Articole

Evenimentele Zilei de 9 aprilie în Istorie

Războiul ţărănesc condus de Gheorghe Doja (9 aprilie – 15 iulie 1514) – Pictură de Gyula Derkovits

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comwikipedia.orgyoutube.com

 

9 aprilie este a 99-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 9 aprilie

(BOR) Sf. Mc. Eupsihie; Sf. Cuv. Vadim

Sfântul Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadociei († 362). Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 9 aprilie - foto preluat de pe www.agioskosmas.gr

Sfântul Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadociei († 362) - foto preluat de pe www.agioskosmas.gr

Sfântul Mucenic Eupsihie a fost născut şi crescut în Cezareea Capadochiei, din părinţi de bun neam şi cu dregătorie de patrician; şi a petrecut fără prihană anii tinereţilor lui, în întreaga înţelepciune cea creştinească. El a dus o viaţă fără prihană şi s-a însoţit cu femeie după legea nunţii, pe vremea împărăţiei potrivnicului lui Dumnezeu, Iulian Paravatul.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Eupsichiu, martir († 362)

(BRC) Konrad de Salzburg (d. 1147); Sf. Maria a lui Cleofa; Sf. Marcel, episcop

În calendarul luteran și anglican: Dietrich Bonhoeffer (d. 1945)

 

Astăzi în istorie opentru 9 aprilie

 

Evenimentele Zilei de 9 aprilie în Istorie:

- 9 aprilie 1514 – A început Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja (9 aprilie – 15 iulie 1514);

- 9 aprilie 1865 – S-a încheiat Războiul Civil American;

- 9 aprilie 1918 – S-a reunit, la Roma, Congresul natiunilor asuprite din Austro-Ungaria;

- 9 aprilie 1948 – Masacrul de la Deir Yassin;

- 9 aprilie 2009 – La Tbilisi, Georgia, peste 60.000 de oameni au protestat împotriva guvernului lui Miheil Saakașvili

 

9 aprilie 585 i.I.Hr - A murit împăratul Jimmu, considerat de tradiția japoneza primul împarat fondator al casei imperiale a Japoniei.

Detail of Emperor Jinmu - Stories from "Nihonki" (Chronicles of Japan), by Ginko Adachi. Woodblock print depicting legendary first emperor Jimmu, who saw a sacred bird flying away while he was in the expedition of the eastern section of Japan - foto: en.wikipedia.org

Detail of Emperor Jinmu – Stories from “Nihonki” (Chronicles of Japan), by Ginko Adachi. Woodblock print depicting legendary first emperor Jimmu, who saw a sacred bird flying away while he was in the expedition of the eastern section of Japan – foto: en.wikipedia.org

Se crede ca s-a născut pe 13 februarie 711i.IHr. si ca a domnit din 18 februarie 660 pana la moartea sa. Potrivit credintei shintoiste, Jimmu este considerat descendent direct al zeiței soarelui, Amaterasu.

 

9 aprilie 193 - Septimius Severus (n. 146- m. 211), este proclamat împărat la Carnuntum de către legiunile de la Dunăre, la vestea asasinării lui Pertinax și a alegerii lui Didius Iulianus.După moartea lui Didius Iulianus este recunoscut de senatul din Roma.

Lucius Septimius Severus, cu numele întreg Lucius Septimius Severus Augustus, (n. 11 aprilie 146, la Leptis Magna, Africa - d. 4 februarie 211, la Eboracum, Britannia) a fost împărat roman din 9 aprilie 193 până în 211. Cu el a început accederea la putere a provincialilor având ascendență neromană și dinastia Severilor, al căror eponim este. Este singurul împărat născut în Provincia Africa - in imagine, Lucius Septimius Severus, bust din alabastru aflat la Muzeul Louvre - foto: ro.wikipedia.org

Septimius Severus, bust din alabastru aflat la Muzeul Louvre – foto: ro.wikipedia.org

Lucius Septimius Severus, cu numele întreg Lucius Septimius Severus Augustus, (n. 11 aprilie 146, la Leptis Magna, Africa – d. 4 februarie 211, la Eboracum, Britannia) a fost împărat roman din 9 aprilie 193 până în 211. Cu el a început accederea la putere a provincialilor având ascendență neromană și dinastia Severilor (193-235), al căror eponim este. Este singurul împărat născut în Provincia Africa. I-a ridicat pe doi fii ai săi, Caracalla și Geta, la rangul de auguști.

 

9 aprilie 879 - A murit regele Ludovic (Louis) al II-lea cel Gângav (877-879).

Ludovic al II-lea cel Gângav (fr. Louis II le Bègue) (n. 846, Compiègne — d. 10 aprilie 879, Compiègne)a fost regele Franței între 877–879, conte de Autun între 866–867, precum și rege al Aquitaniei între 867–879 - in imagine, 14th-century depiction of Louis's coronation - foto: en.wikipedia.org

14th-century depiction of Louis‘s coronation – foto: en.wikipedia.org

Ludovic al II-lea cel Gângav (fr. Louis II le Bègue) (n. 846, Compiègne — d. 10 aprilie 879, Compiègne) a fost regele Franței între 877–879, conte de Autun între 866–867, precum și rege al Aquitaniei între 867–879. La moartea sa, regatul a fost mostenit de fii sai, Ludovic si Carloman.

 

9 aprilie 1024 - Moare Papa Benedict al VIII-lea.

Papa Benedict al VIII-lea (nume laic: Theophylact al II-lea de Tusculum; + 9 apr. 1024) a fost papă al Romei din 18 mai 1012 până la moartea sa. Numele lui înseamnă "cel binecuvântat" (lat.) - in imagine, This illustration is from The Lives and Times of the Popes by Chevalier Artaud de Montor, New York: The Catholic Publication Society of America, 1911. It was originally published in 1842 - foto: en.wikipedia.org

Papa Benedict al VIII-lea This illustration is from The Lives and Times of the Popes by Chevalier Artaud de Montor, New York: The Catholic Publication Society of America, 1911. It was originally published in 1842 – foto: en.wikipedia.org

Papa Benedict al VIII-lea (nume laic: Theophylact al II-lea de Tusculum; + 9 apr. 1024) a fost papă al Romei din 18 mai 1012 până la moartea sa. Numele lui înseamnă “cel binecuvântat” (lat.)

 

9 aprilie 1241 - Armatele mongole inving forţele germane şi poloneze conduse de regele polonez Henryk al II-lea cel Pios, în batalia de la Liegnitz (Legnica) din Silezia.

"Bătălia de la Liegnitz" -  Imagine din secolul al XV-lea a bãtãliei - foto: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Liegnitz” -
Imagine din secolul al XV-lea a bãtãliei – foto: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Liegnitz (în polonă Bitwa pod Legnicą, în germană Schlacht bei Liegnitz sau Schlacht bei Wahlstatt) a fost o bătǎlie între forțele mongole și forțele combinate europene (poloneze și germane) sub comanda ducelui silezian Henric al II-lea cel Pios, care a avut loc pe data de 9 aprilie 1241 lângă localitatea Liegnitz din Silezia.

Această bǎtǎlie a avut loc cu două zile înaintea Bătăliei de la Mohi, care a deschis calea spre devastarea Regatului Ungariei de către tătari. În bătălia de la Liegnitz europenii au suferit o înfrângere majorǎ, lupta încheindu-se cu distrugerea aproape în întregime a forțelor europene, precum și cu decapitarea ducelui Sileziei, totodată regent al Poloniei. Invazia spre vest a forțelor tătare a fost însă oprită de moartea subită a marelui han tătar, deși tătarii au mai efectuat scurte incursiuni în Polonia în anii 1259, 1286 și 1287.

 

9 aprilie 1413 - Henric al V-lea este încoronat rege al Angliei. Va ocupa tronul timp de nouă ani, domnia fiindu-i marcată de victoria de la Azincourt asupra francezilor, în timpul Războiului de 100 de ani.

Henric al V-lea (9 august sau 16 septembrie 1387 – 31 august 1422) a fost regele Angliei între 1413 și 1422. Henric a fost fiul lui Henric al IV-lea Bolingbroke - foto: ro.wikipedia.org

Henric al V-lea - foto: ro.wikipedia.org

Henric al V-lea (9 august sau 16 septembrie 1387 – 31 august 1422) a fost regele Angliei între 1413 și 1422. Henric a fost fiul lui Henric al IV-lea Bolingbroke.

 

9 aprilie 1454 - Se semnează Tratatul de la Lodi, Tratat încheiat între Veneția şi Milano, încheind războiul de succesiune pentru ducatul milanez în favoarea lui Francesco Sforza. Sforza a fost recunoscut drept conducător al ducatului, iar teritoriile din N Italiei au fost înapoiate Veneției (inclusiv Brescia şi Bergamo). Tratatul a prevăzut şi un pact defensiv reciproc pe 25 de ani, pentru a menține granițele existente, şi a fondat o ligă italiană. Tratatul a creat un echilibru de putere între Veneția, Milano, Napoli, Florența şi Statele Papale, marcând începutul unei perioade de 40 de ani de pace relativă.

 

9 aprilie 1483 - A murit Eduard al IV-lea, rege al Angliei (1461-1470; 1471-1483), intemeietorul dinastiei York.

Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 - 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa - foto: ro.wikipedia.org

Eduard al IV-lea - foto: ro.wikipedia.org

Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 – 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa.

 

9 aprilie 1492 - A murit Lorenzo de Medici (Magnificul), ilustru senior al orasului Florenta. (n. 1449)

Lorenzo de' Medici (n. 1 ianuarie 1449 - d. 9 aprilie 1492) a fost un politician italian şi conducător al Republicii Florentine în timpul Renaşterii italiene - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lorenzo de’ Medici – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Lorenzo de’ Medici (n. 1 ianuarie 1449 – d. 9 aprilie 1492[1]) a fost un politician italian și conducător al Republicii Florentine în timpul Renașterii italiene. Cunoscut și sub numele de Lorenzo Magnificul (Lorenzo il Magnifico) de către florentinii contemporani, a fost diplomat, politician și un cunoscut îndrumător al savanților, artiștilor și poeților. Viața sa poate fi asociată cu apogeul Renașterii italiene timpurii, iar moartea sa a marcat încheierea epocii de aur a Florenței.

 

9 aprilie 1514 – A inceput Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja (9 aprilie – 15 iulie 1514)

Războiul ţărănesc condus de Gheorghe Doja (9 aprilie – 15 iulie 1514) a fost una dintre cele mai mari răscoale din istoria teritoriului de azi al României. Datorită amplorii, a programului şi a consecinţelor sale, răscoala este considerată a fi fost un adevărat război ţărănesc. Se încadrează în frământările şi răscoalele ţărăneşti europene, cu aceleaşi caracteristici antifeudale, dar cu un program influenţat de situaţia locală.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

9 aprilie 1553 - A murit François Rabelais, scriitor renascentist francez (n. 1494)

François Rabelais (n. circa 1494 - d. 9 aprilie 1553) a fost un scriitor şi medic francez - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

François Rabelais – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

François Rabelais (n. circa 1494 – d. 9 aprilie 1553) a fost un scriitor și medic francez. Spirit umanist, poliglot, cu largă deschidere culturală, a fost una dintre cele mai reprezentative personalități ale Renașterii. Opera care i-a asigurat nemurirea o constituie romanele Gargantua și Pantagruel, o satiră acidă la adresa moravurilor acelei epoci, prin care critică bigotismul, superstițiile și abuzurile clerului, realizată în maniera grotescului.

 

9 aprilie 1555 - A început pontificatul papei Marcel al II-lea (Marcello Cervini),

Pope Marcellus II (6 May 1501 – 1 May 1555) - foto: en.wikipedia.org

Pope Marcellus II (6 May 1501 – 1 May 1555) – foto: en.wikipedia.org

Papa Marcel al II-lea, (Marcello Cervini, n. 6 mai 1501 – d. 1 mai 1555) a fost al 222-lea papă al Bisericii Catolice A murit după numai 21 de zile de pontificat.

 

9 aprilie 1626 - A murit filosoful englez Francis Bacon;(n. 1561).

Francis Bacon (n. 22 ianuarie 1561, Londra - d. 9 aprilie 1626, Londra) a fost un filosof englez. A trăit la curtea engleză în timpul domniei lui Elisabeta I a Angliei și apoi în timpul domniei lui Iacob I al Angliei, in imagine, Sir Francis Bacon, portret circa 1618 - foto: ro.wikipedia.org

Sir Francis Bacon, portret circa 1618 – foto: ro.wikipedia.org

Francis Bacon (n. 22 ianuarie 1561, Londra – d. 9 aprilie 1626, Londra) a fost un filosof englez. A trăit la curtea engleză în timpul domniei lui Elisabeta I a Angliei și apoi în timpul domniei lui Iacob I al Angliei.

 

9 aprilie 1654 - A murit Matei Basarab, domnul Tarii Romanesti. (n. 1580 localitatea Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654). A fost domnitor al Țării Românești între anii 1632 și 1654.

Matei Basarab (uneori și Matei Brâncoveanu, n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654), domnul Țării Românești între 1632 și 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, Matei Basarab a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban - foto: ro.wikipedia.org

Matei Basarab – foto: ro.wikipedia.org

Matei Basarab (uneori și Matei Brâncoveanu, n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654), domnul Țării Românești între 1632 și 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, Matei Basarab a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban.

Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală, de închegare a unei școli artistice, fără de care “explozia” brâncovenească nu ar fi fost posibilă. A fost un adevarat “Mecena”,un protector al culturii, sprijinitor al ortodoxiei, militând pentru păstrarea nealterată a tradiției ortodoxe. Toate aceste însușiri ale sale, vor contribui la consacrarea suveranului ca cel mai mare ctitor ortodox al poporului român, un adevarat patron al bisericii.

A ridicat din temelie peste 30 de biserici la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țara, unde l-a depășit cu mult chiar și pe Ștefan cel Mare, cât și la Muntele Athos și la sud de Dunăre, la Vidin și Sistov. Mitropolia Țării Românești beneficiază de danii de sate și imunități fiscale și de sprijinul domniei pentru refacerea bisericilor. În 1645 Matei Basarab a plătit taxele pentru întreg muntele Athos.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

9 aprilie 1682 - Robert Cavelier de la Salle descoperă vărsarea fluviului Mississippi si pune stapanire pentru Franța pe acest teritoriu din America de Nord, caruia ii pune numele de Louisiana, in onoarea regelui Ludovic al XIV lea.

René-Robert Cavelier, Sieur de La Salle, or Robert de La Salle (November 22, 1643 – March 19, 1687) - in imagine, A 19th-century engraving of Cavelier de La Salle - foto: en.wikipedia.org

René-Robert Cavelier, Sieur de La Salle, or Robert de La Salle (November 22, 1643 – March 19, 1687) –  A 19th-century engraving of Cavelier de La Salle – foto: en.wikipedia.org

Mississippi - foto: en.wikipedia.org

Mississippi – foto: en.wikipedia.org

Mississippi este unul din statele sudice ale Statelor Unite ale Americii, care a devenit cel de-al douăzecilea stat al Uniunii la 10 decembrie 1817. Numele statului provine de la numele fluviului Mississippi, care curge de-a lungul graniţei vestice a statului. Numele Mississippi, care semnifică “râu/fluviu mare”, provine fie din limba Ojibwe, una din limbile nativilor americani, sau dintr-una din limbile apropiate acesteia, Limba Algonquian. Numele de alint ale statului sunt Magnolia State (Statul magnoliei) sau Hospitality State (Statul ospitalităţii).

 

9 aprilie 1721 - Un cutremur de pamant a provocat moartea a 250.000 de oameni in Persia.

 

9 aprilie 1732 - Episcopul Ioan Inochentie Micu Clain (Klein) a adresat primul memoriu Curtii de la Viena, prin care a cerut respectarea drepturilor acordate clerului unit de diplomele leopoldine.

Ioan Inocenţiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului - d. 22 septembrie 1768, Roma) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraş. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” şi mănăstirea cu acelaşi hram. Este considerat întemeietorul gândirii politice româneşti moderne - foto: ro.wikipedia.org

Ioan Inocenţiu Micu-Klein – foto: ro.wikipedia.org

Ioan Inocenţiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 22 septembrie 1768, Roma) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraş. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” şi mănăstirea cu acelaşi hram. Este considerat întemeietorul gândirii politice româneşti moderne

 

9 aprilie 1821 - S-a născut Charles Baudelaire, poet francez (d. 1867)

Charles-Pierre Baudelaire (n. 9 aprilie 1821, Paris – d. 31 august 1867) a fost un poet francez - foto: ro.wikipedia.org

Charles Baudelaire – foto: ro.wikipedia.org

Charles-Pierre Baudelaire (n. 9 aprilie 1821, Paris – d. 31 august 1867) a fost un poet francez, a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal („Florile răului”). A avut o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu.

 

9 aprilie 1835 - S-a nascut regele Leopold al II-lea al Belgiei; (d. 1909).

Leopold, 1844 - foto: ro.wikipedia.org

Leopold, 1844 – foto: ro.wikipedia.org

Leopold al II-lea (franceză Léopold Louis Philippe Marie Victor, neerlandeză Leopold Lodewijk Filips Maria Victor) (9 aprilie 1835 – 17 decembrie 1909) a fost al doilea rege al belgienilor. Născut la Bruxelles, al doilea fiu (însă cel mai mare fiu supraviețuitor) al regelui Leopold I și a reginei Louise-Marie de Orléans, i-a succedat tatălui său la tron la 17 decembrie 1865. A rămas în istorie datorită masacrării a peste 10 milioane de africani din Congo

Leopold al II-lea (franceză Léopold Louis Philippe Marie Victor, neerlandeză Leopold Lodewijk Filips Maria Victor) (9 aprilie 1835 – 17 decembrie 1909) a fost al doilea rege al belgienilor - foto: ro.wikipedia.org

Leopold al II-lea al Belgiei - foto: ro.wikipedia.org

 

9 aprilie 1850 - A avut loc, pe scena Teatrului National din Iasi, premiera comediei ”Coana Chirita la Iasi sau Doua fete s-o neneaca” de Vasile Alecsandri.

 

9 aprilie 1864 - În România este aprobată legea privind interzicerea cumulului de funcţii publice.

 

9 aprilie 1865 - Războiul Civil American – Generalul Robert E. Lee predă armata Virginiei de Nord (26.765 trupe) generalului Ulysses S. Grant la Appomattox Courthouse, Virginia, fapt care duce la sfârșitul războiului început la 12 aprilie 1861.

Lee's surrender 1865. 'Peace in Union.' The surrender of General Lee to General Grant at Appomattox Court House, Virginia, 9 April 1865. Reproduction of a painting by Thomas Nast - foto: en.wikipedia.org

Lee’s surrender 1865. ‘Peace in Union.’ The surrender of General Lee to General Grant at Appomattox Court House, Virginia, 9 April 1865. Reproduction of a painting by Thomas Nast – foto: en.wikipedia.org

Războiul Civil American, deseori denumit Războiul de secesiune (în engleză War of Secession), Războiul dintre state (în engleză War Between the States), sau Războiul dintre Nord și Sud a fost un conflict politic și militar de patru ani (1861–1865) dintre Uniunea sau Statele din Nord ale Statelor Unite ale Americii (care și-a păstrat neschimbată denumirea sa oficială adoptată cu ocazia scrierii Constituției SUA, Statele Unite ale Americii) și Statele din Sud ale acesteia, și anume șapte, mai apoi unsprezece state, care au părăsit pe rând Uniunea în 1860–1861, alcătuind entitatea statală federală denumită Statele Confederate ale Americii (în engleză Confederate States of America).

În timpul alegerilor prezidențiale din anul 1860, Partidul Republican, în frunte cu Abraham Lincoln, a purtat o campanie politică împotriva expansiunii sclaviei în afara statelor în care aceasta exista deja. Victoria republicană în alegeri a avut ca rezultat declarația de secesiune din partea a șapte state din Sud, chiar înainte de învestitura lui Lincoln, care a avut loc la 4 martie 1861. Atât administrația aflată la finalul mandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea nouă, a președintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de rebeliune.

Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la declararea secesiunii a încă patru state sclavagiste din Sud. Ambele părți și-au constituit armate de război, iar Uniunea a preluat controlul statelor de graniță încă din prima perioadă a războiului și a efectuat o severă și eficientă blocadă navală de-a lungul întregului conflict.

În septembrie 1862, Proclamația de emancipare a lui Lincoln a transformat desființarea sclaviei din Sud într-un scop al războiului și i-a determinat pe britanici să nu intervină. Comandantul confederat Robert E. Lee a repurtat câteva victorii pe frontul estic, dar în 1863 înaintarea sa spre nord a fost oprită la Gettysburg, iar pe frontul vestic Uniunea a preluat controlul râului Mississippi după Bătălia de la Vicksburg, separând Confederația în două.

Avantajele materiale și numerice ale Nordului s-au concretizat în 1864 când Ulysses S. Grant a măcinat armata lui Lee în mai multe bătălii de uzură, iar generalul unionist William Sherman a ocupat orașul Atlanta, capitala statului Georgia, pentru ca apoi să se deplaseze spre Oceanul Atlantic. Rezistența Confederației s-a prăbușit după ce Lee s-a predat lui Grant la Appomattox pe 9 aprilie 1865.

Războiul, care este conflagrația cu cele mai multe victime din istoria Statelor Unite, s-a soldat cu moartea a peste 620.000 de soldați, a unui număr de peste 325.000 de combatanți dați dispăruți și al unui număr nedeterminat de civili, a pus capăt sclaviei în Statele Unite, a restaurat Uniunea și a întărit rolul guvernului federal în cadrul acesteia. Aspectele sociale, politice, economice și rasiale ale războiului au marcat perioada de reconstrucție care a durat până în 1877 și au continuat să se manifeste și de-a lungul secolului al XX-lea.

 

9 aprilie 1867 - Statele Unite ale Americii cumpară Alaska de la Rusia.

Harta Statelor Unite cu statul Alaska indicat - foto: ro.wikipedia.org

Harta Statelor Unite cu statul Alaska indicat – foto: ro.wikipedia.org

Rusia a vândut acest teritoriu pentru ca se afla într-o situație financiară dificilă și se temea ca-l va pierde într-un viitor conflict cu britanicii, cu care a luptat în Razboiul din Crimeea (1853-1856). Ceremonia de transfer a avut loc pe 18 octombrie 1867. Soldații ruși și americani au defilat în fața casei guvernatorului; steagul rus a fost coborat si steagul american a fost ridicat, în timp ce se trageau salve de artilerie.

 

9 aprilie 1894 - S-a născut scriitorul român Camil Petrescu; (d. 1957).

Camil Petrescu (PseudonimRaul D.) (n. 22 aprilie 1894 – d. 14 mai 1957), romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet - foto: ro.wikipedia.org

Camil Petrescu - foto: ro.wikipedia.org

Camil Petrescu (n. 22 aprilie 1894 – d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatura română, în special, ca inițiator al romanului modern.

 

9 aprilie 1898 - S-a născut Paul Robeson, cântăreţ american şi activist pentru drepturile populatiei de culoare; (d. 1976).

Paul Leroy Robeson (April 9, 1898 – January 23, 1976) - foto: en.wikipedia.org

Paul Leroy Robeson (April 9, 1898 – January 23, 1976) – foto: en.wikipedia.org

 

9 aprilie 1905 - S-a născut William Fullbright, politician american, fondatorul programului școlar cei poartă numele; (d. 1995).

James William Fulbright (n. 9 aprilie 1905 - d. 9 februarie 1995) a fost un politician american, fondatorul programului școlar cei poartă numele - foto preluat de pe en.wikipedia.org

J William Fulbright  – foto preluat de pe en.wikipedia.org

James William Fulbright (n. 9 aprilie 1905 – d. 9 februarie 1995) a fost un politician american, fondatorul programului școlar cei poartă numele.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

9 aprilie 1914 - La Holborn Empire, Londra, a avut loc premiera primului film artistic color din lume – „The World, the Flesh and the Devil“.

 

9 aprilie 1916 - A avut loc, la Ateneul Roman din Bucuresti, prima auditie a Suitei a II-a de George Enescu.

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai important muzician român - foto: ro.wikipedia.org

George Enescu - foto: ro.wikipedia.org

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai important muzician român.

 

9 aprilie 1917 - Pe frontul de vest din Primul Război Mondial, a început Bătălia de la Arras (9 aprilie – 16 mai 1917) Parte a Frontului de vest din Primul Război Mondial.

Battle of Arras (9 April – 16 May 1917) - Part of the Western Front of the First World War - British machine gunners fire on German aircraft near Arras - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Battle of Arras (9 April – 16 May 1917) – Part of the Western Front of the First World War – British machine gunners fire on German aircraft near Arras – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Arras a avut loc în timpul Primului Război Mondial, între 9 aprilie și 16 mai 1917, în apropierea orașului francez Arras. În urma bătăliei, care s-a purtat între trupele germane și trupele militare britanice, canadiene, neozeelandeze, australiene și din Newfoundland, aliații au reușit să ocupe înălțimea de lângă comuna Vimy din Franța de nord, ultima parte a bătăliei fiind numită în literatura engleză “Battle of Vimy Ridge“.

Trupele germane erau compuse de 12 divizii de infanterie, sub comanda lui Ludwig von Falkenhausen, iar trupele aliaților erau constituite din 18 divizii de infanterie și 5 divizii de cavalerie, aflate sub comanda lui Edmund Allenby și Henry Horne. Pierderile umane de partea germană se ridică până la 120.000 – 130.000, iar aliații au suferit o pierdere de peste 150.000 de soldați.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 aprilie 1918 - (27 martie sv) Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România.

Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România, declarația Sfatului Țării menționând că: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA„.

În numele Sfatului Țării, Declarația Unirii a fost semnată de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretar. Condițiile unirii, puse de majoritatea românească, menționate în declarația specifică a Sfatului Țării, au fost următoarele:
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

9 aprilie 1918 - S-a reunit, la Roma, Congresul natiunilor asuprite din Austro-Ungaria, care a decis ca fiecare natiune componenta a imperiului sa se constituie in stat national sau sa se uneasca cu statul sau national.

 

9 aprilie 1924 - S-a născut Francisc Munteanu, scriitor, regizor, scenarist de film român (d. 1993)

 

9 aprilie 1926 - S-a născut Hugh Hefner, fondatorul revistei Playboy.

Hugh Marston Hefner (n. 9 aprilie 1926) este un publicist american, fondator și director de creație al Playboy Enterprises - foto: en.wikipedia.org

Hugh Hefner – foto: en.wikipedia.org

Hugh Marston Hefner (n. 9 aprilie 1926) este un publicist american, fondator și director de creație al Playboy Enterprises.

Hefner pozând cu Karissa Shannon, Dasha Astafieva și Kristina Shannon pentru cea de-a 55-a petrecere de aniversare a Playboy, pe One Sunset, West Hollywood, CA din 12 decembrie 2008 - foto: ro.wikipedia.org

Hefner pozând cu Karissa Shannon, Dasha Astafieva și Kristina Shannon pentru cea de-a 55-a petrecere de aniversare a Playboy, pe One Sunset, West Hollywood, CA din 12 decembrie 2008 – foto: ro.wikipedia.org

 

9 aprilie 1933 - S-a născut actorul francez Jean-Paul Belmondo.

Jean-Paul Belmondo (n. 9 aprilie 1933) cunoscut și ca Bébel, este un actor de film și de teatru, cascador și producător francez. De la sfârșitul anilor 1950, Bolmondo a fost un actor aparținând noului val în care se afirmă răsunător cu partitura din filmul Cu sufletul la gură. De la mijlocul anilor 1960, a fost timp de două decenii ca și actor de comedie și un agil erou de filme de acțiune, unul dintre starurile de succes ale cinematografiei europene.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

9 aprilie 1938 - S-a născut Viktor Cernomîrdin, om politic comunist rus; (d. 2010).

 

9 aprilie 1940 - Al doilea război mondial - Germania invadează Danemarca și Norvegia.

 

9 aprilie 1945 - AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL – Bătălia pentru Konigsberg (azi Kaliningrad) – La 8 aprilie 1945, Armata Roşie a cucerit, mai întâi, Fortul Friedrich Wilhelm III iar, mai târziu, Lehndorf. A tăiat legătura rutieră cu Pillau, lăsând oraşul Konigsberg izolat. Întrucât liniile de comunicaţie au fost rupte la Moditten, un grup de doar 17 soldaţi germani comandaţi de comandantul Oskar-Hubert Dennhardt au lansat un contraatac care au restabilit legăturile şi au provocat pierderi grele sovieticilor. Armata Roşie era însă de neoprit, armata a XI-a a Gărzii a traversat râul Preguel şi a realizat un cap de pod. Oraşul era distrus în proporţie de 90%.

În ziua următoare, acelaşi grup a declanşat un contraatac la Moditten, provocând moartea a 200 de soldaţi sovietici. În acelaşi timp, restul garnizoanei Konigsberg a încercat o rupere a frontului pentru a ieşi spre Europa de Vest prin Pillau, dar a avut ca rezultat un masacru, mitralierele sovieticilor au ucis tot, fie militari sau civili. Rezistenţa finală a acelei zile a fost realizată din Castelul Konigsberg cu 150 de apărători, deşi a fost inutilă, deoarece au fost loviţi de salve de artilerie.

Până la sfârşitul zilei, întregul oraş era sub ocupaţie sovietică, apărătorii Castelului Konigsberg predându-se cu mâinile ridicate. În acel moment, în oraş se aflau între 30.000 şi 35.000 de soldaţi, 15.000 de muncitori străini şi peste 100.000 de civili. Konigsberg, oraşul în care la 4 martie 1933, Adolf Hitler îşi transmitea, la radio mesajul triumfător, cădea în mâinile sovieticilor.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

9 aprilie 1948 - A avut loc Masacrul de la Deir Yassin.

Deir Yassin astăzi, parte a Centrului de Sănătate Mintală Kfar Shaul, un spital de psihiatrie israelian - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Deir Yassin astăzi, parte a Centrului de Sănătate Mintală Kfar Shaul, un spital de psihiatrie israelian – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Deir Yassin a fost un sat arab în apropiere de Ierusalim, pe drumul dinspre Tel Aviv. La 9 aprilie 1948 satul a fost cucerit în luptă de organizațiile militare eveiești extremiste și între 81 – 120 bărbați, femei și copii arabi au fost omorâți. 4 dintre evrei au murit în luptă și zeci evrei au fost răniți. Liderii evrei din Țara Israel l-au etichetat ca fiind o aberație a extremiștilor.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

9 aprilie 1959 - NASA a anunțat oficial terminarea selecției pentru primii astronauți. Printre ei, Alan Shepard – cel de-al cincilea om care a pășit pe Lună și John Glenn – primul american care a orbitat vreodată în jurul Pământului.

Project Mercury Astronauts - foto: ro.wikipedia.org

Project Mercury Astronauts – foto: ro.wikipedia.org

 

9 aprilie 1961 - A murit Alexandru Kiritescu, dramaturg si traducator.

 

9 aprilie 1970 - A fost inaugurat Aeroportul Internațional București–Otopeni.

Aeroportul Internațional Henri Coandă București (martie 2013) - foto: ro.wikipedia.org

Aeroportul Internațional Henri Coandă București (martie 2013) – foto: ro.wikipedia.org

Aeroportul Internațional Henri Coandă este cel mai mare aeroport din România și unul dintre cele două aeroporturi importante din București (celălalt este Aeroportul Internațional București Băneasa – Aurel Vlaicu din cartierul Băneasa). Aeroportul Henri Coandă este situat în afara zonei urbane a Bucureștiului, în orașul Otopeni, județul Ilfov. În anul 2015 pe Aeroportul Henri Coandă au tranzitat 9.274.629 de pasageri. Numele aeroportului a fost schimbat în mai 2004, până atunci el numindu-se Aeroportul Internațional Otopeni.

 

9 aprilie 1974 - A fost inaugurat stadionul de fotbal Steaua din Bucuresti.

Stadionul Steaua este un stadion de fotbal din București, aflat în proprietatea publică a statului și administrarea Clubului Sportiv al Armatei Steaua, inaugurat la 9 aprilie 1974, într-un meci între Steaua și OFK Belgrad (scorul a fost 2-2) - foto: ro.wikipedia.org

Stadionul Steaua - foto: ro.wikipedia.org

Stadionul Steaua este un stadion de fotbal din București, aflat în proprietatea publică a statului și administrarea Clubului Sportiv al Armatei Steaua, inaugurat la 9 aprilie 1974, într-un meci între Steaua și OFK Belgrad (scorul a fost 2-2). Capacitatea oficială a stadionului a fost inițial de 30.000 locuri, dar în 1991, când au fost puse scaunele de plastic, aceasta a scăzut la 28.365. Stadionul a fost renovat în 1996. Pe lângă faptul că este stadionul oficial al echipei Steaua București, Stadionul Ghencea a găzduit anterior și echipa națională de fotbal a României.

 

9-13 aprilie 1975 – A avut loc vizita oficială de stat a lui Nicolae Ceaușescu în Filipine.

 

9-12 aprilie 1979 – A avut loc vizita oficială de prietenie a lui Nicolae Ceaușescu în Republica Gabon.

 

9 aprilie 1989 - O demonstrație pașnică anti-sovietica in favoarea independenței Georgiei este dispersată in forta de către armata sovietica rezultând în 20 de decese și sute de raniti.

 

9 aprilie 1990 - A fost beatificat de catre Papa Ioan Paul al II-lea,sfantul Juan Diego, indianul mexican caruia i-a aparut Fecioara de Guadalupe.

 

9 aprilie 1991 - Georgia și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică.

Localizarea Republicii Democrate Georgia - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Localizarea Republicii Democrate Georgia – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Georgia sau Republica Georgia, denumită uneori și Gruzia, este o țară în Europa Orientală. Delimitată la vest de Marea Neagră, la nord de Rusia, la sud de Turcia și Armenia, și la est de Azerbaidjan. Georgia ocupa un teritoriu de 69,700 km ², iar populația sa este de 4.3 milioane de locuitori. În prezent este membru al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Organizației Mondială a Comerțului, Organizației de Cooperare Economică la Marea Neagră, Comunitatea de Alegerea Democrat, și GUAM Organizației pentru Democrație și Dezvoltare Economică. Țara dorește să adere la NATO și Uniunea Europeană.

 

9 aprilie 1992 - Fostul conducător al statului Panama, Manuel Noriega, a fost condamnat pentru înşelătorie şi trafic de droguri la 30 de ani inchisoare.

 

9 aprilie 1998 - La Chișinău, in fata Universitatii, a fost dezvelita o statuie a lui Mihai Eminescu. Initiativa a apartinut Uniunii “Vatra Romaneasca” si „Ligii pentru Unitatea Romanilor de Pretutindeni”.

 

9 aprilie 1999 - Președintele Boris Elțân a cerut Occidentului să nu împingă Rusia spre o implicare în conflictul iugoslav, pentru că acest lucru ar însemna declanșarea unui război european sau chiar mondial.

 

9 aprilie 2001 – În cadrul reuniunii ministrilor de externe din tarile membre ale Uniunii Europene, la Luxemburg, UE si FYROM au semnat un Acord de Asociere si Stabilizare.

 

9 aprilie 2002 - La Westminster Abbey au loc funeraliile reginei mamă Elizabeth a Marii Britanii.

Elisabeth Bowes-Lyon (Elizabeth Angela Marguerite; 4 august 1900 – 30 martie 2002) a fost soția regelui George al VI-lea al Regatului Unit. După decesul soțului său, i s-a spus Regina Mamă Elisabeta pentru a evita confuzia cu fiica ei, Elisabeta a II-a - Portret de Richard Stone, 1986 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Elisabeth Bowes-Lyon – Portret de Richard Stone, 1986 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Elisabeth Bowes-Lyon (Elizabeth Angela Marguerite; 4 august 1900 – 30 martie 2002) a fost soția regelui George al VI-lea al Regatului Unit. După decesul soțului său, i s-a spus Regina Mamă Elisabeta pentru a evita confuzia cu fiica ei, Elisabeta a II-a. Înainte ca soțul ei să devină rege, din 1923 până în 1936, a purtat titlul de Ducesă de York.

Născută într-o familie de nobili scoțieni, ea a devenit cunoscută în 1923, când s-a căsătorit cu Albert, duce de York, cel de al doilea fiu al Regelui George al V-lea și al Reginei Mary. În postura de ducesă de York, împreună cu soțul ei și cu cele două fiice ale lor, Elisabeta și Margaret, Elisabeta a întruchipat ideile tradiționale despre familie. Și-a asumat diverse îndatoriri publice și a fost supranumită „Ducesa Zâmbitoare”, datorită zâmbetului pe care îl afișa mereu în public.

În 1936, soțul Elisabetei a devenit pe neașteptate rege după ce cumnatul ei, Edward al VIII-lea, a abdicat pentru a se căsători cu americanca divorțată Wallis Simpson. Elisabeta, în calitate de regină, l-a însoțit pe soțul său în călătorii diplomatice în Franța și în Statele Unite ale Americii, în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul războiului, a oferit sprijin moral publicului britanic. Recunoscând rolul ei ca instrument de propagandă, Adolf Hitler a descris-o pe Elisabeta ca fiind „cea mai periculoasă femeie din Europa”. În urma războiului, sănătatea soțului ei s-a deteriorat, Elisabeta rămânând văduvă la vârsta de 51 de ani.

La moartea soacrei ei, Regina Mary, în 1953, fiica ei cea mare, Regina Elisabeta a II-a, avea doar 25 de ani, astfel că Regina Mamă Elisabeta a devenit practic capul familiei. De-a lungul anilor, și-a păstrat popularitatea, chiar și atunci când alți membri ai familiei regale au fost implicați în scandaluri. A fost foarte activă până la doar câteva luni înainte de moartea sa, la vârsta de 101 de ani, la șapte săptămâni după moartea celei mai tinere dintre cele două fiice ale sale, Prințesa Margaret.

 

9 aprilie 2004 - Presedintele algerian, Abdelaziz Bouteflika, a fost reales in urma primului tur al alegerilor prezidentiale desfasurat la 8 aprilie, cu 83,49% dintre sufragii.

Abdelaziz Bouteflika (n. 2 martie 1937 în Oujda în Maroc) este un om politic din Algeria. Acesta este al cincilea preşedinte al Republicii Populare Democrate din Algeria începând cu data de 27 aprilie 1999 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Abdelaziz Bouteflika – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Abdelaziz Bouteflika (n. 2 martie 1937 în Oujda în Maroc) este un om politic din Algeria. Acesta este al cincilea președinte al Republicii Populare Democrate din Algeria începând cu data de 27 aprilie 1999. Înalt funcționar de profesie, este ales deputat în Tlemcen în 1962 și reales în 1964.

A fost ministru al Tineretului, Sportului și Turismului în primul guvern Ahmed Ben Bella, din septembrie 1962 până în septembrie 1963. Apoi îndeplinește funcția de ministru al Afacerilor Externe din septembrie 1963 până în martie 1979, în cele trei guverne Ahmed Ben Bella și în cele patru guverne Houari Boumedienne.

În 1974 Bouteflika a fost președinte al Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite în 1974. Din martie 1979 până în iulie 1980 el a devenit ministru consilier al Președintelui Republicii în guvernul Abdelghani I.

Candidat independent, Abdelaziz Bouteflika a câștigat alegerile prezidențiale din 1999 cu 73,8% din voturi și a devenit al cincilea președinte al Republicii Algeriene Democrate și Populare pe 27 aprilie 1999 și ministru al Apărării pe 5 mai 2003. El a fost reales la primul tur de scrutin în alegerile prezidențiale din 2004 cu 85 % din voturi, iar în 2009 cu 90,2%.

La alegerile din 2009 este candidatul Frontului de Eliberare Națională (FLN), în cadrul căruia este președintele de onoare din 28 ianuarie 2005. Numit candidat FLN pentru alegerile prezidențiale din 2014, el a fost reales pentru un al patrulea mandat cu 81.53 % din voturi

 

9 aprilie 2004 - A fost răsturnată cea mai importantă statuie a fostului lider irakian, Saddam Hussein în centrul Bagdadului.

 

9 aprilie 2005 - Un monument reprezentandu-l pe Papa Ioan Paul al II-lea a fost inaugurat la cimitirul Rakowicki din Cracovia (sudul Poloniei), unde sunt inmormantati parintii Papei, Emilia si Karol Wojtyla, si fratele mai mare al acestuia, Edmund.

 

 

9 aprilie 2005 - În Marea Britanie, ls Windsor’s Guildhall, Prințul de Wales se căsătorește cu Camilla Parker Bowles printr-o ceremonie civilă.

Charles si Camilla

Mostenitorul Coroanei britanice, Charles – print de Wales, si Camilla Parker Bowles, viitoare ducesa de Cornwall, s-au casatorit civil la primaria din Windsor, eveniment urmat de o ceremonie religioasa de binecuvantare la capela castelului St. George din Windsor. Nunta a avut loc sambata, 9 aprilie, cu o zi intarziere fata de data programata, pentru ca printul Charles a trebuit sa fie prezent la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea. Întors de la Vatican, mostenitorul coroanei britanice si-a oficializat relatia cu iubita sa, Camilla Parker Bowles, dupa 34 de ani de asteptare. Ceremonia a fost simpla si deloc fastuoasa, contrastand cu stralucirea mariajului printului cu lady Diana Spencer, in 1981.

 

9 aprilie 2006 - Capsula spațială rusă de pe naveta Soiuz, avandu-i la bord pe primul turist spatial – brazilianul Marcos Pontes, precum si pe astronautul american William MacArthur, si pe cosmonautul rus Valeri Tokarev, de pe Statia Spatiala Internationala (ISS), a aterizat in stepa Kazahstanului.

 

9 aprilie 2009 - La Tbilisi, Georgia, peste 60.000 de oameni protestează împotriva guvernului lui Miheil Saakașvili.

 

9 aprilie 2019 - Ceremonia de deschidere a Campionatelor Europene de Lupte de la București, după 40 de ani de la ultima ediție a Campionatelor Europene găzduite de România.

 

9 aprilie 2021 - A murit DMX (n. Earl Simmons), rapper și actor american (n. 1970)

Earl Simmons (n. 18 decembrie 1970, Mount Vernon⁠, New York, SUA – d. 9 aprilie 2021, White Plains, New York, SUA) cel mai bine cunoscut după numele său de scenă DMX (de asemenea cunoscut ca Dog Man X și Dark Man X) a fost un rapper și actor american. În 1999, a lansat cel mai bine vândut album al său …And Then There Was X, care includea hit-ul „Party Up (Up in Here)”. A apărut în mai multe filme cum ar fi: Belly, Romeo Must Die, Exit Wounds, Cradle 2 the Grave și Last Hour. În 2006, el a jucat în serialul Reality TV DMX: Soul of a Man, care a fost difuzat în principal, pe rețeaua de televiziune prin cablu BET. În anul 2003, DMX a publicat o carte de memorii intitulată, E.A.R.L.: The Autobiography of DMX.

Pe 2 aprilie 2021, în jurul orelor 11 a fost dus de urgență la spital, după ce suferise un atac de cord cauzat de o supradoză. Pe 9 aprilie, rapperul a decedat, la vârsta de 50 de ani.
cititi mai mult pe: en.wikipedia.org

 

9 aprilie 2021 - A murit Prințul Philip, Duce de Edinburgh, soțul reginei Elisabeta a II-a (n. 1921)

Prințul Filip, duce de Edinburgh (n. 10 iunie 1921, Mon Repos, Insulele Ionice, Grecia – d. 9 aprilie 2021, Castelul Windsor, Anglia, Regatul Unit) a fost membru al familiei regale britanice și soțul reginei Elisabeta a II-a - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Filip, duce de Edinburgh – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Prințul Filip, duce de Edinburgh (n. 10 iunie 1921, Mon Repos, Insulele Ionice, Grecia – d. 9 aprilie 2021, Castelul Windsor, Anglia, Regatul Unit) a fost membru al familiei regale britanice și soțul reginei Elisabeta a II-a.

S-a născut în Grecia, din care familia sa a fost exilată din țară când era copil. După ce a fost educat în Franța, Germania și Regatul Unit, în 1939, la vârsta de 18 ani, Filip a intrat în Marina Regală britanică. Din iulie 1939, a început să corespondeze cu prințesa Elisabeta, care avea 13 ani, și pe care o întâlnise pentru prima dată în 1934. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a slujit cu distincție în Mediterana și Pacific.

După război, regele George al VI-lea i-a acordat lui Filip permisiunea să se căsătorească cu Elisabeta. Înainte de anunțul oficial al logodnei lor în iulie 1947, el și-a abandonat titlurile grecești și daneze, a devenit un supus britanic naturalizat și a adoptat numele de familie al bunicilor materni, Mountbatten. S-a căsătorit cu Elisabeta la 20 noiembrie 1947. Chiar înainte de nuntă, i s-a acordat titlul de duce de Edinburgh, conte de Merioneth și baron Greenwich, cu calificativul Alteța Sa Regală. Filip a părăsit serviciul militar activ când soția sa a devenit regină (1952), după ce ajunsese la gradul de comandant. A primit titlul de principe în 1957.

Filip și Elisabeta au patru copii: Charles, Prinț de Wales, Prințesa Anne a Marii Britanii, Andrew, Duce de York și Edward, Conte de Wessex. Printr-un ordin britanic în consiliu emis în 1960, descendenții cuplului care nu poartă titluri regale pot folosi numele de familie Mountbatten-Windsor, care a fost folosit și de unii membri ai familiei regale care dețin titluri, precum Anne, Andrew și Edward.

Un împătimit al sportului, a ajutat la dezvoltarea probei sportive de conducere a trăsurilor. A fost patron, președinte sau membru a peste 780 de organizații și președinte al „The Duke of Edinburgh’s Award”, un program de auto-perfecționare pentru tineri cu vârste cuprinse între 14 și 24 de ani. A fost cel mai în vârstă membru de sex masculin din istoria familiei regale britanice. S-a retras din funcțiile sale regale la 2 august 2017, la 96 de ani, după ce a încheiat 22.219 misiuni solo din 1952.

Prințul Filip a decedat în data de 9 aprilie 2021, la vârsta de 99 de ani, cu două luni înainte de centenar. A fost cel mai longeviv consort regal din istoria Marii Britanii. Cauza decesului nu a fost încă dezvăluită.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918)

Membrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918 (stil vechi)

foto preluat de pe istoria.md
articole preluate de pe: ro.wikipedia.orgistoria.mdcersipamantromanesc.wordpress.com; www.agerpres.ro

 

Ziua Unirii Basarabiei cu România

Ziua Unirii Basarabiei cu România este sărbătorită în fiecare an la 27 martie, fiind instituită prin Legea nr.36/2017.

Propunerea legislativă privind instituirea acestei Zile a fost iniţiată de deputatul Eugen Tomac, acesta susţinând, în expunerea de motive, că “Ziua de 27 martie 1918 este una dintre cele mai semnificative din istoria poporului român. Atunci, după 106 ani de ocupaţie ţaristă, Basarabia a revenit în graniţele ei fireşti, fiind prima provincie românească care s-a unit cu România. (…) Este obligaţia noastră, a celor care astăzi răspundem în faţa românilor, de a demonstra că preţuim valorile româneşti de veacuri şi pe cei care ni le-au lăsat moştenire”, potrivit www.cdep.ro.

Proiectul legislativ a fost adoptat de Senat, la 13 octombrie 2015, şi de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, la 14 martie 2017. Potrivit proiectului, Guvernul României şi autorităţile locale şi centrale vor lua măsuri pentru ca în 27 martie să fie arborat drapelul României în conformitate cu Legea 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

Ziua Unirii Basarabiei cu România poate fi marcată de autorităţile administraţiei centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, muzee, reprezentanţele României în străinătate, prin organizarea de evenimente şi manifestări publice şi cultural ştiinţifice dedicate acestei sărbători. Autorităţile centrale şi locale pot sprijini material şi logistic aceste manifestări.

La 27 martie 2017, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat Legea nr. 36, care stabileşte că 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România este zi de sărbătoare naţională. Într-un comunicat transmis AGERPRES, Administraţia Prezidenţială arată că legea promulgată are o semnificaţie deosebită, aceea de marcare a acestui moment important din istoria României.

 

Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918)

Basarabia (așa cum fusese definită în cadrul administrației țariste în 1812 la Tratatul de la București) s-a constituit ca Republică Democrată Moldovenească în primăvara anului 1917 proclamându-și întâi autonomia, apoi independența față de Rusia, și după câteva luni unirea cu Regatul României, în cadrul căruia a constituit o provincie.

Această stare a durat timp de 22 de ani până la 28 iunie 1940 când un ultimatum al guvernului sovietic conform pactului Hitler-Stalin a fost adresat României privind cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică. România a cedat și după 48 de ore Basarabia a fost ocupată de Armata roșie, administrația și Armata Română retrăgându-se, într-un haos dramatic, la est de râul Prut.

Harta teritoriului Republicii Democratice Moldovenești - foto: ro.wikipedia.org

Harta teritoriului Republicii Democratice Moldovenești - foto: ro.wikipedia.org

 

Evenimentele premergătoare

Prin Tratatul de la Bucureşti din 1812, partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componenţa imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurenţă, pentru locuitorii acestui ţinut formând gubernia Basarabiei, două concepţii identitare potrivnice : « românismul » care promova unirea politică şi culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărăţiile ale căror supuşi erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), şi « moldovenismul » susţinut de autorităţile ruseşti, care promova deosebirea şi despărţirea culturală şi politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuşi ai « Ţarului tuturor Rusiilor », de ceilalţi. Unirea Basarabiei cu România votată la data de 27 martie (9 aprilie) 1918 de către Sfatul Ţării, (parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti) reprezintă concretizarea şi biruinţa mişcării « româniste » din acest ţinut.

Palatul Sfatului Țării - foto: ro.wikipedia.org

Palatul Sfatului Țării – foto: ro.wikipedia.org

În detaliu, după Revoluția din Februarie și încetarea ostilităților dintre Rusia și Puterile Centrale, în Basarabia au fost convocate numeroase adunări și congrese ale reprezentanților diferitelor clase sociale sau organizații profesionale pentru discutarea viitorului țării. În perioada 6 – 7 februarie 1917, a fost convocat un congres al reprezentanților locuitorilor de la sate, care a votat o moțiune care a cerut autonomia și formarea unei adunări legislative.

Au urmat alte congrese: ale clerului, învățătorilor și ale soldaților, cu toate cerând autonomia pentru fosta gubernie. La 3/16 martie 1918, Adunarea generală a zemstvei din Bălți cerea “unirea Basarabiei cu regatul României“. O moțiune asemănătoare a votat la 13/26 martie și zemstva din Soroca. Pe de altă parte, în Sfatul Țării, deputații minoritari au cerut la 16/29 martie arestarea celor din zemstve care au votat unirea, ceea ce a obligat Consiliul Director să interzică zemstvelor adoptarea unor astfel de moțiuni.

În aprile 1917, a fost creat Partidul Naţional Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Herţa, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu. Partidul, care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc, la apariţia căruia a avut o importantă contribuţie un număr de refugiaţi din Transilvania şi Bucovina.

Steagul Triplei Aliante - foto: ro.wikipedia.org

Steagul Triplei Aliante – foto: ro.wikipedia.org

Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostăşesc din Chişinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie naţională şi teritorială. Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, Soldatul român, avându-l ca director pe Iorgu Tudor.

În același timp, Adunarea Națională Ucrainiană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protecției Guvernului provizoriu rus de la Petrograd. În detaliu, într-o notă din 16/29 martie 1918 a autorităților ucrainene se arăta că în partea de nord a teritoriului Basarabiei locuiesc ucraineni, iar în cea de sud (între gurile Dunării și Nistrului și litoralul Mării Negre) ei au o majoritate relativă.

În perioada 23–27 octombrie 1917, consiliul ostăşesc a proclamat autonomia Basarabiei şi formarea Sfatului Ţării ca organ legislativ. Au fost aleşi 44 de deputaţi din rândurile soldaţilor, 36 de deputaţi din partea ţăranilor, 58 de deputaţi fiind aleşi de comisiile comunale şi ale ţinuturilor şi de asociaţiile profesionale. Din totalul de 156 deputaţi, 105 erau moldoveni, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec.

Prima şedinţă a Sfatului Ţării a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 şi a fost ales ca preşedinte Ion Inculeţ. În decursul existenţei sale, Sfatul Ţării s-a întrunit în două sesiuni (cu 83 de şedinţe plenare şi două şedinţe particulare). Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Ţării şi s-a desfăşurat în perioada 21 noiembrie 1917 – 28 mai 1918.

Ion Constantin Inculeț  (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române - foto:  istoria.md

Ion Constantin Inculeț (1) – foto: istoria.md

În contextul prăbușirii Imperiului Rus, anarhia și violența trupelor rusești în debandadă a determinat Sfatul Țării să cheme, în 13 ianuarie 1918 armata română în Basarabia, pentru a pune capăt jafului. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia. La 24 ianuarie/6 februarie 1918, Sfatul Țării, reînființat, a declarat independența Republicii Moldova, iar la 27 martie/9 aprilie, majoritatea moldovenească din Sfatul Țării a votat unirea cu România, în anumite condiții.

Generalul Ernest Broșteanu (n. 24 ianuarie 1869, Roman, județul Neamț - d. 6 iunie 1932) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial,comandantul Diviziei 11 române care a intrat în Chişinău la 13 ianuarie 1918 - in imagine, Generalul Ernest Broșteanu în Basarabia în anul 1918 - foto:  cristiannegrea.ro

Generalul Ernest Broșteanu (2) în Basarabia în anul 1918 – foto: cristiannegrea.ro

La începutul lunii martie 1918, o delegație a Sfatului Țării, compusă din Ion Inculeț, Pantelimon Halippa și Daniel Ciugureanu a venit la Iași, având o discuție cu noul prim-ministru Alexandru Marghiloman. În întrevederea cu delegația de la Chișinău, Marghiloman le-a cerut reprezentanților Sfatului Țării să se pronunțe asupra unirii, subliniind faptul incapacității Basarabiei de a subzista singură.

Halippa și Ciugureanu au fost pentru, dar Inculeț a cerut un răgaz de reflecție de 24 de ore. În acest timp, Marghiloman s-a întâlnit cu miniștrii țărilor aliate, aflați la Iași. Ministrul italian baron Carlo Fasciotti a fost evaziv, Sir George Barclay, ministrul britanic, a declarat că Marea Britanie nu se va opune unirii, Charles Vopiĉka, ministrul american, a fost și el de acord cu actul unirii, iar Contele de Saint-Aulaire, ministru la Legația franceză a cerut ca unirea să se realizeze cât mai repede.

Marghiloman a discutat problema unirii și cu diplomații Puterilor Centrale. La 12/25 martie 1918, el notează: “Conversație cu [Richard von] Kühlmann. Tratez chestiunea Basarabiei; el promite mână liberă, dar să nu-i facem dificultăți cu Ucraina“. (Alexandru Marghiloman, Note politice, vol. III, 1995, p. 114). La 22 martie/4 aprilie a avut loc ședința guvernului în care s-a luat în dezbatere și problema Basarabiei. “Aduc la cunoștință, scrie Marghiloman, că o depeșă a lui Horstmann îmi confirmă mâna liberă din partea lui Kühlmann. Entuziasm din partea generalului Hârjeu, Mehedinți, Săulescu” (Marghiloman, Note politice, 1995, p. 120).

 

Unirea

În 26 martie/8 aprilie 1918, premierul Marghiloman s-a deplasat la Chișinău, însoțit de generalul Constantin Hârjeu, ministru de război, și de alți demnitari, unde a fost primit cu onoruri de autorități.

Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României. La ședința solemnă a Sfatului Țării din 26 martie a fost prezent și Marghiloman care a rostit un discurs în care a reliefat necesitatea unirii. După discurs, Marghiloman a părăsit sala, lăsând Sfatul Țării să delibereze asupra propunerilor guvernului român.

În numele Blocului Moldovenesc, deputatul Ion Buzdugan a dat citire declarației prin care se propunea unirea, documentul fiind citit și în rusește de deputatul Vasile Cijevski.

 

Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România, declarația Sfatului Țării menționând că: “Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA“.

În numele Sfatului Țării, Declarația Unirii a fost semnată de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretar. Condițiile unirii, puse de majoritatea românească, menționate în declarația specifică a Sfatului Țării, au fost următoarele:

1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;

2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;

3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;

4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;

5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;

6. Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;

7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;

8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;

9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;

10. Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;

11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.

Aceste cerințe/condiții însemnau o respingere a sistemului politic țarist și a politicii culturale de rusificare, precum și o hotărâre de așezare a provinciei pe un curs nou, democratic, de dezvoltare.

Din cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, în special în rândurile deputaților germani, bulgari și ucraineni, 13 deputați fiind absenți (lista și opțiunile la votare). Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”.

După votare și citirea rezultatului au fost invitați în clădire prim-ministrul Alexandru Marghiloman și suita sa, cărora li s-a comunicat hotărârea adoptată. Prim-ministrul a luat cuvântul și a declarat că “în numele poporului român și al regelui său, Majestatea sa Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului Țării și proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru întotdeauna, cu România una și nedivizibilă.

La 30 martie/12 aprilie 1918, după întoarcerea premierului român la Iași, s-a sărbătorit Unirea Basarabiei cu România. Decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România a fost datat 9/22 aprilie 1918.

După ce la data de 2 aprilie 1918, Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării, fiind numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia în guvernul Marghiloman, a fost numit ca președinte al Sfatului Țării omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 – 25 noiembrie 1918) și apoi Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918).

Cea de-a doua sesiune a Sfatului Țării și-a ținut lucrările între 25-27 noiembrie 1918. După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918, Sfatul Țării a votat o moțiune prin care aproba unirea fără condiții cu România, exprimându-și încrederea în viitorul democratic al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protecție specială pentru Basarabia. La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării s-a autodizolvat.

Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1 iunie 1865, Ciripcău, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. 26 iunie 1936, Bucov, județul Prahova, Regatul României) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin Stere (3)  – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca - d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România - foto preluat de pe istoria.md

Pantelimon Halippa (4) – foto preluat de pe istoria.md

Deputaţii Sfatului Ţării participanţi la şedinţa legislativului basarabean în ziua de 27 noiembrie/10 decembrie 1918, la care s-a votat reforma agrară şi unirea necondiţionată a Basarabiei cu România - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Deputaţii Sfatului Ţării participanţi la şedinţa legislativului basarabean în ziua de 27 noiembrie/10 decembrie 1918, la care s-a votat reforma agrară şi unirea necondiţionată a Basarabiei cu România – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Conţinutul Actului Unirii

Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti cu România - foto: istoria.md

Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti cu România – foto: istoria.md

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Această unire se face pe următoarele baze:

1. Sfatul Ţarii actual rămîne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărîri se vor recunoaşte de Guvernul român.

2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.

3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern.

4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.

5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămîn în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei.

6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.

7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sînul reprezentanţilor Basarabiei în parlamentul român.

8. Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret.

9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct.

10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvîntului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.

11. Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmă, sunt amnistiate.

Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus.

Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna.

Preşedintele Sfatului Ţării, I. Inculeţ

Secretarul Sfatului Ţării, I. Buzdugan

 

Membrii Sfatului ţării care au votat Unirea

Declarația de Unire a Basarabiei cu România - foto: ro.wikipedia.org

Declarația de Unire a Basarabiei cu România – foto: ro.wikipedia.org

Din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”.

Cei care au votat pentru Unire, pe 9 aprilie 1918 (27 martie stil vechi) (după nume, vîrstă, profesie, grup etnic, judeţ):

Nicolae Alexandri, 60, ziarist, Hotin/Chişinău
Elena Alistar-Romanescu, 42, medic, Cetatea Albă/Chişinău
Alexandru Baltaga, 55, preot, Orhei
Constantin Bivol, 33, ţăran, Chişinău
Teodor Bîrcă, 24, învăţător, Chişinău
Teodosie Bîrcă, 23, ţăran, Soroca
Vladimir Bodescu, 50, avocat, Chişinău
Vladimir Bogos, 24, student, Chişinău
Nicolae Bosie-Codreanu, 32, inginer, Hotin
Ştefan Botnarciuc, 43, ţăran, ucrainian, Bălţi
Ignatie Budişteanu, 30, ţăran, Bălţi
Ilarion Buiuc, 27, ţăran, Orhei
Gheorghe Buruiană, 33, cooperatist, Chişinău
Ion Buzdugan, 30, învăţător, Orhei/Bălţi
Anton Caraiman, 38, ţăran, Orhei
Grigore Cazacliu, 26, student, Soroca
Ion Cazacliu, 48, funcţionar public, Soroca
Vladimir Cazacliu, 29, student, Soroca
Dimitrie Cărăuş, 25, student, Soroca
Vasile Cerescu (Ciorăscu), 31, ţăran, Chişinău
Nicolae Cernăuţeanu, 26, soldat, Hotin
Nicolae Cernov, rus, Tighina
Afanasie Chiriac, 27, ţăran, Dubăsari/Tighina
Vladimir Chiorescu, 30, cooperatist, Chişinău
Vasile Cijevschi, 37, ofiţer de armată, Tighina
Nicolae Ciornei, 25, ţăran, Cahul
Pavel Cocîrlă, 24, artizan, Orhei
Ion Codreanu, 39, ţăran, Soroca
Ion Costin, 35, avocat, Chişinău
Ion Creangă, 24, învăţător, Dubăsari/Tighina
Anton Crihan, 25, student, Bălţi
Dumitru Dragomir, 28, ţăran, Cetatea Albă
Dumitru Dron, 25, student, Orhei/Bălţi
Felix Dutkiewicz, polonez, Lublin / Chişinău
Boris Epure, 36, funcţionar public, Chişinău/Bălţi
Pantelimon Erhan, 34, profesor, Tighina
Vasile Gafencu, 30, ţăran, Bălţi
Simion Galeţchi, Soroca
Andrei Găină, 33, ţăran, Orhei
Vasile Ghenzul, 35, funcţionar public, Chişinău
Alexandru Groapă, 38, funcţionar public, Bălţi
Nicolae Grosu, 27, student, Chişinău
Pantelimon Halippa, 34, ziarist, Soroca
Teodor Herţa, Orhei
Ion Ignatiuc, 25, ţăran, Bălţi/Chişinău
Ion Inculeţ, 35, profesor, Chişinău
Teofil Ioncu, 32, funcţionar public, Orhei
Vasile Lascu, 60, ziarist, Chişinău
Mihail Maculeţchi, 56, ţăran, Orhei
Dimitru Marchitan, 32, ţăran, Bălţi
Gheorghe Mare, 36, profesor, Cahul/Cetatea Albă
Nicolae Mămăligă, 38, ţăran, Chişinău
Vasile Mîndrescu, 29, ţăran, Orhei
Dumitru Mîrza, 23, profesor, Hotin
Mihail Minciună, 32, ţăran, Orhei
Alexandru Moraru, 37, ţăran, Hotin
Anatolie Moraru, 23, ţăran, Hotin
Zamfir Munteanu, Ismail
Gheorghe Năstase, 22, învăţător, Soroca
Teodor Neaga, 37, profesor, Chişinău
Constantin Osoianu, 32, ţăran, Bălţi
Efimie Palii, 37, ţăran, Soroca
Ion Pascăluţă, 25, soldat, Bălţi
Gherman Pîntea, 24, învăţător, Bălţi
Ion Pelivan, 40, avocat, Chişinău/Bălţi
Petru Picior-Mare, 30, funcţionar public, Bălţi
Chiril Sberea, 27, inspector, Cahul
Andrei Scobioală, 32, profesor, Bălţi
Nicolae Secară, 24, profesor, Soroca/Chişinău
Timofei Silistaru, 23, ofiţer de armată, Ismail/Tighina
Elefterie Sinicliu, 22, ţăran, Orhei
Nicolae Soltuz, 60, ţăran, Soroca
Chiril Spinei, 34, ţăran, Soroca
Gheorghe Stavrii, 35, ţăran, Cahul
Constantin Stere, 54, profesor, Soroca
Iacov Sucevan, Chişinău
Nicolae Suruceanu, 28, ofiţer de armată, Chişinău
Teodor Suruceanu, 52, ţăran, Chişinău
Gheorghe Tudor, 33, învăţător, Bălţi
Ion Tudose, 33, ţăran, Orhei/Bălţi
Grigore Turcuman, 26, ţăran, Soroca
Vasile Ţanţu, 35, profesor şcolar, Chişinău
Leonida Ţurcan, 23, funcţionar public, Soroca/Chişinău
Teodor Uncu, 34, funcţionar public, Orhei
Ion Valuţă, 24, student, Bălţi
Vitalie Zubac, 23, ofiţer, Ismail

Voturi împotriva Unirii:

Ştefan Balmez, 35, funcţionar public, bulgar, Chişinău
Arcadie Osmolovschi, ucrainian
Mihail Starenki, ucrainian

Abţineri de la vot:

Philipp Almendingher, 50, ţăran, german, Cetatea Albă
Zaharia Bocşan, 49, ţăran, Bălţi
Gheorghe Brinici, 30, ţăran, ucrainian, Bălţi
Gavril Buciuşcan, 29, învăţător, Orhei
Nichita Budnicenco (Vilnicenco), 36, ţăran, ucrainian, Bălţi
Vasile Covali, ucrainian
Alexei Culeva, 43, ţăran, probabil bulgar, Ismail
Petre Culcev, 47, ţăran, bulgar
Vasile Curdinovschi, 46, profesor, Poltava
Dragomir Diaconovici
Serghei Donico-Iordăchescu, Chişinău
Ion Dumitraşcu, 28, ţăran, Orhei
Ion Harbuz, 31, funcţionar public, Chişinău
Alexandru Greculoff, rus
Isac Gherman, 60, avocat, evreu, Chişinău
Andrei Krupenski, ucrainian, Chişinău
Constantin Iurcu, 34, ţăran, Hotin
Eugen Kenigschatz, 58, avocat, evreu, Chişinău;
Teodor Kiriloff, 37, avocat, bulgar, Ismail
Ivan Krivorukoff, 42, muncitor, rus, Tighina
Samuel Lichtmann, 60, funcţionar public, evreu
Alexander von Loesch, german
Vladimir Lineff, 39, profesor, rus
Petre Maniţchi, 35, învăţător, rus
Dimitru Maldor, bulgar
Cristo Misircoff, 43, profesor, bulgar, Ismail
Teodor Moldovan
Iacob Nagorneac, 39, ţăran, ucrainian, Hotin
Teodor Nichitiuc, 35, inspector, ucrainian, Cahul
Petre Poliatenciuk, 36, funcţionar public, ucrainian, Podolia
Gheorghe Ponomareff, probabil rus
Ion Popa, 28, ţăran, Bălţi
Mihail Savenco, ucrainian
Moise Slutski, 62, doctor, evreu, Chişinău
Vladimir Ţîganco, 31, inginer, rus
Eftimie Vizitiu, 37, ţăran, Soroca

Absenţi de la sesiune:

Bajbeuk-Melicoff, 45, inspector, Armenian, Orhei
Ion Ceornega, 40, ţăran, Ismail
Teodor Corobcean, 37, cooperatist, Soroca
Ioan Herţa, 34, ţăran, Chişinău
Gutman Landau, 40, funcţionar public, evreu
Anton Novacoff, bulgar
Anton Rugină
Kalistrat Savciuc, ucrainian
Gheorghe Sîrbu
Teodor Stanevici, 51, judecător, rus, Chişinău
Mendel Steinberg, evreu
Gheorghe Tcepciu
Alexandru Ţurcan, 32, ţăran, Soroca

Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) - foto preluat de pe www.agerpres.ro

Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) – foto preluat de pe www.agerpres.ro

 

Recunoașterea internațională a Unirii Basarabiei cu România

Lloyd George, președintele Consiliului Suprem al Conferinței de Pace de la Paris (Consiliu Suprem format din Clémenceau, Wilson, Lloyd George și Vittorio Emanuele Orlando) îi comunică la 3 martie 1920 lui Alexandru Vaida-Voevod, președintele Consiliului de Miniștri român, că întrucât guvernul român a făcut dovada dorinței sale de a rezolva chestiunile în suspensie în interesul României și al Europei în general, guvernele aliate consideră că chestia basarabeană nu mai trebuie să rămână în suspensie.

Nota Consiliului Suprem arată că “după ce a luat în considerație aspirațiile de ansamblu ale populației basarabene, caracterul moldovenesc al acelei provincii din punct de vedere geografic și etnografic, precum și argumentele economice și istorice, principalele puteri aliate se pronunță pentru aceste motive în favoarea reunirii Basarabiei cu România, reunire care a fost formal proclamată de către reprezentanții Basarabiei…

Tratatul pentru recunoașterea unirii Basarabiei cu România s-a semnat la 28 octombrie 1920, la Paris, de Consiliul ambasadorilor Imperiului britanic, Franței, Italiei și Japoniei, pe de o parte și ai României, pe de altă parte. Acest tratat recunoaște României suveranitatea asupra teritoriului basarabean, cuprins între Prut, Nistru, vechea graniță a Bucovinei și Marea Neagră.

Articolul 9 al Tratatului anunță că părțile contractante vor invita Rusia să adere la acest Tratat, de îndată ce va exista un guvern rus recunoscut de ele. Așadar, detaliile acordului de recunoaștere a unirii Basarabiei urmau să fie stabilite prin negocieri directe între România și Rusia.

Tratatul a fost ratificat de principalii semnatari: Anglia, Franța și România. Italia și Japonia nu au ratificat Tratatul. Rusia s-a menținut în atitudinea de nerecunoaștere a actului unirii. Nici tratativele directe cu Rusia de la acea vreme n-au dat vreun rezultat.

În 1925, pentru întâia dată, o delegație română compusă din Langa-Rășcanu, Drăghicescu, M. Djuvara ș.a. s-a întâlnit la Viena cu delegația sovietică condusă de Krestinski. De la primul contact, rușii au pus chestiunea Basarabiei în așa fel încât delegația română s-a văzut nevoită să refuze discuția și conferința s-a dizolvat, fără nici un rezultat. (Kirițescu, 1989, op. cit.).

 

Urmări

În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost aleși 90 de deputați și 35 de senatori.

Pe 20 decembrie 1919, aceștia au votat, alături de reprezentanții altor regiuni românești, ratificarea Actelor Unirii aprobate de Sfatul Țării, de Congresul Național din Transilvania și de Congresul Național din Bucovina. La 29 decembrie 1919, Parlamentul României întregite a votat legile de ratificare ale Unirii celei mari. Legile au fost depuse de bucovineanul Ion Nistor, de basarabeanul Ion Inculeț și de ardeleanul Ștefan Cicio Pop, miniștri în cabinetul României Mari.

Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, ale Holodomorului, ale « terorii roșii » dezlănțuită de Ceka-GPU-NKVD și ale deportărilor către Gulag. Acesta era întocmai scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși sau ucraineni care au votat Unirea.

În acest răstimp Basarabia a primit, conform datelor « Oficiului internațional pentru refugiați al Societății Națiunilor » întemeiat de Fridtjof Nansen, zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea simpli civili (printre care meșteșugari sau mici prăvălieri evrei, credincioși pravoslavnici, simpli țărani ucraineni) care-și riscau viața trecând Nistrul înot sau pe ghiață sub gloanțele grănicerilor ruși (uneori și români).

Dintre acești refugiați, socotiți nediferențiat « reacționari » sau « contra-revoluționari » de autoritățile sovietice, toți cei care se mai aflau în Basarabia în vara anului 1940, când Armata Roșie a ocupat țara, au fost deportați în Siberia.

O minoritate dintre locuitorii Basarabiei, îndeosebi printre cei mai săraci și printre evreii de tendință radicală (desprinși din partidul socialist evreiesc « Bund » sau Всеобщий еврейский рабочий союз), era favorabilă regimului bolșevic și, prin urmare, ostilă Unirii, căreia i s-a opus și pe care Uniunea Sovietică s-a bazat pentru a lupta politic împotriva României.

Dintre toate teritoriile pierdute de Imperiul Rus, Basarabia a fost singurul a cărui cedare nu a fost recunoscută de URSS, nefiind confirmată de nici-un tratat semnat de guvernul bolșevic. Prin urmare, acesta a reacționat împotriva Unirii pe de-o parte suscitând în Basarabia însăși răscoala de la Tatarbunar, pe de altă parte înființând în Ucraina sovietică, pe malul stâng al Nistrului, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, în care a dezvoltat « Moldovenismul ».

La procesul răsculaților de la Tatarbunar, au venit, ca apărători ai acuzaților, mulți intelectuali comuniști din Europa occidentală precum Henri Barbusse, care au contribuit, spre satisfacția Uniunii Sovietice, să popularizeze în străinătate imaginea unei Românii represive care ar fi « ocupat în mod nedrept un teritoriu profund doritor de a fi sovietic ».

Ţărani din Tatarbunar (1924) - foto: ro.wikipedia.org

Ţărani din Tatarbunar (1924) – foto: ro.wikipedia.org

 

Scurt istoric

Basarabia reprezintă cel mai răsăritean spaţiu al latinităţii, ea fiind locuită de acelaşi popor român care se întâlneşte în Moldova, Bucovina, Transilvania, Dobrogea, Oltenia, Maramureş sau Banat şi care nu are nici o asemănare cu cel care populează Rusia.

- 16 mai 1812: Se încheie Pacea ruso-turcă prin care Rusia anexează teritoriul situat între Prut şi Nistru care aparţinuse până atunci Principatului Moldova, aflat sub suzeranitatea Imperiului otoman. aflat la data respectivă sub suzeranitatea Imperiului otoman.

- După înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeei (1853 – 1856), marile puteri europene hotărăsc în 1856, în timpul Congresului de Pace de la Paris, ca aceasta să retrocedeze Moldovei în 1856 sudul provinciei Basarabia. Rusia pierdea astfel accesul la Gurile Dunării.

- Conform unei hotărâri luate de marile puteri în timpul Congresului de la Berlin, în anul 1878 sudul Basarabiei reintră în componenţa Imperiului Rus.

27 martie 1918 – La Chişinău, Sfatul Ţării din Republica Democratică Moldovenească, întrunit în şedinţă solemnă, votează Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă.

9 aprilie 1918 – Este semnat Decretul regal de ratificare a Hotărârii de Unire a Basarabiei cu România, semnat de regele Ferdinand I.

26 iunie 1940 - Uniunea Sovietică înaintează un ultimatum României, cerând evacuarea administraţiei şi armatei române din Basarabia şi Bucovina de Nord, ameninţând cu războiul în cazul în care România nu ar fi dat curs acestei cereri, în condiţiile în care ţara noastră era înconjurată de ţări revizioniste, iar Germania avea încheiat cu URSS încă de la 23 august 1939, un Pact (cunoscut sub numele Ribbentrop-Molotov), cu clauze secrete prin care era acceptată anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică.

- România în alianţă cu Germania, eliberează după 22 iunie 1941 până în 1944 teritoriile cotropite de URSS în 1940 (Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa).

- După 1944, în Basarabia reintrată în componenţa imperiului de la răsărit, este creată aşa numita Republică Sovietică Socialistă Moldovenească. Teritoriul Basarabiei a fost ciopârţit de ocupanţii sovietici.

- Potrivit art. 2 din Legea URSS din 2 august 1940 „Cu privire la formarea RSS Moldoveneşti unionale”, „în componenţa RSSM unionale sunt incluse oraşele Tiraspol şi Grigoriopol, raioanele Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Râbniţa, Slobozia şi Tiraspol ale RASS Moldoveneşti, oraşul Chişinău şi judeţele Bălţi, Bender, Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca ale Basarabiei”. Au fost alipite la RSS Ucraineană sudul Basarabiei şi judeţul Hotin.

Numai 7 dintre cei 32 aşa zişi delegaţi „ai poporului moldovenesc” la sesiunea a 7-a a Sovietului Suprem al URSS din 2 august 1940 erau moldoveni/români, restul fiind ruşi, ucraineni, evrei, printre aceştia „rătăcindu-se” şi un etnic maghiar…

Sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS a votat formarea RSS Moldovenești, prin care a fost dezmembrată Basarabia istorică - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS a votat formarea RSS Moldovenești, prin care a fost dezmembrată Basarabia istorică – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

- În 27 august 1991 RSS Moldovenească şi-a proclamat independenţa, devenind Republica Moldova. Bucovina de Nord, fostul judeţ Hotin şi Bugeacul au rămas în componenţa Ucrainei. În aceeaşi zi, România a devenit prima ţară din lume care a recunoscut independenţa noului stat.

Harta R. Moldova - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Harta R. Moldova – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

 

cititi despre Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) si pe www.agerpres.ro; www.agerpres.ro

 

(1) Ion Constantin Inculeț (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940, București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române

(2) Generalul Ernest Broșteanu (n. 24 ianuarie 1869, Roman, județul Neamț – d. 6 iunie 1932) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial,comandantul Diviziei 11 române
care a intrat în Chişinău la 13 ianuarie 1918.

(3) Constantin G. Stere sau Constantin Sterea (n. 1 iunie 1865, Ciripcău, ținutul Soroca, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 26 iunie 1936, Bucov, județul Prahova, Regatul României) a fost un om politic, jurist, savant și scriitor român. În tinerețe, pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă, este condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886-1892)

(4) Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, ținutul Soroca – d. 30 aprilie 1979, București) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.