arătat în peşteră, umplând locul de mireasmă, de lumină şi de cântări îngereşti, apoi S-a înălţat la cer în nor luminos.
După acestea, Cuviosul Macarie a vieţuit în mari nevoinţe şi neîncetate rugăciuni, cu post şi priveghere, multă vreme, iar Dumnezeu îl hrănea, trimiţându-i în fiecare zi o bucată de pâine printr-un corb.
Şi, când a binevoit Domnul, l-a făcut cunoscut în acest chip:
Trei monahi, pe nume Serghie, Teofil şi Ighin, din Mănăstirea Sfântului Asclepie, din Mesopotamia Siriei, primind binecuvântarea stareţului lor să călătorească pentru folos duhovnicesc, au mers şi s-au închinat la Ierusalim şi la Sfintele Locuri, apoi, punând în inima lor dorinţa de a ajunge până la marginea pământului, ca să vadă unde este Edenul sau Raiul pământesc sădit de Dumnezeu, au străbătut Persia, întâlnind în drumul lor un monument ridicat de marele Alexandru Macedon (336-323 î. Hr.), amintind despre cuceririle înfăptuite de el în acele locuri.
Apoi, mergând spre răsărit, au călătorit multe zile pe căi neumblate şi, călăuziţi de Dumnezeu în chip minunat, au ajuns până la peştera Cuviosului Macarie.
Acesta, după ce, prin rugăciune şi semnul Crucii, s-a încredinţat că ei sunt oameni şi nu demoni, i-a primit, slăvind pe Dumnezeu.
Cuviosul avea tot trupul acoperit cu păr alb ca zăpada, şi, de multă bătrâneţe, nu i se vedeau ochii, că sprâncenele îi acopereau, iar mustăţile se amestecau cu barba, care ajungea până la pământ, fiind slujit de cei doi lei.
Şi i-a întrebat de unde sunt şi pentru ce au venit până acolo. Iar ei i-au spus toate întâmplările lor şi că au gândul să meargă până la marginile pământului.
Şi le-a răspuns Sfântul, zicând:
„Fiii mei, nu este cu putinţă a ajunge acolo.
Că şi eu păcătosul, după ce m-am aşezat aici în peşteră, mi-am pus în gând să fac aceasta.
Într-o noapte, însă, mi S-a arătat Domnul, zicându-mi: Nu te apuca să ispiteşti acestea, că nu vei putea trece mai departe de acest loc, ci întoarce-te la peştera ta!
Deci, auzind aceasta de la Domnul, n-am cutezat a merge mai departe, că am înţeles că a ajunge omul la cunoaşterea acestora nu-i este cu putinţă câtă vreme este în trup”.
După ce au citit Vecernia, l-au întrebat despre ostenelile vieţii sale, iar Sfântul Macarie le-a istorisit viaţa sa.
Şi a venit un corb mare, aducând o pâine şi jumătate, ca să se hrănească toţi, şi au slăvit pe Dumnezeu.
Iar mai apoi, cerând rugăciunile Cuviosului, cei trei călugări au plecat, fiind trei zile însoţiţi de lei, apoi au ajuns iarăşi, în chip minunat, la Ierusalim, unde s-au închinat în locurile unde Hristos a lucrat mântuirea noastră, după care s-au întors la mănăstirea lor, făcând cunoscută viaţa Cuviosului Macarie Romanul.
Sfântul a răposat cu pace în pustie, dându-şi sufletul în mâinile lui Hristos, fiind pomenit în ziua de 23 octombrie.
Sfântul Cuvios Macarie Romanul împreuna cu Sfântul Arhanghel Rafail – icoană pe lemn, Mănăstirea Sfinții Cuvioși Macarie Romanul și Ioan Iacob de la Neamț din Ikast, regatul Danemarcei (Iconar: Gabriel-Toma Chituc) – foto preluat de pe doxologia.ro
Imnografie
Troparul Sfântului Macarie Romanul
Glasul 1:
Pe cel aflat în adâncul pustiei de treimea de sfinți monahi pelerini: Serghie, Ighin și Teofil, pe fiul Romei și Părintele Răsăritului, pe Preacuviosul Macarie, cel cu nume de fericit, care în peșteră s-a nevoit și de doi lei era slujit, să-l fericim, cântând: Bucură-te, cel călăuzit de Arhanghelul Rafail la chipul îngeresc, crinule al curăției și biruitorule al curselor diavolești, înălțime a smereniei, care ai teologhisit atotputernicia Preasfintei Treimi!
Glasul al *-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor
și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare;
și te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Macarie, Părintele nostru.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfântului Macarie Romanul
Glasulul al 8-lea
Fericitului nevoitor și pustnic, celui ce în Roma a odrăslit și în părțile Răsăritului s-a ostenit, să-i aducem din inimă cinstire și, ca unui rugător neîncetat pentru toată lumea și învățător al smereniei, să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Părinte Macarie, lauda sihaștrilor!
Viața și petrecerea Sfântului Cuvios Macarie Romanul
Sfântul Cuvios Macarie Romanul (Secolele IV-V) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Trei oarecare sfinți bătrâni, Serghie, Ighin (Hyginos) și Teofil, care se osteneau împreună în mănăstirea Sfântului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gând, cu bună socoteală, se vorbiră într-una din zile și își puseră gând ca să umble și să înconjure pământul căutând un semn de la Dumnezeu de folos pentru mântuire. Și plecând întru acea cale, aveau adesea groază și din pricina oamenilor și din pricina fiarelor cu scârbă și cu patimă rea; câteodată lipsiți chiar și de hrana buruienilor sălbatice. Deci călătorind multe zile, au ajuns la un loc pustiu, unde se vedeau urme de om și o peșteră, în care se vedea că locuiește om, că era îngrijită binișor. Și intrând într-însa au așteptat ca să vadă pe cel ce locuia acolo. Și peste puțin, simțind un miros frumos, au văzut o asemănare de om acoperit cu părul capului său. Și acesta era Preacuviosul Macarie Romanul, de Dumnezeu purtătorul. Venind acesta spre peșteră, i-a simțit de departe, și aruncându-se bătrânul jos la pământ, a făcut rugăciune, și strigând cu glas mare, a zis: “De sunteți de la Dumnezeu, arătați-vă mie, iar de sunteți de la diavolul, depărtați-vă de la mine smeritul și păcătosul”. Iar ei răspunseră, zicând: “Binecuvântează-ne, robul lui Dumnezeu, că suntem creștini și ne-am lepădat de diavolul”. Atunci sculându-se bătrânul, a venit către dânșii și desfăcându-și părul de pe obraz, i-a binecuvântat; părul îi era alb ca zăpada, iar pielea trupului său era ca țestul de broască, și de multă bătrânețe îi erau lăsate sprâncenele pe ochi și unghiile mâinilor și ale picioarelor sale mai lungi decât o palmă erau, iar barba îi ajungea până la picioare. Și a început a-i întreba: “De unde sunteți, fiii mei, și pentru ce ați venit aici? ” Iar ei îi spuseră toată întâmplarea și gândul lor. Și el zise: “Fiii mei, nu se va afla om ca să poată pricepe puterea lui Dumnezeu; că eu nevrednicul m-am nevoit să fac aceasta, și mi s-a arătat unul noaptea și mi-a zis: Nu te pune a ispiti pe Cel ce te-a zidit, că nu vei putea trece mai departe din locul acesta”. Deci auzind ei acestea foarte se înfricoșară. Și fiind înspre seară, le zise: “Fiii mei, stați puțintel înlături, căci am doi copii aicea, care vin în toată seara la mine, ca nu cumva văzându-vă străini să vă vatăme”. Și iată doi lei veneau din pustie repede și căzură la picioarele lui răcnind; iar aceia de frică căzură cu fața la pământ. Punând bătrânul mâinile peste fiare, le zise: “Fiii mei, din pământul omenesc au venit aceștia la mine, dar voi să nu le faceți vreun rău”. Și îndată bătrânul întorcându-se către monahi, le zise: “Veniți, fraților, să facem Vecernia”. Și dacă se sculară aceia înfricoșați, se repeziră leii la dânșii și le lingeau picioarele. Iar când fu a doua zi, ziseră sfântului: “Spune-ne, cinstite părinte, cum ai venit aici”. Și el răspunzând, zise: “Eu am fost fiul unui oarecare boier Ioan Romanul, singliticul, și m-au logodit părinții mei ca să mă însoare fără voia mea, și s-a făcut nunta, și când au vrut să mă închidă la așternut, jucând oamenii și umblând ei încoace și încolo, eu am ieșit singur afară și m-am ascuns într-o casă a unei femei văduve, șapte zile.
Iar părinții mei plângând și căutându-mă, eu la miezul nopții am ieșit la drum și am aflat un bătrân și l-am întrebat: “Unde mergi, părinte? ” Iar el îmi răspunse: “Unde gândești tu, acolo merg și eu”; și mă luai după dânsul, și peste trei ani am ajuns aici împreună cu dânsul. Iar mai înainte cu puține zile până a nu veni aici, dormind noi, cum mă deșteptai, n-am mai văzut pe împreună-călătorul meu și am început a plânge și a mă întrista și numaidecât mi se arătă, zicând: “Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci dă slavă lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut întunericul și ai venit la lumină”. Zicându-mi acestea, iarăși s-a făcut nevăzut de la ochii mei. Iar eu am plecat și după cinci zile am ajuns aici și am aflat în această peșteră o leoaica moartă și puii amândoi țipau neavând ce suge și luându-i i-am hrănit cu mugur de prin copaci, ca pe niște fii ai mei; iar pe leoaică am îngropat-o în pământ. Și dacă s-au împlinit doi ani am ieșit în al șaptelea ceas și am șezut cu acești leișori, și iată văzui o basma jos, foarte subțire și frumoasă și eu mă miram în cugetul meu și ziceam: de unde să fie aceasta; iar a doua zi am găsit niște papuci de mătase și m-am mirat și de acelea. Și căutând împrejur am văzut o femeie șezând deasupra unei pietre, și era împodobită cu haine de aur de mult preț și frumoasă. Și i-am zis: “De unde ai venit și ce este acest chip diavolesc? ” Iar ea plângea cu amar zicând: “Eu, ticăloasa, sunt fiica unui oarecare boier roman, și m-au silit părinții de m-au măritat fără voia mea. Și fugind eu de la împreunare neștiind nimeni dintr-înșii de fuga mea, mă rătăcesc prin munți, prin peșteri și pustietăți; și am nimerit aici neștiind unde merg; dar nu te scârbi de mine roaba ta, de vreme ce și eu sunt zidirea lui Dumnezeu”. Și ea era ispită diavolească, și-mi grăia cu meșteșug, și eu nu știam. Deci zisei către dânsa: “Unde vrei să mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lăsa să te afli aici cu mine? ” Iar ea zise: “Venit-am să locuiesc aici în pustiul acesta”. Și luând-o de mână am dus-o în peșteră și i-am dat să mănânce mugur, de care mâncam și eu.
Și lacrimile îi curgeau ca un izvor, încât îmi tremura și mie sufletul; și dacă s-a înserat și-mi făcui ruga Vecerniei, m-am culcat pe pământ să mă odihnesc puțin, și a început a mă tulbura satana. Și eu cel ce niciodată n-am poftit vreun păcat trupesc, am îndrăgit femeia; și când am vrut să mă împreun cu dânsa, îndată a pierit dinaintea mea. Și cunoscând că am greșit înaintea lui Dumnezeu, am zis: “Greșit-am înaintea Ta, Doamne, miluiește-mă! ” Și în sfârșit venindu-mi în sine mi-am cunoscut păcatul, că nici leii aceștia nu mai veneau la mine de zece zile, cum făceau mai înainte. Și mi-am pus în gând să mă mut de aici, ca nu cândva să mă amăgească iarăși și să fiu lepădat de la fața Domnului. Și sculându-mă am ieșit din această peșteră și umblând cale de două zile mi s-a arătat îngerul Domnului, și-mi zise: “Unde mergi, Macarie? ” Iar eu i-am zis: “Fug de fața păcatelor mele! ” Și-mi zise îngerul: “O ispită nu ai putut răbda? întoarce-te la chilia ta”; și eu i-am zis: “Dar cine ești tu, Doamne? ” Și zise: “Eu sunt Rafail, care te-am povățuit la calea aceasta”. Și acestea zicând s-a făcut nevăzut de la mine, și întorcându-mă eu la chilia aceasta am îngenunchiat către Domnul, petrecând patruzeci de zile și patruzeci de nopți nemâncat.
Și sculându-mă am văzut că erau lumini în peșteră la câte patru unghiuri, și un om îmbrăcat în porfiră, și cu cunună de aur în cap de pietre scumpe, și cânta o cântare minunată și glasul lui era ca de popor mult cântând. Și dacă a sfârșit cântarea s-a făcut miros prea minunat și îndată s-a făcut nevăzut dinaintea mea cel ce se arătase. Eram atunci de 48 de ani. Iată acestea le-ați auzit, fraților; de veți putea să suferiți, rămâneți cu noi; iar de nu, Domnul să vă îndrepteze. Și slobozindu-i, le zise: “Mântuiți-vă cu pace, duhovniceștii mei fii, și rugați-vă și pentru mine”. Și i-au petrecut leii trei zile; care sărutând urmele picioarelor lor, se întoarseră către starețul; iar monahii călătorind câteva zile au sosit la un râu și culcându-se să doarmă puțintel au fost răpiți de dumnezeieștii îngeri și au fost duși în Ierusalim.
Deci deșteptându-se și cugetând câtă cale ca prin vis trecuseră, au slăvit pe Dumnezeu, și făcând rugă și închinându-se la Sfintele Locuri, s-au întors la mănăstirea lor, povestind toate ce văzuseră și pătimiseră, precum și cele despre Sfântul Macarie.
Referendumul de aderare a Republicii Moldova la UE (20 octombrie 2024)
foto preluat de pe www.ziaruldeiasi.ro
articol preluat de pe ro.wikipedia.org
Referendumul de aderare a Republicii Moldova la UE (20 octombrie 2024)
Pe 20 octombrie 2024, în Republica Moldova a avut loc un referendum la nivel național cu privire la dacă țara ar trebui să modifice constituția pentru a include dorința cetățenilor moldoveni de aderare la Uniunea Europeană (UE), pentru a preveni viitoarele guverne să deraieze țara de la traiectoria pro-europeană.
Președintele Maia Sandu a militat pentru opțiunea „da” la referendum.
Prezența la vot a trebuit să fie de peste 33% pentru ca referendumul să fie considerat valabil.
Context
În martie 2022, în urma invaziei Rusiei asupra Ucrainei vecine, Moldova a depus o cerere de aderare la UE.
Ulterior, în iunie a aceluiași an, Republicii Moldova a primit statutul de țară candidată de către Consiliul European.
În decembrie 2023, Consiliul European și-a anunțat decizia de a deschide negocierile de aderare cu Moldova.
Moldova a stabilit ca dată-țintă 2030 pentru aderarea la UE.
Președintele Maia Sandu și-a anunțat în 2023 intenția de a solicita realegerea.
În plus, Sandu a anunțat lansarea unei platforme online care vizează promovarea referendumului și pledoaria pentru beneficiile aderării la UE pentru țară.
Observatorii au remarcat că Sandu se pregătește să își concentreze eforturile pe integrarea în UE, un domeniu în care ea și partidul ei PAS au înregistrat un succes constant, pentru a fi realeși.
Parlamentul Moldovei urma să stabilească data referendumului, iar Sandu și-a exprimat speranța că acesta va coincide cu alegerile prezidențiale programate pentru toamnă:
„Este important să organizăm un referendum acum pentru că este o ocazie istorică, așteptată de trei decenii.
Statele membre ale Uniunii Europene sunt mai deschise ca niciodată, avem voința politică necesară pentru acest pas, iar cetățenii noștri vor să facă parte din UE.”
Pe 21 martie 2024, Parlamentul a aprobat o rezoluție de 54 la 0 pentru a continua eforturile de aderare la Uniunea Europeană.
Declarația a afirmat:
„Numai aderarea la Europa poate asigura viitorul țării ca stat suveran, neutru și pe deplin democratic”.
În timpul votului, toate partidele de opoziție din parlament au părăsit ședința.
Pe 16 mai, Parlamentul a aprobat organizarea referendumului în același timp cu alegerile prezidențiale din 20 octombrie.
Găgăuzia
Pe 2 februarie 2014, Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia a organizat două referendumuri privind integrarea europeană.
Într-unul, 98,4% au votat în favoarea aderării la Uniunea Vamală a Belarusului, Kazahstanului și Rusiei, în timp ce la al doilea 97,2% s-au opus integrării în continuare în UE. 98,9% au susținut, de asemenea, propunerea că Găgăuzia șă-și declare independența dacă Moldova s-ar unifica cu România.
În Găgăuzia există îngrijorarea că integrarea Moldovei în UE ar putea duce la o astfel de unificare cu România membră UE, care este nepopulară în regiunea autonomă.
Partide politice înregistrate
Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova a înregistrat partidele care vor participa la campania pentru referendum.
Din cele 15 partide înregistrate oficial la 20 septembrie, 13 au fost în favoarea opțiunii DA și două în favoarea opțiunii NU.
De asemenea, unele partide precum PSRM sau PDCM au decis să boicoteze referendumul.
Întrebare
Textul întrebării supus votului a fost:
Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?
Opțiunile de vot au fost „da” și „nu”.
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Campanie
La o întâlnire de la Moscova din 21 aprilie 2024, cinci partide de opoziție, și anume Partidul Șor, Partidul Renaștere, Șansă, Victorie și Forța Alternativă pentru Salvarea Moldovei, au anunțat formarea unui bloc politic numit „Victorie” pentru a se opune aderării la UE și a căuta relații mai strânse. cu Rusia.
Liderul Găgăuziei, Evghenia Guțul, și-a exprimat sprijinul pentru mișcare, care se învârte în jurul liderului Partidului Șor, Ilan Șor.
Ministrul Infrastructurii din Moldova, Andrei Spînu, i-a numit pe membrii coaliției „trădători” și a sugerat că aceasta a fost înființată „chiar lângă Kremlin”.
Autoritățile moldovenești au acuzat grupurile pregătite în Rusia că complotează pentru a destabiliza exercițiul democratic.
În septembrie 2024, incidente de vandalism la sediul Curții Supreme de Justiție a Moldovei și la postul public Teleradio-Moldova au fost atribuite acestor grupuri.
În octombrie 2024, autoritățile au anunțat descoperirea unui complot al lui Ilan Șor care implică fonduri de 15 milioane de dolari din Rusia care au fost distribuite la aproximativ 130.000 de persoane pentru a mitui alegătorii pentru a alege opțiuni anti-occidentale și pentru a răspândi dezinformarea împotriva Uniunii Europene pe rețelele de socializare în urma raidurilor în 26 de locații la nivel național.
Rusia a negat acuzațiile.
Controalele de securitate au fost consolidate la Aeroportul Internațional Chișinău în urma unui aflux de pasageri din Rusia care transportau cantități mari de numerar despre care se credea că ar avea legătură cu acest complot.
Mai târziu în aceeași lună, Moldova a acuzat Rusia că complotează să ajungă cu autobuzul alegătorilor către secțiile de votare de la Ambasada Moldovei la Moscova.
Ca răspuns, UE a impus sancțiuni asupra a cinci persoane și unei entități implicate în operațiunea de influență, în timp ce Statele Unite au acuzat Rusia că a cheltuit „milioane de dolari” pentru a-și susține părțile preferate și a răspândi dezinformarea online.
Ministerul rus de externe a acuzat, la rândul său, Moldova că a tipărit doar 10.000 de buletine de vot pentru 500.000 de moldoveni eligibili care locuiesc în Rusia.
Pe 17 octombrie, autoritățile moldovenești au anunțat descoperirea unui alt complot în care 100 de tineri au fost instruiți la Moscova, Serbia și Bosnia de către grupuri militare private pentru a stimula tulburările civile, inclusiv utilizarea armelor neletale pentru a crea „dezordine în masă” în timpul alegerilor și referendumului, adăugând că patru persoane au fost arestate și că unele dintre ele au primit câteva mii de euro ca răsplată.
Poziția partidelor politice
Comisia Electorală Centrală a Moldovei a înregistrat partidele care au participat la campania pentru referendum.
Din cele 15 partide înregistrate oficial pe 20 septembrie, 13 au fost în favoarea opțiunii DA și două în favoarea opțiunii NU.
De asemenea, unele partide precum PSRM sau PDCM au decis să boicoteze referendumul.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Rezultat
| Opțiune | Voturi | % |
|---|---|---|
| Da | 751.235 | 50,46% |
| Nu | 737.639 | 49,54% |
| Total | 1.488.874 | 100,00% |
| Sursă: Comisia Electorală Centrală | ||
Rezultate la nivel raional
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Analiză
Deși sondajele de opinie au proiectat o victorie pentru campania „da”, rezultatul a fost mai strâns decât se aștepta. Analiștii au spus că buletinele de vot din partea diasporei în mare parte pro-UE au fost numărate la sfârșit, dând campaniei „da” un impuls de ultim moment.
Acuzații de cumpărare de voturi
Președintele Maia Sandu a atribuit rezultatul apropiat al referendumului ingerinței străine și l-a descris drept „un atac fără precedent asupra democrației”, adăugând că guvernul ei are dovezi că au fost cumpărate 300.000 de voturi.
Uniunea Europeană a mai spus că cele două exerciții au avut loc „sub o ingerință și intimidare fără precedent din partea Rusiei și a împuterniciților săi”.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lăudat rezultatul referendumului, spunând că
„În fața tacticilor hibride ale Rusiei, Moldova arată că este independentă, este puternică și își dorește un viitor european!”, în timp ce Statele Unite au remarcat și încercările Rusiei pentru a „submina alegerile Moldovei și integrarea sa europeană”.
Între timp, Kremlinul și-a exprimat îndoiala cu privire la modul în care votul „Da” a câștigat în mod restrâns și a reiterat negarea acuzațiilor de interferență.
La începutul anului, o anchetă efectuată de ziarul Ziarul de Gardă a scos la iveală existența unei întreprinderi infracționale conduse de Ilan Șor, care a primit 15 milioane de dolari de la guvernul rus (interceptările au fost înregistrate la camera ascunsă); aceste fonduri au fost apoi distribuite la aproximativ 130.000 de persoane pentru a mitui alegătorii și a răspândi dezinformarea împotriva Uniunii Europene. Rusia a negat acuzațiile.
Un producător BBC de la o secție de votare din Transnistria a găsit dovezi de cumpărare de voturi cu relatarea de primă mână a unei femei care întreabă un monitor electoral unde ar putea colecta banii care i-au promis în schimbul votului ei.