DEZVOLTARE FĂRĂ FRACTURARE
Ce este fracturarea hidraulică
Scurtă introducere in geologie. (Deși pare tehnic, nu este deloc complicat. Și mai ales este important să înțelegeți aceste lucruri temeinic).
Hidrocarburile neconvenționale
Formațiunile geologice pot conține cantități mari de petrol și gaze, dar ele pot avea o viteza de recuperare la suprafață scăzută datorită permeabilității scăyute sau datorită distrugerii sau blocajelor care apar in timpul forajelor. Acest lucru este adevărat pentru trei tipuri de formațiuni geologice: nisipurile compacte, șisturi și formațiunile de cărbuni purtătoare de gaze, denumite generic hidrocarburi neconvenționale. Hidrocarburile (petrol și gaze) neconvenționale se deosebesc de cele convenționale, extrase pănă acum în Romania, prin localizarea lor in structuri geologice compacte, care trebuie sa fie sparte, pentru a permite accesul la ele. cele convenționale se gasesc în acumulări denumite și pungi. In discuția aprinsă care a inceput în Romania incă de la inceputul lui 2012, până acum s-a pus accentul mai ales pe gazele provenite din formațiunile de șist, deși în anii urmatori vom asista și la discuții legate de exploatarea rezervelor de hidrocarburi din celelalte formațiuni geologice.
Fracturarea hidraulică versus fracționarea hidraulică
Fracturarea hidraulică este un procedeu tehnologic care stimuleză puțurile forate în aceste formațiuni geologice, făcând profitabilă o extragere a lor care ar fi altfel extrem de costisitoare. Industria și autoritățile dezinformează constant, susținând faptul că fracturarea hidraulică se folosește de peste 60 de ani la noi în țară. Esteste vorba de procedeul de fracționare hidraulică la zăcămintele convenționale, executat pentru stimularea zăcămintelor mature, în curs de epuizare, care folosește o cantitate de apă de 100 de ori mai mică decat fracturarea hidraulică, nu folosește substanțe chimice și folosește presiuni incomparabil mai mici, făcîndu-se doar pe forajul orizontal), realitatea este că acest procedeu, cum este cel pe care companiile care au concesionat peste 70% din teritoriul României, a fost dezvoltat și perfecționat în ultima decadă în SUA, începând cu 2003-2004. Este, de fapt vorba de fracturarea hidraulică combinată cu foraj orizontal, care perforează stratul de șist (cu grosimi de până la câteva sute de metri), provocând, datorită presiunilor mari cu care este injectat lichidul de foraj (1000 de atmosfere), spargerea rocilor in particule fine de nisip.
Procesul tehnologic
Fracturarea hidraulică se produce după ce forajul a fost executat și după ce în acesta s-a introdus tuburi izolante de oțel. Tuburile izolante sunt perforate în zona stratelor care conțin hidrocarburile (gaz sau petrol), adică pe brațul orizontal. Astfel, atunci când se introduce fluidul de fracturare, acesta ajunge în rocă prin perforațiile din tuburile izolante. Roca (șistul, nisipurile compacte sau carbunele gazeifer) nu poate absorbi lichidul de fracturare cu viteza cu care acesta este injectat. În acest punct, presiunea creată de canitatea imensă de apă generează spargerea, fracturarea formațiunilor de șist. Odată realizate fracturile, injectarea de lichide incetează și lichidul este retras către suprafață. Substanțele chimice introduse impreuna cu apa, în concentrație de 0,5% până la 1%, numite și aditivi (de regulă nisip sau bentonită), introduse odată cu apa, rămân în rocă pentru a menține deschise fracturile.
În mod normal, se introduce în rocă un amestec de apă, aditivi și substanțe chimice. De asemenea, există modalități de a fractura puțurile, cum ar fi introducerea de propan sau nitrogen, sau chiar folosirea acizilor simultan cu fracturarea (acizii dizolva, practic, roca). Fracturarea cu acizi impică injecția de acizi, de regulă acid clorhidric, pentru a dizolva parțial roca și a curăța porii, pentru a permite eliberarea gazului și a fluidului de fracturare să curgă mai repede spre suprafață.
Din lichidul de fracturare folosit, în sol rămâne între 20% și 90%. Lichidul intors la suprafață se numește lichid de reflux, fiind, de regulă, pastrat neacoperit în cuvete (gropi și iazuri de retenție, cu o folie izolantă care cedează în timp) special amenajate în apropiere, înainte de a fi depozitate (se practică depozitarea ilegală pe câmpuri, în lacuri, păduri, numeorase asemenea cazuri au fost semnalate in SUA, multe din ele nefiind niciodata deschoperite, datorita dificultății supravegherii activității operatorilor).
Sursa: https://www.propublica.org/special/hydraulic-fracturing-national
Substantele chimice folosite in fracturare hidraulica
De regula, companiile tin secrete chimicalele utilizate in procesul de fracturare. In total, peste 760 de substante chimice sunt folosite de catre companii. Unele din ele extrem de toxice, in jur de 30 cancerigene. In SUA, publicarea lor nu este obligatorie, fiecare stat avand reglemetari in acest sens. Astfel, s-a ajuns la diferente extreme la nivelul transparentei privind cocktailul de fracturare intre statele SUA. In Europa, practica secretizarii acestei liste a substantelor chimice s-a importat din SUA, datorita lobby-ului puternic al industriei, care isi doreste replicarea conditiilor din SUA, de opacitate totala, singurul mod in care o asemenea activitatea extrem de nociva pentru sanatatea umana si a mediului se poate desfasura.
Totusi, unele companii fac “concesii” si publica liste neexhaustive cu chimicalele pe care le folosesc. Iata aici o lista (cu siguranta incompleta, pentru ca fiecare put de foraj necesita adaptarea listei, in functie de caracteristicile stratului geologic care trebuie fracturat) data publicitatii de firma Exxon Mobil in Polonia.
articol preluat de pe http://farafracturare.ro/
Cum a “vândut” SUA lumii fracturarea hidraulică. Diplomaţie cu miros de gaze
Mark Gitenstein, fost ambasador al Statelor Unite la București, recunoaște, într-o declarație acordată publicației americane Mother Jones, că a intervenit pe lângă guvernul de la București pentru a debloca procesul de concesionare de perimetre de explorare de gaze de șist către compania americană de petrol și gaze Chevron.
Declarația face parte dintr-un articol intitulat “Cum a vândut Hillary Clinton fracturarea hidraulică în întreaga lume“, articol care prezintă modul în care, în mandatul de secretar de stat al lui Clinton, Departamentul de Stat al SUA a colaborat îndeaproape cu mari companii energetice americane pentru a promova dezvoltarea de zăcăminte de gaze de șist prin fracturare hidraulică la nivel global, ca parte a unui demers american mai amplu de luptă împotriva schimbărilor climatice, de creștere a resurselor energetice ale lumii și de subminare a influenței politice exercitate de Rusia în Europa prin “arma” Gazprom.
“Potrivit declarațiilor, telegramelor diplomatice și altor documente obținute de Mother Jones, în cadrul programului derulat de către Departamentul de Stat, oficiali americani, unii dintre ei având legături strânse cu industria energetică, au ajutat companii petroliere americane să obțină concesiuni de gaze de șist extrem de profitabile în străinătate, stârnind îndoieli cu privire la adevăratele interese servite de către respectivul program”, scrie publicația citată.
În articol, în care sunt prezentate demersurile de lobby și advocacy pentru dezvoltarea gazelor de șist purtate de americani în mai multe state din Europa, cum ar fi Polonia, Bulgaria sau România, dar și la Comisia Europeană, se afirmă că, în unele cazuri, Departamentul de Stat s-a implicat direct în negocierea acordurilor petroliere dintre guvernele respective și companiile americane.
Astfel, potrivit sursei citate, Mark Gitenstein, în postura sa de ambasador al SUA la București, s-a întâlnit cu directori ai Chevron și cu oficiali români, pentru a-i presa pe cei din urmă să concesioneze către Chevron perimetre de explorare pentru gaze de șist.
Citește mai mult pe Energy Report:
articol preluat de pe http://farafracturare.ro/
”Acum e momentul pentru acțiune!” Mesajul istoric al Secretarului General al ONU înaintea Summit-ului Climei de la New-York
Peste un milion de oameni au semnat deja ”cea mai importantă petiție lansată vreodată”. Pe 21 septembrie se va desfășura una dintre cele mai mari acțiuni de protest din istoria omenirii, la care sunt așteptate să participe sute de mii de persoane în orașe din întreaga lume, inclusiv în România. Acțiunile sunt menite să prefațeze Summit-ul Climei, care se va desfășura pe 23 septembrie, la sediul Organizațiilor Națiunilor Unite (ONU) de la New-York. Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon a invitat la acest Summit șefii de guverne, lideri din domeniul afacerilor și al finanțelor și reprezentanți ai societății civile din întreaga lume, pentru a stabili un plan de acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice. Săptămâna trecută, Ban Ki-moon a transmis și un mesaj memorabil, pe care îl puteți citi mai jos.
Aici puteți detalii și petiția lansată de AVAAZ prin care se solicită tuturor liderilor locali, naționali și internaționali măsuri pentru trecerea la energie 100% curată. Iar aici puteți afla mai multe amănunte despre localitățile din România unde se va desfășura Marșul global pentru acțiune climatică.
***
”Acum e momentul pentru acțiune!”
Ban Ki-moon, Secretar General al ONU
Schimbările climatice a fost una dintre prioritățile mele principale din ziua în care am preluat mandatul în 2007. Am spus atunci că, dacă ne pasă de moștenirea noastră pentru generațiile viitoare, acesta este momentul pentru o acțiune globală decisivă. Am fost încântat să văd o creștere a importanței schimbărilor climatice pe agenda politică și în conștiința oamenilor din întreaga lume. Dar eu rămân în alertă din cauza faptului că guvernele și oamenii de afaceri nu au reușit încă să acționeze în ritmul și cu amploarea necesare.
Timpul trece. Cu cât întârziem mai mult, cu atât vom plăti mai mult. Schimbările climatice se accelerează, iar activitățile umane sunt cauza principală, așa cum arată documentarea realizată în rapoartele științifice avizate ale Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice. Efectele sunt deja pe scară largă, costisitoare și cu consecințe asupra agriculturii, resurselor de apă, sănătății umane și a ecosistemelor terestre și ale oceanelor. Schimbările climatice reprezintă riscuri radicale pentru stabilitatea economică și securitatea națiunilor.
Am călătorit în jurul lumii pentru a vedea personal impactul, de la Arctica în Antarctica, de la insulele joase ale Pacificului, amenințate de creșterea nivelului mării, la ghețarii în retragere din Groelanda, Anzi și Alpi. Am văzut înaintarea deșerturilor din Mongolia și regiunea Sahel și pădurile tropicale pe cale de dispariție în Brazilia. Peste tot am vorbit cu oameni din prima linie a frontului, care sunt profund preocupați de amenințările schimbărilor climatice asupra modului lor de viață și a viitorului lor.
Călătoriile mele mele m-au introdus, de asemenea, unui număr tot mai mare de oameni – de la șefi de guverne la oameni de afaceri – care sunt pregătiți să investească capital politic și financiar în soluțiile de care avem nevoie. Ei înțeleg că schimbările climatice reprezintă o problemă pentru toți oamenii, toate companiile și toate guvernele. Ei recunosc că putem evita riscurile dacă luăm măsuri decisive acum.
În această lună, pe 23 septembrie, am convocat un Summit al Climei la sediul Organizațiilor Națiunilor Unite din New York. Summit-ul are două obiective: să mobilizeze voința politică pentru a obține un acord universal semnificativ la negocierile climatice din 2015 de la Paris; și pentru catalizarea unor acțiuni ambițioase pe teren pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a consolida capacitatea de adaptare la schimbările care au loc deja.
Am invitat șefi de guverne, oameni de afaceri, finanțiști și reprezentanți ai societății civile pentru a prezenta viziunea lor, pentru a face propuneri îndrăznețe și pentru a crea noi parteneriate care vor sprijini schimbarea de care lumea are nevoie. Summit-ul va pune în evidență o serie de domenii în care anticipăm că putem obține cel mai mare impact, așa cum le-au prezentat anterior Summit-ului cei mai influenți actori din domeniul climei.
Schimbările climatice nu sunt doar o problemă a viitorului, ci sunt o problemă urgentă a zilei de azi. În loc să ne întrebăm dacă ne putem permite să acționăm, ar trebui să ne întrebăm ce ne oprește, cine ne oprește și de ce? Să ne unim forțele împotriva scepticilor și a intereselor înrădăcinate. Să ne bazăm pe oameni de știință, economiști, antreprenori și investitori care îi pot convinge pe șefii de guverne și factorii de decizie că acum este momentul pentru acțiune.
articol preluat de pe http://romaniacurata.ro/