Articole

După bomba Microsoft urmează nucleara EADS

/0 Comentarii/în /de /1.580 vizite

După bomba Microsoft urmează nucleara EADS

Denisa Miron, Colaborator 07:05 293
David Simonds EADS BAE 23.09.12
Ați auzit vreodată de Sistemul Integrat pentru Securizarea Frontierei de Stat? Cei mai mulți nu au auzit, iar mulți din cei care pretind că știu câte ceva știu parțial sau greșit. Puțini sunt aceia care știu într-adevăr ce e cu acest sistem integrat.

În principiu el ar fi trebuit să fie acel program prin care România implementa cele mai înalte standarde europene la granițele sale cu statele non-UE în vederea impermeabilizării frontierelor. Era vizat în principal traficul de droguri, traficul de persoane și migrația clandestină dinspre foste state sovietice, Asia și Orientul Mijlociu.

Totul pentru ca România să poate accede în Spațiul Schengen… În Schengen nu am intrat, dar de la an la an s-au cheltuit tot mai mulți bani prin extinderea contractului inițial.

(Vezi Estimările DNA privind proporțiile corupției din dosar http://www.stiripesurse.ro/dna-mita-de-60-de-milioane-de-euro-in-dosarul-eads-microsoft-siveco/)

DNA (1)

Programul a debutat prin 2001 și România nici acum nu este membru Schengen. Asta ca să vă dați seama de proporțiile torpilei mediatice care va urma și dimensiunile cutremurului politic care va urma. Dosarul Microsoft va părea atunci o joacă de copii. Surse judiciare susțin pentru stiripesurse.ro că ar fi vorba de c.ca 60-70 de foști demnitari (de la premieri la ministru, secretari de stat și companii de stat).

Contractul a fost încheiat între EADS Deutschland GmbH Germania și Ministerul de Interne, în valoare de 534 milioane EUR (extins în 2009 cu 200 milioane EUR).

În timp au răsuflat în presă tot felul de informații despre șpăgile care sar fi dat pe pe acest contract. Problema s-a pus mai ales atunci când contractul a fost extins.

(Citeste si: LISTA e gata. Incep decapitarile http://www.stiripesurse.ro/lista-e-gata-incep-decapitarile/ )

dna (2)

În acest context nu pare să mai mire pe nimeni să audă nume de foști premieri rostite în comunicate DNA sau ploaia de solicitări de încuviințare a urmăririi penale pentru mulți din foștii demnitari.

Poate tocmai de aceea unii din cei vizați nu știu cum acum să blocheze solicitările procurorilor DNA în Parlament perfect conștienți de faptul că mâine sau poimâine vine rândul lor.

Gurile rele susțin că nu va fi vorba numai de încuviințări de urmărire penală și că în unele cazuri va fi vorba chiar de cercetare în stare de arrest preventive.

Dacă până la urmă topila nucleară va fi trasă în campania electoral prezidențială nimeni nu prea va mai putea să spună care va fi exact rezultatul și cine va fi următorul chiriaș la Palatul Cotroceni.

Citeste si:

Ce legături are o fundație de partid cu începuturile EADS
http://www.stiripesurse.ro/ancheta-legaturi-la-varful-psd-cu-eads/

EADS-800x717

Ce spune un fost ministru de Interne de contractul EADS
http://www.stiripesurse.ro/ministru-psd-banuit-de-coruptie-in-cazul-contractelor-eads-se-dezice-de-responsabilitate/

articol preluat de pe http://www.stiripesurse.ro

10 miliarde de euro în IT din 2000 până în prezent. Cât a fost mita?

/0 Comentarii/în , /de /1.535 vizite

Dosarul achiziţiilor de licenţe Microsoft şi de software şi calculatoare pentru şcoli deschis de Direcţia Naţională Anticorup­ţie (DNA), în care până acum nouă foşti miniştri sunt acuzaţi de neglijenţă în serviciu, trafic de influenţă sau de faptul că ar fi pretins şi primit mită de zeci de milioane de dolari şi euro de la câştigătorii contractelor, pune în prim plan haosul şi lipsa de transparenţă a achiziţiilor făcute de către stat, perpetuate de-a lungul anilor, care practic simplifică şi încurajează eventuale abuzuri cu banii publici.

În ultimii 14 ani statul a cheltuit circa 10 miliarde de euro pe echipamente IT, software, servicii IT şi de comunicaţii, potrivit estimărilor ZF, care iau în calcul datele disponibile de pe piaţa IT&C, evoluţia cifrei de afaceri a companiilor din industrie, cât şi fondurile de aproximativ 20 de miliarde de euro pe an alocate investiţiilor şi bunurilor şi serviciilor de la buget.

Este estimarea ZF corectă, pentru a putea avea un prim reper într-o analiză a proiectelor IT&C ale administraţiei? Oficial, nu există niciun răspuns la această întrebare, pe care ZF a adresat-o aproape tuturor miniştrilor comunicaţiilor, din 2006 până în prezent cel puţin – inclusiv lui Dan Nica şi Gabriel Sandu – care sunt acuzaţi în dosarul de la DNA.

Bugetul general consolidat nu include un capitol separat care să evidenţieze fondurile alocate de stat pentru achiziţia echipamentelor hardware şi a serviciilor şi soluţiilor IT, acestea fiind incluse la capitolul cheltuieli cu bunuri şi servicii. În perioada 2006-2013, intervalul de timp pentru care sunt disponibile datele privind bugetele general consolidate pe site-ul Ministerului de Finanţe, cheltuielile cu bunuri şi servicii realizate de stat au crescut cu aproape 70%, de la 22,7 miliarde lei (6,45 miliarde euro) în 2006, la 38,5 miliarde lei (8,7 miliarde de euro) anul trecut. Pentru 2014, fondurile statului pentru achiziţia de bunuri şi servicii sunt prevăzute la 39,3 miliarde lei, până la sfârşitul lunii august fiind cheltuite 23,1 miliarde lei. În ceea ce priveşte ponderea cheltuielilor statului cu bunuri şi servicii, acesta s-a diminuat în anii de criză, ajungând în 2009 la 5,8% din PIB, de la 6,8% în 2006. Anul trecut însă, ponderea cheltuielilor cu bunuri şi servicii ale statului a crescut la 6,2% din PIB, faţă de 5,9% în 2012.

De asemenea, nu există date referitoare la sumele de bani alocate pentru achziţiile de echipamente de calcul sau de soluţii software nici la nivelul administraţiilor de stat, bugetele acestora neavând de asemenea niciun capitol inclus în buget care să ofere detalii cu privire la fondurile destinate acestor achiziţii.

Spre exemplu, grupa cheltuielilor cu bunuri şi servicii din bugetul Ministerului pentru Societatea Informaţională (MSI) este defalcată pe diferite tipuri de cheltuieli, precum furnituri de birou, încălzit, iluminat, poştă etc., însă nu există un alineat care să evidenţieze şi fondurile alocate pentru cumpărarea echipamentelor hardware şi software.

Şi Institutul Naţional de Statistică (INS) a încercat să facă o anchetă pentru a centraliza datele legate de numărul de echipamente de calcul din administraţiile de stat şi costul acestora, însă nu a reuşit să obţină informaţii complete. Practic, nu toate administraţiile de stat au fost de acord să pună la dispoziţia INS informaţiile necesare, susţinând că datele respective sunt confidenţiale.

De asemenea, nu există o evidenţă a proiectelor IT&C guvernamentale, care să includă valoarea şi numele câştigătorilor, care să poate fi rapid accesată, şi care să permită analize ale acestor achiziţii. Unele date sunt publicate pe portalul guvernamental cu date deschise lansat recent de executiv, însă informaţiile sunt greu de interpretat, nu includ absolut toate achiziţiile iar prelucrarea lor este dificilă în condiţiile în care unele au şi erori de preluare a datelor.

Companiile private de analiză a industriei IT&C au totuşi o serie de estimări ale cheltuielilor statului. „Din datele incluse în studiul PAC «Software and IT Services Industry (SITSI)» pentru România, în 2013 s-au cheltuit doar în sectorul public (administraţie publică centrală, locală, educaţie, sănătate, asigurări sociale, apărare şi securitate internă) peste 400 de milioane de euro, incluzând aici hardware, software şi servicii informatice, însă fără comunicaţii, echipamente speciale, tehnologie militară şi civilă etc.“, a declarat pentru ZF Eugen Schwab-Chesaru, directorul pentru Europa de Est al companiei de consultanţă şi cercetare de piaţă Pierre Audoin Consultants (PAC). „În companiile controlate de stat (utilităţi, transporturi, bănci, puţină industrie militară), fără să fi făcut o analiză precisă în domeniu, estimez că s-au mai cheltuit aproximativ 200-250 de milioane euro pe echipamente, soft şi servicii. Evoluţia acestor cheltuieli în ultimii cinci ani nu a fost spectaculoasă, creşterea medie fiind mică, însă concentrarea de „market share“ la un număr mic de actori a fost şi este un fenomen îngrijorător“, a adăugat el.

Cifrele avansate de şeful PAC privind achiziţiile statului de 600-650 mil. euro în 2013 arată că estimarea ZF de 10 miliarde de euro cheltuieli IT&C în ultimii 14 ani pare a fi una plauzibilă.

Dincolo de absenţa datelor privind achiziţiile, care îngreunează sau fac imposibilă o analiză care să arate, de exemplu, dacă nu cumva statul cumpără mereu de la aceleaşi persoane sau companii (cum s-a întâmplat în cazul licenţelor Microsoft), o problemă este şi faptul că nu există un organism care să facă ordine în acest segment, care să impună reguli şi să monitorizeze dacă acestea se respectă.

„Nu este o problemă de investiţii şi de cheltuire a fondurilor. E o problemă de organizare şi management“, afirmă Călin Rangu, directorul executiv al CIO Council, o asociaţie care include 60 de directori IT din companii mari, care au gestionat implementarea unor proiecte de informatizare de milioane de euro şi care urmăreşte de ani de zile inclusiv ce face sectorul public.

„În plus e nevoie de viziune şi strategie multianuală. Până nu va fi definită o arhitectură informatică guvernamentală, nu se vor defini serviciile pentru cetăţean şi serviciile interne guvernamentale, cu indicatori de perfromanţă tehnică şi fianciară pe servicii, până nu vei stabili cum echipezi aceste servicii cu infrastructură pentru a atinge nişte obiective, proiectele IT vor avea în continuare un grad foarte mic de succes. Acel concept de CIO Office guvernamental, în subordinea primul ministru, care probabil să înglobeze şi serviciul on-line existent, ar putea să fie un început. în opinia noastră secretarul de stat Radu Puchi, care a demarat acest serviciu cu rezultate bune în cotnextul actual, dar lipsindu-i multe pârghii şi resurse, ar putea să agrege mono-cefal un astfel de proiect.Trebuie să se răspundă la întrebări fundamentale, pe bază unor analize cost-beneficiu şi apoi să se investeazscă, doar astfel se pot economisi bani. Dacă se doreşte cloud computing guvernamental, să se facă, deoarece în acelaşi timp se vor elibera bugetele cu zeci de data centere distribuite în fiecare instituţie, în condiţii precare de mutle ori, care nu vor mai fi necesare. Dar astfel o analiză cost-beneficiu va dovedi imediat că se poate. Dacă se vorbeşte de Microsoft de ce nu se iau servicii 365 în cloud? Atunci am şti exact câţi utilizatori sunt deoarece i-ar număra Microsoft când emit factura lunară şi ai putea avea poate o evidenţă centralizată a utilizatorilor. Iar dacă dispare să zicem o agenţie guvernamentală cu 50 angajaţi, pentru acei 50 de angajaţi, luna următoare, nu s-ar mai emite factură, că nu mai sunt uitlizatorii. Lucrurile uneori pot fi simple. În plus se ştie şi cât costă o asemenea licenţă pentru clienţii de retail – 5 euro pe lună – astfel că nu se pot impune costuri mai mari“, a spus Rangu.

„Referitor la eficienţă şi modul de cheltuire a banilor publici, părerea mea rămâne ca e nevoie de logică şi competenţă“, afirmă Chesaru. „Dacă există, la nivelul administraţiei publice aceste două elemente, atunci achiziţiile publice vor fi făcute strict legat de nevoile reale (şi sunt foarte, foarte multe în România !) de informatizare a instituţiilor şi proceselor de lucru, iar preţurile de achiziţie vor fi cele dictate natural de piaţă (nu neapărat mici !), funcţie de valoarea experţilor şi a produselor (software şi hardware) necesare.  Însă, atât timp cât achiziţiile publice (şi alocările de fonduri) se face „la cererea“ şi uneori chiar „sub presiunea“ unui grup sau altul de furnizori, atunci cu siguranţă că returul pe investiţie („sfântul RoI“) va fi slab, iar risipa de fonduri imensă.  Din punctul meu de vedere, IT-ul în sectorul public sau în companii subordonate statului nu înseamnă imprimante sau PC-uri sau access point-uri sau chiar servere : IT-ul în sectorul public înseamnă automatizare şi eficientizare de procese, care necesită anumite echipamente informatice (calculatoare, imprimante, scanere, routere, servere, storage, reţelistica, etc.), produse software (sisteme de operare, stocare, back-up, aplicaţii, baze de date, platforme de integrare, securitate, tool-uri de analiză, etc.)  şi foarte multe servicii (consultanţă, re-design de proces şi de arhitectură IT, dezvoltare customizata, integrare de sisteme HW & SW, formarea/ trainingul utilizatorilor finali, etc.). Faptul că s-au pus în faţă achiziţiile de „cutii“ (HW & SW) denotă, de fapt, superficialitatea şi reaua credinţa a responsabililor din administraţie.  Întotdeauna când aud de un „proiect“ unde se achiziţionează sute, mii de echipamente, însă fără niciun concept şi finalizare în automatizare de proces, acolo îmi este clar, cu sau fără anchetă DNA,  că ceva nu e în regulă.“

 articol preluat de pe http://www.zf.ro/
foto http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/

 

DOSARUL MICROSOFT. Familia Ponta are trei apartamente de lux de la la personajele implicate în offshore-urile prin care s-au transferat șpăgile. EXCLUSIV INVESTIGAȚII CENZURATE

/0 Comentarii/în /de /2.126 vizite

Daniel Befu

Conexiunile procurorilor DNA se apropie de descoperirile din informațiile prezentate în iarnă de mine în EPISODUL I din investigațiile care mi-au fost cenzurate de presa mainstream (care la acel moment au făcut doi redactori șefi de publicații respectabile să bage capul în nisip și să se facă că ele nu există), în care arătam conexiunile din jurul lui Victor Ponta. Mai exact, demonstram legăturile dintre o salbă de firme offshore și premierul Victor Ponta, Dumitru Nicolae (alias NIRO), Ilie Sârbu și Elena Udrea și Dorin Cocoș.

Iată un fragment din referatul procurorilor DNA

Astfel, din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet, suma de circa 20.000.000 USD. Din contul firmei Profinet, pe care erau împuterniciţi Stan Dragoş Şerban, Thomas Heinstchel şi Dinu Pescariu, au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane:

Running Toatal Group Ltd. – firmă controlată de Nicolae Dumitru, circa 7.500.000 USD,
Nero Invest – suma de 450.000 USD.
Menedil Associated SA – firmă controlată de Khalil Abi Chahine, circa 1.250.000 USD
Zonko Overseas Ltd. – firmă controlată de Dragoş Stan, circa 5.000.000 USD,
Atlantis AG – firmă controlată de Nicolae Culacov, circa 900.000 USD.
Adrian Ujeniuc – 440.000 USD
Pescariu Dinu – 3.200.000 USD.

Relevante în acest sens sunt următoarele declaraţii:

”Mai întâi am înfiinţat societatea Profinet Aktiengesselschaft (domiciliu fiscal în Liechtenstein) în care eram asociaţi eu, Dinu Pescariu şi Thomas Heinschel, societate care urma să primească în baza unui contract de Asistenţă Tehnică şi Consultanţă (negociat cu conducerea FSC Austria şi aprobat de FSC Austria şi FSC Germania) sumele de bani de la Fujitsu Siemens Austria, care la rândul ei primea sumele de bani de la Guvernul României. Dinu Pescariu a fost cooptat în Profinet la sugestia lui Khalil, omul prin care se păstra legătura cu Nicolae Dumitru (…) probabil pentru a garanta plata sumelor de bani către aceştia iar Thomas Heinstchel a fost cooptat ca urmare a bunelor relaţii pe care le avea în lumea bancherilor din Elveţia cât şi cu Fujitsu Austria.

Fac precizarea că eram la curent cu acţiunile lui Claudiu Florică prin care acesta convenise cu Dinu Pescariu şi Nicolae Dumitru şi Khalil plata unor sume de bani pentru influenţa exercitată asupra funcţionarilor publici.

După încheierea Contractului cu Guvernul României, FSC Austria a plătit în contul Profinet suma de 15.553.938 USD din care au fost direcţionaţi către Nicolare Culacov suam de 2.250.000 USD (…), către Nicolae Dumitru şi Khalil suma de 4.950.000 USD. Aceste sume au fost plătite cu titlu de trafic de influenţă.”

“În prima parte a anului 2004, Claudiu Florică a avut o întâlnire cu Alexandru Bittner care în perioada respectivă controla în numele şi pentru Adrian Năstase orice contract de tehnică de calcul şi software cu Guvernul României şi ministerele sale, acestea solicitând un procent din respectivele contracte prin firmele off-shore pe care le controla, ca plată pentru obţinerea semnăturilor la nivelul primului – ministru, Adrian Năstase.

În urma întâlnirii lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner sumele destinate mitelor au crescut şi, ca urmare, managementul FSC a fost condiţionat să semneze o creştere a preţului contractului de servicii fictive cu Profinet de la 14 milioane dolari la 15,5 milioane dolari, sumă plătită de FSC integral. Toate serviciile din contractul FSC cu Profinet erau servicii fictive, contractul fiind folosit exclusiv pentru justificare scoaterii din FSC a sumelor de bani necesare plăţii mitelor către persoanele implicate în decizia şi derularea contractului.”

Mai jos reproduc povestea pe care un cotidian central de maximă credibilitate mi-a cenzurat-o încă din aprilie 2013, text care mai apoi a fost refuzat de o revistă neaoșă, care se bucură de stimă și credibilitate pe subiecte politice. Această poveste îl va pune pe premier în imposibilitatea de a mai nega legăturile intime cu gruparea șpăgii din Dosarul Microsoft. Se naște întrebarea legitimă pe care Victor Ponta trebuie să o lămurească public (fiindcă își dorește să fie cel mai public dintre români): Și-a plătit pe bune apartamentelel? Sau e doar o formă prin care și-a încasat partea?

EPISODUL I. Apartamentul de lux în care locuieşte prim ministrul Victor Ponta, a aparţinut unui offshore din Panama. Uimitoarele conexiuni transpartinice din jurul celor 3 locuinţe ale familiei Ponta-Sârbu, situate în buricul Capitalei

SERIAL. PÂNZA DE PĂIANJEN CARE A PRINS ROMÂNIA ÎN CAPCANA EI.

CENZURAT. Apartamentele cumpărate de premierul de stânga al României, au fost construite de firma lui Dan Andronic și de apropiații Elenei Udrea, lui Dorin Cocoș și Dumitru Creștin. În jurul cartierului de lux roiesc interesele lui NIRO, ale serviciilor secrete, greilor din politică, justiţie și ale unor înalţi demnitari din statul român, precum și câteva off-shore-uri

text de Daniel Befu

crp7

 

În ianuarie 2007, soția premierului, Daciana Sârbu, semna un precontract de vânzare-cumpărare cu “Central Residential Park S.A.”, unde acționar majoritar era “NIRO ’95 Impex” (firma lui Nicolae Dumitru, patronul imperiului comerical Dragonul Roșu), iar în 20 decembrie 2007 cumpăra cu 766.000 RON un apartament de lux de 167 mp în acel cartier.

În 2009, Ilie Sârbu achiziționa la rându-i un apartament de lux în “Central Residential Park”.

În 2012, cu două luni înainte de a fi nominalizat șef al Guvernului, Victor Ponta a achiziționat încă un apartament de lux în același cartier.

În spatele apartamentului lui Ponta poate fi “oricine”, de la Nuţu Cămătaru, la Dorin Cocoş

Ultimul dintre apartamente, Ponta nu și l-a cumpărat direct de la dezvoltatorul cartierului, ci după ce mai întâi acesta a fost trecut prin firma “G&F Real Estate and Constructions SRL”, conform datelor de la ANCPI și de la Arhiva Garanțiilor Mobiliare. Nimic neobișnuit.

Doar că “G&F” este o firmă cu acționariat obscur, fiind deținută din momentul înființării (în 2006), până cu 9 luni înainte de trecerea aparatamentului în proprietatea președintelui PSD, de un off-shore cu acționariat “total opac” din Panama, numit “Sthemko Holding INC”. De-abia în vara lui 2011, acțiunile deținute de offshore-ul “Sthemko” în cadrul “G&F” au fost cedate unuia dintre directorii offshore-ului Panamez, un cetățean grec la fel de obscur, pe nume Giorgios Chatzigiannis, ale cărui referințe identificabile, sunt doar că e reprezentantul “la vedere” al mai multor off-shore-uri din paradisul fiscal Republica Panama.

googlemaps

Atunci când eşti liderul celui mai puternic partid din România şi eşti pe cale să preiei funcţia de premier şi tu cumperi un apartament care anterior a fost în proprietatea unei firme deţinute de un offshore cu acţionariat ascuns din Panama, te expui enorm şi rişti să devii şantajabil, deoarece în spatele offshore-ului care a deţinut apartamentul cumpărat de prim-ministrul Ponta, putem bănui că se putea afla oricine, de la SOV la Nuţu Cămătaru, Elena Udrea, Dinu Patriciu, Gabriel Liiceanu, Cosmin Guşă, Patriarhul Daniel, Elan Schwarzenberg, CTP, Ioana Băsescu, Remus Truică, Robert Negoiţă, Crin Antonescu, Puiu Popoviciu sau Dan Voiculescu. Iar dacă adevăratul acţionar al offshore-ului panamez chiar este un personaj certat cu legea, un abonat la banii publici sau familia unui membru marcant al opoziţiei politice, atunci situaţia premierului se complică. O situaţie la fel de complicată ar fi dacă vânzătorul şi cumprătorul ar fi chiar Victor Ponta, scenariu la fel de plauzibil (dat fiind acţionariatul ascuns al offshore-ului panamez care a deţinut firma ce avea în proprietate apartamentul), dacă ţinem cont de declaraţia lui însuşi Victor Ponta, făcută la RTV, referitor la terenurile agricole ale inamicului său politic, Traian Băsescu:  “Eu cred ca avea acest teren mai demult si acum a vrut sa il albeasca. E o parere personala”.

Procuror de lux, lângă procuror de lux trage

În afara fostului procuror Victor Ponta, în cartierul “Central Residential Park” și-a achiziționat apartament de lux și Marian Sîntion, pe atunci înalt oficial în MAI, fiind șeful DGIPI, aflat în subordinea ministrului de interne Vasile Blaga. Marian Sîntion e procurorul care a instrumentat dosarul clanului Cămătarilor, soldat cu încarcerarea acestora. Dacă e adevărat că Nicolae Dumitru și Nuțu Cămătaru sunt afini, aşa cum a declarat Nuţu Cămătaru, atunci cumpărarea unui apartament de lux în acest cartier de către “Corrado Cattani de România” naște niște semne de întrebare legitime. Sîntion nu a vrut să comenteze subiectul.

Precizăm că Sîntion cunoștea posibila relație naș-fini între Cămătari și NIRO deoarece în septembrie 2004, în perioada în procurorul instrumenta cazul, Nuțu Cămătaru, convocat să depună mărturie în fața Comisiei de Abuzuri a Senatului, a declarat: “Nicu Gheara s-a suparat si ca m-am bagat pentru Nicu, patronu’ de la Niro, care l-a botezat familia noastra…”, însă NIRO a negat, trei ani mai târziu, că ar fi nășit pe Cămătari sau invers.

Proaspătul Procuror General Adjunct al României, vecin și el cu Ponta

Procurorul Bogdan Licu, uns de Victor Ponta “number two” pe funcția de Procuror General Adjunct al României, anterior, în decembrie 2012, fiind numit de Guvernul Ponta membru în plenul “Oficiului Naţional de Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor”, deține la rându-i (între cele cinci imobile, patru terenuri, și două automobile trecute în declarația de avere) și un apartament în cartierul de lux ridicat în spatele IGPR. Licu nu și-a cumpărat apartamentul direct de la “Central Residential Park SA”, ci de la un SRL care semnase un antecontract cu dezvoltatorul: “ANTE-CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE AUTENTIFICAT SUB NR. 981/27.04.2006 DE BNP BUCUR NICOLETA ȘI ACTELE ADIȚIONALE LA ACESTA, ÎNCHEIATE ÎNTRE SC CENTRAL RESIDENTIAL PARK SA ȘI SC MB TELECOM – LTD SRL, CUI 6612564, ÎNREGISTRATĂ LA REGISTRUL COMERȚULUI CU NR. J23/769/2004 ȘI CESIONAT PRIN ACTUL ADIȚIONAL AUTENTIFICAT SUB NR. 3250/28.09.2007 DE BNP BUCUR NICOLETA, CĂTRE LICU DIMITRIE-BOGDAN, ÎN CALITATE DE DEBITOR CEDAT”. Unul din acționarii SRL-ului “MB TELECOM LTD” este Mircea Tudor.

Numele Mircea Tudor apare în declarația de avere a Procurorului General Adjunct al României, ca creditor “persoană fizică” al lui Licu cu suma de 325.000 euro. Subliniem că firma “MB TELECOM LTD SRL”, cea care i-a vândut apartamentul Procurorului General Adjunct al României, e abonată la contracte pe bani publici cu instituții ce au legătură cu securitatea națională: Autoritatea Națională a Vămilor, Institutul pentru Tehnologii Avansate (SRI), IGPR, UM 0466 București, U.M.0149F, Ministerul Finanțelor Publice, CNADNR, Aeroportul Henry Coandă, R.A. Aeroportul Craiova, R.A. Aeroportul Iași, C.N. Administrația Căilor Navigabile Constanța R.A., C.J. Galați, C.J. Sibiu. Cele mai multe contracte, 17 la număr, sunt cu Autoritatea Națională a Vămilor. Precizăm totodată și că soția Procurorului General Adjunct al României, Monica Licu, este angajată a SRI, conform declarației de avere a lui Bogdan Licu.

Rus-Blaga-Sârbu, și-au intersectat drumurile în Central Park

Dezvoltatorul cartierului e o grupare constituită în jurul lui Nicolae Dumitru (alias NIRO), fost partener cu Nicu Gheară și despre care presa relatează că i-ar fi nășit pe Cămătari. Despre Nicolae Dumitru mai știm și că este flancat de o echipă managerială formată din colonei, maiori și generali ai serviciilor secrete și din poliție. În total vreo 20, după spusele sale.

crp3

Printr-o coincidență, Nicolae Dumitru “angajatorul privat” de șefi din poliție și servicii, a dezvoltat un mega-proiect imobiliar de peste 300 milioane RON, în spatele sediului central (la acea vreme, în 2004-2005) al IGPR și buză-n buză cu două unități militare operate de serviciile secrete.

În toamna lui 2005, la un an şi câteva luni după ce NIRO a cumpărat Moara Dâmbovița (locația cartierului), ministrul de Interne Vasile Blaga dădea o hotărâre de guvern prin care se decidea casarea unor clădiri ale IGPR, precum și trecerea unei parcele din spatele Poliției Române din proprietatea publică în cea privată. Acele imobile erau amplasate la granția cu ansamblul imobiliar de lux pe care-l “cocea” NIRO. Presa anului 2007 titra că prin H.G.-ul lui Vasile Blaga s-a vizat de fapt generarea de “spații libere” în jurul blocurilor lui Dumitru Nicolae. Vasile Blaga a explicat că inițiativa a fost de fapt a subordonaților săi din IGPR și că el, în calitate de ministru, doar a semnat-o. La acel moment șeful IGPR era chestorul Dan Fătuloiu.

În martie 2004, când Nicolae Dumitru a achiziționat Moara Dâmbovița S.A. și a demolat clădirile care stânjeneau ridicarea noului cartier rezidențial (aut. demolare 489/25V din 24.05.2004) Ioan Rus era Ministru de Interne și Vicepremier în Guvernul Năstase. Deoarece operațiunile de demolare a ruinelor “morii Dâmbovița” se petreceau pe un perimetru imens aflat fix în spatele sediului central al Poliției Române, dar și a Centrului pentru Tehnologii Avansate al SRI și a unei alte UM operată de servicii, legea spune că ar fi fost necesare “avize speciale” din partea instituțiilor cu rol în “siguranța națională” (SRI, IGPR, Statul Major General). Din acest motiv e o probabilitate redusă ca la urechile ministrului de interne Ioan Rus să nu fi ajuns nici o informație despre “vecinul” care vrea să radă construcțiile pe un perimetru de câteva hectare din ceafa IGPR.

Tot o coincidență, în ultima lună a anului 2006 Ioan Rus semna și el un contract pentru achiziția unuia din apartamentele de lux construite de NIRO în spatele IGPR.

crp5

L-am întrebat pe Ioan Rus dacă achiziția e o coincidență. ținând cont că lucrările la cartierul amplasat în spatele unei instituții cu rol în securitatea națională, au început în mandatul său. Ioan Rus mi-a declarat că nu are nici o relație cu Nicolae Dumitru și că nu are cunoștință de avizele pe care le-a dat IGPR: “Habar n-am. Eu pe NIRO nu l-am văzut în viața mea. Gabi Oprea mi-a spus la un moment dat. Eram vicepreședinte al partidului și m-am gândit că câștigă Năstase alegerile, că nu știu ce și poate stau în București, să-mi iau un apartament în București. După aia am zis că nu mai vin în București niciodată și l-am dat”. În cursul dialogului cu Ioan Rus i-am atras atenția că Adrian Năstase nu mai avea alegeri de câștigat ulterior lunii decembrie 2006, momentul când fostul ministru de interne a semnat hârtiile de achiziție a apartamentului. La remarca mea, Ioan Rus și-a rectificat declarația: “Nu știu ce m-am gândit atunci și cine mi-a spus”, justificându-și confuzia prin faptul că au trecut mulți ani de la acel moment și între timp s-a așternut uitarea.

Vicepremierul Gabi Oprea, pomenit de Ioan Rus în dialogul cu mine despre Central Residential Park, mi-a declarat la Congresul PSD din 2013 că nu ştie nimic de acest cartier.

De menționat e că presa îi consideră un “trio” de apropiați pe Vasile Blaga (ministrul de interne care a inițiat HG 1198/2005 în urma căreia s-a cosmetizat “linia de graniță” cu cartierul lui Nicolae Dumitru), Ioan Rus, (ministrul de interne în mandatul căruia NIRO a obținut autorizația de demolare a morii Dâmbovița, și totodată “locatar” al cartierului lui NIRO) și Ilie Sârbu (coleg de Guvern și cu Blaga și cu Rus, dar și “locatar” al cartierului lui NIRO).

Teodor Atanasiu, deținător al portofoliului MAPN începând cu decembrie 2004, a declarat că ministerul, deși deținea obiective militare în preajma Central Residential Park) nu e cel care a dat “avizul” pentru obținerea autorizației de construcție, aceasta fiind o atribuție a Statului Major General (SMG). Aclași lucru ni l-a comunicat și Inspectoratul de Stat în Construcții: “Toate construcțiile care vor fi executate în vecinătatea obiectivelor militare situate în intravilan, pe parcele limitrofe, precum și cele situate de cealaltă parte a străzilor învecinate cu incinta acestora, fac parte din Lista obiectivelor de investiții și dezvoltare, precum și a criteriilor de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General, aprobată prin HG nr 62/1996”. La acel moment, SMG era condus de generalul Eugen Bădălan, personaj condamnat anul trecut la 4 ani cu suspendare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată, în dosarul “Tofan Grup”.

Andronic, dezvoltator imobiliar al cartierului lui Ponta
“Central Residential Park” a avut 5 acționari fondatori: (Nicolae Dumitru, Clitemnestra Volschi, Dona Florentina, Andreea Mihaela Tănase și “NIRO ’95 Impex SA”), fiecare deținând procente egale din afacere: 20%. În 24 noiembrie 2004, ziua când s-a constituit “Central Residential Park SA”, aceiași 5 acționari au înființat o altă companie interesantă: “Grand Hotel du Boulevard”, cea care a cumpărat hotelul baronului PSD Corneliu Iacobov, cu amplasament unic: intersecția Căii Victoria cu Bulevardul Regina Elisabeta. Tranzacția dintre Iacobov și cei 5 afaceriști se întâmpa cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale din 2004 (alegeri în urma cărora puterea a trecut de la Adrian Năstase și PSD, la Traian Băsescu și Alianța DA).

În lunile ce au urmat, acționar majoritar la cartierul din spatele Poliției Române a devenit Nicolae Dumitru, prin intermediul firmei: “NIRO ’95 Impex S.A.” rebotezată “NIRO Investments SA”.

În mod neașteptat, în prima parte a anului 2005, al doilea acționar ca mărime din “Central Residential Park SA”, cu o deținere de 5%, a fost firma D.A. Communication&Media SRL”, fondată de Dan Andronic, actualul director general al EVZ. Firma fondată de Dan Andronic a rămas în acționariatul “Central Residential Park SA” până în 2006, când s-a retras.
În prezent Andronic e considerat în mediile de presă drept un apropiat al Elenei Udrea, iar în trecut a fost consilier politic al lui Călin Popescu Tăriceanu și Adrian Năstase. Andronic e și fost partener al lui SOV și amant al ex-soției lui SOV. Mai nou, Andronic e și finul lui NIRO, care l-a nășit pe Coasta de Azur.

În mod surprinzător, directorul general al EVZ, Dan Andronic, apare la Arhiva de Garanții Mobiliare și ca debitor al controversatului Said Baaklini (în urma tranzacționării în anul 2003 a unui autoturism marca VW Passat).

De asemenea numele lui Dan Andronic îl găsim și în “Rechizitoriul DNA din 24.09.2012” care a stat la baza redeschiderii recente a dosarului “SOV-FNI”. Astfel, numele directorului EVZ e menționat în mod repetat, în legătură cu o suveică de tranzacții cu sume de bani între diverse firme și persoane din anturajul lui SOV. În una din aceste operațiuni financiare numele lui Andronic e pomenit în rechizitoriu inclusiv alături de al lui Said Baaklini. Exemplificăm la întâmplare din rechizitoriu. De pildă la punctul “I.5.1.Modalități de devalizare”, la subpunctul „I.5.3. Mod de utilizare al creditelor nerambursate, citim: “…4. nr…. – Gabor Annamaria Lăcrimioara – 8.000.000.000 ROL, utilizați pentru: i. 7.880.000.000 ROL – Gelsor SA, din care: … b. 6.000.000.000 ROL – Andronic Dan Cătălin, din care 1.000.000.000 ROL – Baaklini Said; ”.

Dintre cei 5 fondatori ai cartierului unde locuiește familia Sârbu-Ponta și acționarul Andreea Mihaela Tănase (care avea 20% din firmă în 2004 și ulterior sub 1%) are la rându-i conexiuni cu gruparea de interese Baaklini. Conform presei centrale, Andreea Mihaela Tănase este cumnata lui Mohhamed Rajef Sharif, proprietarul companiei “Mike Trading & Investment SRL”, firmă al cărei nume a fost vehiculat de presă în schema de returnări ilegale de TVA în valoare de 60 milioane de euro, urmare a umflării artificiale a prețului de export a unor motoare vechi de la “UCM Reșița”, împreună cu Said Baaklini.

Offshore-ul care duce spre unul din intimii lui Ponta

În 2005, în acționariatul “Central Park” a intrat și un off-shore cu acționariat ascuns din Insulele Virgine, “Meneldil Associated SA”, firmă care apare în mai multe companii românești, în asociere cu firmele familiei Creștin. Unul din reprezentanții firmei “Meneldil” în acea perioadă e milionarul de origine libaneză Khalil Abi Chahine. Chahine e partener de afaceri și prieten atât cu Victor Ponta (premierul și libanezul sunt acționari fondatori ai “FC Național 2000 SA” în 2004), dar și intim al cupului recent destrămat: Udrea-Cocoș. O dovadă în acest sens e că în 2009, la nunta lui Chahine de la hotelul Hilton din Capitală, invitați de vază au fost cuplurile Daciana Sârbu-Victor Ponta, Udrea-Cocoș iar nașul lui Abi Chahine a fost chiar dezvoltatorul “Central Residential Park”, Nicolae Dumitru.

Partenerul de afaceri al lui Ponta și al cumnatei lui Udrea, dezvoltator al Central Park?

Numele lui Khalil Abi Chahine e strâns legat de offshore-ul “Meneldil Associated SA”, prezent în acționariatul “Central Residential Park SA”. În 2011, o apropiată a lui Chahine, Cristina Vochin apare ca reprezentantă a offshore-ului “Meneldil” și în fitma “EEI Imobiliara Investment SRL”. În 2012, “Meneldil Associated SA” cesionează către Chahine toate părțile sociale deținute în cadrul “EEI Imobiliara Investment SRL”.

“EEI Imobiliara Investment SRL” e unul din acționarii “Central Residential Park Doi SA”, firmă pui a “Central Residential Park SA”. Unul din asociații principali ai “Central Residential Park Doi SA” este Anca Dinu, sora lui Dorin Cocoș (soțul Elenei Udrea). Povestea “Central Residential Park Doi SA” o prezentăm ceva mai târziu în cadrul acestei investigații.

Un offshore total opac ia locul firmei în care apare amicul lui Ponta-Udrea

În 2006, “Meneldil Associated SA”, care deținea 15% din “Central Residential Park SA”, își cedează acțiunile către alt off-shore din Insulele Virgine Britanice: “Running Total Group LTD”, reprezentat de Clitemnestra Volschi (Gâdea). Clitemnestra e unul din oamenii de încredere ai lui Nicolae Dumitru. Numele ei îl găsim menționat și într-o firmă în care apar ca acționari Elena Udrea și Dorin Cocoș.

Important de precizat eă că atât offshore-ul “Meneldil”, cât și “Running Total” sunt “surori” având ca sediu social aceeași cutie poștală: “P.O. Box 958, Pasea Estate, Road Town, Tortola, Insulele Virgine Britanice” (BVI). Tot la aceeași căsuță poștală mai ființează și adresa unui alt offshore, , “Antelago Marketing LTD”, care aparent nu are legătură directă cu investigația noastră, însă în realitate e legat de frații Creștin, prezenți în “Central Residential Park Doi SA”. , “Antelago Marketing LTD” este prezent, indirect, în acționariatul fostei fabrici de stat “Electronica SA”, care a intrat în posesia familiei Creștin.

“Udrea, Cocoș & Family”, asociați cu dezvoltatorul cartierului lui Ponta

Consiliul Local al Sectorului 2, a aprobat în primăvara lui 2005 PUD-ul pentru “Central Residential Park”, asta în condițiile în care administratorul “Central Residential Park SA”, Clitemnestra Volschi, era consilier local la Sectorul 2.

Numele Clitemnestrei Volschi îl găsim și în SRL-ul “New Global Investments”, fondat în vara anului 2006 de Elena Udrea (25%), Dorin Cocoș (25%) și “NIRO 95 Impex” (50%). Astfel, la ședința din 16 august 2006 a firmei “New Global Investments SRL” Elena Udrea și Clitemnestra apar pomenite una după cealaltă: “Cu unanimitate de voturi, presedinte de sedinta este numita dna Udrea Elena Gabriela si secretar de sedinta este numita dna Volschi Clitemnestra”. Straniu, dar doamna Udrea ne- a declarat că nu cunoaște nici o Clitemnestră.

În sprijinul afirmațiilor noastre privind legătura dintre Udrea-Cocoș și dezvoltatorul cartierului de lux unde familia Sârbu-Ponta dețin 3 locuințe este că administrator al firmei “New Global Investments SRL”, înființate de triumviratul NIRO-Udrea-Cocoș, a fost numită Anca Daniela Răducan, personaj pe care îl regăsim și în funcția de director comercial al dezvoltatorului “Central Residential Park”, care, începând cu noiembrie 2007 a fost împuternicită să se ocupe de vânzarea apartamentelor de lux.

Clitemnestra, asociată cu un demnitar din Guvernul “Ponta I”

Clitemnestra Gâdea (Volschi) apare nu doar ca “secretar de ședință” în firma lui Udrea-NIRO-Cocoș și ca “administratoar” al “Central Residential Park SA”, ci numele ei e menționat și în“Rechizitoriul DNA din 24.09.2012” care a stat la baza redeschiderii recente a dosarului “SOV-FNI”.

O vreme, Clitemnestra Volschi a fost și administrator la “Prima Asigurare Reasigurare SA”, succedându-i unui anume Virgil Anastasiu. Atanasiu este adjunctul controversatului Radu Popa, director al Administrației Lacurilor și Parcurilor București (ALPAB) în mandatul primarului Sorin Oprescu. De altfel, Radu Popa a și fost asociat direct cu Clitemnestra Gâdea în firma “Quality ‘98 SRL”, în 2004.

crp-21

Radu Popa e un personaj controversat. După ce a fost numit în 2009 de către Sorin Oprescu la șefia ALPAB, a atribuit, conform lui Dănuț Șova, contracte de consultanță juridică către casa de avocatură Șova și Asociații.

La o lună după instalarea Guvernului “Ponta I”, în iunie 2012, Radu Popa era numit de premierul Victor Ponta șeful “Administrația Fondului pentru Mediu”. Câteva luni mai târziu, Popa se întorcea la fotoliul de boss peste parcurile și lacurile lui Oprescu.

Șefa organizației de femei a PSD, notărița tranzacțiilor din “Central Residential Park”

Tranzacțiile prin care cele 431 de apartamente de lux ale cartierului din spatele IGPR au fost înstrăinate de dezvoltator, s-au efectuat la biroul notarului public “Nicoleta Bucur”. La începutul anilor 2000, pe notărița Bucur o regăsim ca membră în organizația PSD Sector 2, iar ulterior se transferă la PSD Ilfov, unde, în perioada cât președintele al PSD Ilfov a fost Gabriel Oprea, Nicoleta Bucur ocupă funcția de “șefă a organizației de femei a PSD Ilfov”. Despre Nicoleta Bucur se spune că ar fi o apropiată a vicepremierului Gabriel Oprea, general şi preşedinte UNPR), dar și a lui Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2, pe raza căruia “NIRO&Co” au ridicat “Central Park”.

Legătura cu Central Park a familiei consilierei lui Adrian Severin

În 23.04.2008, “Central Residential Park SA” a cumpărat firma “Amcor Com Impex SRL” de la Mihai Răducu Jugănaru, soțul Annei Rose Marie Jugănaru, asistenta lui Severin, trimisă în judecată pentru că ar fi obținut pe nedrept bani din bugetul Comunităților Europene. Scandalul a iizbucnit după ce procurorii l-au acuzat pe europarlamentarul Adrian Severin că a decontat 20 de contracte de consultanță “fictive” folosindu-se de 6 firme aparținând apropiaților săi.

De subliniat este că în firma achiziționată de “Central Residential Park SA”, Anne Jugănaru a fost și ea asociată cu soțul ei până în iulie 2005. Ulterior preluării de către NIRO a firmei “Amcor Com Impex SRL”, administrator a fost o perioadă și Răducan Anca Daniela (aceeași persoană care a ocupat și funcția de administrator al firmei fondate de Udrea-Cocoș-NIRO).

Precizăm că Anne Jugănaru a fost numită Secretar de Stat în Ministerul Mediului începând cu 1 martie 2013, prin ordin al prim-ministrului Victor Ponta. Astfel s-a ajuns în situația în care Victor Ponta este locatar în cartierul de lux ridicat de o companie (“Central Residental Park SA) al cărei sediu social (“Șoseaua Ștefan cel Mare, nr. 13A”) coincide cu sediul social al firmei fondate și condue până în 2002 de subalterna sa din Guvern, Anne Jugănaru (Amcor Impex SRL), ulterior achiziției de către Central Residential Park.
Același sediu social are și o firmă la care acționar este sora lui Dorin Cocoș (Central Residential Park Doi SA). Nimic neobișnuit, dacă ne amintim că în penultimul episod al seriei noastre de investigații, publicat de Rise Project, am arătat cu avocatul Victor Ponta chiar a prestat servicii avocațiale pentru sora lui Dorin Cocoș, pe vremea când căsnicia lui Dorin Cocoș cu Elena Udrea era într-o etapă roz.

Am vorbit cu Anne Jugănaru, care a confirmat că vânzarea firmei s-a produs, însă politiciana spune că n-are nici o legătură cu “Central Residential Park”: “Firma aceea se ocupa de jurnalism și de consultanță politică, în general pentru campanii electorale, pentru comunicare. Ei au cumpărat-o pentru locația bună. Dânșii m-au rugat. Repet, era o zonă care le convenea. Știu eu ce proiecte aveau ei acolo?”.

Secretara de stat din Ministerul Mediului ne-a declarat că o cunoaște pe Clitemnestra Gâdea (Volschi): “Da,pe Cleo o cunosc. Este prietena unei prietene. Este un om pe care l-am cunoscut în diverse ocazii”. Referitor la tipul relației pe care Anne Jugănaru o are cu familia Ponta, aceasta a explicat: “Suntem…cum să spun? Colegi de partid. Suntem în relații bune, mie mi-au plăcut de mult și Daciana și Ponta de pe vremuri, de când au venit în partid și am venit și eu”.

Familia Elenei Udrea- asociată cu Creștinii în Central Residential Park Doi

În paralel cu SRL-ul “New Global Investments SRL” înființat “la vedere” în august 2006 de cuplul Udrea-Cocoș în tandem cu NIRO, a fost înființată și o altă companie, numită “Central Residential Park Doi SA”, din acționariatul căreia enumerăm: Anca Dinu (sora lui Dorin Cocoș), “Central Residential Park” (controlat de Nicolae Dumitru), Dumitru Creștin, precum și alți membri ai familiei Creștin prin intermediul SRL-urilor: “Delisa Invest 2002” (firmă reprezentată de Barbu Vrânceanu Jenica și fondată de Mărioara Creștin,), “Daim Imobiliara SA” (la care Ileana Viorica Creștin era coacționar) și “E.E.I. Imobiliara Investment SRL” (la care, coasociat, cu 50% era tot “Daim Imobiliara SA”, ce o avea coacționar pe Ileana Viorica Creștin).

Frații Vasile Creștin și Ioan Creștin, alături de Viorica Creștin și de Vrânceanu Jenica sunt implicaţi în “DOSARUL BANCHERILOR”, fraudă în care care mai multe bănci au fost păgubite cu 85 milioane euro. În acest dosar a fost audiat și cuscrul lui Traian Băsescu, Bebe Ionescu, ca personaj care l-a pus în legătură pe unul dintre frații Creștin cu un vicepreședinte de bancă.

crp4

Important de precizat și la “Central Residential Park Doi SA”, administrator a fost numită aceeași Daniela Răducan, care a fost și administrator al firmei “New Global Investments”, înființate de Cocoș-Udrea-NIRO. O regăsim administrator și pe Clitemnestra Volschi (Gâdea), care de asemenea e menționată în firma lui Cocoș-Udrea-NIRO drept “secretar de ședință”.

Ramificații spre Palatul Cotroceni și MDRT-ul Elenei Udrea

Pe lângă cele două prezențe feminine (Clitemnestra și Răducan), în “Central Residential Park Doi SA”, găsim ca “administrator” și pe Suicescu Florin Mihai. Acesta este partener cu familia fostului ofițer de securitate Mihai Cuptor (unul dintre controversații parteneri de afaceri al lui Dorin Cocoș).

Pe administratorul “Central Residential Park Doi SA”, Mihai Suicescu, îl găsim la Registrul Comerțului ca fiind asociat în “Advance Security Grup SRL” cu Laurențiu Copaci (soțul Claudiei Copaci, șefa de cabinet a Președintelui României, Traian Băsescu). SRL-ul lui Alexandru Copaci, cumnatul șefei de cabinet a lui Traian Băsescu, precum și firma unui partener de afaceri al acestuia, pe nume Mihai Marencu (“911 Casa de Print si Productie” și “New Consulting & Engineering Grup”), le găsim pe SEAP drept câștigătoare a două contracte cu MDRT, semnate în mandatul Elenei Udrea, pentru amenjarea standurilor expoziționale la târgurile de turism “Berlin 2010” și “Londra 2011”.

Prim-ministrul Victor Ponta şi NIRO, în ciuda solicitărilor repetate de a le obţine un punct de vedere, în ultimele  luni nu au dorit să comenteze.

articol preluat de pe http://investigatiicenzurate.wordpress.com/

 

DNA anunță noile lovituri pentru sezonul toamnă-iarnă

/0 Comentarii/în /de /1.441 vizite

DNA anunță noile lovituri pentru sezonul toamnă-iarnă
Denisa Miron

Până acum o vreme nici un funcționar al statului nu lua în seamă Curtea de Conturi. Nici măcar organele de analiză și control nu o făceau mai serios și mai toate rapoartele ajungeau în arhivă sau la gunoi. DNA a descoperit însă mina de aur care înseamnă Rapoartele Curții de Conturi și se anunță o adevărată apocalipsă în cadrul mai multor instituții unde bătaia de joc adresa banului public a ajuns ca o regulă.

În ultimele zile e iar mare forfotă pe la DNA. Nerabdarea procurorilor anticoruptie a crescut de cand Curtea de Conturi a dat din nou iama in institutiile statului, pentru a verifica modul in care au cheltuit functionarii publici si demnitarii banii de la buget.

Citeste si: SRI-ul, mâna dreaptă a procurorilor în rezolvarea dosarelor penale. Informările trimise anchetatorilor, din ce în ce mai multe

Ultimele rapoarte ale inspectorilor Curtii de Conturi au fost atat de detaliate, incat le-au oferit anchetatorilor, pe tava practic, informatii si probe vitale pentru inculparea unor sefi de institutii care erau oricum suspectati de comiterea a nenumarate fapte de coruptie. In orice caz, misiunea procuorilor DNA a fost considerabil inlesnita de catre oamenii lui Nicolae Vacaroiu, care, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, au gasit o „gaura” de10 miliarde de euro, bani cheltuiti ilegal de catre diverse institutii de stat, primarii, ministere, regii autonome sau consilii judetene, anunta Național.

Rade tot!

Iata ca multi dintre „greii” actualei coalitii de guvernare primesc o lovitura naucitoare de acolo de unde se asteptau mai putin, tinand cont ca pe „nea Nicu” Vacaroiu il considerau unul de-al lor. Numai ca presedintele Curtii de Conturi a lasat de o parte orice sentimentalism politic si, spre disperarea demnitarilor si a oamenilor acestora de incredere, rade tot! Au simtit-o deja pe propria piele mai multi „baroni” locali, care au fost luati pe sus de catre procurorii DNA, acestia fructificand la maximum informatiile furnizate de catre rapoartele, dar si sesizarile exprese ale Curtii de Conturi. Si chiar daca unii s-au amagit ca l-au mai indulcit pe „nea Nicu” cu organizarea fastuoasa a ceremoniei de sarbatorire a 150 de ani de la infiintarea Curtii de Conturi, iata ca Vacaroiu loveste din nou. Astfel ca unele dintre ultimele actiuni spectaculoase ale procurorilor s-au bazat inclusiv pe probele livrate cu promptitudine de catre inspectorii Curtii de Conturi.

Vine apocalipsa!

Iar ultimele rapoarte ale Curtii de Conturi le-a dat serios de lucru, mai ales ca, se pare, prejudicul anual calculat de catre inspectorii care au facut auditurile se ridica la nu mai putin de10 miliarde de euro! Iar dupa ce le-a luat ceva vreme sa cuantifice toata aceasta cantitate uriasa de informatii furnizata de catre oamenii lui Nicolae Vacaroiu, anchetatorii au intrat acum in linie dreapta cu coroborarea acestora cu probele obtinute pe cont propriu si prin mijloace specifice. Drept urmare, se anunta noi cazuri spectaculoase, printre „tintele” marcate de Curtea de Conturi pentru DNA numarandu-se ASF, CNADNR, Ministerul Sanatatii, Ministerul Transporturilor, Ministerul Dezvoltarii, Secretariatul General al Guvernului si zeci de primarii din tara, in frunte cu cea a Capitalei.

Directorii din PMB cad ca popicele

De altfel, in cazul PMB se poate vorbi de declansarea unui adevarat asalt al procurorilor asupra Primariei Capitalei, mai multi directori din aceasta intitutie fiind vizati de catre anchete aflate in diverse stadii de cercetare, atat la DNA, cat si la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1. Astfel ca, dupa ce „nababul” Dumitru Madalin Ionica, de la Directia de Infrastructura, a deschis balul retinerilor, a fost randul „culturii” sa faca obiectul a nu mai putin de 18 perchezitii. Iar printre cei suspectati ca ar fi prejudiciat Biblioteca Metropolitana, institutie aflata in subordinea directa a PMB, se afla atat fostul director Florin Rotaru, cat si cel actual, Anca Cristina Rapeanu. Aici s-a descoperit o „gaura” de peste 5 milioane de lei, facuta in bugetul Primariei Capitalei prin supraevaluarea cumpararii unor asa-zise carti „rare”, prin intermediul unei fundatii al carei presedinte era tocmai directorul de la Biblioteca Metropolitana, Florin Rotaru. Interesant este ca si aceasta ancheta pare a avea la baza o sesizare a Curtii de Conturi, institutie care a identificat prejudicii uriase si in dreptul directorilor raspunzatori de latura sportiva a Primariei Capitalei. De altfel, dupa cum sustin sursele noastre, mai multi directori si inalti functionari publici din PMB se afla in vizorul procurorilor, dupa demascarea ilegalitatilor comise de acestia de catre Curtea de Conturi.

Iar cum presedintele Curtii de Conturi tocmai si-a trimis din nou inspectorii pe teren, procurorii abia asteapta o noua livrare de „munitie” cu care sa eficientizeze si mai mult lupta anticoruptie. Si spera ca „nea Nicu” sa nu se dezminta nici de aceasta data.
articol preluat de pe http://www.stiripesurse.ro

Se schimba garda la sefia DNA!

/0 Comentarii/în /de /1.598 vizite

Miscari de trupe importante la conducerea Directiei Nationale Anticoruptie. Numai ca vestea nu are de ce sa-i bucure pe cei care si-ar putea freca mainile fericiti la gandul ca, in sfarsit, vor scapa de „inamicul public numarul unu”, Laura Codruta Kovesi.

Pentru ca aceasta nu doar ca nu-si paraseste functia, dar a si declansat procedura de ocupare a celor 12 posturi de conducere a DNA, functii care erau vacante. Asa ca institutia, dupa ce recent si-a intarit randurile prin aducerea unor noi procurori si lucratori de politie judiciara, isi va umple acum si ultimele „goluri” din organigrama.

La cabinetul sefei

DNA a anuntat oficial declansarea procedurii de numire pentru 12 functii de conducere, din categoria celor a caror ocupare nu se face prin organizarea unor concursuri. Astfel, cei interesati isi pot depune candidaturile pana pe data de 29 septembrie, la cabinetul Laurei Codruta Kovesi, urmand ca, dupa selectia facuta de catre sefa DNA, aceasta sa trimita propunerile catre Consiliul Superior al Magistraturii. Iar cum numirile in functii se fac pe o perioada de trei ani, cu posibilitatea de prelungire cu un mandat cu o durata similara, se poate spune astfel ca garda care se schimba la sefia DNA poate sa ramana pe pozitii numai putin de sase ani! Totul spre disperarea celor care chiar credeau ca, imediat dupa schimbarea locatarului de la Palatul Cotroceni, cineva ar putea schimba din mers echipa de conducere a DNA.

Miza e structura centrala

O parte dintre numiri vor avea loc la structurile teritoriale Bacau, Brasov, Galati, Iasi si Suceava ale DNA. Insa marea miza este, desigur, structura centrala, unde vor fi fi ocupate functiile de procuror sef al urmatoarelor unitati: Serviciul de combatere a coruptiei in justitie, Biroul de combatere a coruptiei din administratia centrala, Biroul de combatere a infractiunilor comise in legatura cu achizitiile publice, Biroul de combatere a infractiunilor care aduc prejudicii bugetului public, Biroul de legatura cu institutii similare din alte state si Serviciul tehnic.
articol preluat de pe http://www.enational.ro

Audierile Microsoft de azi, la final. DNA începe urmărirea penală pentru persoane

/0 Comentarii/în /de /1.449 vizite

Ancheta privind modul în care guverne succesive ale României au plătit pentru achiziţia unor licenţe Microsoft a intrat în etapa audierilor finale. Azi, DNA va finaliza aceste audieri și va trece la etapa acuzaţiilor directe.

Ancheta a fost împărţită pe mai multe etape. După audieri susţinute, inclusiv după cele de joi după-amiază, DNA va începe urmărirea penală pe numele primilor 10 responsabili pentru contractele păguboase de licenţiere. Alte 30 de persoane, unele cu răspundere ministerială aflate acum în Parlament, sunt vizate de investigaţie.

Sursa Zilei a scris încă de la începutul acestui an că până să ajungă la oficialii corupţi, banii guvernamentali au fost plimbaţi şi printr-o căsuţă poştală folosită, în 2009, şi pentru finanţarea unui transport aerian de armament prin Thailanda. Procurorii au indicii că la capătul fiecăruia din cele peste 25 de off-shore-uri s-a aflat câte un oficial guvernamental. Pentru că banii statului român nu au rămas în realitate la Fujitsu, corporaţia a făcut în 2012 declaraţii rectificative.

Prima perioadă vizată de anchetă este cea de negociere, avansuri plătite pentru consultanţă, încheierea contractului-cadru şi primele facturi emise şi plătite de Guvern. Lista începe, de aceea, cu Adrian Năstase, semnatarul Hotărârii de Guvern, care la data negocierilor era înconjurat de două personaje cheie: Remus Truicăşi Eugen Bejinariu. O scrisoare de intenţie pentru licenţiere a fost semnată, în septembrie 2003, de Dan Nica, din poziţia de ministru al comunicaţiilor, cu Steve Ballmer – CEO Microsoft. Contractul de bază (5,45 milioane dolari) a fost semnat însă cu Fujitsu, după şase luni, de Eugen Bejinariu (fost şef SGG) cu Markus Dekan şi Mazinger, de la Fujitsu Austria.

Șapte luni mai târziu, pe 3 noiembrie 2004, în ajunul alegerilor prezidenţiale, Eugen Bejinariu a semnat primul act adiţional – extinderea până la 19,370.500 de dolari a contractului fiind girată de Doina Petrache. Doar că licenţele Microsoft erau puse la dispoziţie de Scop Computers, care a primit 7,5 milioane de dolari din suma de pe primul act adiţional. A mai durat o săptămână (11.11.2004) până când Eugen Bejenariu şi Mihai Tănăsescu au semnat “Scrisoarea de confort” pentru deblocarea banilor pe care Fujitsu i-a transferat în scurt timp în offshore-ul Profinet şi i-a disipat apoi în mai multe straturi de firme.

O a doua felie de anchetă vizează reînceperea negocierilor pentru extinderea contractelor (26.02.2008). Suma implicată era 26.172.156 de dolari, adiţionată cu TVA-ul până la 31.144.865 printr-un act separat de același ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţionale, Karoly Borbely. Cert este că negocierile, semnarea contractelor, recepţia şi plata s-au petrecut cu viteza fulgerului în acea perioadă, banii fiind transferaţi prin off-shore-ul Colina, administrat de Ian Taylor, indicat de rapoarte oficiale pe crimă organizată drept gestionarul unui imperiu cu peste 2.500 de firme implicate în spălare de bani, trafic de droguri şi armament.

În 25.11.2008 (după modelul brevetat în oglindă în 2004), Fujitsu este chemat să mai încheie un al patrulea contract care viza retroactiv perioada 1007-2009 în valoare de aproape 27 de milioane de lei.

Fluxurile financiare transmise de Fujitsu parchetului Viena şi DNA-ului de la Bucureşti arată că de la subcontractorii Profinet şi Colina Investments LLC, banii au plecat spre firme şi persoane care aveau legătură cu CEO-ul Fujitsu de la acea vreme – Victor Malinowski. Aceleaşi firme au fost interpuse ulterior şi în contractul pentru Securizarea Frontierei de Stat – pentru care Fujitsu (condusă atunci în România de Claudiu Florică) a avut, în acte, rol de consultant.

Informaţii despre facturi neachitate de guvern către Fujitsu şi companii off-shore interpuse în plăţile pentru informatizarea României au ajuns, pentru prima dată la DNA, în 2011. Fujitsu Technologies Solutions a făcut propriul audit intern din care rezulta că firma a rămas încărcată cu facturi neachitate pentru contracte anterioare, dar şi că plătise mai mult de trei sferturi din încasările guvernamentale pe serviciile neidentificabile ale unor firme din paradisuri fiscale.

Cazul a explodat public după ce premierul Victor Ponta a trimis la DNA şi constatările propriului corp de control referitoare la ilegalităţi produse, în 2009, la completarea licenţelor de la Ministerul Educaţiei, iar DNA a anunţat că a declanşat urmărirea penală in rem.

Informaţiile procurorilor din mai multe dosare conexate au fost folosite pentru a clarifica contextul unor plăţi cu 5,5 milioane de euro mai mari pentru un număr cu peste 70.000 mai mare de licenţe decât cel al computerelor achiziţionate de Ministerul Educaţiei timp de 8 ani.

Din informaţiile strânse de procurori rezultă că în mandatul lui Daniel Funeriu, Ministerul Educaţiei a plătit pentru cel puţin 73.000 de licenţe în plus faţă de numărul de computere aflate în sistemul de învăţământ – ceea ce traduce într-un cost suplimentar de 5,4 milioane de euro, la contractul de 105 milioane de dolari multiplu adiţionat din 2004.

Mihaela Chiper

articol preluat de pe http://www.sursazilei.ro/

Primarul Oprescu va fi arestat curând (Zvonurile KMKZ)

/0 Comentarii/în /de /1.535 vizite

Sorin-Oprescu_SZ-2Cariera lui Oprescu se apropie de punctul de oprire. Primarul va coborî la stația Știrbei Vodă, cu peron pe partea DNA. Până la momentul în care se va chema pentru el o dubă flancată de jandarmi, Oprescu are timp să se gândească intens dacă să-și dea demisia sau să lipsească de la serviciu aducând scutire din arestul Poliției. O demisie înseamnă alegeri anticipate într-o lună. O arestare înseamnă preluarea funcției de primar general de către viceprimarul Marcel Nicolaescu, care a fost la PNL și a trecut la PSD. Vom vedea ce alege Oprescu, să lase cu mâna lui un înlocuitor sau să lase aceasta la mâna alegătorilor. Revenim cu detaliile din dosarul Oprescu.
articol preluat de pe http://www.kmkz.ro/
sursa foto: Liviu Untaru