test

articol – Mircea Popescu – mipopescu.wordpress.com

Odată la 4 ani pentru parlament și odată la 5 ani pentru președinție, se agită apele politice privind votul diasporei. Până atunci, ”silentio stampa”, românii de peste hotare nu există pentru lumea politică.
Eventual se pritocesc niște poziții verbale politice care să înșele populist pe românii din diasporă pentru un viitor vot partinic.

Odată cu scandalul cauzat recent de înghesuiala la secțiile de vot pentru prezidențiale, s-a activat propaganda politică prin folosirea cărnii de tun a diasporei, prevalându-se în mod populist de lipsa de cunoaștere a prevederilor Legii Electorale, modificată după 2004. Conform acestei legi organice, nu se mai pot înființa secții de votare decât în cadrul misiunilor diplomatice, nu cum se proceda înainte când acestea puteau exista în diverse alte locuri cu densitate mare de români: biserici, centre culturale, etc.

Partidele și însuși președintele României discută astăzi despre MODUL în care ar trebui votat, prin corespondență sau electronic.

Această discuție este o discuție stearpă atâta timp cât nu se atinge fondul problemei: reformarea din temelii a sistemului electoral pentru românii de peste hotare, cei din diasporă și cei din spațiul limitrof României.

În cazul în care se eludează măsurile reformatoare, devine evident că lumea politică nu dorește să-și piardă privilegiul de a mai câștiga niște locuri parlamentare care se cuvin de drept diasporei.

Dar să vedem ce ar însemna această reformă.

1. Numărul de votanți

Astăzi nu se cunoaște exact numărul de cetățeni români cu drept de vot aflați dincolo de hotare, atât în diasporă cât și în regiunile din jurul granițelor, inclusiv Basarabia.

De 25 de ani, numărul acestor români cu drept de vot este estimat la câteva milioane. Dar, ATENȚIE, autoritățile române consideră că în mod oficial acest număr este undeva în jurul a 400.000.
DA, ați citit bine, 400.000.

Și asta deoarece, conform normei de reprezentare de 1 deputat la 100.000 de locuitori, legislatorul român a decis că pentru toți românii votanți în afara granițelor sunt suficienți doar 4 deputați, respectiv 2 senatori. Deci 4 x 100.000=400.000.

In aceste condiții, chiar dacă se revine la sistemul de dinainte de 2004 al organizării stțiilor de votare și în alte locuri decât misiunile diplomatice, se pune întrebarea, câte stații de votare vor fi suficiente și, mai ales, ce facem cu românii care nu sunt cuprinși în acest număr fatidic de 400.000?

Soluția: elaborarea unei cărți de identitate națională pentru toți românii de peste granițe. În acest fel se poate face și un recensământ al acestora, iar funcție de rezultatul recensământului se poate restabili numărul de reprezentanți parlamentari conform unei cote de reprezentare mult mai echilibrată și realistă.

2. Reprezentarea parlamentară

Dacă, minoritățile naționale au grupul lor distinct, nu același lucru se petrece cu românii de peste hotare.
Intr-adevăr, alegerile din afara granițelor nu reușesc să creeze un grup parlamentar al acestor români. Cei aleși sunt doar piese în plus adăugate grupurilor parlamentare ale partidelor. Pe de altă parte, s-a observat că prin redistribuirea pe liste au fost aleși reprezentanți (politici) de pe locul doi sau trei, cu numai cateva zeci de voturi. Cu alte cuvinte a fost o parodie de alegeri.

În plus, sunt state în care activitatea partidelor din alte țări nu este permisă, așa cum este cazul Statelor Unite. În acest caz, cum se poate desfășura activitatea unor reprezentanți politici din România? Prin încălcarea legilor unor state și prin crearea, la extremis, a unor tensiuni diplomatice?

Pe de altă parte, un deziderat național este ca diaspora română și nu numai, să reprezinte un nucleu important de susținere a intereselor românești, prin coeziune.

Ori, după cum ne arată cei 25 ani de la căderea comunismului, diaspora este dezbinată inclusiv prin divizarea pe care o provoacă diversele partide politice.

Mai mult, dacă se întâmplă ca o victorie electorală aflată la limtă să fie influențată de un plus de voturi venite din diasporă, atunci se poate crea o falie între românii din țară și cei din afară.

Soluția: reprezentanții partidelor politice să nu fie acceptați ca competitori electorali. Reprezentarea românilor de peste hotare să fie asimilată reprezentării naționalităților conlucuitoare, deci în afara partidelor, prin alocarea unui număr de locuri parlamentare și constituirea unui grup parlamentar al diasporei.

Pe de altî parte, datorită importanței, semnificației și mărimii numărului de cetățeni români din Basarabia (și alte zone din jurul granițelor) și acestora trebuie să li se asigure un grup limitat parlamentar. De aceea, este normal ca legea care se aplică organizațiilor minorităților naționale, să se aplice și organizațiilor românilor din Basarabia, Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Serbia, etc.

3. Tehnicalități de votare

Odată stabilite aceste aspecte fundamentale de reprezentare, se poate lucra și la metodele tehnice de votare, vot prin corespondență sau vot electronic, amenajarea secțiilor de votare în afara misiunilor diplomatice, etc.

************************
Cele prezentate mai sus sunt măsuri fără de care discuțiile despre modul în care se votează pentru a alege reprezentanții partidelor, nu a celor interesați, respectiv românii de peste hotare devin simple jocuri de glezne politice în care se complac atât reprezentanții partidelor cât și președintele Iohannis care cere modificări, dar nu propune soluții.

Dacă, însă, există voință politică, atunci este suficient timp pentru luarea în considerație și punerea în aplicare, cel puțin a acestor amendamente esențiale la Legea Electorală.

Consider că este necesară întrunirea a două condiții:

– crearea unui grup al societății civile care să pună presiune pe politicul parlamentar pentru a accepta reforma. Și mă gândesc că ”Acțiunea 2012” poate fi acest grup;

– crearea unui grup de lucru parlament-societate civilă din diasporă și din România limitrofă pentru elaborarea modificărilor necesare.

Oare va răspunde cineva provocării sau se va folosi pretextul votului diasporei pentru a se încerca câștigarea de capital politic nemeritat prin populism și ”abureală”?

articol preluat de pe https://mipopescu.wordpress.com/