Articole

Donează FânFest Zece – ediție aniversară

foto si articol – fanfest.ro

FânFest nu este și nu va fi niciodată doar un alt festival. Este un manifest, dovada clară a ce pot face oamenii care cred într-o cauză comună atunci când se unesc. Cu fiecare ediție festivalul a crescut, activitățile s-au diversificat și festivalul a evoluat astfel încât să reflecte momentele importante pentru salvarea Roșiei Montane.

Un lucru a rămas însă neschimbat: Organizatorii, artiștii și invitații participă pro bono și participanții au acces GRATUIT la toate evenimentele FânFest. Asta e posibil pentru că TU te implici!

Donațiile provenite de la fiecare dintre voi au stat un deceniu la temelia acestui moment de peste an când zeci, sute, mii de persoane vin să cunoască Roșia Montană, să afle mai multe despre rezistența acestei comunități dar și a altora similare, de la noi sau de peste granițe, să asculte muzica performerilor care cântă an de an pro-bono, să dezbată, să simtă, să asculte, să învețe și să îi învețe la rândul lor pe cei care vor să le afle povestea.

FânFest va rămâne mereu un festival pe care îl vom face DOAR ÎMPREUNĂ CU TINE. Ediția din acest an nu face excepție.

DONEAZĂ pentru a zecea ediție de FânFest!

Donează prin PayPal: http://www.fanfest.ro/doneaza/
din contul tău sau chiar prin plata directă cu cardul.

Donează prin virament bancar:

Vă rugăm menționanți în descrierea transferului: “Pentru FânFest”

Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior

CIF: 13411229

IBAN: RO17RNCB0008021190850001 (RON)

IBAN: RO11RNCB0008021190850012 (EURO)

Cod SWIFT: RNCBROBU

Banca Comerciala Româna (BCR), Filiala Câmpeni

Vă mulțumim!

articol preluat de pe http://www.fanfest.ro/

(Daniel Roxin) România pierde și aurul de la Rovina, la 20 de km de Roșia Montană. Canadienii au primit licența de exploatare pentru 20 de ani

foto – danielroxin.blogspot.ro
articol – Daniel Roxin – danielroxin.blogspot.ro

Agenția Națională pentru Resurse Minerale a acceptat să-i ofere licență de exploatare canadienilor de la Carpathian Gold în zona Vaii Rovina, a anunțat compania într-un comunicat.

Canadienii de la Carphatian Gold au primit licența pentru o perioadă de 20 de ani, timp în care compania va săpa pentru aur și cupru. Perimetrul în cauză se află la doar 20 de kilometri de Roșia Montană. Vestea a făcut ca acțiunile companiei să sară în aer la bursă, acestea crescând cu 200%, într-o zi.

Este pentru prima oară când România oferă o astfel de licență fără nicio implicare a unei companii de stat în proiect.
Subsidiarul din România al Carpathian Gold, Samax România SRL va începe aducerea la zi a Evaluării Economice Preliminare din 2010, pentru a revizui costurile și opțiunile firmei canandiene.

Harta-LICENTE-Romania-1024x641

Valea Rovinei face parte dintr-o zonă cunoscută drept „Patrulaterul de Aur”, una din cele mai prolifice areale din Europa în ceea ce privește metalele prețioase.

Carphatian Gold mai acționează și într-un perimetru din Brazilia, pe care îl are în proprietate. Șeful SAMAX România SRL, subsidiarul român al Carpathian Gold, este Alexandru Nicolici, fostul șef al companiei de stat Cuarț SA.

În anul 1989, Cuarț SA avea peste 5.000 angajati, având lucrari raspândite pe teritoriul judetelor Maramures, Satu Mare si Salaj si executa anual peste 40.000 m galerii, 250 m puturi, 1.400 m suitori si 70.000 m foraje cu sondeze, cu o cifra de afaceri anuala de cca. 24mil. USD.

Între timp, compania a fost închisă, titrează activenews.ro

articol preluat de pe http://danielroxin.blogspot.ro

Noua strategie de distrugere a Roșiei Montane. Direcțiile Ministerului Culturii fac jocurile avocaților RMGC (DOCUMENTE)

foto – romaniacurata.ro
articol – Mihai Gotiu – romaniacurata.ro

România Curată a intrat în posesia mai multor documente care prezintă strategia prin care Gabriel Resources, avocații și susținătorii companiei încearcă fie să resusciteze proiectul respins de societatea civilă (dar și de Parlament), fie să dobândească avantaje importante în eventualul arbitraj internațional. În acest sens, eforturile companiei se concentrează pe scoaterea localității de pe lista monumentelor istorice (LMI), așa cum a fost aceasta realizată în 2010. Acțiunile se desfășoară atât în instanțele judecătorești, dar și cu sprijinul unor funcționari publici din direcțiile și instituțiile subordonate Ministerului Culturii. Mai exact, în decembrie 2014, compania a dat în judecată Ministerul Culturii pentru a anula clasificarea ca monument istoric a Roșiei Montane în ansamblul ei, iar avocații companiei au obținut astfel suspendarea procesului de anulare a certificatului de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic, obținut în mod abuziv în 2011. Pentru a avea succes în aceste demersuri, compania are nevoie însă și de sprijinul funcționarilor din instituțiile Ministerului Culturii. Iar documentul în posesia căruia a intrat România Curată (o scrisoare a Direcției Județene pentru Cultură Alba către Institutul Național al Patrimoniului și Ministerul Culturii) dovedește că are acest sprijin!

Simplificată, schema arată așa:

Prima fază: RMGC dă în judecată Ministerul Culturii;
Faza a 2-a: RMGC se folosește de procesul cu Ministerul Culturii pentru a amâna anularea certificatului de descărcarea de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic;
Faza a 3-a: Direcțiile Ministerului Culturii depun eforturi ca RMGC să câștige procesele! Se le luăm pe rând.

***

Prima fază: RMGC dă în judecată Ministerul Culturii

În raportul de activitate referitor la activitatea din ultimele luni ale anului 2014 (dat publicității pe 12 martie), Gabriel Resources își anunță acționarii că a deschis o acțiune la Curtea de Apel București, prin care contestă validitatea Listei Monumentelor Istorice (LMI) elaborată de Ministerul Culturii și Institutul Național al Patrimoniului în anul 2010, pe motiv că aceasta extinde în mod substanțial (fără justificare legală) regimul de protecție aplicabil anumitor monumente în perimetrul proiectului, în comparație cu lista din 2004. Prima înfățișare este programată pentru 24 martie 2015.

”Of particular note is that on December 10, 2014, RMGC initiated a legal action before the Bucharest Court of Appeal challenging the validity of a List of Historical Monuments approved by the Ministry of Culture and National Institute of Patrimony in 2010 (“2010 LHM”). RMGC has contested the validity of the 2010 LHM on the basis that it substantially extends (without legal justification) the protection regime applicable to certain monuments within the perimeter of the Project, as compared to a 2004 list. The first hearing of this claim is scheduled for March 24, 2015, and its outcome will have some bearing on a number of other legal challenges to certificates and permits held by the Project.”

Faza a 2-a: RMGC se folosește de procesul cu Ministerul Culturii pentru a amâna anularea certificatului de descărcarea de sarcină arheologică pentru Cârnic

cititi mai mult pe http://www.romaniacurata.ro/exclusiv-noua-strategie-de-distrugere-a-rosiei-montane-directiile-ministerului-culturii-fac-jocurile-avocatilor-rmgc-documente/

Schimbarile climatice, non-subiectul de presa cel mai stringent. Cum sa regandim discursul

foto si articol – activista.ro

Fiind preocupată din ce în ce ce mai tare de schimbările climatice, am ajuns, inevitabil să mă întreb ceea ce se întreabă orice om care urmărește acest subiect cu mare atenție: de ce massmedia nu consideră subiectul schimbărilor climatice un subiect demn de prima pagină? Până la urmă, scenariile zugrăvite de majoritatea oamenilor de știință care se ocupă de acest subiect sunt cât se poate de macarbe. Și cum umanitatea este în căutare de senzațional, de macabru, nu poți să nu te întrebi de ce macabrul proiectat în viitor, într-un viitor cât se poate de REAL, nu atrage nici cea mai mică atenție din partea mass-media.

Un posibil răspuns l-am primit de la un jurnalist considerat mare formator de opinie, al cărui nume prefer să-l trec sub tăcere, când i-am trimis spre publicare (cotidianul său mai îmi prelua articole) un articol despre revolta aborigenilor din Peru, care au ocupat și blocat activitățile mai multorsonde de petrol, ca urmare a unei crize ecologice fără precedent cauzate de exploatarea de petrol. Reacția sa francă și necenzurată a fost: “Ce ne …. ….. pe noi de Peru?” Mi-a fost clar că asta e judecată de jurnalist mainstream, care e incapabil să vadă dincolo de subiectele de presă care spală sistematic creierii cititorilor: un scandal de corupție, eventual o investigație (dar și astea sunt din ce în ce mai vechi), o bârfulitză, un dat cu părerea pe un subiect chipurile de mare importață pentru societate: terorismul, religia în școli, celula Elenei Udrea, haina lui Iohannis. Să intuiască conexiuni, să gândească la misiunea educativă a massmedia, de mult abandonată de jurnaliștii mainstream, mai ales în România.

În căutarea jurnalismului pierdut

Și uite așa nu avem niciun jurnalist în tot ce înseamnă media mainstream din România care să fie consacrat pe teme de mediu (adevărate, presante și privite în perspectivă globală – nu doar unii care mai scriu pe ici, pe colo, de noul Cod Silvic, sau mai aruncă un articol nedocumentat despre gazele de șist sau despre Roșia Montană), și mai ales niciunul care să își facă din a scrie despre cel mai presant subiect de mediu la ora actuală, schimbările climatice, un focus principal. Nici măcar unul secundar. De fapt, subiectul nu există pentru massmedia din România, decât, poate, atunci când mai are loc un summit climatic, dar atunci acoperirea subiectului nu este făcută decât de articole de-o șchioapă preluate de la marile agenții internaționale de știri, în care se face o sinteză cât se poate de generală a rezultatelor negocierilor, fără a merge în profunzime. Nici măcar în cea alternativă, hipsterească, care a devenit din ce mai preocupată de povești efemere și de subiecte simpliste, dar scrise creativ, cu iz pretențios, ca să se diferențieze cumva de mass-media mainstream, care abordează, în fapt, cam tot aceleași subiecte, doar că privindu-le din alt unghi.

Mass-media din România nu e decât o cutie de rezonanță a tendințelor la nivel global. Și da, nici acolo subiectul nu reușește să atragă atenția. Nici jurnaliștilor, nici cititorilor. Privind mass-media printr-o logică a pieței, exact acolo unde este ea acum, poți să te gândești că este o alegere rațională a massmedia de a lăsa acest subiect în afara subiectelor de titluri principale, întrucât, “cititorul nostru, stăpânul nostru”, nu-i așa? Iar cititorul nostru are ca primă reacție la citirea unui titlu legat de schimbările climatice: plictiseala, întoarcerea paginii. Oricât de greu ar părea pentru cineva preocupat și conștient de subiectul schimbărilor climatice, aceasta este reacția la știri legate de faptul că omenirea își sapă singură groapa, prin modelul de producție și consum total nesustenabil, pe care fiecare din noi îl susținem, mai mult sau mai puțin.

Oamenii abia discută de subiectul schimbărilor climatice peste tot în lume. În România, situația este, cred, mult mai gravă, pe fondul unui black-out total pe acest subiect, atât în mass-media scrisă, cât și în cea tv (deși la televizor, oamenii pot alege din multitudinea de canale internaționale și mai sunt câteva unde subiectul apare, din când în când, deși destul de stingher). Studiile arată faptul că majoritatea oamenilor nu au discutat acest subiect în afara familiei lor; unul din trei oameni nu a discutat vreodată de acest subiect. Atunci când li se cere să nominalizeze problemele care contează cel mai mult, votanții pun încălzirea globală la coada listei, și asta doar dacă au o listă de subiecte pe care trebuie să le clasifice (atunci când răspunsurile sunt libere, majoritatea covârșitoare nici nu s-ar gândi la schimbările climatice ca subiect de interes pentru campania electorală). Reacția oamenilor față de catastrofa climatică care ne paște este cea de catatonie. O stare de fixare a corpului în anumite poziții, conduită stereotipă și stupoare mintală. Pacienții catatonici pot sta în poziții rigide ore întregi ignorând total în decursul stării catatonice orice fel de stimuli externi.

De ce nu sunt schimbările climatice un subiect de prima pagină

Jurnaliștii, întrebați cum ar considera subiectul schimbărilor climatice, recunosc că merită atenție sporită, dar că e…lipsit de nerv. Luat la bani mărunți, subiectul schimbărilor climatice, nu trece testul clasic pe care îl aplică massmedia subiectelor de presă: 1. Nu e nou, transformându-se, cumva, într-un zgomot de fundal al secolului 21, și a intrat în categoria cuvintelor folosite de autoritățile din domeniul protecției mediului, împreună cu dezvoltare durabilă și alte cuvinte prețioase ale cărui înțeles nimeni nu încearcă, în mod real, să și-l internalizeze. E, deci important, dar jurnaliștii nu îl simt urgent. Cert e că nici nu își bat capul cum să îl facă să sune urgent – pentru că, până la urmă, massmedia face și desface agendele politice, atunci când își dorește.

2. Îi lipsește data limită. O să fie un summit climatic în decembrie, văzut de marea majoritate a celor care studiaza fenomenul schimbărilor climatice, drept ultima șansă a omenirii de a își mai cumpăra câtva timp până la declanșarea unei crize cu repercusiuni greu de cuantificat și de anticipat. Dar, pentru marea majoritate, COP21 Paris nu este decât un alt summit climatic.

3. Criza climatică nu are o locație specifică. Vedem semnele ei peste tot, chiar în statele dezvoltate (urganele din ce înc e mai frecvente și mai violente di SUA), deși cel mai loviți sunt tot în zonele îndepărtate de focusul massmedia, în Filipine, în Maldive.

4. E greu de explicat în câteva cuvinte, pentru că are nevoie de multe detalii pentru a fi prezentată

5. Nu are un singur responsabil, clar definit.

Privind lista asta, ajung să înțeleg și diferența dintre subiectul fracturării hidraulice versus subiectul Roșia Montană și de ce subiectul fracturării, deși mult mai grav, mai ireversibil și mai extins teritorial decât Roșia Montană nu a reușit să scoată lumea în strada în cantități similare sau chiar mult mai mare, pe măsura gravității subiectului).

Cu atâtea subiecte, care mai de care mai scandaloase, votul din diaspora, terorismul crescut acasă, în Europa, războiul din Ucraina și iminența unui război de proporții, poate chiar globale, arestările și condamnările penalilor din politică, unde să pui subiectul schimbărilor climatice și al distrugerii planetei, un subiect peren? Massmedia nu discută nici de subiecte conexe, cum ar fi problema contaminării cu arsen a apei din vestul județului Timiș, cel mai probabil având ca și cauză activitățile petroliere din zonă (fie di țară, fie din Serbia), deși acest subiect răspunde tuturor cerințelor unui subiect de presă (în fine, la categoria responsabil, autoritățile fac tot posibil să facă să dispară urmele unui responsabil, dând vina pe…mama natură).

Iar jurnaliștii din întreaga lume nu fac mai nimic să schibe acest status quo al ordinii importanței subiectului în mentalul colectiv. Însă această atitudine nu e doar una a jurnaliștilor, ține de natura umană. Psihologii numesc asta aversiune la pierdere: atunci când oamenii oamenii au de ales între un sacrificiu relativ mic acum și o pierdere incertă, dar mult mai mare pentru o generație viitoare, oamenii fac foarte rar mișcarea rațională, sacrificiul. La asta se adaugă și problema optimismului fundamental al indivizilor, tendința de a presupune că totul se termină cu bine (cultivată prin basme și apoi prin consumul de filme cu happy end), că până la urmă oamenii vor gsi ei o soluție tehnică care să ne scape și de schimbările climatice și să stabilizeze, cumva, temperatura globală. Încrederea oarbă pe care unii au dezvoltat-o în progresul științei, apabil să rezolve orice problemă a umanității, fără a chestiona critic imitele progresului tehnologic, e o altă cauză a acestui optimism fundamental și totalmente nefondat al indivizilor. Întrebați de modalități concrete legat de cum s-ar putea stopa încălzirea globală, omul de rând își declină responsabilitatea, pe motiv că este prea complex și pasează, grațios, oamenilor de știință, britanici sau germani:), povara găsirii unei soluții. Optimismul însă rămâne. Chiar și la cei care pretind că acordă mai mult timp gândind la problemele omenirii, blocajul acesta se produce aproape inevitabil.

Însă ceea ce face subiectul mai greu de vândut jurnalistic nu e doar absența unui vinovat clar definit, ci și faptul că și NOI SUNTEM PARTE A CAUZEI, prin modul în care ne construim și încălzim casele, lucrurile pe care le consumăm, joburile pe care suntem dispuși să le facem, cum ne deplasăm, cum ne petrecem timpul liber, cum ne educăm copiii. Iar asta e ceva foarte greu de vândut oamenilor – vina colectivă. Iar în cazul schimbărilor climatice, schimbarea necesară e una profundă, care ține de fiecare din noi. Ceva greu de obținut, ai ales atunci când nu există un tribunal care să prescrie ce ai voie să faci și ce nu, și care să aplice sancțiuni dacă nu te supui unor norme. Și cum omul a devenit comod, iar religia a reușit destul de mult să îi facă pe oameni să devină fataliști, iată-ne în punctul în care omenirea privește către încălzirea globală, atunci când o face, ca spre un punct asupra căruia nu poate avea nicio influență, ca un spațiu psihologic inefabil, îngrozitor, precum e moartea, pe care tot evităm să o privim în față.

Cum faci din schimbările climatice un subiect de știre

Cu toate astea, există o mișcare climatică în creștere la nivel global, care, însă, nu reușește să crească pe măsura provocării și să transmită mesaje îndeajuns de motivante pentru a reuși să atragă masa critică necesară pentru a determina factorii de decizie să ia altfel de decizii decât unele lisite de ambiție. Ea va trebui, dacă e să acceptăm că nu suntem toți fataliști și nu putem accepta acest scenariu al catastrofei climatice, să ajungă să crească la nivel global. Pentru a crește, ea are nevoie de comunicare. O comunicare eficientă și care să vizeze cât mai multe segmente ale societății. Dar cum să faci această comunicare?

Citind articolele la îndemână despre schimările climatice, nu poți să nu remarci faptul că ele sunt înțesate de date, tabele, grafice. Cititorii și consumatorii de rând de massmedia au fost învățați cu lecturi simple și cu mesaje convingătoare. Iar povestea schimbărilor climatice are nevoie de o linie narativă simplă, convingătoare, o poveste, care să meargă la inima oamenilor, nu doar către mințile lor. Odată ce inima este atinsă de mesaj, inima va transmite și creierului acțiunile necesare pentru a încerca schimbarea.

Mesajele trebuie să fie simple, precum campania The Guardian Keep it in the ground (Lăsați-le în pâmânt, – hidrocarburile, n.red.)”. Mesaj simplu și la obiect: Nu putem arde cărbune, gaz și petrol fără a ne prăji planeta.

Apoi, comunicarea subiectului schimbărilor climatice va trebui să se axeze nu doar pe diagnoză, ci și pe soluții. Dacă oamenii vor auzi doar mesaje apocaliptice de la activiștii climatici, fără să audă și soluții, ei își vor astupa urechile și vor trece mai departe, ridicâd din umeri neputincioși. Până la urmă, chiar și perdicatorii medievali care vorbeau despre apocalipsă, prezenau varianta salvării prin religie. Cartea revelatorie a lui Naomi Klein, This Changes Everything. Capitalism vs. Climate, este un exemplu în acest sens, oferind, pentru fiecare problemă, soluții.

Cum să determini dreapta politică să marșeze la discursul schimbărilor climatice

Tradițional și cât se poate de natural, discursul despre schimbări climatice a devenit un apanaj al stângii, la nivel global, pentru că dacă vrei să discuți serios despre schimbări climatice, nu o poți face fără să ataci actualul model de dezvoltare economică bazat pe mitul eternei creșteri, capitalismul. Chiar dacă mai moderate, criticile privind acțiunea climatică neconvingătoare a guvernelor statelor dezvoltate vin inclusiv din rândurile partidelor de centru-stânga, și ele molipsite de aceeași viziune productivistă bazată pe mitul eternei creșteri. În Senatul SUA și în Parlamentul European, poți să prevezi din start ce poziție au politicienii legat de schimbările climatice (chiar dacă nu neapărat internalizată), în funcție de partidul din care provin. Conservatorii, fie ei republicani, din UKIP, laburiști, de la CDU, vor avea mereu o atitudine cât se poate de nuanțată despre schimbăprile climatice, și asta și datorită legăturilor indisolubile pe care le-au avut de-a lungul timpului cu industria petrolieră. În România, ca și în alte domenii, diferențele între partidele care aparțin, teoretic, unuia sau altui eșicher politic, pe subiectul schimbărilor climatice, sunt insesizabile. Motivul: practic subiectul acesta nu există pentru ei, iar apariția unui partid cu adevărat ecologist, care să umple vidul politic total, întârzie încă.

Cert este, însă, că, la nivel global, acțiunea climatică necesită nu doar o parte a eșicherului politic, și anume stânga, oricât de pervertită ar fi ea peste tot prin lume (cu mici excepții, care încă așteaptă să fie confirmate din punct de vedere al atitudinii legat de schimbările climatice). Este nevoie ca toată clasa politică la nivel global, de la stânga la dreapta, în măsura în care mai există ceva diferență ideologică, să conștientizeze această problemă crucială și mai ales să găsească soluții împreună. Deși, soluția, așa cum recunoaște și Naomi Klein în This Changes Everything, presupune însăși atacarea modelului economic actual și a credințelor ce stau la baza lui. Iar dreapta politică, vajnică apăratoare a capitalismului, nu poate accepta cu ușurință că modelul pe care l-a apărat cu destoinicie vreme de 200 de ani este unul care duce omenirea spre autodistrugere.

Miracole sunt posibile. S-o luăm, de exemplu, pe AngelaMerkel, exponentă de marcă a dreptei conservatoare europene, care are o poziție cât se poate de tranșantă vizavi de schimbprile climatice – nu însă și de soluții (urmează un nou articol pe care îl voi dedica politicii cu iz de fata morgana practicată în Germania, odată cu conversia energetică, care nu a mers, însă, până la rădăcina problemelor). Însă designul unei campanii de dreapta privind necesitatea luptei climatice este un subiect, care, momentan, mă depășește. Probabil că narativa cea mai eficientă care poate funcționa la nivelul publicului conservator este cea bazată pe valorile conservatoare: familie, patrimoniu local.

Într-o astfel de abordare, povestea schimbărilor climatice ar fi prezentată în cheia datoriei intergeneraționale a fiecăruia, de a nu lăsa copiilor o povară creată de acțiunile necugetate și iresponsabile ale generației noastre. Iar în locul abordării globale a problemei, focusul ar cădea, pentru conservatori, asupra conservării peisajului local, adică pe conservaționism (și aici iar remarc instrumentarul de dreapta al campaniei pentru salvarea Rosiei Montane, mult mai de dreapta, chiar dacă nu neapărat cu voia echipei de activiști, care s-a adresat unui public românesc care a fost socializat mai degrabă în valorile de dreapta, în ultimele decenii), în detrimentul abordării globaliste. Adică s-ar reduce, până la urmă, la abordarea de tip NIMBY (Not in my backyard – nu în curtea mea).

Pentru a funcționa și a produce efecte necesare, o asemenea logică ar trebui extinsă, totuși, la nivel global, ea necesitând, astfel, o opoziție vizavi de proiecte cu impact sever asupra mediului și schimbărilor climatice, peste tot în lume. Dacă fiecare loc din lume ar avea apărători ai locului, precum Eugen David (al cărui discurs, oricum l-ai percepe, nu se potrivește într-un discurs al stângii) chiar și fără perspectiva capabilă de proiecție globalistă și altruistă, a stângii, practic guvernele și companiile care au proiecte destructive pentru mediu și cu impact masiv asupra încălzirii globale, nu ar mai avea spațiu de manevră.

Cert e că viziunea de tip NIMBY nu poate produce schimbările dramatice necesare la nivel global, însă poate să mai închidă din portițele expansiunii productiviste a doctrinei neoliberale pe ici, pe colo. Deși pare un compromis dubios și fără multe șanse de reușită, un lucru este cert: atitudinile și predispozițiile (progresist versus conservator, altruist versus egoist) adânc înrădăcinate în oameni, care determină și propesiunea pentru a vota pentru stânga sau dreapta, sunt lucruri pe care orice discurs despre schimbările climatice, oricât ar fi de bine meșteșugit, nu le poate mătura peste noapte și că o singură narativă nu poate să împace și publicul de stânga, și pe cel de dreapta.

În căutarea unui răspuns pentru această criză de comunicare a subiectului extrem de grav al schimbărilor climtice, poate singurul cu adevărat important, dincolo de cel legat de război, recomand tuturor Naomi Klein, This Changes Everything. Capitalism versus Climate (Asta schimbă totul. Capitalism versus Climă) care ar trebui să devină biblia oricărui om de stânga în secolul 21 (care este, inevitabil, VERDE), așa cum până acum a fost, poate, Capitalul lui Marx.

Pentru cei care nu își pot procura cartea, The Guardian, singurul cotidian mainstream din Europa și din lume care pare să înțeleagă gravitatea și urgența subiectului, publică, zi de zi, capitole din cartea lui Naomi Klein. Aici este primul articol, care vă va duce către toate celelalte articole publicate. Vă recomand asta în așteptarea unei traduceri a cărții ei în limba română, care sper să vină în timp util, alimentând, în sfârșit, începerea unei discuții atât de necesare pe acest subiect și în România.

articol preluat de pe http://activista.ro

Pe urmele Castelului din Carpati. Minunata Romanie din inima lui Jules Verne

formula-as.ro


Rosia Montana, “un adevarat izvor al bogatiei” transilvane

“Aceasta bucata ciudata din Imperiul Austro-Ungar, Transilvania, inseamna in traducere “tara padurilor”. Se invecineaza la nord cu Ungaria, la sud cu Valahia, iar la est cu Moldova. (…) e un fel de Elvetie, dar inca pe atat de mare, nefiind insa mai populata. Cu podisuri numai bune pentru diversele culturi, pasuni imbelsugate, vai desenate dupa capriciile naturii si piscuri severe, Transilvania, brazdata de ramificatiile de origine plutonica ale Carpatilor, este traversata de numeroase cursuri de apa, care se varsa in Tisa si in Dunarea cea superba, ale carei Porti de Fier, aflate la cateva mile mai la sud, inchid defileul lantului Muntilor Balcani, la granita dintre Ungaria si Imperiul Otoman. (…) Indiferent de statutul sau politic, a ramas in continuare un taram unde traiau mai multe semintii, care au conlocuit fara sa se contopeasca, de exemplu, valahii sau romanii, ungurii, tiganii, dar si saxonii…”.

Pe urmele Castelului din Carpati

Ruinele Cetatii Colt

Pe un carnetel legat in piele aurie, Jules Verne a asternut cateva note de lectura despre tot ce a putut afla legat de bogatiile Transilvaniei: solul fertil, minele de sare de la Turda, muntele Praid, cu zacamantul de clorura de sodiu, minele de la Remetea, care produc plumb, galena, mercur si mai ales fier, minele de la Hunedoara, minele de carbune de la Hateg, Livezeni si Petrosani, apoi minele de aur de la Abrud, de la Campeni, “regiunea cautatorilor de aur, unde o multime de mori cu utilaje foarte simple sapa nisipurile de la Rosia Montana, “un adevarat izvor al bogatiei” transilvane”. “Iata, se pare, un district foarte favorizat de natura, dar in care totusi bogatia nu contribuie cu nimic la bunastarea populatiei”, gandeste Jules, in timp ce-si mangaie barba stufoasa. Transcrie ideea pe o ciorna. Cine stie, poate o va folosi candva…

“Urmasii vechilor daci…”

Pe urmele Castelului din Carpati

Pastorul Frik – descendent al vechilor daci

“La Veresti, ca de altfel in toata partea aceasta a Transilvaniei, nu se vorbeste nici germana, nici maghiara, ci doar romana, chiar si in cele cateva familii de tigani, mai degraba stabilite de tot, decat provizoriu, in diverse sate din tinut. Acesti venetici preiau limba locurilor prin care se aciuiesc, si la fel si religia. Au adoptat chiar si ritul ortodox, conformandu-se religiei crestinilor in mijlocul carora s-au asezat”, scrie Jules Verne.

Apoi, cum sa nu sugereze filiatia dacica a bravilor ardeleni? “Din ce rasa facea parte pastorul Frik? Era un descendent al vechilor daci?”, arunca el un indiciu, pentru ca mai tarziu, cand il introduce pe Radu de Gorj, sa fie mai explicit: “La sfarsitul secolului al XIX-lea, ultimul reprezentant al seniorilor de Gorj ramasese baronul Radu. Nascut in castelul din Carpati, isi vazuse familia stingandu-se in jurul sau, inca din frageda tinerete. (…) Amintirea tarii in care se nascuse ramasese adanc intiparita in inima tanarului baron de Gorj. In cursul peregrinarilor sale prin acele tari indepartate, nu-si uitase niciodata patria transilvana. Astfel, se intoarse sa ia parte la una dintre rascoalele sangeroase ale vremii, ale taranilor romani care se revoltau impotriva opresiunii maghiare. Urmasii vechilor daci fusesera invinsi…”.

cititi mai mult pe http://www.formula-as.ro/2010/947/documentar-90/pe-urmele-castelului-din-carpati-13170

● Ziua Roşiei Montane #5 ● București ● 6 – 8 februarie 2015 ●

Între 6 şi 8 februarie 2015, sărbătorim împlinirea a 1884 de ani de atestare documentară a Roşiei Montane!
»»»»»»»»»»»»»» INTRARE LIBERĂ «««««««««««««««««««

► VINERI, 6 FEBRUARIE – ZIUA PATRIMONIULUI

18.00 VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “MEMORIA OBIECTELOR”, sala Irina Nicolau, MŢR
Obiectele purtătoare ale memoriei celor care au locuit aceste părţi ale Munţilor Apuseni – obiecte uitate prin poduri sau pivniţe, sau utilizate zi de zi, obiecte obişnuite sau excepţionale, obiecte profane sau de cult vor fi subiectul unei călătorii prin Roşia Montană – fragmentară, eterogenă, contradictorie şi incitantă – îndemn la revenire şi înţelegere.

Invitaţi: Virgil Niţulescu, directorul Muzeului Naţional al Ţăranului Român, Maria Ploae, actriţă şi Nicolae Mărgineanu, regizor

19.00 PROIECŢIA COLAJULUI VIDEO “Roşia Montană. Memoria Obiectelor”, Sala Irina Nicolau, MŢR

20.00 CONCERT TREI PARALE, Clubul Ţăranului
Trei parale grupează tineri orăşeni atraşi de muzicile vechi specifice spaţiului carpatic, alăturând muzicilor tradiţionale româneşti şi pe cele ale altor popoare ce trăiesc aici. www.treiparale.ro

CONCERT AD HOC, Clubul Ţăranului
De la balade sincere și triste, la piese parcă rupte din furtună, muzica celor de la Ad Hoc îmbină sonorități, ritmuri și idei medievale, rock și folclorice românești, uneori surprinzând cu inserții din toate părțile și sunetele lumii. https://www.facebook.com/AdHocMedieval

► SÂMBĂTĂ, 7 FEBRUARIE – ZIUA COMUNITĂŢII

17.00 SCURTMETRAJE DESPRE COMUNITATEA ROŞIANĂ
>> Localnici din Roşia Montană / r. Tică Darie / 2013
>> Ultimul fierar din Roşia Montană / r. Marius Grunca / 2014
>> Crosul interconectivității la Roșia Montană / r. Ioan Maier / 2014 – Invitat: Alexandra Postelnicu, organizator al Crosului Interconectivității

18.00 SCURTMETRAJE DESPRE PROTESTE
>> România-Geamăna / r. Tică Darie / 2013
>> # Roșia / r. Florin Cofar / 2013
>> Toamna Românească / r. Matei Budeș / 2014
>> Mesaj global pentru Roșia Montană / r. Uniți Salvăm / 2013
>> Roşia Montană există datorită vouă! / r. Tică Darie / 2014
>> Ce este TTIP / r. Alexandru Ciochia / 2015
Invitat: Matei Budeș, regizorul documentarului Toamna Românească

19.00 SCURTMETRAJE DESPRE PATRIMONIU
>> Patrimoniul Roșiei Montane în imagini / r. Campania Salvați Roșia Montană / 2013
>> Cetatea de Aur a Roșiei Montane / r. Adrian Steclaci / 1957
Invitat: Radu Rădescu, organizator al Festivalului de Film Istoric de la Râșnov

20.00 CONCERT Simion Bogdan-Mihai (cobză) www.youtube.com/watch?v=G3t888vg7Bw

CONCERT CROWD CONTROL
Crowd Control este un proiect bucureştean via Rm. Vâlcea care oferă alternative noi şi eclectice în peisajul muzical local. Trupa electro-fusion creează în performance-urile ei adevărate călătorii aflate la limita dintre manifest social, indie, post-punk şi dub. http://crowdcontrolro.bandcamp.com/music

DJ SET ELECTRIC BROTHER
Influențele muzicale ale lui Electric Brother variază de la muzica tradiționala la dub, de la la jazz rock-ul anilor ’70 la muzica clasică contemporană. Ultimul său album “Pe pământ” lansat în 2011se situează undeva între un jurnal de călătorie şi memorii imaginare.

http://www.electricbrother.ro/

► DUMINICĂ, 8 FEBRUARIE – ZIUA LUPTEI ÎMPOTRIVA EXPLOATĂRII CU CIANURI

17.00 Noul Eldorado / r. Tibor Kocsis / Ungaria / 76′ / 2004

18.30 ATELIER DE EDUCAŢIE GLOBALĂ
Printr-un joc de rol, atelierul de educație globală propus de Asociația A.R.T. Fusion demonstrează etapele parcurse de aur în această industrie și explică interdependențele dintre părțile implicate (compania minieră, guvern, mineri, consumatori etc.). Participanții, în jurul cărora se va desfășura acțiunea, vor înțelege la finalul atelierului ce pot face ei, ca indivizi ai societății civile, pentru a proteja spațiul Roșiei Montane și pentru a-i face și pe cei din jur să perceapă consecințele comportamentelor pasive. (Durată: 1:30h – 2:00h)

!!! Din cauza locurilor limitate, participarea la Atelierul de Educație Globală se face pe bază de înscriere. Vă rugăm să trimiteți un e-mail cu numele complet și numărul de telefon al dumneavoastră și al persoanelor pentru care faceți înscrierea la adresa: andrei_national@yahoo.com. Data limită pentru înscrieri este 6 februarie.

20.30 CONCERT AUD BAND
Singura formaţie din România care a inclus în repertoriul şi formula sa un instrument oriental cu o culoare timbrală mai specială – esrajul. O chitară, un flaut, clasic condimentate cu esrajul asiatic împletesc o sonoritate inedită şi echilibrată în piesele şi aranjamentele unui compozitor de orchestră. Jazz în combinaţie cu rock acustic, etnobalcanic, muzică de film şi teatru de revistă, toate incluse în meniul muzical Aud band. Piese mai altfel despre mare şi eschimosi, femei şi animale de companie, muste şi paharul cu lapte, declaraţii de dragoste, chiar şi Eminescu e în jazz… Aud band a sustinut concerte live atât în ţară, cât şi pe scenele din străinătate, Rep. Moldova, Cipru, Portugalia, Marea Britanie.
www.facebook.com/Audband

“DESPRE VALOAREA PATRIMONIULUI”, cu OANA PELLEA
“Roşia Montană face parte din patrimoniul naţional.
Patrimoniul naţional face parte din patrimoniul universal. A apăra patrimoniul naţional şi implicit pe cel mondial este o datorie de onoare a oricărui cetăţean de pe planeta numită Pământ. Un patrimoniu nu se poate vinde. Un patrimoniu trebuie conservat, apărat şi transmis mai departe generaţiilor viitoare.”

MICRORECITAL FIRMA
FIRMA, trupă icon a rockului alternativ românesc, spărgea tiparele și redefinea standardele pieței muzicale de la începutul anilor 2000, devenind emblema unei generații marcate de piese precum `La Orbire`, `Nimeni` și `Important `.
În 2014, Firma a dăruit publicului un prim volum al albumului ”DESCÂNTECE”, o colecție de piese cu un sound matur și complex și o lirică plină de semnificații și parabole.
”DESCÂNTECE – Vol.1” este disponibil online pentru download GRATUIT:

www.facebook.com/TrupaFirma

———————————————————————————–
Ziua Roşiei Montane este un eveniment anual, organizat cu ocazia aniversării atestării documentare a Roşiei Montane, pe 6 februarie. ZRM promovează patrimoniul natural şi cultural de valoare universală a Roşiei Montane şi accentuează necesitatea conservării şi punerii în valoare a patrimoniului, cu potenţial de includere în Patrimoniul Mondial UNESCO.

www.ziuarosieimontane.ro
www.facebook.com/rosia.montana.in.unesco
———————————————————————————–
► Roşia Montană este cea mai veche localitate minieră din România, fiind atestată documentar acum nu mai puţin de aproape 1884 de ani. Numele localităţii Alburnus Maior, numele latin al Roşiei Montane, apare pentru prima dată menţionat în tăbliţa cerată nr. XVIII, datată 6 februarie 131. Tăbliţele cerate, găsite în minele de la Roşia Montană, reprezintă unul dintre izvoarele Dreptului Roman.

>>> www.rosiamontana.org

Ziua Rosiei Montane

Draga prietene al Rosiei Montane,

Adu Ziua Rosiei Montane #5 in orasul tau!

Ziua Rosiei Montane prinde radacini prin noi! An de an, Ziua Rosiei Montane creste prin toti oamenii care cred ca patrimoniul cultural al celui mai cunoscut sat din Romania, Rosia Montana, este valoros, nu trebuie pierdut sau uitat, ci merita redescoperit, cunoscut si povestit mai departe.

Ziua Rosiei Montane a prins radacini prin toti cei care credem ca trecutul istoric ne imbogateste prezentul si da sufletul unei comunitati. Pe 6 februarie 2015, Rosia Montana implineste 1884 de ani de atestare documentara! O sarbatorim prin proiectii de filme, expozitii, dezbateri si concerte in zeci de orase din intreaga lume.

Adu cea de-a 5-a editie a Zilei Rosiei Montane in orasul tau, fie ca esti in Romania sau in alt colt al lumii! Te invitam sa te inscrii cu un e-mail la adresa organizare@ziuarosieimontane.ro pana pe 20 decembrie 2014.

Ziua Rosiei Montane este un eveniment anual, organizat cu ocazia aniversarii atestarii documentare a Rosiei Montane, pe 6 februarie. ZRM promoveaza patrimoniul natural si cultural de valoare universala a Rosiei Montane si accentueaza necesitatea conservarii si punerii in valoare a patrimoniului, cu potential de includere in Patrimoniul Mondial UNESCO. In fiecare an, evenimentul are loc in zeci de orase peste tot in lume, cu implicarea voluntara a tuturor (organizatori, artisti, invitati, parteneri). 

Ziua Rosiei Montane este un eveniment apartinic si nu incurajeaza afisarea de simboluri politice de orice fel sau partizanatul politic si ideologic. Ziua Rosiei Montane se inscrie in actiunile Campaniei Salvati Rosia Montana.

www.ziuarosieimontane.ro

Cum a intrat acționarul Roșia Montană în vizorul FBI

Republica Guinea dispune de resurse minerale imense în jurul cărora se fac jocuri murdare care provoacă instabilitate politică. AFP PHOTO/BINANI

Rise Project

Gabriel Resources, compania din spatele proiectului Roșia Montană, a reluat tema daunelor de miliarde pe care vrea sa le solicite statului român dacă autoritățile nu dau undă verde exploatării aurului. Acționarul principal al proiectului aurifer, grupul BSG Resources, a demarat anul trecut o acțiune similară împotriva Republicii Guineea, țară din Africa de Vest unde i-au fost anulate două concesiuni miniere pe fondul unor grave acuzații de corupție. Lupta pentru resursele din Guineea a scos la suprafață tranzacțiile oculte la care au recurs reprezentanții grupului BSG pentru a influența demnitarii din țara africană. Actorii principali din cazul Guineea au legături directe cu România. RISE Project a găsit aceste conexiuni după ce a analizat documentele unei anchete FBI,  dar și pe cele rezultate dintr-un proces civil în care se luptă doi coloși ai mineritului mondial, grupul australiano – britanic Rio Tinto și corporația braziliană Vale.


Structura acționarilor din afacere. Firma lui Steinmetz deține acțiuni în proiectul Roșia prin intermediul companiei Gabriel Resources, listată la  bursa din Toronto.

Disputa multinaționalelor

Conflictul dintre cele două corporații a izbucnit în 2009, dar a devenit public abia anul trecut. Rio Tinto a deschis în aprilie 2014 un proces la New York, acuzând corporația Vale că a conspirat cu un grup rival ca să îi fure drepturile de exploatare asupra minereului de fier din zona Simandou, în Guineea. Grupul rival era BSG Resources, patronat de miliardarul israelian Benjamin “Beny” Steinmetz, jucător important pe piața globală a diamantelor.

Pe scurt, Rio Tinto spune că a vrut să vândă brazilienilor de la Vale afacerea din Africa de Vest, dar că aceștia, după ce au avut acces la documentația confidențială aferentă zăcămintelor de la Simandou, au conspirat cu BSG să scoată Rio Tinto de pe piață, prin cointeresarea politicienilor locali.

Printr-o divizie a grupului BSG, Steinmetz a fost implicat în ultimii cinci ani și în proiectul aurifer de la Roșia Montană, iar prin companii offshore și prin interpuși a derulat afaceri imobiliare la București și în alte orașe din țară. Intrarea lui Steinmetz în proiectul Roșia Montană, în noiembrie 2009, a revitalizat afacerea: proiectul a fost inclus rapid în programul de guvernare.

Compania BSG Capital Market, parte a grupului controlat de Steinmetz, a achiziționat în 2009 aproape nouă la sută din Gabriel Resources, plătind peste 67 milioane de dolari, iar ulterior prin mai multe plasamente și-a extins influența în compania care deține proiectul aurifer din Munții Apuseni. Raportările oficiale plasează compania lui Steinmetz pe primul loc între acționarii Garbiel Resources, cu 16 la sută, alături de Electronum Group, un fond de investiții american. Grupul lui Steinmetz , singurul cu investiții masive la București, a devansat în ultimii ani gigantul minier Newmont Mining Corporation, unul dintre cei mai mari producători de aur din lume, care mai deține doar 13 la sută din Gabriel Resources.

cititi mai mult pe http://www.riseproject.ro/articol/cum-a-intrat-actionarul-rosia-montana-in-vizorul-fbi/

Solicităm președintelui Klaus Iohannis clarificări privind Roșia Montană

rosiamontana.org

Scrisoare deschisă către Președintele României, domnul Klaus Iohannis

Domnule Președinte,

Proiectul de minerit cu cianuri propus la Roșia Montană este supus ultimei tentative de resuscitare, Gabriel Resources fiind în căutare de aliați. Acest lucru nu este deloc nou, istoricul avizării minei arătând deja că oficiali români de rang înalt au renunțat adesea prea ușor la apărarea interesului public și s-au îmbarcat în susținerea conducerii Gabriel Resources.

Invitația la conciliere amiabilă transmisă de către compania minieră domniei voastre nu este un act de curtoazie al unui investitor de bună credință, ci doar o o formalitate necesară în avansarea unui eventual caz de arbitraj internațional. De altfel, această opțiune rămâne ultima resursă a managementului companiei de a oferi satisfacție investitorilor speculanți, în condițiile în care societatea românească respinge cu fermitate mineritul cu cianuri.

Declarația dumneavoastră recentă potrivit căreia “proiectul trebuie rediscutat, (…) așa cum a fost conceput, nu mi se pare potrivit” nu face decât să realimenteze nemulțumirea opiniei publice, mai ales în contextul ultimatumului companiei. Nu putem să nu remarcăm similitudinea poziției dvs cu alte declarații sterile ce au iritat zecile de mii de cetățeni ce au ieșit în stradă pentru respectarea legii. În 2011, premierul Emil Boc declara că “proiectul Roșia Montană trebuie rediscutat”, în timp ce președintele Traian Băsescu susținea că “proiectul să înceapă cu renegocierea beneficiilor”. Chiar și prim-ministrul Ponta a anunțat renegocierea cu succes în 2013. Toate aceste luări de poziție au atras după sine menținerea pe linie de plutire a unui proiect neviabil şi profund nelegal, prin livrarea acestor infuzii nejustificate de optimism instituţional. Efectul implicit a consemnat creșterea cotațiilor bursiere ale companiei.

Noua declaraţie a domniei voastre vine în contradicție cu declarațiile anterioare mult mai ferme pe care le-aţi făcut, precum: “De fapt, la Roşia Montană s-a pornit din capul locului cu stângul şi nu trebuie continuat pe aceeaşi cale. Nu putem fi de acord cu o tehnologie care poate să ducă la catas­trofe, cum s-a întâmplat zi­lele trecute în Canada” (n.r. ruperea barajului de la Mount Polley în august 2014). Aceste afirmații au fost făcute în perioada de pre-campanie electorală când numeroși politicieni sunt predispuși să includă în discurs argumente agreate de alegători. Dar schimbarea tonului pune la îndoială încrederea cu care ați fost investit de societatea românească. Nu putem să nu ne întrebăm, dacă în schimbarea direcției discursului dvs., nu a cântărit semnificativ opinia consilierului Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta invita încă din 2012 la renegocieri “până cand se atinge maximul de beneficiu posibil”.

Subliniem, domnule Preşedinte, că nu face parte din prerogativele funcției domniei voastre şi din a niciunei autorităţi publice, de altfel, să negocieze proiectul unui investitor privat, dat fiind aceea că toate condiţiile tehnice şi legale, precum şi posibilele beneficii ale statului sunt strict reglementate prin lege, autorităţile fiind doar în măsură să aprobe sau să respingă un proiect printr-o decizie administrativă strict bazată pe lege şi nu pe negociere. Societatea românească a sperat, prin alegerea dumneavoastră, la un aliat, care să aducă la lumină argumentele societății civile îndelung ignorate şi să impună respectarea fermă a legii. Vă reamintim deopotrivă că lupta anti-corupție, pe care o susțineți în mai toate declarațiile publice, nu va putea fi câștigată punând sub tăcere afacerea Roșia Montană, ci încurajând instituțiile statului să dea un răspuns solicitărilor formulate inclusiv către DNA, de anchetare a modului în care s-au acordat licențe și avize acestui investitor.

La aceste recente declarații se adaugă și întârzierea răspunsului promis celor peste 11.000 de cetățeni care v-au cerut sprijinul în respectarea legii la Certej, cel de-al doilea mare proiect cu cianuri din Transilvania. Vă atragem atenția că în acest caz, Inspectoratul de Stat în Construcții a confirmat nelegalitatea autorizațiilor de construire emise.

Invitația lansată primului-ministrul Ponta de a renegocia nu vă face cinste în condițiile în care acesta este susținător declarat al distrugerii Roșiei Montane. Mulți dintre noi se întreabă dacă aceste declarații nu reprezintă un prim semnal de cedare în fața amenințărilor instrumentate de Gabriel Resources. Vă reamintim că ultima “negociere” purtată de prim-ministrul Victor Ponta cu societatea Gabriel Resources a avut drept rezultat o propunere legislativă dedicată companiei miniere şi prin care nu mai puţin de 20 de acte normative aplicabile în domeniu se declarau inoperante în cazul proiectului, admitându-se chiar derogari de la prevederi constituţionale.

Vă asigurăm domnule Președinte, că nu suntem dispuși ca viitorul Roșiei Montane să redevină subiect de negociere sau tergiversare instituțională și vă solicităm să vă clarificați neîntârziat punctul de vedere.

Cu respect,
Eugen David
Președinte Alburnus Maior

http://www.rosiamontana.org

Gabriel Resources cere preşedintelui şi premierului o soluţie amiabilă, înaintea arbitrajului

de Carol Dan – Mediafax

Gabriel Resources vrea o soluţie amiabilă privind Roşia Montană şi a trimis Preşedinţiei şi premierului o notificare prin care cere autorităţilor române să se angajeze într-un proces de consultare, menţionând că ar putea recurge la arbitraj dacă nu se găseşte o soluţie pentru dezvoltarea proiectului.

“Compania a trimis o notificare oficială către Preşedintele şi Prim-Ministrul României, în numele Gabriel şi al anumitor companii afiliate, prin care solicită autorităţilor române să se angajeze oficial într-un proces de consultare. Pentru evitarea oricăror îndoieli, Gabriel doreşte găsirea unei soluţii amiabile în acest diferend care să ducă la dezvoltarea proiectului minier, în beneficiul tuturor părţilor implicate”, se arată într-un comunicat al companiei canadiene Gabriel Resources.

În luna iunie a anului trecut, Camera Deputaţilor a respins proiectul de lege privind exploatarea minereurilor auro-argentifere din Roşia Montană. O lună mai târziu, premierul Victor Ponta, afirma că proiectul Roşia Montană este blocat până când nu există o susţinere politică clară, el adăugând că, personal, consideră că pentru România este mai bine totuşi să fie exploatate toate resursele naturale, inclusiv aurul, dacă sunt respectate toate normele de mediu.

Comunicatul menţionează că Gabriel Resources nu a iniţiat nicio cerere de arbitraj sau vreun alt demers în instanţele internaţionale de arbitraj şi că îşi menţine angajamentul “ferm” de a dezvolta proiectul minier de la Roşia Montană.

Preşedintele Gabriel Resources, Jonathan Henry, citat în comunicat, spune că speră că va fi găsită o rezolvare amiabilă a problemei, fără să fie nevoie să apeleze la arbitraj internaţional.

“Sperăm că se va putea găsi o rezolvare amiabilă fără nevoia de a escalada această dispută într-un arbitraj. Credem cu tărie că modul în care ne-am comportat până acum a demonstrat faptul că principala dorinţa a grupului este de a evita orice dispute prelungite şi de a fi partenerul României în dezvoltarea unui proiect minier sustenabil, de clasă mondială, în beneficiul României şi al tuturor părţilor implicate. Suntem ferm angajaţi în dezvoltarea Proiectului şi, în general, în lansarea unei industrii miniere moderne în România. Suntem în continuare siguri că prin construirea minei utilizând tehnologii de ultimă generaţie îi vom convinge pe toţi cei care au îngrijorări, atât nefondate cât şi valide, cu privire la beneficiile masive ale Proiectului, pentru întreaga ţară. Suntem gata să cooperăm cu România, pentru atingerea acestui obiectiv”, afirmă Henry.

Gabriel Resources arată în comunicat că în ultimii 15 ani a investit sume “semnificative” în dezvoltarea proiectului, iar în prezent nu există nicio certitudine cu privire la procedurile care să ducă la autorizarea acestuia.

“În caz contrar, dacă grupul Gabriel nu va putea obţine o soluţie satisfăcătoare pentru un parcurs clar şi solid de progres în autorizarea şi construcţia proiectului, sau dacă România nu ia măsuri concrete pentru a ajunge la o astfel de înţelegere amiabilă, grupul Gabriel este pregătit să-şi prezinte pretenţiile în cadrul arbitrajului internaţional, pentru a obţine compensări integrale pentru drepturile sale de a dezvolta proiectul, care au fost refuzate prin încălcări ale tratatelor din către România. De asemenea, grupul Gabriel îşi rezervă dreptul de a urma alte căi de remediere disponibile”, se spune în comunicat.

Pe de altă parte, autorităţile române au întârziat “persistent” şi “nejustificat” procesul de autorizare a proiectului de la Roşia Montană, care acum a devenit victimă a conflictelor politice din România.

“Compania este în măsură să evidenţieze un număr semnificativ de întârzieri persistente în procesul de autorizare, provocate în mod nejustificat de către autorităţile române. Nu în ultimul rând, proiectul nu mai face obiectul unei analize procedurale normale de către autorităţile competente însărcinate cu evaluarea sa; în schimb, a devenit victima conflictelor dintre facţiuni politice rivale şi a dezinformării, ceea ce a provocat în mod nejustificat daune suplimentare capacităţii de dezvoltare a proiectului”, potrivit comunicatului.

cititi mai mult pe http://www.mediafax.ro/economic/gabriel-resources-cere-presedintelui-si-premierului-o-solutie-amiabila-inaintea-arbitrajului-13776062

Evenimente

nimic găsit

Ne pare rău, nu de posturi potrivit criteriilor