Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul (Secolul al IX-lea)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: basilica.ro; doxologia.ro
Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul (Secolul al IX-lea)
Sfântul Cuvios Ioan şi-a dorit din tinereţe să urmeze calea pustiei.
Într-o zi, el şi-a părăsit părinţii şi a plecat la Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a şi călugărit.
În timpul luptei împăratului Leon Armeanul (813-820) împotriva sfintelor icoane, au plecat în Bizanţ alături de un alt ucenic, şi anume, Iosif, făcătorul de cântări, şi mergeau prin cetăţi îndemnând poporul să cinstească în continuare sfintele icoane.
Sfântul Grigorie a voit să înştiinţeze şi pe creştinii din Roma despre cele ce se întâmplă în partea de Răsărit şi l-a trimis pe Iosif, dar pe drum a fost prins şi închis într-o temniţă în insula Creta.
Între timp, Sfântul Grigorie a trecut la Domnul (†842) şi a fost îngropat de Sfântul Cuvios Ioan.
La scurt timp a trecut la cele veşnice şi Ioan, veghetor fiindu-i Iosif, care se eliberase din temniţa din Creta.
Iosif a zidit o biserică aproape de Bizanţ în cinstea Sfântului Nicolae şi a adus aici moaştele celor doi sfinţi.
Imnografie
Troparul Sfântului Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul
Glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Glasul 1
Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Condacul Sfântului Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul
Glasul al 4-lea:
Cel Ce Te-ai Înălţat…
Împodobindu-ţi viaţa cu înfrânarea şi omorându-ţi trupul, ai biruit asuprelile vrăjmaşilor, preafericite părinte şi ca un vrednic ai ajuns către Viaţa cea fără de întristare şi veşnică, pentru care roagă-te, Preacuvioase Părinte Ioan, să ne mântuim noi.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul
Viața Sfântului Cuvios Ioan ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul
Sfântul Cuvios Ioan ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Cuvios Ioan a ajuns în atât de mare smerenie și ascultare și în așa sârguință spre tot lucrul bun, încât singur învățătorul lui, Sfântul Grigorie, se bucura de el și slăvea pe Dumnezeu.
Latura Decapoliei altădată era împărțită în două. Cea aproape de Galileea, în Palestina, care se pomenește de Sfântul Evanghelist Matei, zicând: „După Dânsul au mers multe popoare din Galileea și din cele zece cetăți”; iar alta, cea mai de pe urmă, o mică latură în pământul Isauriei, care se numea tot Decapolia. Dintr-acea Decapolie a Isauriei a fost Cuviosul Grigorie, învățătorul acestui Cuvios Ioan, a cărui pomenire se face acum.
Acest sfânt Ioan, din tinerețe lăsând lumea și iubind pe Hristos, a mers la cel mai sus pomenit învățător Grigorie Decapolitul și de dânsul a fost tuns în rânduiala monahicească. Și petrecea cu el, nevoindu-se în toate și bineplăcând lui Dumnezeu. Și a ajuns în atât de mare smerenie și ascultare și în așa sârguință spre tot lucrul bun, încât singur învățătorul lui, Sfântul Grigorie, se bucura de el și slăvea pe Dumnezeu. Iar când răucredinciosul împărat Leon Armeanul, a înnoit eresul luptării de icoane și a ridicat prigonire asupra Bisericii lui Hristos, în acea vreme acest cuvios Ioan a mers în Bizanț, pe lângă Sfântul Grigorie învățătorul său, împreună și cu Sfântul Iosif, scriitorul de cântări. Și umblând prin cetate, întărea pe cei dreptcredincioși ca să stea în dreptcredincioasa mărturisire. După aceea Iosif a fost trimis la Roma, la care n-a ajuns, pentru că a căzut în mâna ereticilor și a fost ținut în legături în Creta. Iar Cuviosul Grigorie Decapolitul, după trimiterea lui Iosif s-a mutat către Domnul. Iar Cuviosul Ioan, rămânând în Bizanț, se nevoia în ostenelile cele obișnuite, îngrijindu-se nu numai pentru a sa mântuire, ci și pentru a celorlalți.
După câtăva vreme, liberându-se fericitul Iosif din legături și întorcându-se în Bizanț, Cuviosul Ioan s-a dus către Domnul, ca să-și ia plata pentru ostenelile sale, și a fost îngropat de mâinile lui Iosif, lângă mormântul Sfântului Grigorie, părintele său. După aceea, s-a mutat în alt loc, despre care în viața Sfântului Iosif scriitorul de cântări, se scrie astfel: „Iosif, intrând în cetate, n-a găsit între cei vii pe iubitul său părinte, pe Sfântul Grigorie Decapolitul, căci se dusese către Domnul. A văzut numai pe fericitul Ioan, ucenicul lui, și a plâns mult după părintele său Grigorie, căci nu s-a învrednicit să-l vadă iarăși viu. Și a petrecut lângă mormântul aceluia, împreună cu părintele Ioan, dar nu după multă vreme s-a dus și Ioan către Domnul și l-a îngropat Iosif aproape de Sfântul Grigorie. După aceea, Cuviosul Iosif s-a mutat în alt loc. Și era acel loc afară din cetate, deosebit și liniștit, nu departe de biserica Sfântului Ioan Gură de Aur, unde sălășluindu-se, a zidit o biserică în numele arhiereului lui Hristos, Nicolae, și a mutat acolo moaștele amânduror părinților, ale lui Grigorie și ale lui Ioan”.
Sfântul Cuvios Ioan ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul (Secolul al IX-lea) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Sfânta şi Marea Joi
foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: doxologia.ro; ro.orthodoxwiki.org;
Sfânta şi Marea Joi
Sinaxar în Sfânta și Marea zi Joi
În Sfânta și Marea Joi, dumnezeieștii Părinți, care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeieștilor Apostoli și Sfintelor Evanghelii, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoșatelor Taine, rugăciunea cea mai presus de fire și vânzarea Domnului.
Cina cea de Taină – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Pastile evreiesc avea să se serbeze Vineri; era deci potrivit ca adevărul să urmeze preînchipuirii, adică atunci să se jertfească Paștile nostru, Hristos. După cum spun dumnezeieștii Părinți, Domnul a luat-o înainte și a sărbătorit Paștile iudaic împreună cu ucenicii Săi Joi seara. În adevăr la evrei se socotește o singură zi și seara de Joi și toată Vinerea. După cum au spus unii, Domnul a sărbătorit atunci împreună cu ucenicii Lui Paștile Legii Vechi. Unul din cei care susțin aceasta este și dumnezeiescul Hrisostom.
“Cina cea de taină” (în italiană “Il Cenacolo” sau “La Ultima Cena”) pictură murală a lui Leonardo da Vinci, realizată între 1495 și 1498, pentru patronul său, ducele Ludovico Sforza din Milano, una din cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor, se găsește în fosta sală de mese a bisericii dominicane “Santa Maria delle Grazie” din Milano – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ucenicii au stat mai întâi în picioare încinși la brâu, încălțați, cu toiegele în mână, gata de drum; și au îndeplinit și toate celelalte porunci ale Legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. Zevedeu a pregătit tot ce trebuia pentru sărbătorirea Paștelui. Marele Atanasie spune, deși alții sunt de altă părere, că Zevedeu era acela care ducea ulciorul cu apă. în urmă, arătând ucenicilor Săi cele mai înalte porunci, a predat în foișor, pe când se lăsa noaptea, taina Paștelui nostru. «Iar dacă s-a făcut seară, Iisus S-a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici».
Vedeți deci că acesta nu era Paștile iudaic, căci era cină, pâine, băutură și sta jos la masă și toate mâncărurile erau pregătite la foc? Înainte de a începe cina, așa spune dumnezeiescul Hrisostom, «s-a sculat de la cină și-a dezbrăcat haina cea de deasupra și a turnat apă în vasul de spălat». Și El singur a spălat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut să-l facă pe Iuda să se rușineze, iar celorlalți să le aducă aminte să nu umble după întâietăți. După ce le-a spălat picioarele, îi îndemna la aceasta zicând: «Cel care vrea să fie întâiul să fie în urma tuturor», dându-se El Însuși pildă. Se pare că Hristos a spălat picioarele lui Iuda înaintea celorlalți Apostoli. În urma tuturor a venit și la Petru.
Spălarea picioarelor – foto preluat de pe doxologia.ro
Acesta, având mai multă dragoste de Hristos, nu L-a lăsat să-i spele picioarele; dar în urmă îi îngăduie să-i spele nu numai picioarele, ci și mâinile și capul. Așadar după ce le-a spălat picioarele, arătând prin smerenia Sa o înălțime sufletească neobișnuită, S-a îmbrăcat din nou cu haina Sa. S-a așezat la masă și-i sfătuiește pe ucenici să se iubească unii pe alții și să nu umble după întâietăți. La sfârșitul mesei amintește și despre vânzare. Iisus îi spune încet numai lui loan: «Acela este căruia Eu întingând pâinea i-o voi da». Mântuitorul i-a spus în șoaptă lui Ioan, căci dacă ar fi aflat Petru, ca unul ce era mai înflăcărat decât toți ceilalți, ar fi ucis pe Iuda. Iar Matei spune: «Cel ce a întins mâna odată cu mine în blid». Și așa s-a întâmplat. După puțin timp, luând pâinea a zis: «Luați, mâncați»; Ia fel și paharul, zicând: «Beți din acesta toți, acesta este sângele Meu al Legii celei Noi. Aceasta s-o faceți întru pomenirea Mea».
Cu toate că a făcut acestea, totuși a mâncat și a băut cu ei. Observăm că Domnul numește trupul Lui pâine, și nu azimă. Să se rușineze cei care folosesc azimă la sfânta jertfă. După cină a intrat Satana în Iuda; mai înainte îl încercase numai, dar acum s-a sălășluit de tot în el. Și dumnezeiasca Scriptură spune că s-a dus și s-a tocmit cu arhiereii să-L vândă pe treizeci de arginți.
Iuda – vânzarea Domnului – foto preluat de pe www.cuvantul-ortodox.ro
La sfârșitul cinei S-a dus cu ucenicii în Muntele Măslinilor, într-un loc numit Ghetsimani. Printre multe altele Iisus le-a spus: «Voi cu toți vă veți sminti în noaptea aceasta». Petru a zis: «Dacă se vor sminti cu toții, eu nu mă voi lepăda de tine!». Era întuneric, adică în puterea nopții. Și Hristos i-a răspuns lui Petru: «înainte de a cânta cocoșul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori!». În adevăr, cocoșul, ca să dea de știre, nu cântă numai o dată, ci de două și de trei ori. S-a și întâmplat asta, căci Dumnezeu vădind slăbiciunea firii omenești, Petru a fost cuprins de o frică nemăsurată.
Rugăciunea lui Hristos din grădina Ghetsimani – foto preluat de pe doxologia.ro
Pentru aceasta Domnul i-a încredințat lui Petru lumea, ca să fie iertător cu cei păcătoși o dată ce el, însuși, a cunoscut cât de ușor este plecată firea omenească spre păcat, întreita lepădare a Iui Petru închipuiește păcatul tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu. Prima lepădare înfățișează porunca pe care a călcat-o Adam; a doua, călcarea Legii scrise; iar a treia, însăși întruparea Cuvântului. Mântuitorul a iertat lepădările lui Petru, mai târziu, prin întreita lui pocăință, prin întreita întrebare ce i-a pus: «Petre, Mă iubești?».
În cele din urmă, Hristos ca om, spune ucenicilor: «întristat este sufletul Meu până la moarte!». S-a depărtat apoi de ei la o mică distanță și S-a rugat, zicând de trei ori: «Părinte, dacă este cu putință, să treacă paharul acesta de la Mine; dar nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Facă-se voia Ta!». A spus aceste cuvinte ca om, iar pe de altă parte ca să înșele pe diavol, pentru ca diavolul să-L socotească numai om, temân-du-se ca nu cumva prin moartea pe Cruce să zădărnicească taina. Când S-a întors la ucenicii Săi, i-a găsit cufundați în somn. îndreptându-se către Petru, i-a spus așa: «Nici un ceas n-ați putut să privegheați împreună cu Mine?», ceea ce înseamnă cu alte cuvinte: «Dormi și tu împreună cu ceilalți, tu, care ai spus că ai să lupți pentru Mine până la moarte?». Trecând apoi dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, s-a așezat acolo împreună cu ucenicii Lui.
Sărutul lui Iuda – foto preluat de pe basilica.ro
Domnul obișnuia să vină adeseori aici. De aceea Iuda cunoștea locul. Iuda luând câțiva soldați din cohortă, urmat de mulțime, a venit la Iisus. Ca semn de recunoaștere le-a dat sărutarea. Iuda a dat acest semn pentru că de multe ori când iudeii încercau să-L prindă, El pleca nevăzut din mijlocul lor. Dar acum Iisus mai întâi a mers la ei și le-a spus: «Pe cine căutați?». Și nu-L recunoșteau, deși nu-i împiedica noaptea, pentru că Scriptura spune că erau luminați și aveau făclii aprinse. De frică au căzut la pământ și s-au dat înapoi. Ei s-au apropiat din nou și Hristos iar i-a întrebat. Iuda L-a sărutat, dar Iisus i-a zis: «Prietene, pentru ce ai venit?». Cu alte cuvinte, i-a zis: «Potrivită vreme este pentru ceea ce ai venit». Apoi spune din nou: «Ca la un tâlhar ați venit să Mă prindeți cu săbii și cu bețe».
Toate acestea s-au petrecut noaptea, ca să nu se facă răscoală în popor. Atunci înflăcăratul Petru și-a scos cuțitul – și aveau la ei cuțite, căci erau după cină – a lovit pe Malh, sluga arhiereului, și i-a tăiat urechea dreaptă. Tăierea urechii drepte a slugii arhiereului lasă să se înțeleagă că arhiereul nu asculta de lege și nici nu învăța bine legea. Hristos îl rușinează pe Petru, spunându-i că nu stă bine ca un bărbat duhovnicesc să folosească cuțitul, și vindecă urechea lui Malh. Prinzându-L deci pe Iisus L-au dus legat la curtea arhiereului Ana, care era socrul Iui Caiafa. Acolo erau adunați toți cei care cugetau împotriva lui Hristos, farisei și cărturari. Aici a avut loc convorbirea dintre Petru și servitoare, precum și lepădarea lui Petru. Între timp, trecând noaptea, cocoșul a cântat a treia oară. Petru și-a adus aminte și a plâns cu amar. La ivirea zorilor L-au dus pe Hristos de la Ana la arhiereul Caiafa.
Giotto di Bondone (1267-1337), Cappella Scrovegni a Padova, Viaţa lui Hristos, Hristos înaintea lui Caiafa. Caiafa este cel aşezat care-şi rupe hainele din pricina spuselor lui Iisus, pe care le considera ca fiind o blasfemie – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Aici a fost scuipat în față și au fost trimiși martori mincinoși. Când s-a luminat bine de ziuă, Caiafa L-a trimis la Pilat. Iar cei care L-au adus, spune Scriptura, «n-au intrat în pretoriu ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paștile». Rezultă deci că arhiereii și fariseii au săvârșit atunci o încălcare a Legii, după cum spune dumnezeiescul Hrisostom, mutând Paștile, căci ei trebuiau să mănânce Paștile în noaptea aceea; l-au amânat însă pentru a ucide pe Hristos. Hristos a arătat înainte de Cina cea de taină că atunci trebuia să mănânce Pastile. El a mâncat Paștile Legii noaptea, și apoi a făcut cunoscut Paștile cel desăvârșit. Și în adevăr, după cum s-a spus, trebuia ca adevărul să vină după preînchipuirea Legii. Ioan spune că toate acestea s-au întâmplat Joi și Joi noaptea înainte ca ei să prăznuiască Paștile. Pentru aceasta și noi tot Joi prăznuim și facem pomenire de acele fapte înfricoșătoare și cu neputință de rostit prin cuvinte.
Cu nespusa Ta milostivire, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.
Sfânta și Marea Joi începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare.
În această zi se face și sfințirea unui al doilea Agneț, care va fi folosit apoi de-a lungul anului la împărtășirea bolnavilor (și a copiilor).
Acest moment amintește de prezența lui Hristos pe pământ la momentul Cinei cele de Taină.
În unele locuri, după rugăciunea amvonului se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină.
Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii.
Pericopele evanghelice citite amintesc ultimele învățături ale Mântuitorului către ucenici, precum și înainte-vestirea Patimilor Sale, rugăciunea pe care o face Hristos și Noul Legământ.
Cele douăsprezece pericope evanghelice citite atunci sunt:
- Ioan 13, 31-18,1
- Ioan 18, 1-29
- Matei 26, 57-75
- Ioan 18,28 – 19,16
- Matei 27, 3-32
- Marcu 15, 16-32
- Matei 27, 33-54
- Luca 23, 32-49
- Ioan 19, 19-37
- Marcu 15, 43-47
- Ioan 19, 38-42
- Matei 27, 62-66
Imnografie
Troparul Sfintelor şi Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos
Glas 5
Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur, şi nimic pământesc întru sine să nu gândească, că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să Se junghie şi să Se dea spre mâncare credincioşilor. Şi merg înaintea Lui cetele îngereşti cu toată căpetenia şi puterea, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi, feţele acoperindu-şi şi strigând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia!
“The Last Supper”, depicted by Juan de Juanes, c. 1562 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 26, 2-20
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Știți că peste două zile vor fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.
Atunci arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului care se numea Caiafa
Și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus cu vicleșug și să-L omoare.
Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor.
Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui pe când ședea la masă.
Și, văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta?
Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine.
Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna;
Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.
Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei,
A zis: Ce voiți să-mi dați, și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți.
Și de atunci căuta un prilej ca să-L dea în mâinile lor.
În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus și L-au întrebat: Unde voiești să-Ți pregătim să mănânci Paștile?
Iar El a zis: Mergeți în cetate, la un anumit om, și spuneți-i: Învățătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paștile cu ucenicii Mei.
Și ucenicii au făcut precum le-a poruncit lisus și au pregătit Paștile.
Iar când s-a făcut seară, a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici.
Cina cea de Taină, icoană de Simon Ushakov (1685)- foto preluat de pe en.wikipedia.org
Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 13, 3-17;
Și, știind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu merge,
S-a ridicat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine și, luând un ștergar, S-a încins cu el.
După aceea, a turnat apă în vasul de spălat și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
A venit, deci, la Simon-Petru. Iar acesta I-a zis: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?
A răspuns lisus și i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu știi acum, dar vei înțelege după aceasta.
Petru I-a zis: Nu-mi vei spăla picioarele în veac. lisus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine.
Simon-Petru I-a zis: Doamne, spală-mi nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul.
lisus i-a zis: Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este curat tot. Și voi sunteți curați, însă nu toți.
Că știa pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: Nu toți sunteți curați.
După ce le-a spălat picioarele și Și-a luat hainele, S-a așezat iar la masă și le-a zis: Înțelegeți ce v-am făcut Eu?
Voi Mă numiți pe Mine: Învățătorul și Domnul, și bine ziceți, căci sunt.
Deci, dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora;
Că v-am dat vouă pildă ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceți și voi.
Adevărat, adevărat zic vouă: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el.
Când știți acestea, fericiți sunteți dacă le veți face.
Cristos spălând picioarele apostolilor de Meister des Hausbuches, 1475 (Gemäldegalerie, Berlin) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 26, 21-39;
Și, pe când mâncau, lisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi Mă va vinde.
Și ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne?
Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.
Dar Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai însă acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năștea.
Iar Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu, Învățătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis.
Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu.
Și, luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți,
Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.
Și vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, în Împărăția Tatălui Meu.
Și, cântând laude, au ieșit la Muntele Măslinilor.
Atunci Iisus le-a zis: Voi toți vă veți sminti întru Mine în noaptea aceasta, căci scris este: «Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei».
Dar, după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea.
Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toți se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti.
Iisus i-a zis: Adevărat zic ție că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine.
Petru I-a zis: Și de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Și toți ucenicii au zis la fel.
Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani și a zis ucenicilor: Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo și Mă voi ruga.
Și, luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista și a Se mâhni.
Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine.
Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum voiești Tu.
Sfânta Evanghelie după Luca, Capitolul 22, 43-44;
Atunci un înger din cer s-a arătat Lui și-L întărea.
Iar El, fiind în mare durere, mai stăruitor Se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picăturile mari de sânge și picurau pe pământ.
Hristos în Ghetsimani, Heinrich Hofmann, 1886 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 26, 40-75; 27, 1-2
Apoi, ridicându-Se de la rugăciune, a venit la ucenici și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: Așa, n-ați putut un ceas să privegheați cu Mine!
Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită; căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.
Iarăși ducându-Se, a doua oară, S-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putință să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta!
Și, venind iarăși, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiați de somn.
Și, lăsându-i, S-a dus iarăși a treia oară și S-a rugat, același cuvânt zicând.
Atunci a venit la ucenici și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! Iată, s-a apropiat ceasul și Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor.
Sculați-vă să mergem; iată, s-a apropiat cel ce M-a vândut.
Și, pe când vorbea încă, iată, a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el mulțime multă cu săbii și cu ciomege, de la arhierei și de la bătrânii poporului.
Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe Care-L voi săruta, Acela este; puneți mâna pe El.
Și îndată apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învățătorule! Și L-a sărutat.
O reprezentare a sărutului lui Iuda și a arestării lui Isus, de Caravaggio, c. 1602 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus și L-au prins.
Și iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia și, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea.
Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu și să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
Dar cum se vor împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?
În ceasul acela a zis Iisus mulțimilor: Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii si cu ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam în templu și învățam, și n-ați pus mâna pe Mine.
Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile prorocilor. Atunci toți ucenicii lăsându-L, au fugit.
Iar cei care L-au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde s-au adunat cărturarii și bătrânii.
Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului și, intrând înăuntru, ședea cu slugile, ca să vadă sfârșitul.
Iar arhiereii, bătrânii și tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
Și n-au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. Mai pe urmă, însă, au venit doi și au spus:
Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l clădesc.
Și, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
Dar Iisus tăcea. Și arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul Cel viu să ne spui nouă de ești Tu Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Și vă spun încă: De acum veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind pe norii cerului.
Atunci arhiereul și-a sfâșiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată, acum ați auzit blasfemia Lui.
Ce vi se pare? Iar ei răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte.
Și au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme,
Zicând: Prorocește-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit?
Iar Petru ședea afară, în curte. Și o slujnică s-a apropiat de el, zicând: Și tu erai cu Iisus Galileeanul.
Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu știu ce zici.
Și ieșind el la poartă, l-a văzut altă slujnică și a zis celor de acolo: Și acesta era cu Iisus Nazarineanul.
Și iarăși s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe Omul acesta.
Iar după puțin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo, au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei, căci și graiul tău te vădește.
Atunci el a început a se blestema și a se jura: Nu cunosc pe Omul acesta. Și îndată a cântat cocoșul.
Iar Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, Care zisese: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și, ieșind afară, a plâns cu amar.
Iar când s-a făcut ziuă, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
Și legându-L, L-au dus și L-au predat dregătorului Ponțiu Pilat.
foto preluat de pe ziarullumina.ro
Evenimentele Zilei de 17 aprilie în Istorie
“Invazia din Golful Porcilor (17 – 20 aprilie 1961)” – Contraatac de Forțele Armate Revoluționare Cubaneze lângă Plaja Porcilor, 19 aprilie 1961
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; worldwideromania.com
(articol in curs de editare)
17 aprilie este a 107-a zi a calendarului gregorian și ziua a 108-a în anii bisecți.
Mai sunt 258 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 17 aprilie
Ortodoxe
Sfânta și Marea Joi (Denia celor 12 Evanghelii); Sf. Sfințit Mc. Simeon, episcopul Persiei
cititi si Calendar Ortodox 17 aprilie
Sf. Sfinţit Mc. Simeon, episcopul Persiei (†341) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
(…) Mai întâi, l-au vorbit de rău pe Sfântul Simeon, Episcopul de Seleucia şi Ctesifon, despre care au zis că este vrăjmaş al împăratului Persiei şi prieten al împăratului din Constantinopol, pe care îl înştiinţează de toate câte se întâmplă în Persia.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Greco-catolice
Sfânta și Marea Joi (Cina cea de taină și spălarea picioarelor). Sf. ep. m. Simeon din Persia și cei împreună cu el († 341); Sf. cuv. Acachie al Melitinei († secolul al III-lea); Sf. papă Agapet. Denia celor 12 Evanghelii.
Romano-catolice
JOIA SFÂNTĂ (Cina Domnului); Ss. Ilie, Paul şi Isidor, m.
Sărbători Internaționale ale Zilei de 17 aprilie
Ziua Internațională a Hemofiliei
Ziua internaţională a hemofiliei este marcată începând din 1989, iar data de 17 aprilie a fost aleasă în onoarea fondatorului Federaţiei Internaţionale de Hemofilie (World Federation of Hemophilia – WFH), Frank Schnabel, născut în această zi. Cu prilejul acestei zile sunt organizate întâlniri, competiţii sportive, expoziţii şi alte evenimente menite să crească nivelul de informare şi să sensibilizeze opinia publică faţă de această afecţiune. Federaţia Internaţională de Hemofilie este o organizaţie internaţională non-profit, înfiinţată în 1963, care reuneşte în prezent 140 de organizaţii ale pacienţilor din diferite ţări.
cititi mai mult pe: anmcs.gov.ro
Sărbători Naționale ale Zilei de 17 aprilie
Sarbatoarea nationala a Republicii Arabe Siriene, aniversarea proclamarii independentei fata de Franta in anul 1946.
Siria – foto: ro.wikipedia.org
Siria, oficial Republica Arabă Siriană, este o țară din Asia de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak la est, Iordania la sud și Israel în sud-vest.
Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate continuu.
Siria este situată în regiunea supranumită “Cornul Abundenței”, care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt.
La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani.
Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul de jure al statului și asupra a mai puțin de 60% din populație.
Drapelul Siriei – foto: ro.wikipedia.org
Imnul național: “Homat el Diyar”
“Gardieni Terenului”
O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeani și turci.
Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeanii, șiiții, salafiții și iazigii.
Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria
Evenimentele Zilei de 17 aprilie în Istorie:
- 17 aprilie 1822 – Delegaţiile marii boierimi muntene şi moldovene au fost la Constantinopol pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române;
- 17 aprilie 1880 – S–a înființat Banca Națională a României;
- 17 aprilie 1918 – S-a înființat, la Paris, Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina
- 17 aprilie 1961 – Un grup de refugiați cubanezi pregătiți de CIA au debarcat în Golful Porcilor cu scopul de a-l înlătura pe Fidel Castro de la putere;
- 17 aprilie 1969 – Alexander Dubček a fost demis din funcția de secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia;
- 17 aprilie 1975 – Războiul Civil Cambodgian (11 martie 1967 – 17 aprilie 1975) s-a încheiat cu victoria khmerilor roșii.
17 aprilie 69 - După Prima Bătălie de la Bedriacum, Vitellius a devenit împărat roman.
Vitellius (15 – 69) – foto: ro.wikipedia.org
Aulus Vitellius Germanicus (24 septembrie 15 – 22 decembrie 69), împărat roman din 17 aprilie 69 până în 22 decembrie 69, unul din împărații aparținând Anului celor patru împărați
A fost un apropiat al împăraților Caligula, Claudius și Nero, consul în anul 48, guvernator (proconsul) al Africii in anul 61 si este numit de Galba, în decembrie 68, guvernator al Germaniei Inferior.
Proclamat împărat de legiunile din provinciile revoltate împotriva lui Galba (1 ianuarie 69), Vitellius își trimite trupele în Italia si il invinge pe Otho (proclamat împărat si el la 15 ianuarie 69 dupa asasinarea lui Galba, de legiunile dunarene si asiatice).Patru zile mai târziu Vitellius a fost recunoscut împărat și de către Senat.
După proclamarea ca împărat a lui Vespasian, la 1 iulie 69, de către legiunile din Orient, depășit de evenimente, Vitellius rămâne inactiv la Roma.
Legiunile trimise de Vespasian, obțin la 24 octombrie o victorie categorică la Cremona.
Este ucis de fortele lui Vespasian la 20 decembrie 69 în timpul luptelor de stradă pentru cucerirea Romei.
The Roman Empire, 69AD. After the death of Nero, four influential generals successively vied for the imperial throne – en.wikipedia.org
17 aprilie 485 - A murit filosoful neoplatonist grec Proclus (n. 412)
Proclus - foto: i.warosu.org
Proclus (n. 8 februarie 412 – d. 17 aprilie 485 d.Hr.), a fost un filozof neoplatonist grec, unul dintre ultimii marii filozofi clasici.
Majoritatea operelor sale reprezintă comentarii asupra dialogurilor lui Platon, printre aceste dialoguri enumerându-se: Alcibiades, Cratylus, Parmenides, Republica, Timaeus.
Proclus a scris și un comentariu asupra Elementelor lui Euclid.
17 aprilie 1080 - Moare regele Danemarcei Harald al III-lea și este succedat de Knut al IV-lea, care mai târziu va deveni primul danez canonizat.
Harald al III-lea Hen (1040 – 1080) – foto: ro.wikipedia.org
Harald al III-lea Hen (1040 – 17 aprilie 1080) a fost regele Danemarcei din 1074 până în 1080. Harald al III-lea a fost fiul nelegitim al regelui Svend al II-lea al Danemarcei și a contestat coroana cu unii dintre frații săi.
El a fost un conducător pașnic care a inițiat o serie de reforme.
Harald a fost căsătorit cu verișoara sa, Margareta Hasbjörnsdatter, dar nu a avut nici un moștenitor și a fost urmat de fratele său, Knut al IV-lea al Danemarcei.
Patru dintre frații săi vitregi au fost, la rândul lor, încoronati regi ai Danemarcei.
Knut al IV-lea (1042 – 1086) – foto: ro.wikipedia.org
Knut al IV-lea (1042 – 10 iulie 1086) cunoscut mai târziu sub numele de Knut cel Sfânt, a fost regele Danemarcei din 1080 până în 1086.
Knut a fost un rege ambițios care a căutat să întărească monarhia daneză, susținută cu devotament de Biserica Romano-Catolică.
Ucis de rebeli în 1086, el a fost primul danez care a fost canonizat, fiind recunoscut de Biserica Romano-Catolică ca patron spiritual al Danemarcei în 1101, sub numele de San Canuto.
17 aprilie 1524 - Exploratorul Giovanni dea Varranzzano, aflat in serviciul Frantei, a ajuns în golful New York.
Traducere a descrierii în italiană:
« Giovanni … din Verrazzano,
Patrician Florentin, Mare Căpitan, Comandant de Navă al Prea Creștinului Rege Francisc I și Descoperitorul Noii Franțe. Născut circa 1485, Decedat în 1525… » – foto: ro.wikipedia.org
Giovanni de Verrazzano (c. 1485 – c. 1528) a fost un explorator italian al Americii de Nord, în serviciul coroanei franceze.
El este renumit datorită faptului că este primul european care a reusit să exploreze Oceanul Atlantic pe coasta Americii de Nord, între Carolina de Sud și Terra Nova în 1539, inclusiv golful din New York.
Din acest motiv Podul Verrazano-Narrows este numit în onoarea lui, precum și Podul Jamestown -Verrazzano de peste estuarul Narragansett.
Verrazzano’s voyage in 1524 – foto: en.wikipedia.org
17 aprilie 1573 - S-a născut Maximilian I, Elector de Bavaria (d. 1651).
Maximilian I (1573 – 1651) – foto: ro.wikipedia.org
Maximilian I (n. 17 aprilie 1573, München – d. 27 septembrie 1651, Ingolstadt) a fost din 1597 principe al Bavariei și din 1623 totodată unul din cei șapte principi electori ai Sfântului Imperiu Roman (în locul lui Frederic al V-lea, principe al Palatinatului, care fusese ales rege al Boemiei în ciuda împotrivirii împăratului Rudolf al II-lea și a fost înfrânt în Bătălia de la Muntele Alb).
În anul 1609 a pus bazele Ligii Catolice.
17 aprilie 1647 - A murit cronicarul moldovean Grigore Ureche (n. 1590).
Grigore Ureche (1590 – 1647) - foto: ro.wikipedia.org
Grigore Ureche (n. cca. 1590 – d. 1647) a fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. Născut pe la 1590 sau 1595,
Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă.
Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica.
Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar.
În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos.
A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova Cronica sa, „Letopiseţul Ţării Moldovei”e cea mai veche scriere din Moldova în limba romană si descrie istoria Moldovei din 1359-1594.
Cronica a ajuns pînă la noi prin nişte interpolări ale călugărilor pisari: Simion Dascălul, Misail Călugărul şi Axinte Uricariul.
17 aprilie 1735 - S-a născut Johann Seivert, lexicograf transilvănean (d. 1785).
Johann Seivert (n. 17 aprilie 1735, Sibiu – d. 27 aprilie 1785, Gușterița, Scaunul Sibiu) a fost un istoric și poet sas.
Este autorul primei lucrări lexicografice publicate despre scriitorii de limbă germană din Transilvania. A obținut deasemenea rezultate importante în domeniul cercetării inscripțiilor și al numismaticii.
A publicat și sub pseudonimele Johann Trevies, Johann Strevei, respectiv S**.
A fost autorul primei lucrări lexicografice publicate despre scriitorii de limbă germană din Transilvania.
O altă preocupare a fost lingvistica, astfel că Johann Seivert, alături de Martin Felmer, au început să strângă terminologia dialectului săsesc.
O altă preocupare importantă a sa a fost istoria Transilvaniei, zguduită de profundele schimbări structurale din timpul domniei împăratului Iosif al II-lea., si deasemenea l-a pasionat cercetărea inscripțiilor și numismatica.
17 aprilie 1790 - A incetat din viata Benjamin Franklin.
Benjamin Franklin (1706 – 1790) – foto: ro.wikipedia.org
S-a nascut in Boston, la 17 ianuarie 1706 si a fost una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din asa numitii Parinti Fondatori ai acestei tari, diplomat, om de stiință, inventator, filozof, profesor și om politic.
A organizat prima bibliotecă din America, a inventatat multe lucruri indispensabile si in zilele noastre cum ar fi ochelarii bifocali și paratrăsnetul, fiind unul din pionierii studierii electricitatii.
Franklin a fost cel care i-a convins pe englezi să retragă “Legea timbrului” si i-a convins pe francezi să intervină în Războiul de Independență al Statelor Unite de partea coloniilor rasculate.
În Statele Unite, a fost unul din semnatarii de frunte ai Declarației de Independență a Uniunii și al Constituției americane.
17 aprilie 1813 - A fost inaugurată eparhia Chişinăului şi a Hotinului în Basarabia ţaristă.
17 aprilie 1822 - Delegaţiile marii boierimi muntene şi moldovene sosesc la Constantinopol pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române.
La 17 aprilie 1822 delegaţiile marii boierimi muntene (şapte boieri) şi moldovene (şase boieri) sosesc la Constantinopol (astăzi Istanbul) pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române.
Acestea erau:
- restabilirea domniilor pămîntene;
- consolidarea privilegiilor boierimii prin concentrarea puterii în mîinile unui grup restrîns de mari boieri;
- excluderea grecilor din funcţiile civile şi ecleziastice;
- dreptul exclusiv pentru pământeni de a ocupa slujbe publice;
- introducerea unor reforme progresiste etc.
Domniile pămîntene au fost ulterior restabilite prin numrea de către Poartă, la 1 iulie 1822 a domnitorilor: Ioan (Ioniţă) Sturdza în Moldova şi Grigore Ghica în Muntenia.
Împăcarea lor cu domnul a costat mult Moldova, pe lângă multe alte favoruri, s-au făcut scutiri de dări și de la armată.
Cu toate aceste evenimente, s-au făcut și îmbunătățiri.
S-a deschis o școală superioară la Trei Ierarhi, numirea în funcții a fost condiționată de pregătire și nu de rang, s-a sechestrat în folosul statului o parte a averilor mănăstirești.
Deși rușii au luat apărarea călugărilor și au impus restituirea averilor, ele au rămas totuși sub controlul domnitorului.
Odată cu războiul ruso-turc (1828-1829), rușii au intrat din nou în Țările Române, iar Sturdza a fost dus în Basarabia.
A murit în 1842 în Moldova, fără a avea o funcție în stat în acel moment și a fost înmormântat în Biserica Bărboi din Iași.
A fost căsătorit cu Ecaterina Rosetti-Roznovanu
Ioan Sturdza (1762 – 1842) - foto: ro.wikipedia.org
Ioan Sturdza (Ioan Sandu Sturdza sau Ioniță Sandu Sturdza; n. 1762 – d. Paris, 2 februarie 1842) a fost domn al Moldovei în perioada 21 iunie 1822 – 5 mai 1828.
Se trăgea dintr-o veche familie boierească. A fost numit de turci, la cererea boierilor mici din țară, împotriva voinței boierilor emigrați în timpul ocupației turcești și după revoluția lui Tudor Vladimirescu, care cereau conducera țării pentru ei. Intențiile bune ale lui Sturdza au fost multă vreme paralizate de acțiunile acestora.
Abia în 1826, după Convenția de la Cetatea Albă (Akkerman), care reglementa din nou raportul Principatelor Române față de Rusia și Turcia, s-au reîntors zgomotoși în țară.
Grigore al IV-lea Ghica sau Grigore Dimitrie Ghica (1755 – 1834) – foto: ro.wikipedia.org
Grigore al IV-lea Ghica sau Grigore Dimitrie Ghica (n. 30 iunie 1755 – 29 aprilie 1834) a fost domnitor al Țării Românești (30 iunie 1822 – 29 aprilie 1828). Era nepot de frate al lui Grigore III Ghica.
A fost cerut la tron de o parte dintre boieri și a fost primul domnitor pământean în Țara Românească după epoca fanariotă.
A avut de luptat cu ambiția boierilor care voiau să conducă singuri țara.
O mare parte dintre ei, refugiați după suprimarea revoluției lui Tudor Vladimirescu, nu s-au întors în țară decât după Convenția de la Akkerman (Cetatea Albă – 1826), și în tot acest timp au uneltit împotriva noilor domnitori.
Odată cu izbucnirea războiului ruso-turc (1828 -1829), precedat de ocuparea Principatelor Române, Ghica a fugit la Brașov.
În timpul domniei a luat și măsuri bune. A sechestrat o parte din averile călugărilor greci, ele rămânând sub controlul domnitorului și după ce aceștia le-au recâștigat. A redeschis școala de la Sfântul Sava.
Tot sub el s-a înființat Societatea Filarmonică.
17 aprilie 1876 - La Bolgrad, gubernia Basarabia, apare ziarul Bălgradski glas. Ziarul a fost editat pînă la 27 august 1877.
17 aprilie 1878 - S-a născut (in localitatea Bucești, Ivești, jud.Galați), chimistul român Negoiţă Dănăilă, unul dintre întemeietorii învăţământului românesc de chimie tehnică.
Negoiță Dănăilă (1878, – 1953) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Negoiță Dănăilă (n. 17 aprilie 1878, Bucești, Ivești, Galați – d. 5 februarie 1953) a fost un chimist român, membru de onoare al Academiei Române.
A intrat în istoria chimiei ca fondator al școlii de chimie tehnologică din România și al învățământului superior de chimie industrială, prin înființarea în 1919 a Institutului de Chimie Industrială.
A urmat Școala primară în satul natal, Bucești, iar apoi Liceul Internat din Iași.
A absolvit Universitatea din Iași, Facultatea de Științe, secția fizică-chimie în 1902, plecând cu o bursă din fondurile „Casei școalelor” la Școala Politehnică din Charlottenburg – Berlin (1904-1908), unde a obținut în 1909 diploma de doctor a Universității Tehnice din Charlottenburg.
17 aprilie 1880 - În România este aprobată legea privind înfiinţarea băncii de scont şi emisiune – Banca Naţională a României, cu un capital de 12 000 000 lei.
Primul director a fost Teodor Mehedinţeanu, urmat apoi de Eugeniu Carada.
Banca Națională a României (Palatul Vechi, imagine de epocă) – foto: bnr.ro
La o jumătate de secol după apariţia primului proiect de înfiinţare a unei bănci naţionale, la 17/29 aprilie 1880, a fost publicată, în “Monitorul Oficial” nr. 90, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune.
Lua astfel fiinţă Banca Naţională a României, instituţie de credit, care deţinea privilegiul exclusiv de a emite bancnote.
Capitalul băncii era în întregime românesc şi aparţinea în proporţie de o treime statului şi două treimi particularilor.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
17 aprilie 1895 - S-a nascut la Giurgiu, poetul, prozatorul si traducatorul Ion Vinea (pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki).
Ion Vinea (1895 – 1964,) - foto: poeziile.com
Ion Vinea (pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, n. 17 aprilie 1895, Giurgiu – d. 6 iulie 1964, București), poet român în vecinătatea mișcării literare de avangardă.
Frecventează cursurile Facultăţii de Drept, mai întâi la Bucureşti, apoi la Iaşi, unde îşi ia diploma de licenţă.
Nu a profesat niciodată avocatura.
Încă din anii liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara şi Marcel Iancu, revista Simbol 1912, cu atitudine netă împotriva semănătorismului.
Conduce revista „Contimporanul” în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor modernişti şi avangardişti.
Alături de colaborarea scriitorilor români (Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca, Ion Barbu ş.a.), revista condusa de Vinea a găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos etc.), întreţinânâd o vastă corespondenţă cu membrii „comunităţii” avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate.
Faţă de creaţia sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-şi versurile în paginile diverselor publicaţii la care colabora, fără preocuparea de a şi le aduna într-un volum.
O va face totuşi în anul 1964, când la 26 iunie se dă „bun de tipar” volumului „Ora fântânilor” de către Editura pentru Literatură.
Ion Vinea, în vârstă de 79 de ani, nu îşi va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor.
Se stinge din viaţă câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie 1964.
17 aprilie 1896 - A murit, la Craiova, Traian Rafael Radu Demetrescu, poet, prozator si publicist. (n. 1866).
Traian Demetrescu, (1866 – 1896) - foto: ro.wikipedia.org
Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu pseudonimul literar Tradem, care semna ocazional și Traian Demetrescu-Tradem) (n. 3 noiembrie 1866, Craiova – d. 17 aprilie 1896) a fost un poet pre-simbolist.
Remarcat de Alexandru Macedonski pentru poezia Ploaie din senin din „Vocea Oltului” (1882), acesta îi prefațează și primul volum, Poesii (1885).
Va mai publica șase, cu titluri semnificative: Freamăte (1887), Amurg (1888), Cartea unei inimi (1890), Sensitive (1894), Acuarele (1896), și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum de note critice.
Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite la sfârșitul secolului trecut, anunță în poezie pe George Bacovia
În 1892 se îmbolnăvește de ftizie, boala agravându-i-se treptat.
Se întoarce, astfel, la Craiova, însă activitatea gazetărească îl acaparează până la a uita să-și mai îngrijească sănătatea.
În 1894, la Editura Librăriei H. Steinberg din București, i se tipărește volumul Sensitive, cu unele poezii preluate din volumele anterioare.
Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează, alături de C. Mille, la „Evenimentul literar”.
Încercând să-și îmbunătățească sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția.
În 1895 i se tipăresc, la Craiova, romanul Iubita in care transpar multe note autobiografice și volumul de proze (nuvele) Priveliști din viață, ultima lucrare pe care autorul a mai supravegheat-o, inaintea decesului sau.
17 aprilie 1897 - S-a născut Thornton Wilder, scriitor american, laureat al premiului Pulitzer pe anul 1926 (d. 1975)
Thornton Wilder (1897 – 1975) – foto: ro.wikipedia.org
Thornton Wilder (n. 17 aprilie 1897, Madison, Wisconsin – d. 7 decembrie 1975, Hamden, Connecticut) a fost un dramaturg și romancier american.
A câștigat de trei ori Premiul Pulitzer — pentru romanul The Bridge of San Luis Rey și pentru două piese de teatru Our Town și The Skin of Our Teeth și National Book Award (SUA) pentru romanul The Eighth Day.
17 aprilie 1901 - Statul român cedează Academiei Române colecţiile Bibliotecii Centrale din Bucureşti.
17 aprilie 1907 - In urma fuzionarii principalelor grupari conservatoare Petre P. Carp a devenit seful Partidului Conservator.
Petre P. Carp (1837 – 1919) – foto: ro.wikipedia.org
Petre P. Carp (n. 29 iunie 1837, Iași – d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași) a fost un politician român, membru marcant al Partidului Conservator.
17 aprilie 1917 - În cadrul administraţiei guberniale de zemstvă a Basarabiei, s-a format Comisiunea şcolară moldovenească pentru întocmirea unui plan de naţionalizare a învăţămîntului.
17 aprilie 1918 - S-a infiintat, la Paris, Comitetul National al Romanilor din Transilvania si Bucovina, sub presedintia lui Traian Vuia, apoi a dr. Ioan Cantacuzino; a militat pentru independenta Transilvaniei si unirea acesteia cu Romania (17/30).
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro; www.agerpres.ro
17 aprilie 1920 - Congresul Partidului Poporului din România, intrunit in zilele de 16-17 aprilie condus de Alexandru Averescu, aceptat fuzionarea cu gruparea lui Sergiu Niţă a Ligii Poporului din Basarabia, ceea ce a permis extinderea Partidului Poporului în Basarabia.
Noul partid a avut de înfruntat în Basarabia opoziţia Partidului Ţărănesc, cel mai popular partid din Basarabia la acel moment.
Trebuie menţionat că Congresul Partidului Poporului din România a fost constituit la 3 aprilie 1918 (16 aprilie 1918, stil nou) la Iaşi in România.
17 aprilie 1920 - S-a născut Stere Popescu, coreograf român (d. 1968).
Stere Popescu (1920 – 1968) – foto: twitter.com
Stere Popescu (n. 17 aprilie 1920, Galați, d. martie 1968, Londra, Marea Britanie) a fost un coregraf avangardist român.
A studiat baletul cu Floria Capsali.
În paralel a studiat și arhitectura. În anii 1940 a fost prim solist al Operei din București.
A publicat studii teoria dansului în Contemporanul și Luceafărul și poezii în Revista Fundațiilor Regale.
A fost căsătorit cu criticul de artă Sanda Agalides.
A rămas în Franța în noiembrie 1965 după participarea cu piesa lui Pierre Boulez „Ciocanul fără stăpân” la Festivalul de Dans de la Paris.
S-a sinucis la Londra în 1968.
17 aprilie 1924 - Au luat fiinta studiourile cinematografice Metro Goldwyn Mayer.
Metro-Goldwyn-Mayer Inc. sau MGM este o companie americană specializată în producția și distribuția de filme de cinema.
De asemenea se mai ocupă cu realizarea de programe pentru televiziune.
În aprilie 1924, Marcus Loew, deținătorul lanțului de cinematografe Loew’s Theaters, a fuzionat Metro Pictures, Goldwyn Pictures Corporation (deținut de Samuel Goldwyn) și Mayer Pictures pentru a crea Metro-Goldwyn-Mayer sub supravegherea lui Nicholas Schenck din New York.
Ocupând poziția de Vice-președinte și director de producție, Louis B. Mayer a avut practic ultimul cuvânt în tot ce era legat de MGM pentru următorii 27 de ani.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org si www.mgm.com
17 aprilie 1931 - La Calcutta, India a avut loc un accident aviatic, in urma caruia aviatorul Radu Beller a murit, iar principele G.V Bibescu a fost grav ranit.
17 aprilie 1937 - Apariția personajului de desene animate Daffy Duck.
17 aprilie 1941 - Iugoslavia a capitulat, in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în urma invaziei Germaniei naziste aliate cu forțele Italiei lui Mussolini.
17 aprilie 1942 - A murit Jean Baptiste Perrin, fizician francez, laureat al Premiul Nobel; (n. 1870).
Jean Baptiste Perrin, 1926 – foto: ro.wikipedia.org
Jean-Baptiste Perrin (n. 30 septembrie 1870, Lille – d. 17 aprilie 1942 New York) a fost un fizician francez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1926.
În 1895 a demonstrat că radiațiile catodice sunt alcătuite din particule cu sarcină negativă, care ulterior vor fi denumite electroni.
17 aprilie 1942 - Prizonierul francez de război, generalul Henri Giraud evadează din castelul închisoare Festung Königstein.
Henri Honoré Giraud (18 January 1879 – 11 March 1949) – foto: en.wikipedia.org
Fortăreața Königstein – foto: ro.wikipedia.org
Fortăreața Königstein este cea mai mare cetate din Europa, ea se află situată în Elbsandsteingebirge (Munții Elbei), deasupra localității Königstein (Sächsische Schweiz) pe malul stâng al Elbei în districtul Sächsische Schweiz din landul Sachsen.
Platoul stâncos care se ridică cu 240 de m deasupra Elbei, are o suprafață de 9,5 ha, fortăreața Königstein de pe platou are o vechime de peste 400 de ani, lungimea de 1 800 de m, cu ziduri construite din gresie, ce depășesc înălțimea de 42 m.
În zona centrală fortăreței se află o fântână adâncă de 152,5 m, fiind cea mai adâncă fântână din Saxonia și în Europa fiind pe locul doi.
17 aprilie 1945 - A murit Ion Pillat, poet si eseist, laureat al Premiului National pentru Literatura pe anul 1936, membru al Academiei Romane. (n. 1891).
Ion Pillat (1891 – 1945) - foto: ro.wikipedia.org
Ion Pillat (n. 31 martie 1891, București – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologist, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român.
Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului.
Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la “index”, evident din rațiuni strict politice.
Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse.
Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă
17 aprilie 1945 - A murit poetul si prozatorul Mircea Streinul; (n. 1910).
Mircea Streinul; (1910 – 1945) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Mircea Streinul; (n. 2 ianuarie 1910 in localitatea Cuciurul-Mare, din fostul judet Cernauti, azi in Ucraina – d. 17 aprilie 1945, Bucuresti) a fost un poet si prozator roman.
Urmeaza cursurile liceului „Aron Pumnul” din Cernauti, unde, impreuna cu alti trei colegi pasionati de literatura, scoate revista „Caietul celor patru”.
Continua cu studii de litere, filosofie, drept si teologie la Universitatea din Cernauti. impreuna cu Ion Rosea, Gh. Antonovici, George Drumur, Neculai Pavel si multi alti aderenti ulteriori, infiinteaza in 1931 gruparea „Iconar”, la Cernauti.
Cu colaborarea lui Iulian Vesper gruparea isi infiinteaza in 1933 si o editura proprie.
Mircea Streinul debuteaza in bucovineana Junimea literara cu un fragment de roman in nr. 5-8 din 1929; in presa bucuresteana debuteaza la 1 noiembrie 1930 cu un poem in revista Capricorn a lui G. Calinescu.
Apare primul sau volum de poeme: Carte de iconar (1933).
Are o intensa activitatea gazetareasca.
A fost redactor la Glasul Bucovinei, Argonaut, Iconar, Fisier, Buna Vestire, Suceava.
A colaborat si la Gindirea, Viata Romaneasca, Vremea, Curentul, Revista Fundatiilor Regale.
Pentru poemele din volumul „Itinerar cu anexe in vis” ia in 1934 premiul de poezie al Societatii Scriitorilor Romani, al carei vicepresedinte va deveni.
S-a apropiat de miscarea legionara, propunind in 1937 chiar notiunea de „poezie legionara” (mistica, thanatica, ascetica, anti-confesiva, panteista, preocupata de temele sacrificiului, adoratiei, invierii, si guvernata de o viziune cosmica).
Din 1938 activitatea lui poetica se incheie si incepe seria volumelor de proza, din care se disting romanele: Ion Aluion (1938; premiul JL Al. Bratescu-Voinesti” pe 1939), Drama casei Timoteu (1941), Pravalia diavolului (1942), Baieti de fata (1944).
A fost ost redactor la ziarul Buna Vestire din Bucureşti (oficiosul Mişcării Legionare).
A tradus un număr însemnat din operele reprezentative ale scriitorilor universali ai timpului: Diseară se improvizează de Pirandello (teatru); George Trakl – Opere; Motanul de August Hinrich (comedie în trei acte; Războiul opiului de Hans Jany Rudi Brungraber (roman); Doamna cu garoafe de J.A. Groman (roman); Orpheu de Gluck.
A decedat în condiţii misterioase după invazia bolşevică, la data de 17 Aprilie 1945, în Bucureşti.
17 aprilie 1946 - Siria a obținut independența sa față de ocupația franceză.
Siria – foto: ro.wikipedia.org
Siria, oficial Republica Arabă Siriană, este o țară din Asia de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak la est, Iordania la sud și Israel în sud-vest.
Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate continuu.
Siria este situată în regiunea supranumită “Cornul Abundenței“, care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt.
La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani.
Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul de jure al statului și asupra a mai puțin de 60% din populație.
Drapelul Siriei – foto: ro.wikipedia.org
Imnul național: “Homat el Diyar”
“Gardieni Terenului”
O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeani și turci.
Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeanii, șiiții, salafiții și iazigii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria
17 aprilie 1947 - S-a infiintat Filarmonica de Stat “Oltenia”, din Craiova.
17 aprilie 1954 - A fost executat în închisoarea Jilava, după un simulacru de proces pus la cale de liderul comunist Gheorghiu Dej si camarila sa, Lucretiu Pătrascanu, unul din liderii PCR, participant de seamă la înfăptuirea actului de la 23 august 1944, jurist, sociolog și publicist, profesor la Universitatea Bucuresti, ministru al Justiției între 1944 – 1948.
Lucrețiu Pătrășcanu (1900 – 1954) – foto: historia.ro
Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist.
Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București.
Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România.
A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944.
Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
17 aprilie 1955 - S-a născut cântăreaţa de muzică uşoară, compozitoarea și profesoara de canto, Angela Ciochină.
Angela Ciochină (n. 17 aprilie 1955, comuna Urecheni, județul Neamț – d. 7 iulie 2015, București) a fost o solistă vocală, compozitoare și profesoară de canto.
Angela Ciochină a fost fată de preot și a absolvit conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1974-78) fiind colegă de generație cu regretata Mihaela Runceanu.
A studiat cu profesorii Petre Brâncuși (teoria muzicii), Victor Giuleanu (teorie și solfegii) și Carmen Petra-Basacopol.
Imediat după terminarea facultății a fost angajată la Ansamblul „Doina” al Armatei.
A întreprins turnee în țară cu Ansamblul artistic al UTC (1975-81) și cu Ansamblul „Doina” al Armatei (1978-81).
De asemenea a concertat și în străinătate în țări precum Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia și Turcia.
A lansat câteva șlagăre de mare succes cum ar fi: „Ești numai tu” (repertoriu internațional), „Odată cu cîntecul” (George Grigoriu), „Am vrut” (Dan Stoian), „Salcâmul de pe strada mea” (Cornel Fugaru), „Un copil” (Jolt Kerestely), „Marea mea” (Horia Moculescu), „Salcia” (Muzica: Horia Moculescu. Piesa i-a fost încredințată Angelei după plecarea din țară a Mihaelei Mihai).
Un mare succes al carierei sale a fost albumul „Drumuri paralele” (Electrecord, 1985) cu piese compuse de Victor Socaciu.
S-a retras din muzică la sfârșitul anilor’80.
Angela Ciochină a fost și o apreciată profesoară de canto.
În 2007, după decesul tatălui ei, Angela Ciochină s-a reîntors în comuna natală Urecheni din județul Neamț.
Ea suferea de ciroză hepatică și a fost găsită moartă în locuința sa în dimineața zilei de marți 7 iulie 2015.
17 aprilie 1961 - Un grup de refugiați cubanezi pregătiți de CIA au debarcat în Golful Porcilor cu scopul de a-l înlătura pe Fidel Castro de la putere.
“Invazia din Golful Porcilor (17 – 20 aprilie 1961)” – Contraatac de Forțele Armate Revoluționare Cubaneze lângă Plaja Porcilor, 19 aprilie 1961 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Invazia din Golful Porcilor (cunoscută și sub numele La Batalla de Girón sau Playa Girón din Cuba) a fost o tentativă eșuată a guvernului american de a răsturna regimul comunist cubanez.
Conflictul fusese planificat de președintele american Dwight Eisenhower și a avut loc în perioada 17 – 19 aprilie 1961 sub mandatul lui John Fitzgerald Kennedy.
Invazia a fost inițiată prin operațiunea Puma, o succesiune de raiduri aeriene îndreptate împotriva forțelor lui Fidel Castro, având drept scop asigurarea superiorității aeriene a exilaților cubanezi care desfășurau atacul, în colaborare directă cu membri ai CIA.
Lipsa unei implicări substanțiale din partea americanilor a condus la eșecul operațiunii.
Conflictul s-a soldat cu un număr mare de victime.
Din partea americanilor, patru piloți de aviație și-au pierdut viața.
Din rândul exilaților, 68 au fost uciși, dar cel mai mare număr de victime a fost din partea apărătorilor cubanezi.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
17 aprilie 1963 - Compania Ford a lansat modelul Mustang.
17 aprilie 1964 - Geraldine Mock a devenit prima femeie din lume care a zburat singura in jurul lumii.
Geraldine “Jerrie” Fredritz Mock (November 22, 1925 – September 30, 2014) – foto: airfactsjournal.com
17 aprilie 1964 - Compania Ford lanseza la Targul Mondial de la New York celebrul Ford Mustang.
1964 Ford Mustang Debuts – foto: automobilemag.com
17 aprilie 1964 - A murit marele actor roman George Vraca. (n. 1896).
George Vraca (1896 – 1964) - foto: ro.wikipedia.org
George Vraca (n. 25 noiembrie 1896, București – d. 17 aprilie 1964, București) a fost un renumit actor român, unul dintre numele mari ale scenei românești. A absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică.
S-a remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern, universal și național (Hamlet, Visul unei nopți de vară, Cum vă place, Neguțătorul din Veneția, Macbeth, Richard al III-lea de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O’Neil, Vlaicu-Vodă de Alexandru Davilla, Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri etc.).
Interpretările lui George Vraca excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară.
A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice.
Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul Tudor.
Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și Luceafărul.
Prin Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne.
„Viața lui de actor n-a cunoscut șovăieli și pauze: avea în el pregătită puterea de afirmare întreagă și conturul unei medalii, care zăcută mii de timpuri în piatră, iese la lumină cu strălucirea ei de început. Talent interior și de tenacitate metalică, Vraca era gata făurit și complet, când a intrat din culise în spectacol. ”
— Tudor Arghezi
17 aprilie 1969 - Urmare a invaziei unor tari din Pactul de la Varsovia in Cehoslovacia, Alexander Dubček, parintele “Primaverii de la Praga”, a fost inlocuit la ordinul Moscovei din functia de prim–secretar al CC al PC din Cehoslovacia de catre Gustav Husak.
Alexander Dubček (1921 – 1992) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Alexander Dubček (27 noiembrie, 1921 – 7 noiembrie, 1992) a fost un politician slovac și lider, pentru scurtă vreme, al Cehoslovaciei (1968-1969), cunoscut pentru încercarea sa de a reforma regimul comunist (primăvara de la Praga).
17 aprilie 1969 - Shirhan Sirhan este condamnat pentru asasinarea lui Robert F. Kennedy.
Sirhan Bishara Sirhan - foto: en.wikipedia.org
Sirhan Sirhan s-a nascut in 1944 in Ierusalim intr-o familie de crestini maroniti, dar el si-a schimbat religia.
Familia sa a sosit in California cu viza de refugiati.
În seara de 5 iunie Sirhan l-a asasinat pe Robert Francis Kennedy in timp ce acesta participa la o intrunire electorala, motivandu-si crima pe faptul ca acesta si-ar fi declarat sustinerea pentru Israel in timpul razboilui de sase zile din iunie 1967.
Sirhan a fost declarat vinovat pe 17 aprilie 1969 si condamnat la moarte 6 zile mai tarziu.
Pedeapsa i-a fost comutata la inchisoare pe viata in anul 1972 si este in prezent detinut in inchisoarea de stat Corcoran.
A depus 14 cereri succesive de eliberare conditionata, dar fara succes.
17 aprilie 1970 - Naveta spațiala Apollo 13 a revenit pe Pământ, dupa o misiune dramatică, care a ținut lumea cu sufletul la gură.
17 aprilie 1970: Echipajul de pe Nava spațială Apollo 13, care a suportat un eșec, s-a întors pe Terra în siguranță – foto: ro.wikipedia.org
17 aprilie 1971 - A murit Nicu Stănescu, violonist, dirijor și compozitor (n. 1903).
17-18 aprilie 1974 – A avut loc vizita lui Nicolae Ceaușescu în Polonia (Varșovia) unde a participat la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varșovia.
19 aprilie 1974. Vizita lui Nicolae Ceaușescu în Polonia – foto preluat de pe www.comunismulinromania.ro
17 aprilie 1975 - Războiul Civil Cambodgian (11 martie 1967 – 17 aprilie 1975) s-a încheiat cu victoria khmerilor roșii.
Aceștia au preluat puterea la Phnom Penh, instituind cel mai cumplit regim de teroare din sec. XX, care a plasat Cambodgia în umbra istoriei contemporane.
Cranii de khmeri, victime ale Khmerilor Roșii – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Războiul Civil Cambodgian a fost un conflict între forțele Partidului Comunist din Kampuchia (denumit și Khmerii Roșii) și aliații lor din Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord) și Viet Cong împotriva forțelor guvernamentale din Cambodgia (după octombrie 1970, Republica Khmerilor), susținută de Statele Unite și de Republica Vietnam (Vietnamul de Sud).
Luptele au fost exacerbate de influența și acțiunile aliaților din cele două părți în conflict.
Armata Populară a Vietnamului (Armata Nord-Vietnameză) s-a implicat pentru a-și apăra zonele de bază și sanctuarele din estul Cambodgiei, fără de care ar fi fost în dificultate în războiul său împotriva Vietnamului de Sud. SUA avea motivația necesității de a câștiga timp pentru a se retrage din Asia de Sud-Est și de a-și proteja aliatul, regimul sud-vietnamez.
Forțele americane și cele sud- și nord-vietnameze au participat direct la lupte în diferite momente de timp.
Guvernul central a fost ajutat în principal de bombardamentele americane masive și prin ajutoare financiare.
După cinci ani de lupte dure soldate cu numeroase victime, cu distrugerea economiei, cu înfometarea populației, cu atrocități uriașe, guvernul republican a fost învins la 17 aprilie 1975 când Khmerii Roșii victorioși au proclamat Kampuchea Democrată.
Acest conflict, deși în principal un război civil local, a fost considerat a face parte din Războiul din Vietnam (1959–1975) în care erau implicate Regatul Laos, Vietnamul de Sud și Vietnamul de Nord.
Războiul civil a dus la Genocidul Cambodgian, unul dintre cele mai sângeroase din istorie.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
17-19 aprilie 1975 – A avut loc vizita oficială prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în Tunisia.
17-20 aprilie 1982 – A avut loc vizita oficială de prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în RPD Coreeană.
17-19 aprilie 1988 – A avut loc vizita oficială de prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în RS Vietnam.
17 aprilie 1982 - Patriația Constituției canadiene in Ottawa prin Proclamația Reginei Elisabeta a II-a, care domină și Canada.
17 aprilie 1985 - A murit Dumitru Ion Suchianu, sociolog, eseist, jurist, istoric, critic literar și critic de film român. (n. 2 septembrie 1895).
Dumitru Ion Suchianu (1895 – 1985) – foto: altmarius.ning.com
17 aprilie 1986 - Războiul de trei sute și treizeci de ani dintre Olanda și Insulele Scilly s’a terminat.
17 aprilie 1990 - A murit Paul Gh. Dimo, inginer, specialist în domeniul electricității (n. 1905).
17 aprilie 1990 - A fost înregistrată oficial prima candidatură pentru funcţia de preşedinte al României: Ion Iliescu, propus de Frontul Salvării Naţionale (FSN).
Depunerea jurământului (dupa alegerile din 20 mai 1990) de către președintele României, Ion Iliescu. În stânga imaginii este Dan Marțian, președintele Camerei Deputaților, iar în dreapta Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului
foto: Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES
17 aprilie 1991 - Delegației Parlamentului României i s-a acordat statutul de delegație asociată la Adunarea Atlanticului de Nord (din 14 noiembrie 1998, AAN și-a schimbat numele în Adunarea Parlamentară a NATO.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
17 aprilie 1992 - Conventia Democrata Romană a organizat în Piaţa Revoluţiei din Bucuresti un miting de protest faţă de decizia Senatului de a nu admite observatori naţionali la alegerile prezidenţiale şi parlamentare.
17 aprilie 1996 - Este inaugurat oficial la Cernavoda, primul reactor al Centralei nucleare electrice.
Centrala Nucleară de la Cernavodă - foto: mediafax
Au participat presedintele Ion Iliescu si primul ministru canadian, Jean Chretien. In prezent funcționează unitățile I și II, care e produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării.
Planul inițial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcția a cinci unități.
Unitatea I are o putere electrică instalată de 706 mw și produce anual circa 5 TWh.
Unitatea II a fost pornită pe 6 mai 2007 , conectată la sistemul energetic national pe 7 august și funcționează la parametri normali din luna septembrie 2007.
17 aprilie 1998 - Începe să emită, la Iaşi, primul post de radio al Bisericii Ortodoxe Române, Radio Trinitas.
Radio Trinitas – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Având studioul la Mănăstirea Golia din Iaşi, Radio Trinitas a făcut parte din Institutului Cultural-Misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, până la data de 27 octombrie 2007.
De la acea dată Radio Trinitas este parte componentă a Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române, odată cu inaugurarea studioului de emisie Radio Trinitas Bucureşti, din Palatul Patriarhiei.
În prezent Radio Trinitas are patru studiouri, la Iaşi, Bucureşti, Craiova şi Sibiu. NOTĂ:
Membrii CNA au aprobat, la 6.II.2014, solicitarea Patriarhiei Române de a acorda o licenţă naţională Radio Trinitas, prin reunirea celor 51 de staţii locale pe care le deţine în prezent.
cititi mai mult pe basilica.ro
17 aprilie 2003 - Preşedintele Romaniei, Ion Iliescu şi premierul Adrian Nastase, au asistat la Atena la ceremonia semnării tratatelor de aderare la Uniunea Europeană a celor zece state invitate să devină membre UE începând cu 1 ianuarie 2004.
17 aprilie 2005 - A intrat oficial în funcţiune Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU) 112. 112 este numărul unic pentru apeluri de urgenţă disponibil la nivelul întregii ţări, care este gratuit şi care poate fi apelat din toate reţelele de telefonie fixă sau mobilă.
Cetăţenii României aflaţi în situaţii de urgenţă pot suna la 112, non stop, pentru a solicita asistenţa serviciilor specializate de intervenţie (ambulanţă, SMURD, poliţie, pompieri, jandarmi), informează site-ul https://www.sts.ro/.
La 17 aprilie 2005 a intrat oficial în funcţiune Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă (SNUAU) 112, instituit prin Ordinul nr. 112 din 13 aprilie 2005 al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei.
În conţinutul Ordinului se arată că se introduce în România numărul 112 ca număr unic pentru apeluri de urgenţă în reţelele publice de telefonie, iar sistemul se dă în funcţiune începând cu data de 17 aprilie 2005, ora 00.00.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
17 aprilie 2006 - A murit Mihail-Constantin Eremia, profesor universitar la Facultatea de Drept din Universitatea București (n. 1956)
Mihail-Constantin Eremia (n. 11 noiembrie 1956, orașul Giurgiu; d. 17 aprilie 2006, București) a fost un jurist român, care a lucrat ca profesor universitar la Catedra de Drept Public a Facultății de Drept din Universitatea București și Adjunct al Avocatului Poporului între anii 2005-2006.
17 aprilie 2007 - A decedat popularul solist de muzica usoara roman Gil Dobrica; (n. 1946)
Gil Dobrică (1946 – 2007)
Gil Dobrică (n. 14 februarie 1946, com. Dăbuleni; d. 17 aprilie 2007, Craiova) A fost un solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România.
A avut în repertoriu melodii proprii și preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui admirator declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată “Country roads” (“Drumuri de țară” – modificată în “Hai acasă“) a devenit cea mai cunoscută melodie din cariera lui Gil Dobrică.
17 aprilie 2010 - A murit Alexandru Neagu, fotbalist român.
Alexandru Neagu (1948 – 2010) – foto: romaniansoccer.ro
Alexandru Neagu (n. 19 iulie 1948, București d. 17 aprilie 2010) a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970.
A jucat pentru o singura echipa, Rapid, chiar şi cînd giuleştenii evoluau în divizia B.
Cînd Rapid a retrogradat, în 1974, Neagu ar fi putut pleca la o altă formaţie, dar nu a făcut-o.
Fosta mare glorie a Rapidului avea toate calităţile necesare unui adevărat atacant: detentă, şut puternic, plasament şi simţ de anticipaţie.
Sandu Neagu a făcut parte din echipa care a cucerit primul titlu (sezonul 1966/1967) şi are în palmares două Cupe ale Romaniei (1972 şi 1975).
17 aprilie 2011 - Tineri, revoluționari, studenți, patrioți, intelectuali, români, s-au unit sub un singur blazon pentru reîntregirea neamului românesc, “Acțiunea 2012“.
Din 2011 până acum am făcut sute de acțiuni, de la graffitiul de pe marginea drumului până la marșul de 1300 de km cunoscut ca și “Marșul Centenarului”
De la pliantul dat la gura de metrou până la grupul interparlamentar “Prietenii Unirii”.
De la tânărul din dreapta Prutului care a descoperit Basarabia alături de noi până la cei 100.000 de români basarabeni care au și-au Cunoscut Țara.
Acțiunea 2012 e familia, casa și frontul nostru care se va sfârși când se va face una cu pământul și hotarul de la Prut.
Poți afla mai multe despre noi din filmul “Unioniștii”
Platforma Unionistă Acţiunea 2012 – foto preluat de pe 10tv.md
Platforma Unionistă Acţiunea 2012 este coaliția organizațiilor civice din România, Republica Moldova și Diaspora care susţin prin acțiuni și inițiative constante unirea celor două state românești.
Constituită pe 17 aprilie 2011, Platforma Unionistă Acţiunea 2012 a organizat până în prezent sute de manifestări publice de informare şi sensibilizare a opiniei publice şi a factorilor decizionali din România şi Republica Moldova, precum şi a comunităţii internaţionale, cu privire la necesitatea realizării unităţii naţionale.
Astfel, rezultatele sondajelor de opinie efectuate în ultimii doi ani indică faptul că o majoritate covârşitoare a populaţiei din România susţine Unirea cu Republica Moldova, iar în Republica Moldova, numărul celor care văd Unirea ca opţiune reală este în continuă creştere.
cititi mai mult pe actiunea2012.ro
17 aprilie 2013 - A murit Paul Dan Cristea, academician, profesor roman la Universitatea Politehnica Bucuresti (n. 1983).
Paul Dan Cristea (1941 – 2013) – foto: revista-hipocrate.ro
Paul Dan Cristea (n. 13 februarie, 1941, București – d. 17 aprilie, 2013) a fost un inginer electonist și fizician român, membru corespondent (din 2006) al Academiei Române.
17 aprilie 2014 - A decedat marele scriitor columbian Gabriel García Márquez, laureat Nobel (n. 1927).
Gabriel García Márquez (1927 – 2014) – foto: ro.wikipedia.org
Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia – d. 17 aprilie 2014, Ciudad de México, Mexic) a fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent.
Este cunoscut de către prieteni drept Gabo.
Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).
Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.
17 aprilie 2014 - A fost anunțată descoperirea primei exoplanete cu o dimeniune asemănătoare Terrei și care se află în zona locuibilă a stelei sale.
Exoplaneta, denumită Kepler-186f, este situată la 580 de ani-lumină de Pământ.
Kepler-186f – concepție artistică, (17 aprilie 2014) – foto preluat de pe /ro.wikipedia.org-
Kepler-186f este prima planetă de dimensiunea Pământului aflată în zona locuibilă circumstelară a altui sistem planetar, descoperită cu ajutorul telescopului spațial Kepler.
Sistemul planetar Kepler-186, aflat la aproximativ 500 de ani lumină de Pământ, în constelația Cygnus (Lebăda), este format dintr-o stea pitică roșie și cinci planete: Kepler-186b, Kepler-186c, Kepler-186d, Kepler-186e și Kepler-186f. Descoperirea planetei Kepler-186f a fost anunțată de NASA în data de 17 aprilie 2014.
cititi mmai mult pe en.wikipedia.org
17 aprilie 2019 - Oamenii de știință anunță descoperirea unor ioni de hidrură de heliu, despre care se crede că este primul compus care s-a format în univers, în nebuloasa planetară NGC 7027.
17 aprilie 2021 - Au avut loc funeraliile prințului Philip, soțul reginei Elisabeta a II-a.
La sujba de înmormântare de la Capela St George au participat doar 30 de persoane din cauza restricțiilor legate de pandemia de COVID-19.
Prințul Filip, Duce de Edinburgh (n. 10 iunie 1921, Corfu, Apokentromeni Dioikisi Peloponnisou, Dytikis Elladas kai Ioniou(d), Grecia – d. 9 aprilie 2021, Windsor and Maidenhead, Anglia, Regatul Unit) a fost membru al familiei regale britanice și soțul reginei Elisabeta a II-a, cu titlul de prinț consort.
S-a născut în Grecia, din care familia sa a fost exilată de când era copil.
După ce a fost educat în Franța, Germania și Regatul Unit, în 1939, la vârsta de 18 ani, Filip a intrat în Marina Regală britanică.
Din iulie 1939, a început să corespondeze cu prințesa Elisabeta, care avea atunci 13 ani, și pe care o întâlnise pentru prima dată în 1934.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a slujit cu distincție în Mediterana și Pacific.
După război, regele George al VI-lea i-a acordat lui Filip permisiunea să se căsătorească cu Elisabeta, întâia sa născută.
Înainte de anunțul oficial al logodnei lor, în iulie 1947, Filip și-a abandonat titlurile grecești și daneze, a devenit un supus britanic naturalizat și a adoptat numele de familie, „tradus” în engleză, al bunicilor materni, Mountbatten.
S-a căsătorit cu Elisabeta la 20 noiembrie 1947.
Chiar înainte de nuntă, i s-au acordat titlurile de duce de Edinburgh, conte de Merioneth și baron Greenwich, cu calificativul Alteța Sa Regală.
Filip a părăsit serviciul militar activ când soția sa a devenit regină (1952), după ce ajunsese la gradul de comandant.
A primit titlul de principe în 1957.
Filip și Elisabeta au avut împreună patru copii: Charles, Prinț de Wales, actualul rege Charles al III-lea, Prințesa Anne a Marii Britanii, Andrew, Duce de York și Edward, Conte de Wessex.
Printr-un ordin britanic în consiliu, emis în 1960, descendenții cuplului care nu poartă titluri regale pot folosi numele de familie Mountbatten-Windsor, care a fost folosit și de unii membri ai familiei regale care dețin titluri, precum Anne, Andrew și Edward.
Un împătimit al sportului, a ajutat la dezvoltarea probei sportive de conducere a trăsurilor.
A fost patron, președinte sau membru a peste 780 de organizații și președinte al „The Duke of Edinburgh’s Award,” un program de auto-perfecționare pentru tineri cu vârste cuprinse între 14 și 24 de ani.
A fost cel mai în vârstă membru de sex masculin din istoria familiei regale britanice.
S-a retras din funcțiile sale regale la 2 august 2017, la 96 de ani, după ce a încheiat 22.220 misiuni solo, din 1952.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
17 aprilie 2020 - La ordinea zilei