Şeful Poliţiei Rutiere Timiş, şeful Poliţiei Recaş şi şeful Poliţiei Locale Recaş, reţinuţi
de Liliana Iedu – Mediafax
Şeful Serviciului Rutier Timiş, comisar-şef Marcel Crăciunescu, şeful Poliţiei Recaş, Marian Temu, şi şeful Poliţiei Locale Recaş, Doru Berzescu, au fost reţinuţi, luni noapte, în dosarul de corupţie în care au mai fost reţinuţi şefii IPJ Timiş, primarul din Recaş şi doi ofiţeri de Poliţie Rutieră.
Procurorii DNA Timişoara au decis, în noaptea de luni spre marţi, după aproximativ şapte ore de audieri, să îl reţină pentru 24 de ore pe Şeful Serviciului Circulaţie Rutieră Timiş, comisar şef Marcel Crăciunescu, acesta fiind cercetat într-un dosar vizând fapte de corupţie comise în perioada 2013 – 2014, transmite corespondentul MEDIAFAX.
Totodată, au primit ordonanţe de reţinere pentru 24 de ore şeful Poliţiei Recaş, Marian Temu, precum şi şeful Poliţiei Locale Recaş, Doru Berzescu.
Aceştia au fost conduşi în arestul IPJ Timiş.
articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/
Noi îngrijorări privind supravegherea guvernamentală în SUA: Radare folosite de poliţie pot obţine imagini din interiorul locuinţelor
de Iuliana Enache – Mediafax
Cel puţin 50 de agenţii guvernamentale americane şi-au echipat în secret ofiţerii cu dispozitive radar care permit obţinerea unor imagini din interiorul caselor, o practică ce generează noi îngrijorări cu privire la amploarea supravegherii guvernamentale, relatează USA Today, în ediţia electronică.
Aceste agenţii, inclusiv FBI şi U.S. Marshals Service, au început să folosească tot mai mult sistemele radar în ultimii doi ani fără o autorizaţie din partea justiţiei şi fără să dezvăluie public când şi unde vor fi folosite acestea. Tehnologia ridică probleme legale şi de intimitate deoarece Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite a decis că ofiţerii nu pot folosi în general senzori de înaltă tehnologie pentru a obţine informaţii despre interiorul locuinţei unei persoane fără să deţină un mandat de percheziţie.
Radarele funcţionează ca nişte fini detectori de mişcare, folosind unde radio pentru detectarea mişcărilor precum respiraţia umană de la o distanţă de peste 15 metri. Acestea pot depista dacă în casă este vreo persoană, unde se află şi dacă se mişcă.
Foşti şi actuali oficiali federali susţin că informaţia este critică pentru menţinerea siguranţei ofiţerilor în cazul în care aceştia iau cu asalt clădirile sau salvează ostatici. Dar avocaţii pentru drepturile omului şi judecătorii şi-au exprimat îngrijorările cu privire la circumstanţele în care agenţiile guvernamentale ar putea folosi radarele şi faptul că le-au folosit până în prezent fără ştirea populaţiei.
“Ideea că Guvernul poate trimite semnale prin pereţii casei tale pentru a vedea ce se întâmplă în interior este problematică”, a declarat Christopher Soghoian, specialist în tehnologie la Uniunea Americană pentru Libertăţi Civile. “Tehnologiile care permit poliţiei să vadă în interiorul unei case sunt printre cele mai intruzive instrumente de care dispune poliţia”.
Folosirea radarelor de către agenţi nu a fost cunoscută până în decembrie, când o Curte federală de Apel din Denver a declarat că ofiţerii au folosit unul înainte de a intra într-o casă pentru a aresta un bărbat care încălcase termenii eliberării condiţionate. Judecătorii şi-au exprimat îngrijorarea că agenţii au folosit noua tehnologie fără un mandat de perchiziţie, avertizând că “folosirea fără mandat a unui astfel de instrument puternic pentru a căuta în interiorul locuinţelor ridică întrebări grave cu privire la respectarea celui de-al Patrulea Amendament”.
Unele dispozitive radar au capacităţi mult mai avansate, prezentând inclusiv imagini tridimensionale cu persoanele aflate în interiorul clădirii, potrivit materialelor oferite de producător. Unul dintre ele poate fi montat pe un avion fără pilot. Departamentul Justiţiei a finanţat o cercetare pentru dezvoltarea unor sisteme care să poată cartografia interioarele unor clădiri şi localiza persoanele aflate în interior.
Radarele au fost concepute iniţial pentru a fi folosite în Irak şi Afganistan.
articol preluat de pe http://www.mediafax.ro/
Justin Capră
Despre viata – cu Iustin Capra
Justin Capră a murit. Viaţa inventatorului rucsacului zburător pe care l-au „furat” americanii de la NASA
„Am o oarecare mulţumire nu pentru că aş fi rezolvat ceva, ci pentru că nu am stat degeaba. Numai istoria va stabili dacă este important ce am făcut eu“.
Dana Mihai – Adevarul
Justin Capră a murit luni seară, la 82 de ani, la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Ploieşti. Inventator profilic şi vizionar, creatorul rucsacului-zburător, o idee preluată de NASA pentru deplasările intercapsulare ale cosmonauţilor, şi al maşinii care consuma 0,5 litri la suta de kilometri, Justin Capră a încercat să dărâme bariere şi mentalităţi.
Dacă s-ar fi născut în altă ţară şi pe alt continent, altundeva decât în Prahova, la Măgureni (22 februarie 1933), Justin Capră ar fi fost unul dintre inginerii şi fizicienii preţioşi ai unui laborator sofisticat în care se pun la cale cele mai noi invenţii ale lumii moderne.
Justin Capră nu a fost însă de acord cu acest scenariu, nici după cele opt decenii de viaţă. „De meserie, eu sunt român, iar la asta eu nu voi renunţa niciodată, chiar dacă cei din jur te privesc ca pe un tataie ţicnit“, spunea, de câte ori avea ocazia, Justin Capră. Ar fi putut să lucreze în Germania sau Italia, dar a refuzat.
Unul dintre cei mai prolifici inventatori ai României, inginer, profesor, fizician şi filosof, Justin Capră a fascinat prin genialitatea invenţiilor, dar şi prin mesajele pe care le transmitea ascultărilor, de câte ori avea ocazia.
Despre maşinile zilelor noastre, de exemplu, spunea că sunt inutile fie doar pentru faptul că sunt concepute cu o greutate de minimum o tonă pentru a transporta un om de 70-80 de kilograme. „Îmi dau seama că automobilele mele nu se pot realiza acum. Ce s-ar întâmpla dacă maşinile ar merge cu 0,5 litri de combustibil la suta de kilometri? S-ar închide fabrici, oamenii ar deveni şomeri şi ar ajunge pe stradă. Timpul invenţiilor mele nu este acum. Dar va veni…“, era crezul lui Justin Capră, crez pe care l-a expus şi la Ploieşti, în 2012, la ultima sa expoziţie din oraş.
Mare parte a efortului creator s-a îndreptat către rezolvarea acestei probleme, deplasarea cu un vehicul care să consume puţin. În 1949-1950, a construit un dispozitiv cu motor, care pornea la o simplă comandă verbală. „Ajungea să-i spun «Porneşte!» şi motorul, huruind, se punea în mişcare“. În 1955 construieşte automobilul Virgilius cu două roţi, prima invenţie omologată ca atare. Echipat cu un motor de avion, avea 105 CP, atingea 300 km/oră şi cântărea 250 kg.
Apoi, în 1973 creează prima Soleta, cea mai mică maşină din lume, urmată de o serie de prototipuri, diferite între ele prin greutate, viteză maximă şi consum de benzină la suta de kilometri. Construieşte mai multe prototipuri de maşini şi motorete alimentate de acumulatori, preocupându-se, în special, de creşterea randamentului şi scăderea greutăţii.
Între 2007-2008 realizează împreună cu un grup de prieteni, Marian Velcea şi Alex Munteanu, lansează Oblio 3C, la a XI-a ediţie a Târgului Inventika din Bucureşti, şi Troty, primul „vehicul la purtător“. Este un triciclu pliabil echipat cu motor electric integrat în butucul roţii de direcţie (motor-roată), un răspuns imaginat de autori la problemele traficului urban.
Din păcate, prototipurile, multe gândite şi meşterite la Filipeştii de Pădure, Prahova, acolo unde s-a retras în ultimii ani de viaţă pentru linişte, într-o căsuţă cu verandă, nu au fost produse niciodată în serie.
Rucsacul – zburător, „furat“ de americani
Justin Capră a realizat prima versiune pentru „rucsacul-zburător“ – aparat portabil pentru zbor individual între 1955-1956. A căutat sprijin pentru realizare la Ambasada Americii, dar pentru faptul că a îndrăznit să intre şi să se adreseze unei ambasade, a fost arestat şi anchetat sub pretextul că ar fi vrut să fugă din ţară.
A fost pus în libertate cu interdicţia de a mai profesa, iar pentru a se întreţine, a fost nevoit să spele maşini şi să măture.
La numai 25 de ani, în 1958, realizează prototipul rucsacului-zburător. Nu şi-a brevetat niciodată invenţia pentru că „nu are simţul proprietăţii“.
„Nu este meritul meu, ci al lui Dumnezeu. Eu nu sunt inventator, Dumnezeu este. Rucsacul-zburător a fost invenţia cea mai în vogă, pentru că era spectaculos. Zburai fără avion. Dar eu n-am inventat, eu n-am făcut decât să propulsez un om în spaţiu folosind nişte elemente deja cunoscute. Rareori am avut câte o idee personală pe care am brevetat-o, cum ar fi efectul pelicular. Nici asta nu-mi aparţine 100%, pentru că m-am influenţat de experienţele lui Magnuss şi Bernoulli“, a spus despre rucsacul – zburător, Justin Capră, într-un interviu pentru „Adevărul“.
Citeste mai mult: adev.ro/nifxdf