Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu († 44 d.Hr.)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu († 44 d.Hr.)
Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu, era din Betsaida Galileii, dintr-o familie de pescari și a fost frate cu Sf. Apostol Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu.
A fost unul din Cei Doisprezece Apostoli, chemat de Domnul la ucenicie „de la vânarea peștilor”.
A fost supranumit Iacob cel Mare, spre a-l deosebi de Apostolul Iacov (fiul lui Alfeu) și de Apostolul cu același nume dintre Cei Șaptezeci, Sf. Iacov cel Drept (primul Episcop al Ierusalimului) supranumit Iacov cel Mic sau Iacov Fratele Domnului.
Sf. Iacob al lui Zevedeu este primul mucenic dintre Cei 12 Apostoli, fiind ucis în anul 44, la ordinul lui Irod Agripa (Fapte 12-1;2).
Şi în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă.
Şi a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan.
Biserica îl pomenește pe Iacob al lui Zevedeu la 30 aprilie și la 30 iunie (împreună cu ceilalți Apostoli).
Sfântul Iacob cel Bătrân (c. 1612–1613) de Peter Paul Rubens – foto preluat de pe en.wikipedia.org
La chemarea Domnului, cei doi frați au lăsat mrejele de pescari și pe tatăl lor și L-au urmat pe Hristos.
Ei știau, ca foști ucenici ai Botezătorului, că Iisus este Mesia-Hristos și credeau în El, luând aminte la învățăturile ce ieșeau în preacurata gura Lui și fiind martori la minunile făcute de El.
Şi atât îi iubea Domnul, încât unuia i-a dat spre rezemare pieptul Său, iar celuilalt i-a făgăduit paharul pe care El Însuși l-a băut.
Însă și ei atât L-au iubit pe Domnul și atâta râvna au arătat față de Dânsul, încât și foc din cer au voit să pogoare peste cei ce nu credeau în El.
Pe acești doi frați și pe Petru, nicidecum nu-i lăsa Mântuitorul fără să le descopere mai mult decât celorlalți Apostoli dumnezeieștile Lui taine, precum s-a petrecut pe Tabor, când a voit să-și arate slava dumnezeirii Sale, iar, mai târziu, în Ghetsimani, când le-a descoperit, tot lor trei, taina cea adâncă a Crucii și a smereniei Sale.
Sfântul Iacob cel Bătrân, pictat de Rembrandt în 1661. Este înfățișat îmbrăcat ca un pelerin, cu o scoică pe umăr, iar lângă el toiagul și pălăria de pelerin – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Tradiția mărturisește că, după patima cea de bunăvoie, după Învierea și Înălțarea Domnului la cer, după primirea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacov a fost în Spania și în alte părți și, acolo, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu și că s-a întors la Ierusalim, învățând cu toată îndrăzneala că Iisus este adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii.
Aceasta văzând-o, păgânii s-au pornit cu mânie mare și au îndemnat pe Irod Agripa (41 – 44) să ridice prigoană asupra Bisericii lui Hristos, iar pe Iacov să-l ucidă.
Deci, Irod a pus mâna pe câțiva din fruntașii Bisericii, ca să-i piardă și a ucis pe Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia, iar pe Petru l-au închis în temniță.
Martiriul Sf. Iacob (Albrecht Dürer) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Şi, spune tradiția, că, după tăiere, ucenicii Sfântului Iacob, luând trupul învățătorului lor, după dumnezeiască povățuire, l-au dus în Spania, unde și până acum, la mormântul lui de la Compostella, săvârșesc minuni, întru slava lui Iisus Hristos Dumnezeu, Cel ce este slăvit împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, de toată făptura, în veci.
Imnografie
Tropar (Glas 8)
Ca un ostaș al Domnului te-ai numărat în ceata apostolilor și dimpreună cu fratele tău, Iacove, te-ai ținut din toată inima aproape de Mântuitorul. Întrarmat cu puterea Duhului fiind, pe Acesta tuturor L-ai propovăduit și de sabie te-ai săvârșit, pentru care-ți și cântăm ție acestea.
Tropar (Glas 3)
Fost-ai apostol ales al lui Hristos și singur frate al preaiubitului Teolog. Prealăudate Iacove, cere pentru noi cei ce-ți cântăm ție iertarea păcatelor noastre și mare milă.
Tropar, (Glas 3)
Apostole Sfinte Iacove, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Condac (Glas 2)
Glas dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea tatălui tău o ai trecut cu vederea și ai alergat la Hristos, Iacove, cu fratele tău, mărite, cu care împreună te-ai învrednicit a vedea dumnezeiasca schimbare la față a Domnului.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că Sf. Ap. Iacov, fiul lui Zevedeu se zugrăvește ca un tânăr cu un început de barbă.
Poartă în mână un sul (o hârtie) înfășurat(ă), ca propovăduitor al Evangheliei.
Mai este zugrăvit în ceata apostolilor și în mai multe imagini reprezentând scene din viața lui Hristos (la Schimbarea la Față, în grădina Ghetsimani etc.)
cititi mai mult despre Apostolul Iacov, fiul lui Zevedeu si pe: doxologia.ro; ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Viața Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu
Apostolul Iacob al lui Zevedeu († 44 d.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu și fratele Sfântului Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. Și era unul din cei doisprezece apostoli, care, împreună cu fratele său, lăsându-și corabia, pe tatăl său și mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască și Îi urmă pretutindeni, luând aminte la învățăturile ce ieșeau din Preacurata Lui gură și vedea minunile ce se făceau de El. Pe acești doi frați apostoli i-a iubit Domnul atât de mult, încât unuia dintre ei i-a dat pieptul Său spre rezemare, iar acestuia i-a făgăduit paharul Său, pe care l-a băut pe Cruce. Însă și ei au iubit atât de mult pe Domnul lor și atâta râvnă au arătat după El, încât au voit să pogoare foc din cer, asupra celor ce nu credeau în Hristos, ca să-i piardă. Și ar fi făcut aceasta, dacă nu i-ar fi oprit îndelungrăbdătorul Hristos.
Pe acești amândoi frați, Iacob și Ioan și pe Sfântul Apostol Petru nicidecum nu-i lăsa Domnul fără să le spună ceva; și mai ales le descoperea lor mai mult decât celorlalți, dumnezeieștile Lui taine, precum pe Tabor, când, vrând să-Și arate slava dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob și pe Ioan. Iar după patima cea de bunăvoie și după Învierea și Înălțarea Domnului nostru și după primirea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacob s-a dus în Spania și în alte părți, propovăduind Cuvântul lui Dumnezeu și s-a întors iarăși în Ierusalim. Și a fost iudeilor înfricoșător ca un tunet, pentru că, neîndoindu-se, învăța cu toată îndrăzneala despre Iisus Hristos, cum că El este adevăratul Mesia, Mântuitorul lumii. Și biruia pe farisei și pe învățătorii Legii din dumnezeieștile Scripturi, mustrând și ocărind împietrirea inimii și necredința acelora. Iar ei, neputând să stea împotriva cuvintelor lui cele nebiruite, a momit cu aur contra lui pe un oarecare filozof vrăjitor, anume Ermoghen, ca să aibă înfruntare cu Iacob și să-i rușineze învățătura lui.
Vrăjitorul, fiind mândru și nevoind să vorbească singur cu Iacob, a trimis pe ucenicul său, care se numea Filit, zicând: „Nu numai pe mine singur, dar nici pe ucenicul meu nu va putea Iacob să-l biruiască în înțelepciune”. Dar Filit, vorbind cu Sfântul Iacob, n-a putut să se împotrivească înțelepciunii Sfântului Duh, care era în apostol; ci a tăcut ca un mut și nu și-a deschis gura spre împotrivire. Și, cunoscând adevărul, s-a umilit, și întorcându-se la vrăjitor, învățătorul său i-a spus că este nebiruită învățătura lui Iacob, pe care o întărește și cu minuni, sfătuind pe învățător, ca, lăsându-și dăscălia sa, să binevoiască să fie ucenic al lui Iacob. Iar tiranul Ermoghen, cu vrăjile sale, a chemat pe diavoli și le-a poruncit, ca să țină pe Filit în loc, ca pe un legat, ca să nu se poată mișca câtuși de puțin și i-a zis: „Voi vedea de te va izbăvi Iacob acela”. Iar Filit a trimis pe un oarecare în taină la apostol, înștiințându-l despre legarea sa de la diavol, prin vrăjile lui Ermoghen. Iar apostolul a trimis la el mahrama sa, poruncindu-i, ca, luîndu-o, să zică cuvintele acestea: Domnul dezleagă pe cei ferecați în obezi, Domnul ridică pe cei surpați. Zicând acestea Filit, îndată s-a liberat din legarea cea nevăzută, iar diavolii, prin mahrama apostolului înfricoșându-se de puterea cuvintelor celor grăite, au lăsat pe Filit, care, batjocorind pe Ermoghen, a alergat la Sfântul Iacob și, învățând dreapta credință, s-a botezat.
Ermoghen, umplându-se de mânie și ură, a jurat pe diavolii ce-i slujeau, ca pe Iacob și pe Filit legați să-i aducă la dânsul. Dar după ce s-au apropiat diavolii de casă în care era Sfântul Iacob cu Filit, îndată Îngerul Domnului, prin porunca lui Dumnezeu, a prins pe diavolii aceia și, legându-i cu nevăzute legături, îi muncea. Iar diavolii cei nevăzuți, minunându-se de puterea lui Dumnezeu, strigau în auzul tuturor, zicând: „Iacobe, Apostole al lui Hristos, fii milostiv nouă, pentru că noi cu porunca lui Ermoghen am venit să te legăm pe tine și pe Filit; dar iată, acum suntem tare legați și cumplit munciți!”. Iar Sfântul Iacob a zis: „Îngerul lui Dumnezeu cel ce v-a legat pe voi, acela să vă dezlege și, ducându-vă, aduceți aici la mine pe Ermoghen, fără de nici o vătămare”. Și îndată diavolii fiind dezlegați, au alergat la Ermoghen și apucându-l, într-o clipeală a ochiului, l-au legat și l-au dus înaintea apostolului, rugind pe apostol ca să-i libereze și să izbândească asupra lui Ermoghen. Iar apostolul a întrebat pe diavoli pentru ce n-au legat pe Filit, precum le-a fost lor porunca de la Ermoghen. Răspuns-au diavolii: „Noi nici muștele din casa ta nu putem să le mișcăm”.
Deci, a zis apostolul către Filit: ”Domnul nostru ne-a poruncit să răsplătim bune pentru rele; deci, dezleagă pe Ermoghen și-l fă slobod de diavoli”. Și a fost așa, iar apostolul a zis către Ermoghen cel dezlegat din legăturile diavolilor: „Domnul nostru nu voiește ca să aibă slugi fără voie, slujindu-i de nevoie, ci de voia cea bună. Deci, tu du-te oriunde voiești”. Și a zis Ermoghen: „Dacă voi ieși din casa ta, îndată mă vor ucide diavolii, pentru că știu cât de cumplită este mânia lor și nu-mi este cu putință să mă izbăvesc de dânșii, dacă nu mă vei apăra tu”. Atunci apostolul i-a dat în mâini toiagul său, pe care-l purta la drum. Iar Ermoghen, mergând cu toiagul acela la casa sa, nici o supărare sau frică n-a avut de la diavoli. Și, cunoscând puterea lui Hristos și neputința diavolească văzând-o, a adunat toate cărțile vrăjitoriei sale și le-a dus la Sfântul Iacob și, căzând la picioarele lui, striga: „Robule al lui Dumnezeu Cel adevărat, cel ce scoți sufletele omenești din pierzare, miluie-ște-mă și primește-mă pe mine, vrăjmașul tău, în ucenicie”. Deci, învățând Ermoghen sfânta credință, a primit Sfântul Botez, iar cărțile vrăjitorești din porunca apostolului le-a ars și s-a făcut slujitor al lui Hristos; și făcea minuni în numele lui Hristos.
Aceasta văzând-o evreii, s-au pornit cu mânie mare și au îndemnat pe împăratul Irod ca să ridice goană asupra Bisericii lui Hristos și pe Iacob să-l ucidă. Deci, împăratul Irod a poruncit ca să facă rău unora din Biserică și a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. Văzând că aceasta a plăcut evreilor, a poruncit a prinde și pe Petru, pe care l-a și pus în temniță. Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei scrie despre Sfântul Iacob, că, pe când era osândit de Irod la moarte, un bărbat oarecare anume Iosia, unul din cei ce a pârât pe apostol către Irod, văzând bărbăția și îndrăzneala Sfântului Iacob, nevinovăția și sfințenia lui cunoscându-le și adevărul cuvintelor grăite de dânsul pentru venirea lui Mesia înțelegându-l, a crezut în Hristos și mărturisitor al lui Hristos deodată s-a arătat. Atunci și Iosia împreună cu Sfântul Apostol Iacob a fost osândit la moarte.
Mergând împreună la locul cel de moarte, pe un slăbănog oarecare ce zăcea lângă cale, apostolul l-a făcut sănătos. Iar când își gătea grumajii săi spre tăiere, a rugat Iosia pe Sfântul Iacob ca să-i ierte păcatul cel făcut din neștiință, căci a fost clevetitor asupra lui la împărat. Iar apostolul, cuprinzându-l, l-a sărutat, zicând: „Pace ție”. Și și-au plecat amândoi capetele spre tăiere și astfel s-au sfârșit. Iar după tăiere, ucenicii Sfântului Apostol Iacob, luând trupul învățătorului lor, cu dumnezeiască povățuire l-au dus în Spania, unde și până acum se dăruiesc din mormântul lui tămăduiri de boli; și se săvârșesc minuni întru slava lui Hristos Dumnezeu, Cel slăvit împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, de toată făptura în veci. Amin.
Calendar Ortodox 30 aprilie 2025
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: www.unitischimbam.ro; www.calendar-ortodox.ro; doxologia.ro; ro.orthodoxwiki.org
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 30 aprilie 2025
(Dezlegare la pește)
Sinaxar 30 Aprilie
În această lună, în ziua a treizecea pomenirea sfântului măritului apostol Iacob, fratele sfântului Ioan, de Dumnezeu cuvântătorul († 44 d.Hr.).
Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu († 44 d.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro
Acest Iacob a fost fiul lui Zevedei, şi fratele lui Ioan cuvântătorul de Dumnezeu.
După chemarea lui Andrei şi Petru, a fost chemat şi el cu fratele său de Mântuitorul la apostolat.
Aceştia îndată lăsând pe tatăl lor şi corabia şi celelalte toate au urmat Domnului.
Şi atâta i-a iubit încât unuia i-a dăruit a se rezema pe pieptul Său, iar celuilalt i-a dăruit să bea paharul pe care şi El l-a băut.
Şi ei atâta râvnă aveau pentru Dânsul, încât au pornit să pogoare foc din cer ca să topească pe cei ce nu credeau.
Şi poate că ar fi făcut aceasta, de nu i-ar fi oprit Hristos prin bunătatea Sa.
Drept aceea îi lua pururea cu Sine pe aceştia şi pe apostolul Petru la rugăciune şi la alte orânduieli, învăţându-i cele mai înalte şi mai tainice dogme.
Pe acest fericit Iacob, după patima şi înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, nesuferindu-l Irod să îndrăznească şi să propovăduiască mântuitoarea învăţătură, a pus mâinile pe dânsul, şi l-a omorât, trimiţân-du-l al doilea mucenic la Stăpânul Hristos, după mucenicul Ştefan.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea sfântului Clement, făcătorul de canoane (sau Imnograful), starețul Mănăstirii Studion, care în pace s-a săvârşit. (Secolul al IX-lea)
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Maxim.
Tot în această zi, aflarea moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei (Secolele III – IV).
Sf. Sfințit Mc. Vasilevs, episcopul Amasiei (Secolele III – IV) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul sfințitul mucenic Vasile sau Vasilevs (lat. Basileus) a fost episcop de Amasia, în Pont, la începutul secolului al IV-lea, până la moartea sa mucenicească în anul 322, în timpul persecuției împăratului Liciunius.
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 26 aprilie, iar aducerea moaștelor pe 30 aprilie.
(…) Apoi, după ce și-a îmbrățișat frații, și-a întins gâtul, spunând călăului: „Fă, prietene, ceea ce ți s-a poruncit!”
Departe de a se mulțumi cu această execuție, Licinius a ordonat ca trupul sfântului să fie aruncat în mare.
Dar, în noaptea următoare, un înger le-a vestit însoțitorilor episcopului Vasile, Teotim și Partenie diaconii, că sfântul îi așteaptă la Sinope.
Când au ajuns în acest oraș, îngerul le-a reapărut și i-a condus până la un loc de pe malul mării unde au aflat sfintele sale moaște (prăznuirea aflării moaștelor sfântului se face pe 30 aprilie).
În ciuda șederii sale în apă, trupul a fost găsit neputrezit și emanând un miros minunat, capul fiind atașat de restul corpului cu urmele ușor marcate de sabie, cu o linie roșie.
Moaștele lui au fost mai apoi aduse la Amasia, unde au fost depuse cu cinste în biserica construită de sfânt.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Donat, episcopul Evriei († 387).
Sf. Ier. Donat, Episcopul Evriei († 387) – foto preluat de pe doxologia.ro
Acest sfânt părinte a trăit în zilele lui Teodosie cel Mare, fiind episcop în cetatea ce se cheamă Evria, în Epirul cel vechi.
Şi lângă acea cetate era un sat ce se numea Soria, la care era un izvor cu apă, şi câţi beau dintr-însul mureau cu amar.
Aflând de aceasta preasfântul episcop Donat, a mers la izvor cu clericii săi, şi cum a sosit s-a făcut tunet, şi îndată ieşind de acolo un balaur purtător de moarte, care îşi avea cuibul la izvor a întâmpinat pe fericitul, şi încerca să împiedice cu coada sa picioarele asinului, pe care era sfântul călare.
Iar sfântul întorcându-se şi văzând balaurul, a luat funia cu care bătea asinul şi a lovit spinarea balaurului, cu aceasta făcând pe balaur să ia rană purtătoare de moarte; pentru că îndată a căzut şi a murit.
Atunci au adunat lemne cei ce au văzut minunea, şi au făcut foc, şi au ars fiara.
Şi nimenea nu cuteza să se apropie de apă şi să o guste; iar sfântul făcând rugăciune, şi binecuvântând izvorul şi bând el întâiul, a făcut pe ceilalţi să bea fără de frică.
Acestea aflând Teodosie împăratul, a chemat pe toţi episcopii, câţi erau acolo, şi a întrebat:
“Care este Donat, cel ce a lovit balaurul cu biciul şi l-a omorât, şi cu rugăciunea sa a scos apă din pământ şi din cer ploaie a pogorât?”
Iar ei îl arătară zicând:
“Acesta este, împărate“;
şi împăratul sărutân-du-l, îl duse la împărăteasă, şi căzând amândoi apucară picioarele sfântului, rugându-l şi zicând:
“Robul lui Dumnezeu, rugămu-te, fă milă cu noi; că avem numai o fiică singură născută, care este bântuită de cumplit demon, încât suntem foarte mâhniţi la suflet, şi de o vei tămădui, ia-ţi jumătate din avuţia ei“.
Sfântul zise:
“Să vină copila“;
iar ei luară pe sfântul de-l duseră la dânsa.
Şi certând sfântul pe demon, şi gonindu-l, îndată s-a tămăduit copila.
Dându-i împăratul făgăduinţa, sfântul n-a primit să o ia, dar pentru buna sa voinţă a cerut să i se dea un loc ce îi era aproape de oraşul lui, şi se chema Omfalion, foarte bun ca să-şi facă biserică.
Pe care îndată împăratul i l-a dăruit cu carte poruncitoare.
Fiind atuncea şi secetă mare pe pământ, cu învoirea împăratului a ieşit sfântul afară din cetate şi a făcut rugăciune, şi a căzut atâta ploaie din cer în cetate şi împrejur, că s-a umplut pământul, încât se părea că va fi potop.
Iar împăratul avea grijă de sfântul, căci era numai cu o haină îmbrăcat şi ploaia era grea.
Iar dacă a venit sfântul în curtea împărătească, nefiind nicidecum udat, s-au minunat toţi;
deci împăratul se bucura de cuvintele lui şi dându-i mult aur pentru zidirea bisericii şi alte lucruri iscusite pentru podoaba aceleiaşi biserici, l-a trimis la locaşul său.
Apoi mergând şi făcând biserica, şi gătindu-şi mormântul său, foarte bătrân fiind, s-a mutat către Domnul.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Arghira, care a mărturisit pe Hristos în Constantinopol, la anul 1720/25, şi s-a săvârşit chinuită în temniţă (1692 – 1725).
Sfânta Muceniță Arghira (1692 – 1725) – foto preluat de pe doxologia.ro
Viața Sfintei Mucenițe Arghira
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfânta Nouă Muceniță Arghira s-a născută în Prusia Bitiniei (astăzi orașul Bursa din Turcia) în jurul anului 1692.
Părinții sfintei, Gheorghe și Suzana, au crescut-o în credința ortodoxă, iar Sfânta Arghira și-a însușit temeinic, încă din copilărie, dragostea de Dumnezeu.
Arghira s-a căsătorit cu un tânăr grec, însă după Sfânta Cununie a fost supusă la multe presiuni de un pașă – eparhul din Bursa din acele vremuri.
Acesta o forța să-și abandoneze soțul și credința, pentru a o lua în haremul său.
La sfatul părinților, Arghira, însoțită de soțul său, a plecat din cetatea natală la Constantinopol, la rudele și cunoscuții familiei.
Din mărturiile contemporanilor se știe că prigonitorul care o urmărea nu a renunțat și, folosind puterea și persecuția asupra rudelor tinerei Arghira, a aflat de plecarea ei și a trimis soldați pentru a o aduce cu forța în rândul femeilor sale.
Atunci, cartierele locuite de grecii ortodocși constantinopolitani au fost aprig controlate, până ce prigonitorii au găsit-o pe Sfânta Arghira.
Pentru că nu a vrut să renunțe la credința în Mântuitorul Iisus Hristos, iar grecii o apărau, asupritorii au folosit brațul legii și au acuzat-o pe nedrept de revoltă și insultă la adresa islamului și, astfel, au condamnat-o la închisoare pe viață.
Părinții ei au încercat zadarnic să obțină o judecată dreaptă pentru eliberarea fiicei lor, dar nu au reușit.
În următorii 16 ani, tânăra femeie nevinovată a fost mereu întrebată de judecător, bătută și întemnițată. Iar în închisoare a fost mereu hărțuită de turcoaicele osândite acolo.
Însă Arghira a purtat acest necaz cu măreție și răbdare, s-a dat pe sine la post și la rugăciune, îmbărbătând și pe alte creștine ce erau în aceeași temniță.
A fost amenințată că nu poate să fie liberă decât în condițiile în care renunță la credința creștină și acceptă să devină soția pașei din Bursa.
De aceea, ea a trimis vorbă părinților că nu-i folosește să fie liberă, dacă este forțată să devină păgână – ci preferă închisoarea, rămânând astfel a lui Iisus Hristos.
Inima fericitei Arghira s-a umplut de necuprinsă bucurie și de o asemenea recunoștință, căci fusese întemnițată pentru Hristos, încât socotea că neajunsurile îi erau înlesniri.
Așa se face că, atunci când evlaviosul creștin Manolis, împletitorul de năvoade, a izbutit să facă să-i fie retrasă învinuirea, pentru a putea fi slobozită, Arghira nu a primit ridicarea osândei, socotind temnița ca pe un palat împărătesc.
Astfel, întemnițată și înlănțuită pentru Hristos, și-a sfârșit viața primind nepieritoarea cunună a muceniciei, în anul 1725.
La trei ani de la moartea Sfintei Arghira, sfântul ei trup a fost aflat neatins, răspândind o mireasmă neasemuit de plăcută – care i-a umplut pe creștini de negrăită bucurie.
Însuși patriarhul Paisie al Constantinopolului a mutat moaștele ei minunate la Biserica Sfintei Paraschevi, unde și astăzi sunt cinstite de către credincioși.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov, episcopul Stavropolului (1807 – 1867)
Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov, episcopul Stavropolului (1807 – 1867) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-1867) este un sfânt cuvios al Bisericii Ortodoxe Ruse din secolul al XIX-lea, episcop de Caucaz, scriitor prolific de lucrări de spiritualitate.
Prăznuirea sa se face pe 30 aprilie.
S-a născut ca Dimitri Alexandrovici Briancianinov, într-o familie înstărită, care deținea mai multe proprietăți.
Studiile le-a făcut la Şcoala Militară din St. Petersburg.
Deși avea succes cu studiile era profund nefericit acolo, dedându-se la o viață de rugăciune.
În 1827 s-a îmbolnăvit grav și din acest motiv a trebuit să părăsească școala.
Apoi și-a urmărit vocația monahală și în 1831 a depus votul monahal și a fost tuns cu numele de Ignatie.
La scurt timp a fost hirotonit preot.
A fost ridicat repede la rangul de arhimandrit, iar la vârsta de 26 de ani era deja în fruntea mănăstirii Sf. Serghie din St. Petersburg.
În 1857 a fost sfințit Episcop al Caucazului și Mării Negre, funcție din care s-a retras după patru ani pentru a se dedica scrisului.
Sf. Ignatie a fost un scriitor prolific, marea majoritate a lucrărilor sale fiind despre trăirea duhovnicească și rugăciune.
O parte a scrierilor sale au fost traduse în limba română, engleză etc.
Deși inițial cărțile sale se adresau în primul rând călugărilor, ele sunt călduros recomandate și mirenilor de către importanți reprezentanți ai ortodoxiei, cum ar fi Părintele Thomas Hopko.
cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org
Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a pătimirilor”
Icoana Maicii Domnului „a Pătimirilor” (Strastnaia) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Această Icoană a Maicii Domnului și-a primit numele „a Pătimirilor” deoarece de-a dreapta și de-a stânga Maicii Domnului se află câte un înger ținând în mână uneltele Pătimirilor Domnului: Crucea, sulița și buretele.
Se spune că era o femeie evlavioasă, pe nume Ecaterina, care a început să aibă accese de nebunie după căsătorie.
A fugit în pădure și a avut tentative de suicid de mai multe ori.
Într-un moment de luciditate ea s-a rugat Maicii Domnului și i-a promis că, dacă o va vindeca, va intra în mănăstire.
După recuperarea sănătății, femeia și-a amintit de promisiunea făcută, dar după mai mult timp.
Timorată și profund tulburată, a căzut la pat.
De trei ori Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat bolnavei, poruncindu-i să meargă la Nijni-Novgorod și să cumpere icoana ei de la iconograful Grigorie.
După ce a îndeplinit porunca, Ecaterina a primit vindecare.
Din acel moment, la această icoană au început să se săvârșească minuni.
Ziua de sărbătorire a acestei icoane este 13 august, cinstindu-i-se mutarea din satul Palitsa la Moscova, în 1641.
Pe locul în care a fost întâmpinată, la porțile Tverului, a fost construită o biserică, iar în 1654 a fost construită Mănăstirea Strastna.
De asemenea, Icoana este sărbătorită pe 30 aprilie, și în a șasea duminică de după Paști (Duminica Orbului), spre aducerea aminte a minunilor care au avut loc în această zi.
Alte icoana ale Maicii Domnului „a pătimirilor” sunt cinstite în Moscova, la Biserica Zămislirii Sfintei Ana, și deasemenea în satul Enkaeva din episcopia Tambov.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
(Valeriu Nicolae) Starea Impostorilor #98 – George Simion de la Alianța pentru Unirea Rataților. Cameleonul sistemului
foto si articol (realizat de Valeriu Nicolae – Asociatia Casa Bună) preluate de pe www.youtube.com/@StareaNatiei
25 aprilie 2025
Starea Impostorilor #98 – George Simion de la Alianța pentru Unirea Rataților. Cameleonul sistemului
Povestea candidatului Simion e simplă: tânărul Simion, revoluționar unionist, ecologist, ONG-ist și #rezist, l-ar fi scuipat plin de silă pe actualul George Simion, un ipocrit mincinos, populist, lingău și ahtiat după slăvire și recunoaștere.
___
Starea Impostorilor este un produs independent al Asociației Casa Bună.
Dacă vreți să susțineți Starea Impostorilor cu Valeriu Nicolae, vă rugăm să donați către:
- Starea Impostorilor cu Valeriu Nicoale
- ASOCIAȚIA CASA BUNĂ RO63BTRLRONCRT0566398304
banii vor fi folosiți în exclusivitate pentru producția și promovarea episoadelor, iar în cazul improbabil al unui profit vor sprijini Grădinița Bună – proiectul de grădiniță pentru 90 de copii din familii foarte sărace care nu ar ajunge niciodată la grădiniță.
___
Bine-ați venit pe canalul oficial Starea Nației, alături de Dragoș Pătraru & friends.
___
Într-o lume în care presa are destule momente în care se abate de la statutul de câine de pază al democrației, lucrurile trebuie rezolvate tot din interiorul breslei. Astfel de emisiuni, care să sancționeze deopotrivă derapajele politicienilor și ale presei, pot contribui serios la însănătoșirea presei.
Nu dăm verdicte, dar vom prezenta faptele. Iar la cum arată ele, de multe ori nici nu mai e nevoie de verdicte.
___
Presa independentă, fără de care o democrație nu poate supraviețui, are nevoie de sprijinul cetățenilor pentru a fi puternică. Jurnalismul nostru este liber de prejudecăți comerciale și nu este influențat de proprietari de trusturi media, politicieni și nici măcar de acționari.
Cum poți susține această fabrică?
Puteți direcționa 3,5% din impozitul pe venit completând formularul de aici https://stareanatiei.ro/formular-230/
Sprijină Starea Nației în fiecare lună: https://www.stareanatiei.ro/sustine sau donează pe Patreon: https://www.patreon.com/user?u=92242417.
Deveniți membru abonat și veți putea urmări emisiunea integrală înaintea tuturor, plus multe alte materiale în exclusivitate: http://bit.ly/YTStareaNatiei
Te așteptăm și în Magazinul Nației: https://www.stareanatiei.ro/magazin/
~ http://bit.ly/Starea-Facebook
~ http://bit.ly/Starea-Instagram
~/ discord
Ne găsești aici pentru sugestii:
~ Contact@StareaNatiei.ro
Valeriu Nicolae
Valeriu Ciolan Nicolae (n. 11 decembrie 1970, Caransebeș, Caraș-Severin, România) este un jurnalist, scriitor și activist pentru drepturile omului român de etnie romă.
Valeriu Nicolae s-a născut la Caransebeș pe data de 11 decembrie 1970 și a fost crescut de tatăl vitreg român și de mama romă.
Între anii 1990 și 1995 a urmat cursurile Facultății de informatică și management industrial la Universitatea din Craiova.
Între 2002 și 2005 a studiat la Academia de Studii Diplomatice din Valletta, Malta, obținând titlul de Master în Diplomație Bilaterală, acordat Summa cum Laude.
Activitate profesională
Între anii 1993 și 2003 lucrează pe post de programator în Craiova, Chicago și Victoria, Columbia Britanică, Canada.
Valeriu Nicolae și-a început munca de activist pentru drepturile omului în anul 2003.
Între 2003 și 2005 a fost director al European Roma Grassroots Organisation, iar între 2006 și 2011 a fost consultant al Open Society Institute Budapest.
În 2009 a fondat și a condus, până în 2013, fundația Policy Center for Roma and Minorities, un think-tank cu sediul în București.
Între 2013 și 2015 a fost director regional al activităților de advocacy al World Vision în Europa de Est, Caucazul de Sud, Orientul Mijlociu, Afganistan și Pakistan.
În 2020 a înființat Asociația Casa Bună care oferă consiliere, meditații, rechizite și acces la servicii medicale copiilor din cartierul Ferentari din București și din comunele Nucșoara și Lerești, județul Argeș.
A publicat articole în limba română în Dilema Veche, Libertatea și Adevărul, în limba engleză în openDemocracy și Politico, și în limba italiană în Internazionale.
Activitate politică
În anii 2015 și 2016, a fost membru al Cancelariei Primului-Ministru și secretar de stat în Ministerul Muncii în Guvernul Dacian Cioloș.
În aceeași perioadă a avut funcția de membru al consiliului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului din cadrul ONU.
A fost între anii 2016 și 2017 reprezentant special al Secretarului General al Consiliului Europei pentru probleme romilor.
A devenit membru al Partidului Libertate, Unitate și Solidaritate la fondarea acestui, părăsindu-l în 2019.
A candidat ca independent pentru un post de deputat în Parlamentul României la alegerile din 2020 în București, lipsindu-i 17 voturi pentru a fi ales.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; www.facebook.com
Pentru că impostura, nepotismul, nesimțirea și corupția sunt coloana vertebrală a clasei noastre politice. Și pentru că putem să îi schimbăm. Pentru că trebuie să o facem. Pentru că avem nevoie de decență, bun simț, meritocrație si oameni care au făcut ceva nu oameni care promit că vor face ceva în politică.