Primul ministru SIE a devenit businessman din studenție în firma SIECO SRL. Iată ce afaceri făcea Victor Ponta în perioada în care e acuzat de Președintele Băsescu că a fost ofițer acoperit
de Daniel Befu
acest articol a fost publicat pe investigații cenzurate în 14 martie 2014
EPISODUL XIV. Victor Ponta, fondator, asociat și administrator al unei firme care a avut contracte cu BANCOREX, RAPPS, FPS, RENEL…Conexiunile cu mama și sora premierului
SERIAL. PÂNZA DE PĂIANJEN CARE A PRINS ÎN PLASA EI ROMÂNIA. EXCLUSIV INVESTIGAȚII CENZURATE
Prim-ministrul României, Victor Ponta, în anii ’90 a fost, conform datelor de la Registrul Comerțului, fondator, o perioadă asociat și administrator al firmei SIECO SRL din București, companie abonată la contracte pe bani publici.
Conform istoricului firmei de la Registrul Comerțului, firma SIECO SRL a fost fondată în 14.02.1992 de următorii fondatori persoane fizice: BALAN ADRIAN FLORIN (TEHNICIAN) asociat 25%, IONITA ALEXANDRINA asociat 25%, LEASU IOAN (INGINER) asociat 25%, PONTA VICTOR VIOREL (STUDENT) asociat 25%, iar administratori: BALAN ADRIAN și LEASU IOAN.
În data 20.04.1993, firma notifică la RECOM retragerea acționarului LEAȘU IOAN și schimbarea cotelor deținute de ceilalți acționari (VICTOR PONTA ajungând la 33%), precum și o “Adaugare administrator”, citez: “numire PONTA VICTOR VIOREL administrator, Cetățenia română; Nascut(a) in BUCURESTI la data 20.09.1972; Puteri CF.STATUT”.
Pe 25.11.1993 se schimbă iar acționariatul, retrăgându-se IONITA ALEXANDRINA, astfel încât PONTA VICTOR VIOREL ajunge la o cotă de 50% din firma SIECO SRL.
În data de 31.05.1995 se modifică iar structura acționariatului, astfel: “Iese din societate urmatorul asociat/actionar: PONTA VICTOR VIOREL asociat (retragere), Cetatenia:română; Studii: STUDENT Nascut(a) in BUCURESTI la data 20.09.1972; Cota participare la beneficii / pierderi 50.0000000000 %”.
Deși începând cu 1995 Victor Ponta nu mai este prezent în societate în calitate de acționar, acesta rămâne însă administrator al SC SIECO SRL, până în 2002, conform informațiilor parvenite de la Registrul Comerțului:
Astfel, conform mențiunii din 19.06.2001, la rubrica Administratori/ Reprezentanti/ Cenzori, apare PONTA VICTOR VIOREL administrator ; Data numirii in functie07.02.1992. (n.r. este o neconcordanță, care se repetă și în alte mențiuni la RECOM, data oficială a numirii lui Ponta ca administrator fiind 20.04.1993)
După menționarea lui Victor Ponta ca administrator al SIECO SRL, e precizată Activitatea PRINCIPALÃ: “2830 – Producția generatoarelor de aburi (cu excepția cazanelor pentru încălzire centrală”, iar la secțiunea “Activitãți SECUNDARE”, sunt menționate:
1552 – Fabricarea înghețatei
1589 – Fabricarea altor produse alimentare
1591 – Fabricarea băuturilor alcoolice distilate
1593 – Fabricarea vinului din struguri
1594 – Fabricarea cidrului și a vinului din fructe (cu excepïia vinurilor din struguri proaspeïi)
1595 – Fabricarea altor băuturi obïinute prin fermentare
1598 – Producïia de ape minerale îmbuteliate la surse
1599 – Fabricarea băuturilor nealcoolice
4031 – Producerea aburului și apei calde
Ulterior, în data de 26.04.2002, aflăm că are loc: retragere din functie PONTA VICTOR VIOREL administrator, Nascut(a) in BUCURESTI la data 20.09.1972; Data numirii in functie 07.02.1992; Motiv/lege : conf. Legii nr.31/1990
Pentru a consulta informațiile obținute de la RECOM despre firma fondată și administrată de Victor Ponta, dați click aici: SIECO – 1
Dacă analizăm biografia oficială a lui Victor Ponta, constatăm că acesta a ocupat concomitent mai multe funcții în statul român, în paralel cu cea de administrator al unei companii private. Nu sunt familiarizat cu prevederile legislației de la începutul anilor 2000 referitor la acest subiect și e posibil ca actualul prim ministru să fi avut dreptul legal să fie concomitent și procuror și administraror de firmă între 1998 și 2002 (n.r. conform profilului său de pe cdep.ro, între 1998 și 2002, Ponta a fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția Anticorupție, Urmărire Penală și Criminalistică. Între 2000 și 2001 a ocupat funcția de coordonator al Biroului de Combatere a Spălării Banilor), sau șef al corpului de control al premierului Năstase (numit pe 4 aprilie 2001) și administrator de firmă abonat[ la bani publici (până în aprilie 2002).
UPDATE (ora 02.26AM) Cu ajutorul cititorilor (mulțumesc Elenina), am aflat că Legea in vigoare in perioada 1998-2002 in ceea ce priveste statutul magistratilor este
Legea nr. 92/1992, Art. 112. – Magistraţilor le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ, participarea la conducerea unor societăţi comerciale sau civile. De asemenea, le este interzisă participarea la administrarea unor asemenea societăţi, articol care ulterior a suferit mici transformări: – Judecătorilor şi procurorilor le este interzisă exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ, precum şi participarea la conducerea unor societăţi comerciale sau civile ori a regiilor autonome. De asemenea, le este interzisă participarea la administrarea unor asemenea societăţii sau regii autonome.
Firma fondată de premier, abonată de succes la instituții de renume ale statului, anterior ieșirii lui Ponta din firmă
Intrând pe site-ul firmei SIECO SRL (www.sieco.ro), descoperim portofoliul de lucrări cu care firma se mândrește. Printre ele apar și numele câtorva instituții care au funcționat (sub respectivele denumiri) atunci când Victor Ponta era fie acționar, fie administrator al SIECO. Astfel, enumerăm doar Fondul Proprietatii de Stat Focșani, Fondul Proprietatii de Stat Stavropoleos, Fondul Proprietatii de Stat Vulcan, Fondul Proprietatii de Stat Industriilor, Fondul Proprietatii de Stat Grivitei, BANCOREX Drobeta Turnu Severin, R.E.N.E.L. Turnu Severin etc.
Bancorex a fost radiată de la Serviciul Comerțului la data de 1 octombrie 1999 (Victor Ponta era încă administrator al SIECO SRL la momentul lichidării Bancorex). Nu știm data la care firma fondată de actualul premier a prestat pentru Bancorex, atunci când el era doar administrator, sau și acționar. Doar domnia sa poate răspunde la această întrebare. Eu am încercat în nenumărate rânduri (martor mi-e domnul Zaharescu, acum trimis la muncă departe…) să obțin un punct de vedere al premierului la multiplele aspecte semnalate de mine în seria de anchete publicate pewww.investigatiicenzurate.wordpress.com, însă Victor Ponta mi-a răspuns cu subiect și predicat, atunci când l-am întrebat ultima oară când e dispus să îmi răspundă la întrebări: “Dumitale niciodată”. Precizez, ca element important, că trebuie verificat în mandatul cărui președinte al Bancorex s-a derulat contractul firmei SIECO cu banca de stat. E important de văzut dacă în timpul mandatului de președinte al Bancorex al lui Dan Pascariu (numit șef al CA al Tarom de Guvernul Ponta), în timpul mandatului lui Vlad Soare, unul din vechea gardă de acționari ai FC Național (pe când Victor Ponta face parte din garda tânără de acționari ai FC Național), sau în timpul mandatului de consilier al președintelui Bancorex al lui Mircea Ursache 1997-1999 (pus vicepreședinte al ASF de Guvernul Ponta). Nu vreau să arunc vreo bănuială nici asupra lui Dan Pascariu, nici a lui Mircea Ursache, nici a lui Vlad Soare. Doar că Victor Ponta, care a ales (cu succes până acum) ca strategie de combatere a investigațiilor mele tăcerea, trebuie să iasă public cu lămuriri pentru excludera oricăror bănuieli la adresa celor trei domni.
Fondul Proprietății de Stat, actualul AVAS, a funcționat sub denumirea de FPS din 1992 până în 2001, când i s-a schimbat numele în Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Proprietății Statului (APAPS), din 2004 fiind rebotezat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Victor Ponta a fost acționar ori administrator în firma SIECO în intervalul 1992-2002, deci contractele cu FPS s-au derulat în perioada în care domnia sa era în firmă. Anii ni-i poate preciza doar domnia sa.
Regia Autonomă de Electricitate (RENEL) este o fostă companie de stat, înființată în anul 1990, în locul “Departamentului Energiei Electrice și Termice” (DEET) – fost “Ministerul Energiei Electrice” (MEE) din perioada ceaușistă. Societatea deținea toate activitățile în domeniul curentului electric în România: producție, transport, distribuție. În anul 1998 RENEL a fost desființat prin spargere în mai multe companii. Și în cazul contractelor cu RENEL, Victor Ponta ocupa în firmă fie postul de administrator, fie avea calitatea de asociat.
Întreaga panoplie de lucrări din portofoliul SIECO SRL o puteți vizualiza dând click pentru mărire pe ilustrațiile de mai jos, care sunt capturi ale site-ului firmei:
Dintre lucrările din portofoliul SIECO SRL, mi-a atras atenția în mod special contractul laVILA LAC DOI din portofoliul RAPPS. De ce spun asta? Iată ce spune Vladimir Tismăneanu într-un editorial publicat pe Hotnews în ianuarie 2014: “Vila “Lac 2″ a fost complet remobilata si reamenajata pentru a fi resedinta de weekend a presedintelui Nastase, a primei doamne a tarii, Dana Nastase, si a oaspetilor lor”. Adică șeful lui Ponta a renovat vila statului (pe care și-o dorea pentru el). Mai știm, din portofoliul SIECO și că firma fondată de Ponta a făcut lucrări la VILA LAC DOI. Întrebarea e când? E posibil și ca VILA LAC DOI să fi fost renovată de mai multe ori, sau ca firma fondată de Ponta să nu fi fost contractată de statul român atunci când Năstase a renovat-o, ci în cu totul alt moment.
Știm doar că unul din apropiații lui Ponta și totodată coleg cu acesta în Guvernul Năstase, Eugen Bejinariu, a ocupat în perioada 2001 – 2003 funcția de Director General – Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat și în 2003 – 2004 pe cea de Ministru Coordonator al Secretariatului General al Guvernului, funcție din care controla RAPPS.
De asemenea, ulterior venirii alianței DA la Guvernare, cu Călin Popescu Tăriceanu în frunte, RAPPS a fost controlat de oamenii de încredere ai lui Dorin Cocoș. Așa cum am arătat în investigațiile anterioare, până în septembrie 2006 legăturile cuplurilor Ponta-Sârbu și Udrea-Cocoș au fost extrem de strânse, însă îi regăsim și ulterior împreună la evenimente mondene, până în 2009, iar firma cumnatului lui Ponta, Iulian Herțanu, a câștigat un contract de 11 milioane cu statul român în tandem cu firma partenerilor și prietenilor vechi ai lui Dorin Cocoș, (Dan Besciu și Sorin Vulpescu), Euroconstruct Trading 98, în ianuarie 2012. Aceste aspecte le poate lămuri din nou, tot Victor Ponta.
Buna cunoaștere a lui Ponta a patrimoniului RAPPS s-a văzut imediat după venirea sa la guvernare, când locatarul VILEI LAC TREI, Președintele României Traian Băsescu, l-a numit “dottore” fix înainte ca Nature să publice plagiatul său, iar ca replică, Ponta a făcut public planul de “retirement” al lui Băsescu la VILA DANTE, tot din portofoliul RAPPS.
Buna cunoaștere a RAPPS s-a văzut și când guvernul condus de Victor Ponta a permis rămânerea aceleiași conduceri care se consideră stat în stat și care nu răspunde nici unei solicitări de presă care ar putea strica jocurile regiei, decât dacă e forțată printr-o decizie a tribunalului (vezi speța cu SAR).
S-a văzut și când guvernul condus de Ponta a permis acel simulacru de transparentizare a listei cu mușterii a RAPPS, permițând în schimb organizarea unei licitații de înstrăinare a activelor la prețuri sub valoarea reală, care îi avantajează tot pe cei cu influență străveche în RAPPS.
Alte lucrări care mi-au atras atenția sunt cele efectuate de SIECO la PETROM. De ce spun asta? Pentru că și firma cumnatului lui Victor Ponta, Grossmann Engineering Group, a supt de la țâța generoasă a PETROM. Asta înseamnă că două firme în care apar membri ai familiei Ponta se adapă din banii PETROMULUI. Întrebarea la care poate răspunde premierul este dacă lucrările din portofoliul SIECO referitoare la PETROM s-au făcut când premierul în funcție era acționar al SIECO, când acesta era doar administrator al SIECO sau după plecarea sa în 2002? Dacă premierul nu v-a răspunde, așa cum mi-a promis-o în față, atunci când a vrut să arunce lista de întrebări pe care i-am înmânat-o, vă invit pe voi, angajați ai PETROM, să analizați portofoliul de lucrări efectuate de SIECO la acele obiective ale PETROM și să vă amintiți când au fost renovate sau dotate cu climatizare, instalație nouă de încălzire, etc. Și vă rog să scrieți anul efecturării lucrărilor în mesaje publice postate de voi pe site-ul www.investigatiicenzurate.wordpress.com.
Această investigație conține multe întrebări fără răspuns, pentru că răspunsurile șed tocmai la prim ministrul României. Vă rog, dragi cititori, să contribuiți la anchetă cu informații și despre alte lucrări efectuate de firma SIECO SRL la obiective ale statului, precum spitalele indicate pe site, dar și la altele necunoscute mie, dat fiind că SIECO, în finalul enumerării de lucrări din portofoliul său, încheie astfel:
“și multe, multe altele……………..”
Legătura firmei mamei lui Victor Ponta cu firma SIECO SRL
În data de 31.05.2001, firma SIECO anunță la RECOM că și-a schimbat sediul social la o nouă adresă: Modificare sediu social: sect. 5 Str. CAPORAL BURLACU ION, Nr.69, cod postal 70000, Act sediu: Contract de vânzare cumpărare Nr. 403 din data 09.03.1999
Conform Monitorului Oficial și a datelor de la RECOM, mama premierului, NAUM CORNELIA NICULINA și sora premierului, HERȚANU FLORINA ALEXANDRA au fost asociate în firma EXFIN 2000 SRL. În urma hotărârii din 13.05.2008 a Adunării Generale a Asociaților, mama lui Victor Ponta și-a cedat părțile sociale către o terță persoană, rămânând oficial în firmă doar Alexandra, sora prim-ministrului, cu 49%. Cu acel prilej s-a decis și deshiderea unui “punct de lucru pentru activitatea de contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal, având nr. 6920 în Codul CAEN, la etajul clădirii din Str. Cap.Burlacu Ion nr. 69, sector 5, București, conform contractului de închiriere nr. 2/04.10.2005 și a actului adițional nr. 1/01.10.2006 la contractul de închiriere”. Această adresă corespunde sediului SIECO SRL.
Nu ne oprim asupra elementului bizar referitor la închirierea unui sediu cu doi ani și jumătate înainte de deschiderea unui punct de lucru, de către firma de contabilitate a familiei Ponta, ci asupra faptului că firma de contabilitate fondată de mama premierului și deținută de mama și sora premierului, după care de o terță persoană și de sora premierului, a deschis un sediu secundar de lucru în clădirea firmei SIECO SRL, acolo unde acționar și administrator a fost Victor Ponta.
În prezent firma EXFIN 2000 își desfășoară activitatea în aceeași clădire cu SIECO. În toamna lui 2012, când am vizitat sediul firmei EXFIN 2000, la birou le-am găsit pe mama premierului, care deși din 2008 nu mai este acționar în firmă, dă o mână de ajutor și pe ex-soția premierului Roxana Ponta, care e angajată a firmei, împreună cu alte rude ale familiei.
Punctez și că EXFIN 2000 SRL are în portofoliul său de clienți și firma SIECO SRL, la care firma de contabilitate stă în chirie (Citește aici investigația mea de pe RL în care prezint punctul de vedere al Corneliei Naum, mama lui Victor Ponta).
Concluzie, cu puține episoade înainte de finalul activității mele pe acest blog de atitudine împotriva cenzurii din presa românească
Nu este nimic rău în faptul că actualul premier al României are un background în economia de piață (chiar dacă o bună parte din contracte au fost cu statul). Cum nu este deloc nelalocul lui un jurnalist care cercetează trecutul celui care, de facto, ocupă a doua funcție de putere într-un stat. Istoria (fără ascunzișuri) a unei persoane aflate în funcție de putere e necesară pentru a identifica în trecut, semne potențiale ale comportamentului prezent și viitor al unui om de stat. Nelalocul lor mi se par trusturile de presă care de aproape doi ani de zile, de când Ponta e prim ministru, nu au ieșit cu nici o dezvăluire despre premier, exceptându-l pe Traian Băsescu, care a citit Nature înainte de a fi apărut la chioșcurile din America, după care s-a exprimat plastic: dottore.
Eu nu sunt caimacul jurnalismului (nu-s nici cel mai dalb, nici cel mai blând) și această investigație nu este una grea (Întrebați orice jurnalist de investigație cu experiență și vă va spune că dacă se dorea săparea în trecutul lui Ponta, informațiile despre SIECO se aflau numaidecât). Însă după evenimentele care s-au consumat în jurul acestor investigații care mi-au fost cenzurate, concluzionez că problema a fost alta: Ceea ce nu e pe agenda puternicilor zilei nu e nici pe agenda “presei mari” (da, cea credibilă, cu vedete, cu figuri morale, patriarhale, condeie de geniu). Și chiar și atunci când o investigație de tipul celei scrisă de mine în august 2012 despre contractele de zeci ce milioane de euro cu statul a firmei cumnatului lui Ponta, a răzbit într-un ziar, celelalte ziare și televiziuni s-au făcut că n-o văd, cu două infime excepții. Îmi amintesc obiceiul unui fost șef de ziar cu care am lucrat (ziar care nu a preluat investigația cu afacerile cu statul ale familiei Ponta), șef din valul nou (de viitor), care în fiecare dimineață alinia toate ziarele unul lângă altul și le analiza deschiderea de ziar, principalele titluri, layout-ul…
România e oglinda noastră
Articol realizat cu sprijinul RISE
ÎȚI RECOMAND SĂ CITEȘTI ȘI CELE DOUĂ INVESTGAȚII DE MAI JOS:
CENZURAT. DOCUMENTE. Partenerii de afaceri ai lui Victor Ponta din “FC Național”. Conexiunile lor cu conducerea ASF, cu SOV, Nicolae Popa, Dorin Cocoș, Florin Georgescu, Gabriel Oprea, Daniel Chițoiu, Rușanu, Dăianu și dezvoltatorii cartierului unde locuiește prim ministrul
și
Ce mi-a cerut un președinte de partid politic. Presa trebuie să fie liberă. Nu pot accepta propunerea ta de a te sprijini, în spatele cortinei, cu investigațiile mele în lupta ta politică. Scuze
articol preluat de pe http://investigatiicenzurate.wordpress.com/
Dosarul Microsoft și Moștenitorii Securității. Filiera ”Omului din Elveția”
Comerțul exterior a fost principala sursă de venit a Securității în regimul comunist, dar și a familiei Ceaușescu. Nu e deloc întâmplător că membri ai fostelor ICE (Intrepredinderi de Comerț Exterior) se numără printre primii milionari post-decembriști, unii mai vizibili și notorii, alții mai puțin cunoscuți publicului larg. Un nume din a doua categorie – a celor ceva mai feriți – îl regăsim și în Afacerea Microsoft. Iar conexiunile lui și afacerile cu statul de după 1990 sunt impresionante. Despre cine e vorba?
Pentru început, câteva paragrafe din referatul DNA:
“S.C. IBM România SRL, cu acordul MEC, a concesionat toate drepturile către S.C. Forte Company SRL, societate reprezentată prin director Cristian Constantinescu şi Gabriela ………… Contractul a fost încheiat la data de 24.11.2002 şi este înregistrat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării sub nr. 12272/25.11.2002.
La data de 23.12.2003 S.C. Siveco România S.A. a încheiat cu S.C. Forte Company SRL, cu acordul MECT contractul de cesiune având ca obiect drepturile ce-i reveneau firmei Siveco în temeiul condiţiilor specifice prevăzute în Secţiunea 5 şi Anexa generală nr. 1 din contract.
Tot la data de 23.12.2003 S.C. IBM România SRL reprezentată prin director general Vladimir Aninoiu a încheiat cu S.C. Forte Company, cu acordul MECT contractul de cesiune având ca obiect drepturile ce-i reveneau firmei Siveco în temeiul Condiţiilor specifice prevăzute în Secţiunea 3, Anexa generală 1 din Contract”.
În fragmentele de mai sus ale procurorilor se repetă de trei ori numele societății SC Forte Company SRL, care se interpune, ca o extra verigă, între furnizorii de software și beneficiar -Ministerul Educației.
În doi ani, precum Pipăruș Petru…
Vedem cum atât sucursala românească a IBM, cât și Siveco, își cedează drepturile câștigate prin contractele cu statul, și profiturile aferente, către conturile Forte Company SRL. Analizând cifrele de afaceri ale Forte Company SRL din anii anteriori interpunerii ca intermediar în contractele cu statul, observăm că în 2001 afacerile SRL-ului au fost de 17.401.536 lei, explodând în 2002 până la 67.074.098 lei, respectiv 56.563.000 lei în 2003, deci o creștere de aproape 400%, respectiv 300% față de anul de referință 2001.
Cine sunt personajele “forte” la nivelul acelor ani, 2002-2003, când s-au petrecut evenimentele? Indiciile duc către unul dintre personajele cheie din fostul comerț exterior al statului român în perioada comunistă. Astfel, din acționariatul acestei companii făceau parte, în acea perioadă, Costantinescu Cristian Eugen 41,2694 %, Yeh Chin Nan 27,2564 %, Caspruf Gheorghe Florin 20,2452 %, Mihu Traian 5,4532 %, Costică Marian 2,4984 %, Crupă Gheorghe 2,4984 % și Toma Traian 0,7790 %.
Offshore activ pe partea de operațiuni financiare ale Securității, în regimul Ceaușescu
Al treilea acționar ca mărime din Forte Company SRL, Gheorghe Florin Caspruf e menționat în compania elvețiană TRAWE SA, cu sediul în Geneva. Compania TRAWE SA a fost înființată 28.12.1976, fiind unul dintre vehiculele prin care compania de stat ICE TERRA SA făcea comerț extern cu produse ale economiei socialiste.
În același timp, compania elvețiană TRAWE SA este pomenită, conform Adevărul, și în raportul întocmit în 1990 de către o echipă de detectivi canadieni care au început să investigheze în 1990, la comanda Ministerului Justiției, pistele spre averea ascunsă a lui Nicolae Ceaușescu.
Celebrul ofițer defectat Liviu Turcu (ex-șef al serviciului operativ al DIE/CIE pentru SUA/Canada si sef al serviciului Europa de Vest, grupul de spatii Germania, Austria, Elvetia), pomenește în cartea “Ceauşescu and the Securitate: Coercion and Dissent in Romania, 1965-1989”, de compania elvețiană TRAWE SA ca fiind o societate comercială sub acoperire a fostei Securităţi. Ziarul Adevărul preciza într-un articol din 2006, că urmare a anchetei investigatorilor canadieni, în 1990 autorităţile române au cerut Oficiului Federal de Justiţie din Berna să blocheze conturile unora din administratorii TRAWE SA, suspectaţi că ar fi “ciupit” din banii lui Ceauşescu ().
ICE TERRA SA funcționa după modelul mai mediatizatei ICE DUNĂREA, care își derula operațiunile comerciale cu partenerii externi prin offshore-ul Crescent Commercial and Maritime LTD. De altfel, ofițerul Liviu Turcu menționează ICE TERRA SA alături de TRAWE SA, într-o listă de mai multe companii care colectau bani pentru securitate. Cităm un articol semnat de Liviu Turcu, publicat în Jurnalul Național, din 26 noiembrie 2009: “În afara comisioanelor plătite ca addendumuri confidenţiale la contractele “normale” de import-export şi care au constituit cea mai mare pondere ca volum, au mai fost obţinute comisioane confidenţiale rezultate din tranzacţii comerciale cu mărfuri neromâneşti pe piaţa internaţională. În aceste operaţiuni au fost folosite drept acoperire întreprinderi precum ICE TERRA, ICE DELTA, ICE CARPAȚI, ICE ROMTEHNICA, TRAWE şi într-o oarecare măsură ICE DUNĂREA”. (vezi și aici).
În unul din caietele CNSAS din 2011, cercetătorii prezintă modul cum opera TRAWE SA:
„«Deutsche Extrakt Kaffe», propunea ofiţerilor din U.M. 0625/C.P. o operaţiune bazată pe faptul că I.C.E. «Mercur» beneficia de un preţ preferenţial (85 dolari FOB Anvers per carton) pentru ţigările «Kent». Contractul I.C.E. «Mercur» prevedea un import de 70.000 cartoane/an, însă Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale estima că necesarul pieţei interne se cifra la 30-40.000 de cartoane. Ca urmare, a aprobat ca diferenţa să fie reexportată în Olanda prin societatea mixtă româno-elveţiană «Trawe S.A» – Geneva, la un preţ de cca 104 dolari cartonul. Din realizarea acestei operaţiuni, prin re-exportarea a 40.000 cartoane, I.C.E. «Mercur» a realizat un beneficiu net de 8 dolari per carton (320.000 dolari), iar societatea mixtă «Trawe S.A.», 3 dolari per carton, din care 50% (60.000 dolari) revenea părţii române. În plus, sursa „Penu» a obţinut de la cumpărătorul olandez, pentru serviciile sale de intermediere, 3 dolari per carton (respectiv 120.000 dolari)48, sumă care a fost virată în contul tranzitoriu de la B.R.C.E. nr. 47214338-300-6/CP/DEP 46.
În volumul “Major Business Organisations of Eastern Europe and the Commonwealth of Independent States 1991/92”, al editurii Springer Publishing Company, firma TRAWE SA e prezentată ca un joint venture al societății TERRA SA (fosta ICE TERRA SA, înființată în 1969). Mai mult, Caspruf Gheorghe Florin apare ca ocupant al poziției de director general al “Terra SA”.
Într-o investigație din Evz, din cadrul serialului CUPOLA, a jurnalistului de investigații Mihai Munteanu (care a studiat traseul postdecembrist al ofițerilor din servicii), aflăm că ICE TERRA SA se ocupa în comunism cu traficul de armament.
TRAWE SA se bucura de o atenție specială din partea lui Ceaușescu
În regimul comunist Securitatea a operat cu o multitudine de firme paravan tip offshore, însă TRAWE SA trebuie să fi fost unul dintre instrumentele importante pentru fluxul banilor regimului Ceaușescu, din moment ce în conducerea offshore-ului elvețian găsim două nume grele. Astfel, din acționariatul și echipa de administratori ai Trawe SA, au făcut parte Alain Winkelman (preşedinte), Helmuth Bohunowsky (delegat al sucursalei austriece a TRAWE SA), Ibrahim Salek, Theodore Brendle, Dan Andrei, Cornel Petroşanu, Jenel Matei, Nicolae Manole, Dumitru Filipescu, Florin Emanoil, Gilbert Kirschmann, Christian Jacquemoud șiGheorghe Florin Caspruf.
Dan Andrei este nepotul fostului ministru de externe comunist Ștefan Andrei și ulterior vicepremier în ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Iată ce declara Ștefan Andrei, într-un interviu din 2007 referitor la prezența fiului său în offshore-ul elvețian TRAWE SA: “Nepotul meu nu avea nicio putere, erau acționari străini. S-a băgat pentru că era la TERRA și TERRA a deschis această firmă aici. N-am avut legaturi cu el acolo” (aici).
Un alt nume la fel de important prezent în TRAWE SA este cel la lui Jenel Matei, nepotul lui Marin Ceaușescu, fratele dictatorului Nicolae Ceaușescu (aici). Devenit cetățean austriac, Jenel Matei a renunțat la cetățenia română în 2004, decretul fiind semnat de premierul Adrian Năstase.
În această companie selectă de personaje, îl găsim în registrul companiilor din Elveția și pe Caspruf Gheorghe Florin ca având rolul de delegat al TRAWE SA în intervalul septembrie 1993-29 decembrie 2003. Asta înseamnă că Gheorghe Florin Caspruf a activat concomitent atât în offshore-ul elvețian, folosit de securitatea lui Nicolae Ceaușescu pentru operațiuni de colectare de valută, cât și ca acționar în firma Forte Company SRL, care s-a interpus în trei rânduri, 2002-2003 în cadrul contractelor IT semnate de IBM și SIVECO cu Guvernului Năstase.
De precizat că în tipografia Terra Part SA, unde acționari majoritari sunt membrii familiei Caspruf, apar în iunie 2006 printre acționarii minoritari următoarele trei nume:
Pe poziția 76. 109 Andrei Dan 171 171 0,0093 (similitudine de nume cu nepotul nomenclaturistului Ștefan Andrei)
Pe poziția 5. 9 Manole Nicolae 402 402 0,0217 (director al TERRA S.A., adjunctul lui Caspruf, prezent și el în TRAWE S.A.)
Interesant e și că TRAWE SA, offshore comunist înființat pentru a produce bani pentru Securitate, a rezistat 14 ani după momentul Revoluției, trăgându-i-se oblonul de-abia în 29.12.2003. La operațiunile de lichidare a firmei elvețiene cu acțiuni la purtător și capital social de 500.000 CHF, au participat atât Dan Andrei (nepotul lui Ștefan Andrei), cât și Gheorghe Florin Caspruf (la câteva zile după interpunerea firmei în care era acționar, în al treilea contract pe IT cu Guvernul României).
Legătura dintre Forte Company și Felix Telecom SA, altă firmă legată de structurile Securității și cu contracte de la Guvern
În Forte Company SA, al cărei nume e pomenit în trei rânduri în Dosarul Microsoft, alături de Caspruf Gheorghe Florin mai apare ca acționar minoritar și Traian Mihu, directorul tehnic al ICE FELIX SA înainte de 89. Traian Mihu apare și ca acționar minoritar și director în SC Felix Telecom SA, o altă companie abonată la contracte pe partea de IT în valoare de zeci de milioane de euro cu instituțiile statului român (în special cu cele din siguranța națională). Conform EVZ, Traian Mihu și Gheorghe Florin Caspruf s-au cunoscut în biroul multimilionarului postdecembrist George Păunescu (în comunism director în Ministerul Comerțului Exterior), au lucrat împreuă în cadrul operațiunilor AVS, unul reprezentând ICE FELIX, iar celălalt ICE TERRA.
La origini, Felix Telecom SA (întocmai ca și Forte Company SA) a avut printre fondatori ICE FELIX SA cu 25% și ICE TERRA SA cu 5% (adică exact compania pomenită de Liviu Turcu, ofițerul DIE/CIE defectat în 1989 ca fiind folosită în schemele de strângere de valută ale Securității), companie condusă de Gheorghe Florin Caspruf și preluată de acesta după 1989. Ulterior Felix Telecom a trecut în proprietatea Telrad Israel, apoi Mares Overseas (Belize) și Zostex Enterprises Ltd (Cipru).
De la căsuța poștală din Cipru, firma Felix Telecom a fost cumpărată de fostul general în rezervă Teodor Ileş, fost ofiţer DIE /CIE/SIE, unul dintre ofiţerii CIE implicaţi în operaţiunile AVS (Aport Valutar Special, care avea jobul de acoperire “diplomat în Elveția”). Ileș a fost partener de afaceri cu un avocat din Tel Aviv care a creat o reţea transfrontalieră de spălare de bani și cu un traficant de arme israelian, suspectat de apartenenţă la Mossad, a echipat armata unui dictator sud-american, conform unei anchete a EVZ din seria Cupola.
Felix Telecom, al cărei cofondator a fost și Gheorghe Florin Caspruf (prin TERRA SA), a încheiat din 2007 până în prezent contracte în valoare de 182,6 milioane lei cu următoarele instituții ale statului român:
Agentia de Administrare a Retelei Nationale de Informatica pentru Educatie si Cercetare (12.932.080 lei, respectiv 2.057.902 lei, contracte din 2013); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – Unitatea Militara 0572 Bucuresti (3.593.705 lei, respectiv 2.450.000 lei, contracte din 2013); Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (1.700.000 lei, contract din 2013); U.M. 0894 Bucuresti (1.437.902 lei- contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (21.836.065 lei fără TVA- contract din 2010); HIDROELECTRICA SA (671.606 lei- contract din 2010); ASOCIATIA MANUFUTURE ROMANIA (91.875 lei, respectiv 1.438.134 lei- contracte din 2010); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (1.021.554 lei, respectiv 141.908 lei- contracte din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (1.606.189 lei- contract din 2010); U.M.0296 BUCURESTI (1.400.231 lei- contract din 2008); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (76.956 lei, respectiv 202.301 lei- contracte din 2008); Ministerul Finantelor Publice ( 3.515.436 euro, aproximativ 13.000.000 lei fără TVA, respectiv 81.000 lei – contracte din 2007); Ministerul Administratiei si Internelor – G.A.I.I.C.I. (167.758 lei- contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (9.665.387 lei fără TVA – contract din 2009); Ministerul Finantelor Publice (15.260.604 lei fără TVA- lei fără TVA – contract din 2008); Institutul pentru Tehnologii Avansate (192.387 lei- contract din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (208.000 lei- contract din 2009); U.M.0296 BUCURESTI (2.959.202 lei, respectiv 13.889.195 lei- contracte din 2008); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0319 Bucuresti (156.615 lei- contract din 2008); UM 0929 Bucuresti (764.213 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (1.867.790 lei, 2.700.000 lei, 197.167 lei, respectiv 477.494 lei- contracte din 2008); CAMERA DEPUTATILOR (280.411 lei- contract din 2008); Inspecția Muncii (908.146 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (5.962.866 lei, respectiv 13.312.728 lei- contracte din 2007); UNITATEA MILITARA 0461 BUCURESTI (1.511.300 lei- contract din 2010); CONSILIUL CONCURENTEI (429.999 lei- contract din 2009); COMPANIA NATIONALA ADMINISTRATIA CANALELOR NAVIGABILE SA CONSTANTA (345.500 lei- contract din 2008); OFICIUL PENTRU ADMINISTRAREA SI OPERAREA INFRASTRUCTURII DE COMUNICATII DE DATE ROEDUNET (19.605.680 lei- contract din 2008); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (106.902 lei- contract din 2011); U.M.0296 BUCURESTI (138.668 lei- contract din 2011); UM 0929 Bucuresti (328.018 – contract din 2007); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0319 Bucuresti (193.287 lei- contract din 2007); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (323.942 lei, 142.285 lei, respectiv 11.670 lei- contracte din 2007); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (395.076 lei- contracte din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (350.000 lei, respectiv 219.000 lei- contracte din 2010); Serviciul de Telecomunicatii Speciale – U.M. 0328 BUCURESTI (142.858 lei, respectiv 166.382 lei- contracte din 2010); U.M.0296 BUCURESTI (316.111 lei- contract din 2011); Agentia de Administrare a Retelei Nationale de Informatica pentru Educatie si Cercetare (10.320.750 lei, 3.240.000 lei, respectiv 2.480.000 lei- contracte din 2010); AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (335.200 lei- contract din 2012); INSTITUTUL PENTRU TEHNOLOGII AVANSATE (962.200 lei- contract din 2010); Ministerul Apararii – Unitatea militara 02415 Bucuresti (669.741 lei- contract din 2007); SERVICIUL DE TELECOMUNICATII SPECIALE – UNITATEA MILITARA 0201 (3.699.159 lei- contract din 2007); U.M.0296 BUCURESTI (830.000 lei- contract din 2009); Ministerul Mediului si Padurilor (1.583.805 lei- contract din 2008); U.M.0296 BUCURESTI (593.142 lei- contract din 2008)
Contracte de valoare mai mică a încheiat și cu Ministerul Apararii – Unitatea militara 02415 Bucuresti, UNIVERSITATEA TEHNICA GHEORGHE ASACHI DIN IASI, Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti, MUNICIPIUL BUCURESTI, INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCA BUCURESTI, Ministerul Administratiei si Internelor – Directia Generala Anticoruptie, UNITATEA MILITARA 0232 BUCURESTI, SERVICIUL DE INFORMATII EXTERNE.
Caspruf, asociat cu încă o ICE, care a produs o pagubă de 100 milioane de dolari
Caspruf Gheorghe Florin mai apare ca fondator în firma ISOCAS CONTRANSIMEX — S.A., Giurgiu, alături de Alfons Irinescu, un personaj pestriț. Acesta a fost director al unei alte societăți comuniste de comerț exterior, CONTRASIMEX SA. În 1999, Alfons Ionescu a devenit coleg în CA-ul și acționariatul CONTRASIMEX SA cu Ovidiu Mușetescu, ulterior devenit ulterior președinte al APAPS.
Începând cu 1992, Alfons Irinescu, în calitate de director al companiei CONTRASIMEX SA, a luat un împrumut de 93,5 milioane de dolari, garantat de Guvern, din care, în cei 12 ani care au urmat, n-a returnat decât o mică fracție, restul creditului fiind plătit din buzunarele românilor. Dosarele în justiție ale lui Alfons Ionescu urmare a pagubei de 100 milioane de dolari s-au soldat cu NUP, deși banii din creditul respectiv s-au scurs către personaje dubioase, gen Genică Boerică, conform investigațiilor de presă ale vremii. În 1998-19999 Alfons Ionescu a negociat în favoarea sa eșalonearea plății creditului restant al CONTRASIMEX SA cu Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, pe vremea când cel din urmă era secretar de stat în Ministerul Finanțelor. CONTRASIMEX SA a fost și sponsor al PD-ului în 2004.
Alfons Ionescu mai apare și ca asociat, în firma CONTRASIMEX 2000 SRL, alături de fostul secretar de stat din MT, Alexandru Bunea. Partenerul de afaceri și contabilul lui Fathi Taher, Bunea a fost cercetat în Dosarul Flota și în Dosarul FNA-Banca Agricolă, alături de Sorin Ovidiu Vintu, și a fost asociat în European Imobiliar Developers cu cu Gigi Becali si Gabriela Crainiceanu, fosta șefă de cabinet a demnitarului PSD, Viorel Hrebenciuc , conform Rise Project.
Bunea are puzderie de contracte cu statul român, dar, prin intermediul fiicei sale, are legături cu spionajul la nivel înalt din Egipt. Astfel, o investigație a Rise Project dezvăluia că unul din oamenii de încredere ai lui Hosni Mubarak, fostul ofițer de informații Husein Salem, “tatăl” stațiunii egiptene Sharm El Sheikh, fost ofițer egiptean de informații, a construit, prin intermediul unui offshore din Insulele Virgine Britanice (Jolie Ville Hotels and Real Estate Ltd) mallul Jollie Ville din Pipera, amplasat în apropierea Grădinii Zoologice București. Ofițerul egiptean de informații a cumpărat la începutul anilor 2000 terenul de la Paula Raluca Bunea, fiica lui Alexandru Bunea și de la o parteneră de afaceri a lui Bunea și a fiicei sale. De altfel Paula Bunea e cea care, conform Rise Project s-a ocupat și de obținerea autorizațiilor de construcție pentru mall-ul din Pipera. În 2004, la inaugurarea mall-ului Jollie Ville, au participat premierul Adrian Năstase și ministrul de externe Mircea Geoană.
Preluarea Forte Company de către Siemens
În 2005 Forte Company SA a fost preluată de către grupul Siemens, iar Gheorghe Florin Caspruf a fost schimbat imediat din funcția de administrator. Rebotezată Forte Business Services SRL, compania a mai câștigat după 2007 câteva contracte cu statul:
- CN Aeroportul International Henri Coanda Bucuresti SA (1.043.092 lei – contract din 2008)
- AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (3.748.500 lei – contract din 2008, câștigat în asociere cu IBM România)
-Ministerul Finantelor Publice (5.261.709 lei- contract din 2007)
-AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (117.984 lei- contract din 2009)
-Ministerul Finanțelor Publice (14.696.525 lei, câștigat în asociere cu Bull Romania SRL- contract din 2008)
-Ministerul Finanțelor Publice (3.817.194 lei, câștigat în asociere cu Romsoft SRL- contract din 2008)
De asemenea, anterior implementării sistemului SEAP, Forte Company a derulat și contracte cu Ministerul Justiției- Administrația Națională a Penitenciarelor. Asta exceptând contractele cu Guvernul, unde s-a interpus între producători și beneficiar, precum și contractele pe care nu le cunoaștem.
Atâtea sforării, pe degeaba?
În ciuda activității intense cu statul și a preluării de către concernul Siemens, Forte Company a avut o activitate economică păguboasă pentru acționarii ei (cel puțin în acte), dacă analizăm datele la care am avut acces, din intervalul 1999-2008. Astfel, la o cifră de afaceri cumulată de 736 milioane RON, în 8 ani profitul a fost zero, doar în trei ani firma a fost pe profit (cumulat e aproximativ 850.000 euro), iar într-un an a înregistrat pierderi de 1.,8 milioane euro. Deci per total, după un amar de 10 ani de strădanii, acționarii companiei au reușit ca din activitatea economică susținută și continuă, să iasă la momentul tragerii liniei, cu pierderi de 1 milion de euro.
Într-un viitor apropiat Suedia ar putea fi o societate fără bani lichizi
Patru din cinci cumpărături făcute în Suedia sunt plătite electronic sau prin card de debit şi, ţinând cont de dezvoltarea tehnologiilor ieftine, se prea poate ca într-un viitor apropiat Suedia să devină o societate ce nu mai foloseşte bani lichizi, conform unui raport publicat de ziarul The Local.
“Suedia şi restul Scandinavia conduc oamenii spre tranzacţionarea fără numerar”, a afgirmat Bengt Nilervall de la Federaţia Suedeză pentru Comerţ (Svensk Handel).
Suedezii îşi folosesc cardurile de debit şi credit aproape în fiecare zi – o medie de 260 de tranzacţii anuale pe persoană.
Imaginea aceasta este diferită în sudul Europei. În Italia, de exemplu, trei sferturi din toate cumpărăturile efectuate de consumatori sunt plătite cu bani lichizi.
“Acest lucru se datorează încrederii scăzute în autorităţi şi sistemul bancar”, a spus Niklas Arvidsson, profesor asociat de dinamică industrială.
Arvidsson a susţinut că Suedia ar putea deveni o ţară fără bani lichizi dar prezice că această situaţie nu va avea loc mai devreme de anul 2030.
“Familiaritatea banului lichid ar putea împiedica acest lucru. Un sondaj Sifo recent a arătat că două treimi dintre oameni consideră prezenţa banului lichid a fi un drept uman”, a spus el.
Comercianţii, băncile şi companiile de carduri susţin această tendinţă cu condiţia ca clienţii să fie capabili să ţină pasul cu aceste schimbări de situaţie.
Răspândirea cardurilor şi a plăţilor electronice a avut un efect profund chiar şi la nivel stradal, unii comercianţi de legume şi fructe acceptând sau fiind nevoiţi să accepte efectuarea de plăţi prin dispozitive electronice.
În prezent se promovează ideea că o societate fără bani lichizi va duce, printre altele, la o creştere a securităţii atât pentru clienţi cât şi pentru personalul diverselor instituţii şi va duce la o reducere a costurilor implicate de administrarea banilor lichizi.
Dar, la nivel global, există temeri că lipsa banilor lichizi va duce la un control şi mai puternic al statelor asupra cetăţenilor lor. Tranzacţiile, cumpărăturile, cadourile făcute, totul va fi la vedere şi nimeni nu va putea face nicio economie fără ca statul să nu ştie despre acest lucru. S-ar putea ca în viitor să se ajungă la o transparenţă totală care va face ca intimitatea să rămână o idee a trecutului.