Marian Iancu, condamnat definitiv la 12 ani închisoare în dosarul RAFO
Omul de afaceri Marian Iancu, fost patron al echipei de fotbal Poli Timișoara, a fost condamnat definitiv marți de judecătorii Curții de Apel București la 12 ani închisoare în dosarul RAFO.
Marian Iancu a primit 8 ani închisoare pentru evaziune fiscală, 5 ani pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și 10 ani pentru spălare de bani în formă continuată. Pedepsele au fost contopite iar instanța a mai adăugat un spor de 2 ani, astfel încât Marian Iancu are de executat în final 12 ani închisoare.
Inițial, Tribunalul București l-a condamnat pe Marian Iancu la 10 ani închisoare, pedeapsă mărită cu doi ani de Curtea de Apel București.
În același dosar, Constantin Mărgărit și Octavian Iancu (fratele lui Marian Iancu) au fost condamnați la câte 10 ani închisoare.
Alte condamnări: Hayrettin Elenkalan — 9 ani, Marius Turică — 7 ani, Gheorghiță Iancu — 7 ani, Alex Martin (fost Cuneyt Akaroglu) — 9 ani, Silviu George Neacșu — 3 ani cu suspendare.
Pe latură civilă, instanța a dispus confiscarea sumelor de 232 milioane lei, 91 milioane dolari, 57 milioane dolari, 13 milioane euro de la Marian Iancu, precum și trei terenuri ale acestuia din București.
În vederea recuperării acestor sume, judecătorii au menținut sechestrul asigurător pus anterior pe bunurile lui Marian Iancu și celorlalți inculpați, precum și pe bunurile aparținând firmelor SC Balkan Petroleum SA, SC BKP Trading Impex SRL, SC BKP Trust Impex SRL, SC Uton SA, SC Pro Domo SRL, SC Urbis Armături Sanitare SA.
Decizia instanței este definitivă.
Dosarul RAFO-VGB este unul dintre cele mai vechi procese aflate pe rolul instanțelor din România, frații Iancu și ceilalți inculpați fiind trimiși în judecată în anul 2006.
Procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism susțin că, în calitate de administratori ai SC VGB Impex SRL București, Alexandru Marian Iancu, Constantin Mărgărit și Octavian Iancu au coordonat și determinat încheierea fictivă a unor documente justificative de achiziții de produse petroliere, emise de șapte societăți comerciale asimilate ‘firmelor fantomă’.
În rechizitoriul întocmit de procurori se arată că SC VGB Impex SRL București deținea 156.591.450 kg de uleiuri minerale, în valoare de 3.605.761.960.317 de lei vechi, marfă de proveniență ilicită, pentru a cărei justificare — în vederea punerii în vânzare — a fost necesară emiterea unor facturi fiscale cu date fictive de către firmele fantomă.
Ulterior, SC VGB Impex SRL București le-ar fi înregistrat în contabilitate, determinând modificarea taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, în actele contabile fiind trecute cheltuieli care nu au la bază operațiuni comerciale reale. În acest fel, bugetul de stat ar fi fost prejudiciat cu aproximativ 1.100 de miliarde de lei vechi.
AGERPRES/(AS — autor: Eusebi Manolache, editor: Florin Marin)
Foto: (c) David PASARIS / AGERPRES ARHIVĂ
articol preluat de pe http://www.agerpres.ro/
Cui face de fapt pârtie, Băsescu?
de Silviu Pricopie
România a dat deja în primul clocot al campaniei electorale. Aseară președintele a ieșit din nou pe sticlă și în emisiunea unui mare apărător al intereselor corporatiste (n.a. a se vedea seria de emisiuni având ca subiect Scandalul Microsoft) l-a denumit – aproape cu subiect și predicat – pe V.V.Ponta drept ofițer acoperit SIE. Văleleu!… În câteva ore luase foc Facebook-ul, Twitter-ul, Internetul și probabil toate televiziunile de știri. Deontologii făceau spume la gură, blestemând și înjurând – în funcție de afinități – fie pe subiectul știrii, fie pe emitentul acesteia. Chestie de gust!
După cum au evoluat lucrurile din punct de vedere mediatic (și spectacolul încă nu s-a terminat), cunoscătorii au putut ghici o mână profesionistă care întreține văpaia, agitând și acaparând total agenda publică. Testul inițial avusese loc cu câteva săptămâni în urmă când, am asistat la auto-sacrificiul unei piese importante a jocului mediatic: Robert Turcescu. Exact la fel și pe același model îndelung studiat în laboratoarele de psihologie socială, precum cele ale unor corporații de calibrul RAND Corp., și astăzi am asistat la același spectacol: știre bombă, inflamare până la paroxism, acapararea agendei publice, eliminarea oricărui alt subiect din orizontul publicului. Efect garantat: întipărirea în mentalul colectiv al unei propoziții simple, de maxim 3-4 cuvinte. În aceeași ordine de idei, episodul Turcescu mai avusese un rol deosebit de important: demonizarea unei categorii de profesioniști, fără luarea în discuție, cu seriozitate și bună credință, a rolului și modului de acțiune al acesteia.
Toate bune și frumoase! Acum, că președintele ne-a spus care “catindat” (sic!) e Mangafaua, nu mai urmează decât să votăm în consecință. Dacă tot nu vrem… și o ținem pe-a noastră că nici un candidat nu ne reprezintă sau ne pune năpasta să preferăm vreun altul decât cel stabilit de stăpânire sau tot pe Viorel, atunci… “Pac! Scrisoarea la Războiu!...”. Dacă acesta a fost doar un croșeu la ficățelul neobișnuit cu smardoiala a bietului prim-ministru, va urma upper-cut-ul ce-l va pune definitiv la podeaua politicii, sub forma unui box-office ce va sparge toate recordurile. Prietenii știu ce și cum!… Dar să nu anticipăm și să stricăm bunătate de spectacol.
Acum haideți să vedem, ce a urmărit de fapt președintele cu această punere în scenă, demnă de Bollywood. Totul începe mult mai devreme, înainte de începerea campaniei propriu-zise. Într-o zi, tam-nesam… fără să-l întrebe nimeni, iese public și spune că el catindat ca Lenuța nu vede pe altcineva. Exact ca o nucă în perete. De ce ne-ar interesa opinia dvs. “independentă, echidistantă și apolitică”? La ultimul referendum, doar telefoanele roșii venite de pe la cancelariile europene v-au salvat scaunul. În fine. Ați spus-o, ați spus-o. Asta e. Dar oare ce a urmărit domnia sa prin acest sprijin declarat fățiș și scârbos de-a dreptul, chiar și pentru o țară cu nivelul democrației ca cel din România? Ei… aceasta este întrebarea!
Oare nu cumva domnul președinte face prin toate aceste gesturi, pârtie pentru altcineva??? Hm… Să stăm strâmb și să judecăm drept. O nominalizează pe Udrea, drept preferință a sa, știind clar că cele 7,4 milioane de anti-băsiști (rămași după ultimele zvonuri, doar vreo 5 milioane, datorită jocului infect practicat de cealaltă echipă, pe modelul naționalei lui nea Piți) vor vedea roșu în fața ochilor și vor stuchi a: “Piei Satană!” în direcția Lenuței. Nu că ar fi iubit-o foarte mult și fără “sprijinul” declarat al președintelui. Prin această mutare măiastră, Băsescu nu a făcut altceva decât să abată mânia populară anti-băsistă de la candidatul real al echipei din spatele președintelui actual. Pentru Viorel pregătise de multă vreme (a se vedea desfășurarea profesionistă a scandalului media de azi) croșeul la ficați (marea “dezvăluire” de aseară), și eventual upper-cut-ul care se pregătește febril, dacă agentu’ lu’ pește nu se potolește. Pentru Iohannis are asmuțit deja dulăul ANI, care – ca prin minune – cu vreo câteva zile înainte de alegeri va demonstra în justiție incompatibilitatea neamțului, cu funcția de catindat.
Și acum… ghici Macovei, pentru cine a tot făcut pârtie în mod febril, în tot acest timp, președintele Băsescu? 
articol preluat de pe http://silviupricope.wordpress.com/
Traian Băsescu: Victor Ponta este agentul acoperit
Președintele Traian Băsescu a declarat public că Victor Ponta a fost ofițer acoperit al Serviciului de Informații Externe în perioada 1997-2001.
”Victor Ponta trebuie să recunoască că a fost ofițer acoperit al SIE în perioada 1997-2001”, a declarat Traian Băsescu, la Realitatea TV.
Traian Băsescu susține că așa se explică ascensiunea fulminantă a lui Victor Ponta atât în cariera profesională, cât și în politică. ”In 95 el a iesit procuror, a fost repartizat la Parchetul de la sectorul 3 cred. A stat in 96, in 97 si in 98 dintr0o data la Parchetul general. N-am constatat sa fi facut vreo isprava acolo la sector, sa fi starpit macar pe aia care vindeau gogosari in piata fara bon”.
Întrebat dacă Victor Ponta ar trebui să se retragă din cursă, Băsescu a răspuns: ”Nu știu, e treaba lui ce face”.
articol preluat de pe http://www.stiripesurse.ro