Articole

Evenimentele Zilei de 4 mai în Istorie

Masacrul din Haymarket (4 mai 1886) – Gravură din 1886 care a fost cea mai frecvent reprodusă imagine pentru afacerea Haymarket. Ea este incorectă însă deoarece prezintă simultan pe Fielden ţinând o cuvântare, bomba explodând, şi violenţele izbucnind, toate aceste evenimente având loc la momente diferite de timp

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; mediafax.roro.wikipedia.org

 

4 mai este a 124-a zi a calendarului gregorian și ziua a 125-a în anii bisecți. Mai sunt 241 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbătorile Zilei de 4 mai

(BOR) Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Monica

Sf. Mc. Pelaghia din Tars (Secolele III - IV) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mc. Pelaghia din Tars (Secolele III – IV) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfânta și slăvita Muceniță Fecioară Pelaghia din Tars a trăit în orașul Tars din provincia Cilicia, în Asia Mică în vremea domniei împăratului Dioclețian (284-305).

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

Sf. Monica, mama Fericitului Augustin (322 - 378) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Monica, mama Fericitului Augustin (322 – 378) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin de Hipona (prăznuit la 15 iunie), s-a născut în anul 322 în Tagaste, Africa de Nord. Părinții ei erau creștini dar nu există prea multe date despre copilăria ei. Mai multe se pot afla din Cartea a IX-a a Confesiunilor scrise de fiul ei.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Pelaghia, martiră († secolul al IV-lea)

(BRC) Sf. Florian, martir

 

România – Ziua națională a inimii - Ziua naţională a inimii se marchează în România, anual, începând din anul 1997, la data de 4 mai.

Ziua naţională a inimii a fost instituită şi în ţara noastră, în conformitate cu directivele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, fiind introdusă în România pe 4 august 1996, în urma Sesiunii Speciale privind Riscul Cardiovascular a Academiei de Ştiinţe Medicale, care avusese loc în primăvara aceluiaşi an.

Această zi reprezintă un prilej de a atrage atenţia asupra creşterii alarmante a numărului de afecţiuni cardiovasculare, notează site-ul www.dspcovasna.ro.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua internaţională a pompierilor

Ziua internaţională a pompierilor a fost instituită la 4 ianuarie 1999, ca urmare a morţii a cinci pompieri într-un incendiu de vegetaţie din Linton, statul Victoria, Australia.

Garry Vredeveldt, Chris Evans, Stuart Davidson, Jason Thomas şi Matthew Armstrong au fost trimişi pe 2 decembrie 1998 să stingă un incendiu, când, o schimbare bruscă a direcţiei vântului a adus flăcările în drumul camionului de intervenţie, omorându-i pe pompieri.

Mai târziu, J.J. Edmondson, pompier în Victoria, a coordonat instituirea Zilei internaţionale a pompierilor.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

China – Ziua tineretului

 

Astăzi în istorie pentru 4 mai

 

Evenimentele Zilei de 4 mai în Istorie:

- 4 mai 1886 – Afacerea Haymarket – În timpul unui miting al muncitorilor din Chicago, un necunoscut a aruncat o grenadă într-un grup de polițiști, transformând demonstrația pașnică în ceea ce a rămas cunoscut drept masacrul de la Haymarket, soldat cu moartea a șapte polițiști și a numeroși demonstranți și trecători.

- 4 mai 1919 – În China s-a declanșat “Mișcarea 4 Mai“, prima mișcare studențească importantă din istoria Chinei.

Studenții au demonstrat în Piața Tiananmen din Beijing, China protestând împotriva Tratatului de la Versailles prin care se transferau teritorii chineze Japoniei

- 4 mai 1942 – Pe teatrul din Pacific din al Doilea Război Mondial, a început Bătălia din Marea Coralilor, prima bătălie din istorie între portavioane.

- 4 mai 1979 – Margaret Thatcher a devenit prima femeie ce a ocupat funcția de prim ministru al Regatului Unit.

- 4 mai 1992 – La Strasbourg s-au deschis lucrarile celei de-a 44-a sesiuni a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, la care Romania a participat ca invitat special

 

4 mai 1006 - S-a născut la Herat in Afganistan poetul, istoricul si misticul sufist islamic persan Khawâdjâ Abdallâh al-Ansârî (m.1089).

Este considerat unul dintre marii maestri ai literaturii si teologiei persane. Sufismul este un curent religios apărut în secolul VIII și răspândit mai ales în Persia.

În centrul acestei doctrine se află iubirea reciprocă dintre Dumnezeu și oameni, respingând, prin urmare, ideea inaccesibilității lui Dumnezeu.

Doctrina sa este influențată de mai multe religii: budism, zoroastrism hinduism și are la bază apropierea față de Dumnezeu prin cunoaștere mistică,iubire și asceză.

Un practicant al acestei tradiții este în general cunoscut sub numele de sufi, un alt nume folosit pentru acesti credinciosi mahomedani fiind acela de dervis.

 

4 mai 1008 - S-a născut regele Henric I al Frantei; (d.1060 ).

Henric I al Frantei - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Henric I al Frantei – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Henric a fost casătorit de 2 ori, prima dată cu Matilda în anul 1043 , iar la vârsta de 40 de ani, pe data de 19 mai 1051 s-a recăsătorit cu Anna de Kiev, fiica lui Iaroslav cel Intelept , Mare Cneaz al Novgorodului și Kievului, cununia având loc în catedrala orașului Reims.

Din această casătorie s-au născut 4 copii intre care mo0stenitorul tronului Frantei, Filip I (1052—1108) si Hugo cel Mare (1057—1102), unul din conducatorii primei Cruciade. Regele Henric I a murit pe 4 august 1060.

A fost succedat de fiul său, Filip I care era minor în acel timp, astfel la conducerea Franței timp de 6 ani a fost soția lui Henric, Regina Anna de Kiev, care avea atribuții de regentă.

 

4 mai 1471 - Războiul celor două roze – Bătălia de la Tewkesbury - Eduard al IV-lea din Casa de York învinge armata Casei Lancaster și îl omoară pe Eduard, Prinț de Wales, singurul descendent al regelui Henric al VI-lea și a Margaretei de Anjou.

"Războiul celor două roze - Bătălia de la Tewkesbury" (4 mai 1471) - The battle of Tewkesbury, depicted in a Ghent manuscript - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

The battle of Tewkesbury, depicted in a Ghent manuscript – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 - 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa - foto: ro.wikipedia.org

Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 – 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa – foto: ro.wikipedia.org

Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 – 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa.

Eduard de Westminster (13 octombrie 1453 – 4 mai 1471), cunoscut ca Edward de Lancaster, a fost singurul fiu al regelui Henric al VI-lea al Angliei. A fost ucis în Bătălia de la Tewkesbury devenind singurul moștenitor aparent al Angliei care a murit în bătălie - in imagine, Eduard de Westminster, Prinț de Wales, gravură din secolul al XV-lea - foto: ro.wikipedia.org

Eduard de Westminster, Prinț de Wales, gravură din secolul al XV-lea – foto: ro.wikipedia.org

Eduard de Westminster (13 octombrie 1453 – 4 mai 1471), cunoscut ca Edward de Lancaster, a fost singurul fiu al regelui Henric al VI-lea al Angliei. A fost ucis în Bătălia de la Tewkesbury devenind singurul moștenitor aparent al Angliei care a murit în bătălie.

 

4 mai 1493 - Papa Alexandru al VI-lea imparte Lumea Noua (numita mai tarziu America), intre Spania si Portugalia de-a lungul unei Linii de Demarcatie.

Tratatul de la Tordesillas - Linia de demarcaţie de după tratatul spaniolo-portughez, în sec. XV–XVI - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la Tordesillas – Linia de demarcaţie de după tratatul spaniolo-portughez, în sec. XV–XVI – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la Tordesillas a fost încheiat la 7 iunie 1494 între Spania și Portugalia, stabilind zonele de influență colonială ale celor două puteri maritime ale timpului.

Tratatul se baza pe o hotărâre a papei Alexandru VI din anul 1493, mai exact prin bula numită Inter caetera care stabilea o frontieră maritimă de 480 de kilometri V de Insulele Capului Verde, atribuind teritoriile de la V Castiliei.

Astfel noile teritorii descoperite erau împărțite de-a lungul meridianului de 46 grade vest. Teritoriile de la V de acest meridian urmau să aparțină Spaniei, iar teritoriile de la E Portugaliei.

Tratatul a fost ratificat de către Spania(era formată din regatele Castilia și Aragon) la data de 2 iulie 1494, iar de către Portugalia la data de 5 septembrie 1494. Această împărțire a lumii a fost completată odată cu semnarea Tratatului de la Zaragoza pe data 22 aprilie 1529.

 

4 mai 1555 - Apare prima ediție a Profețiilor lui M. Michel Nostradamus, cu primele 353 de versete.

Nostradamus (14 decembrie, 1503 – 2 iulie, 1566), pe numele său real Michel de Nostredame, a fost un faimos medic, cabalist și farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării Les Propheties, a cărei primă ediție a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume. Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, multe dintre ele au fost de-a lungul timpului interpretate sau traduse greșit. Nostradamus este o figură proeminentă a Renașterii Franceze și profețiile sale sunt strâns legate de aplicarea Codului Bibliei, cât și a altor lucrări despre profeții. Cel mai renumit cercetător al operei și vieții sale este românul Vlaicu Ionescu - in imagine, Nostradamus, portret realizat de fiul său Cesar -

Nostradamus (1503 – 1566), portret realizat de fiul său Cesar -

Nostradamus (14 decembrie, 1503 – 2 iulie, 1566), pe numele său real Michel de Nostredame, a fost un faimos medic, cabalist și farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării Les Propheties, a cărei primă ediție a apărut în 1555.

De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume.

Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, multe dintre ele au fost de-a lungul timpului interpretate sau traduse greșit.

Nostradamus este o figură proeminentă a Renașterii Franceze și profețiile sale sunt strâns legate de aplicarea Codului Bibliei, cât și a altor lucrări despre profeții. Cel mai renumit cercetător al operei și vieții sale este românul Vlaicu Ionescu – in imagine,

 

4 mai 1646 - Apare, la Iași, Cartea româneasca de invațatura de la pravilele imparatești și de la alte giudețe (sau Pravila lui Vasile Lupu), primul cod de legi tiparit in limba româna (şi unul dintre primele coduri de legi apărute într-o limbă naţională din Europa).

4 mai 1646: Apare, la Iași, Cartea româneasca de invațatura de la pravilele imparatești și de la alte giudețe (sau Pravila lui Vasile Lupu), primul cod de legi tiparit in limba româna (şi unul dintre primele coduri de legi apărute într-o limbă naţională din Europa) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Cartea româneasca de invațatura de la pravilele imparatești și de la alte giudețe (sau Pravila lui Vasile Lupu) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe, cu dzisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și Domnul Țărâi Moldovei, di în multe scripturi tâlmăcită di în limba ilenească, pre limba româniască. În Tipariul Domnesc s-au tipărit în mănâstirea a Trei S(fe)ti(te)le în Iași, de la Hristos” 1646.

Va fi urmata, în 1652, de Codul muntenesc „Îndreptarea legii”, tipărit la Târgovişte. Traducătorii celor două cărţi sunt Eustratie logofătul şi Daniil Andrei Panonianul (Ardeleanul).

 

4 mai 1655 - S-a născut, la Padova, Bartolomeo Cristofori, producător italian de instrumente muzicale, inventatorul pianului (d. 1731)

Bartolomeo Cristofori (n. 4 mai 1655, Padova – d. 27 ianuarie 1731, Florența) a fost un inventator de instrumente muzicale italian. Este considerat inventatorul pianului. În anul 1700 a creat un prim cembalo a martelletti (clavecin cu ciocănele), apoi (spre 1710) primul său pianoforte. La Metropolitan Museum din New York este păstrat un instrument produs de Cristofori în anul 1720 - foto: ro.wikipedia.org

Bartolomeo Cristofori (1655 – 1731) – foto: ro.wikipedia.org

Bartolomeo Cristofori (n. 4 mai 1655, Padova – d. 27 ianuarie 1731, Florența) a fost un inventator de instrumente muzicale italian. Este considerat inventatorul pianului.

În anul 1700 a creat un prim cembalo a martelletti (clavecin cu ciocănele), apoi (spre 1710) primul său pianoforte. La Metropolitan Museum din New York este păstrat un instrument produs de Cristofori în anul 1720.

 

4 mai 1675 - Regele Charles al II-lea al Angliei ordona construirea Observatorului Regal Greenwich.

Observatorul Regal din Greenwich - foto: ro.wikipedia.org

Observatorul Regal din Greenwich – foto: ro.wikipedia.org

Chiar dacă Observatorul Regal și-a mutat echipamentul în afara Londrei după al Doilea Război Mondial pentru zone mai puțin poluate, vechiul Observator Regal – fondat în 1675, și acum făcând parte din Muzeul Marinei – are o colecție impresionantă de telescoape și alte instrumente astronomice. Vizitatorii pot să meargă pe primul meridian, care trece prin curtea observatorului.

 

4 mai 1738 - Papa Clement al XII-lea a emis Bulla „In Eminenti”, prin care condamna Francmasoneria, amenințându-i cu excomunicarea (afurisirea), pe toți aderenții acesteia. Bulla In eminenti, a fost primul decret îndreptat contra francmasoneriei.

Papa Clement al XII-lea, cu numele de botez Lorenzo Corsini (n. 7 aprilie 1652 — d. 6 februarie 1740) (în franceză Clément XII, în latină Clemens XII, în italiană Clemente XII) a fost un papă al Romei, între anii 1730 - 1740 - foto: ro.wikipedia.org

Papa Clement al XII-lea (1652 — 1740) – foto: ro.wikipedia.org

Papa Clement al XII-lea, cu numele de botez Lorenzo Corsini (n. 7 aprilie 1652 — d. 6 februarie 1740) (în franceză Clément XII, în latină Clemens XII, în italiană Clemente XII) a fost un papă al Romei, între anii 1730 – 1740.

 

4 mai 1814 - 1814: Napoleon I este exilat pentru 100 de zile pe insula Elba.

1814: Napoleon I ajunge la Portoferraio pe insula Elba unde își va începe exilul - foto: ro.wikipedia.org

1814: Napoleon I ajunge la Portoferraio pe insula Elba unde își va începe exilul – foto: ro.wikipedia.org

 

4 mai 1814 - Regele Ferdinand al VII-lea al Spaniei semnează Decretul din 4 mai, întorcând Spania la absolutism si reintroducand Inchizitia.

Ferdinand al VII-lea de Burbon (spaniolă : Fernando VII de Borbón; n. 14 octombrie 1784, San Lorenzo de El Escorial, - d. 29 septembrie 1833, Madrid), supranumit Cel Dorit, a fost rege al Spaniei în 1808. În urma expulzării regelui impus José I, a urcat din nou pe tron, domnind din 1813 până la moartea sa, mai puțin în 1823, când a fost obligat să abdice de Consiliul Regenței - in imagine, Ferdinand VII of Spain (1814) by Goya - foto: ro.wikipedia.org

Ferdinand VII of Spain (1814) by Goya – foto: ro.wikipedia.org

Ferdinand al VII-lea de Burbon (spaniolă : Fernando VII de Borbón; n. 14 octombrie 1784, San Lorenzo de El Escorial, – d. 29 septembrie 1833, Madrid), supranumit Cel Dorit, a fost rege al Spaniei în 1808.

În urma expulzării regelui impus José I, a urcat din nou pe tron, domnind din 1813 până la moartea sa, mai puțin în 1823, când a fost obligat să abdice de Consiliul Regenței.

 

4 mai 1837 - S-a nascut publicistul și omul politic român, Theodor Rosetti, fost prim-ministru al României; (d. 1932).

Theodor Rosetti (n. 5 mai 1837, Iași sau Solești — d. 17 iulie 1923, București) a fost un publicist și om politic român, prim-ministru al României în perioada 1888-1889 și membru de onoare al Academiei Române. Theodor Rosetti a fost Ministru de Finanțe în 1912 și Președinte al Senatului Român în 1913, în guvernul Titu Maiorescu - in imagine, Theodor Rosetti, la treizeci de ani - foto: ro.wikipedia.org

Theodor Rosetti, la treizeci de ani – foto: ro.wikipedia.org

Theodor Rosetti (n. 5 mai 1837, Iași sau Solești — d. 17 iulie 1923, București) a fost un publicist și om politic român, prim-ministru al României în perioada 1888-1889 și membru de onoare al Academiei Române. Theodor Rosetti a fost Ministru de Finanțe în 1912 și Președinte al Senatului Român în 1913, în guvernul Titu Maiorescu.

 

4 mai 1840 - S-a născut chirurgul şi profesorul Constantin Dimitrescu-Severeanu, întemeietor de învăţământ chirurgical, iniţiatorul chirurgiei viscerale româneşti; (m. 1930).

Constantin Dimitrescu-Severeanu (n. 4 sau 7 mai 1840, Turnu Severin - d. 1930, București) a fost un chirurg român. A fost elevul lui Carol Davila și profesor la Facultatea de medicină din București. Are meritul de a fi format o școală chirugicală modernă, în a doua jumătate a secolul XIX. A înființat „Gazeta medico-chirugicală” (1870) și a contribuit la întemeiarea revistei „Progresul medical român”. A fost unul dintre primii medici care au intordus antisepsia listeriană în medicina românească, iar în 1897 a început să utilizeze razele X în chirurgie - foto: galeriaportretelor.ro

Constantin Dimitrescu-Severeanu (1840, – 1930) – foto: galeriaportretelor.ro

Constantin Dimitrescu-Severeanu (n. 4 sau 7 mai 1840, Turnu Severin – d. 1930, București) a fost un chirurg român. A fost elevul lui Carol Davila și profesor la Facultatea de medicină din București. Are meritul de a fi format o școală chirugicală modernă, în a doua jumătate a secolul XIX.

A înființat „Gazeta medico-chirugicală” (1870) și a contribuit la întemeiarea revistei „Progresul medical român”. A fost unul dintre primii medici care au intordus antisepsia listeriană în medicina românească, iar în 1897 a început să utilizeze razele X în chirurgie.

Între 1857-1864 a urmat Școala Națională de Medicină din București și apoi Facultatea de Medicină din Paris. A practicat chirurgia la spitalul Colțea.

Printre procedurile noi introduse se numără antisepsia cu acid fenic, prima oară utilizată în Marea Britanie în 1865, și rahianestezia cu cocaină, la care a renunțat însă din cauza efectelor nocive. A realizat prima splenectomie din țară (1873), a propus o metodă nouă de operare a „buzei de iepure”, a înființat un laborator de intrumente medicale și un laborator de radiologie la spitalul Colțea (1896).

În martie 1885 a fost numit profesor de clinică chirurgicală și sifilitică la Facultatea de Medicină din București, unde a predat până la pensionare  (1910), după care a fost profesor onorar până la 1930. galeriaportretelor.ro

 

4 mai 1848 - Se desfasoara Adunarea românilor din comitatul Caraş, la Lugoj, unde se revendică drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana La 4 mai / 16 mai – 5 / 17 mai 1848 are loc Adunarea românilor din comitatul Caraş, cu participarea unor moldoveni şi munteni, la Lugoj, unde se revendică drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana.

 

4 mai 1856 - S-a nascut scriitorul și folcloristul român Theodor Sperantia, membru corespondent al Academiei Romane; (d. 9 martie 1929).

Theodor Dimitrie Speranția (n. 4 mai 1856, Onești, Iași — d. 9 martie 1929, București) a fost un academician român, scriitor, folclorist, membru corespondent (1891) al Academiei Române - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Theodor Dimitrie Speranția (1856 – 1929) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Theodor Dimitrie Speranția (n. 4 mai 1856, Onești, Iași — d. 9 martie 1929, București) a fost un academician român, scriitor, folclorist, membru corespondent (1891) al Academiei Române.

Si-a inceput studiile superioare la seminarul „Veniamin Costachi” din Iasi, pe care-l paraseste sub influenta ideilor socialiste.

Se inscrie la Facultatea de Stiinte si la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Iasi. Urmeaza studiile de filosofie la Universitatea din Liege, unde isi da doctoratul in litere si filosofie (1886). Scoate impreuna cu fratii Nadejde si cu doctorul Russel ziarul socialist Besarabia.

A fost membru al Cercului socialist din Iasi (1880). Împreună cu Z. C. Arbore si St. Besarabeanu scoate revista Amicul copiilor (1891).

Cunoaste miscarea folcloristica europeana si se introduce in cercetarea comparatista. Stabilit la Bucuresti, tine la Universitate un curs de folclor in calitate de docent privat (Lamuriri asupra literaturii romane culte si populare.

Lectiune de deschidere tinuta la 27 ianuarie 1906 la Facultatea de Litere din Bucuresti) si un curs liber de Istoria teatrului.

Debutează cu versuri la Perdaful (1873). Colaboreaza la ziarele Adevarul, Convorbiri literare, Dimineata, Drepturile omului, Familia, Graiul nostru, Literatura si arta romana. Munca literara si stiintifica, Noua revista romana. Rampa, Revista noua.

Universul literar etc. Editeaza publicatii proprii: Cascavalul, Tamiia, Revista copiilor s. a.

S-a numărat printre întemeietorii şi primii colaboratori ai revistei „Contemporanul” (1881-1888); datorită strădaniilor sale, în 1901 s-au pus, în Bucureşti, bazele primului muzeu etnografic; a fost membru corespondent al Academiei Române din 1891

 

4 mai 1875 - S-a născut in comuna Zavoieni, jud. Valcea, Dumitru Drăghicescu, filosof, sociolog, diplomat şi om politic liberal.

Dumitru Drăghicescu (n. 4 mai 1875, comuna Zăvoieni, județul Vâlcea - d. 14 septembrie 1945) a fost un diplomat, filozof, politician, sociolog român. Membru al grupului de recunoaștere a drepturilor românilor de a avea un stat național în granițele lor etnice la "Congresul naționalităților", ținut la Roma, între 9 – 12 aprilie 1918 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Dumitru Drăghicescu (1875  - 1945) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Dumitru Drăghicescu (n. 4 mai 1875, comuna Zăvoieni, județul Vâlcea – d. 14 septembrie 1945) a fost un diplomat, filozof, politician, sociolog român.

A urmat cursurile Facultatii de Drept din București, si a frecventat simultan și cursurile Facultatii de Filosofie. În ianuarie 1901, după trecerea examenului de licență a plecat la Sorbona, în vederea obținerii doctoratului în sociologie.

În 1904, îsi susține teza de doctorat sub conducerea lui Durkheim, fiind primul român titrat la Paris în sociologie. In aprilie 1905 a fost numit conferențiar la catedra de sociologie a Universității din Bucuresti, unde a funcționat până în anul 1910, iar intre 1916 – 1918 s-a aflat la Paris, pentru a promova interesele României în occident.

După terminarea primului război mondial s-a aflat alături de Nicolae Titulescu la Liga Naţiunilor Unite. A fost membru al grupului de recunoaștere a drepturilor românilor de a avea un stat național în granițele lor etnice la„Congresul naționalităților”, ținut la Roma, între 9 – 12 aprilie 1918, obținând din partea reprezentantilor tuturor națiunilor participante acordul ferm de a se recunoaște românilor dreptul la unitatea în granițele lor etnice și de a fi în continuare considerați ca parteneri ai coaliției beligerante.

A fost ambasador al României în Mexic (1934-1936), primul trimis român într-o ţară latino-americană (m. 14 septembrie 1945).

 

4 mai 1886 - Masacrul din Haymarket – În timpul unui miting al muncitorilor din Chicago, un necunoscut aruncă o grenadă într-un grup de poliţişti, transformând demonstraţia paşnică în ceea ce a rămas cunoscut drept, masacrul de la Haymarket soldat cu moartea a şapte poliţişti şi a numeroşi demonstranţi şi trecători.

Masacrul din Haymarket) (4 mai 1886) - Gravură din 1886 care a fost cea mai frecvent reprodusă imagine pentru afacerea Haymarket. Ea este incorectă însă deoarece prezintă simultan pe Fielden ţinând o cuvântare, bomba explodând, şi violenţele izbucnind, toate aceste evenimente având loc la momente diferite de timp - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Masacrul din Haymarket (4 mai 1886) – Gravură din 1886 care a fost cea mai frecvent reprodusă imagine pentru afacerea Haymarket. Ea este incorectă însă deoarece prezintă simultan pe Fielden ţinând o cuvântare, bomba explodând, şi violenţele izbucnind, toate aceste evenimente având loc la momente diferite de timp – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Afacerea Haymarket (denumită și masacrul din Haymarket) a fost o demonstrație ce a avut loc în ziua de marți, 4 mai 1886, în Piața Haymarket din Chicago, Statele Unite.

Ea a început ca un miting de susținere a muncitorilor aflați în grevă pentru reducerea zilei de lucru la 8 ore.

O persoană necunoscută a aruncat o bombă artizanală înspre polițiști în timp ce aceștia încercau să împrăștie mulțimea.

Explozia și focurile de armă ce au urmat s-au soldat cu moartea a opt polițiști și cu un număr necunoscut de morți din rândul civililor.

În procesul care a urmat și care a fost mediatizat pe plan mondial, opt anarhiști au fost judecați pentru crimă.

Patru au fost condamnați și executați, iar unul s-a sinucis în închisoare, deși acuzarea a recunoscut că niciunul dintre aceștia nu aruncase bomba.

Afacerea Haymarket este semnificativă pentru rolul pe care l-a jucat în stabilirea zilei de 1 mai ca Zi Internațională a Muncii.

În literatura populară, evenimentul a inspirat caricatura „anarhistului care aruncă bombe”.

Cauzele incidentului rămân controvesate încă; atitudinea profund polarizată ce diviza mediul de afaceri și muncitorimea la sfârșitul secolului al XIX-lea în Chicago sunt considerate a fi fost factori ce au generat tragedia și urmările ei.

Locul incidentului a fost desemnat ca punct de reper în orașul Chicago la 25 martie 1992.

Monumentul Martirilor de la Haymarket din cimitirul Forest Park, aflat în apropiere, este pe lista Registrului Național al Siturilor Istorice (National Register of Historic Places) și a fost desemnat ca reper istoric național (National Historic Landmark) din 18 februarie 1997.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

4 mai 1888 - S-a născut baritonul român Aurel Costescu–Duca; (d. 1955).

Aurel Costescu–Duca, (n. 4 mai 1888, Buzău - d. 1955), bariton român, membru fondator al companiei "Opera Română". A studiat la Conservatorul din București cu Dimitrie Popovici-Bayreuth și apoi în Italia. A cântat la Operele din București, Zagreb, Viena (Volksoper), Budapesta, Iași, Chișinău, apoi în Elveția, Iugoslavia, Austria etc. o multitudine de roluri în cele mai importante partituri din repertoriu. Rămâne în istorie ca unul dintre cei mai mari interpreți români ai rolului Scarpia, dar și ca profesor al marilor artişti Nicolae Herlea, David Ohanesian, Octav Enigărescu, Cornel Stavru, Ludovic Konya, Nicolae Florei, Garbis Zobian etc - foto: revistamuzicala.radioromaniacultural.ro

Aurel Costescu–Duca, (1888 – 1955) – foto: revistamuzicala.radioromaniacultural.ro

Aurel Costescu–Duca, (n. 4 mai 1888, Buzău – d. 1955), bariton român, membru fondator al companiei “Opera Română”. A studiat la Conservatorul din București cu Dimitrie Popovici-Bayreuth și apoi în Italia.

A cântat la Operele din București, Zagreb, Viena (Volksoper), Budapesta, Iași, Chișinău, apoi în Elveția, Iugoslavia, Austria etc. o multitudine de roluri în cele mai importante partituri din repertoriu.

Rămâne în istorie ca unul dintre cei mai mari interpreți români ai rolului Scarpia, dar și ca profesor al marilor artişti Nicolae Herlea, David Ohanesian, Octav Enigărescu, Cornel Stavru, Ludovic Konya, Nicolae Florei, Garbis Zobian etc. operanb.ro

 

4 mai 1899 - S-a nascut Fritz von Opel, fondator al uzinelor de automobile Opel; (d. 8 aprilie 1971).

 

4 mai 1903 - A murit chimistul român Alfons Oscar Saligny.  (n. 1853)

Alfons Oscar Saligny (n. 3 aprilie 1853, Focșani - d. 4 mai 1903, București) a fost un chimist român, membru corespondent al Academiei Române (1902), fratele lui Anghel Saligny și al Sofiei Saligny, respectiv fiul lui Alfred Saligny - foto: ro.wikipedia.org

Alfons Oscar Saligny (1853 – 1903) – foto: ro.wikipedia.org

Alfons Oscar Saligny (n. 3 aprilie 1853, Focșani – d. 4 mai 1903, București) a fost un chimist român, iniţiator al primului laborator din Bucureşti destinat cercetărilor de control asupra materialelor de construcţii şi tehnologiei materialelor pentru căile ferate, membru corespondent al Academiei Române (1902), fratele lui Anghel Saligny și al Sofiei Saligny, respectiv fiul lui Alfred Saligny.

 

4 mai 1904 - Începe construcția Canalului Panama care traversează istmul Panama din America Centrala, legând oceanele Atlantic si Pacific. Construcția acestui canal a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată.

Canalul  taie istmul Panama de la Oceanul Pacific în partea de sud-est la Oceanul Atlantic în partea de nord-vest - foto - ro.wikipedia.org

Canalul taie istmul Panama de la Oceanul Pacific în partea de sud-est la Oceanul Atlantic în partea de nord-vest – foto – ro.wikipedia.org

 

4 mai 1904 - Inginerul James Royce și Sir Charles Stewart Rolls au pus bazele companiei Rolls-Royce , producatoare de mașini de excelența . Din 1998 numele de marca Rolls -Royce a fost achiziționat de catre BMW.

Rolls-Royce 10hp (1904-1906) - foto: speeddoctor.net

Rolls-Royce 10hp (1904-1906) – foto: speeddoctor.net

Rolls-Royce 10hp (1904-1906) - foto: speeddoctor.net

Rolls-Royce 10hp (1904-1906) – foto: speeddoctor.net

 

4 mai 1904 - S-a inființat echipa germana de fotbal Schalke 04.

 

4 mai 1919 - În China s-a declanșat “Mișcarea 4 Mai“, prima mișcare studențească importantă din istoria Chinei. Studenții au demonstrat în Piața Tiananmen din Beijing, China protestând împotriva Tratatului de la Versailles prin care se transferau teritorii chineze Japoniei.

4 mai 1919: În China s-a declanșat "Mișcarea 4 Mai", prima mișcare studențească importantă din istoria Chinei. Studenții au demonstrat în Piața Tiananmen din Beijing, China protestând împotriva Tratatului de la Versailles prin care se transferau teritorii chineze Japoniei - foto: ro.wikipedia.org

4 mai 1919: “Mișcarea 4 Mai”. Studenții au demonstrat în Piața Tiananmen din Beijing, China – foto: ro.wikipedia.org

 

4 mai 1921 - S-a născut dirijorul, compozitorul și profesorul universitar român Mircea Basarab; (d. 29 mai 1995, București).

Mircea Basarab (n. 4 mai 1921, București - d. 29 mai 1995, București) a fost un dirijor, compozitor și profesor universitar român - foto: ro.wikipedia.org

Mircea Basarab (1921 – 1995) – foto: ro.wikipedia.org

A debutat în compoziție la sfârșitul anilor 1940. A scris lucrări pentru orchestră, printre care se numără două concerte, pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film.

Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de orchestrație, citire de partituri și dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi profesor asociat.

A fost dirijor permanent al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București, funcție pe care a avut-o până în 1986, la pensionare. Din 1964 a fost timp de cinci ani directorul aceleiași filarmonici.

A participat alături de orchestre românești și din străinătate la numeroase turnee, desfășurate în Argentina, Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia, Irlanda, Japonia, Luxemburg, Regatul Unit ș.a.

A fost membru în juriile unor festivaluri muzicale din România și de peste hotare. A publicat articole și a prezentat emisiuni radiofonice și de televiziune.

 

4 mai 1922 - S-a născut Vlad Musatescu, scriitor si umorist roman (d. 4 martie1999);

Vlad Mușatescu (n. 4 mai 1922, Pitești, d. 4 martie 1999) a fost un scriitor și umorist român. A fost secretarul editurii ABC (1941-1945), redactor la ziarul Înainte (1945-1948), redactor la Editura Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema. A scris numeroase cărți pentru copii și adulți, în special parodii polițiste, și a tradus din Kipling, J. London, Cronin, Dylan Thomas, Caldwell. Cărțile sale sunt adesea scrise la persoana întâi, iar faptele, locurile și celelalte personaje sunt inspirate sau luate direct din viața scriitorului - foto: romania-inedit.3xforum.ro

Vlad Mușatescu – foto: romania-inedit.3xforum.ro

Vlad Mușatescu (n. 4 mai 1922, Pitești, d. 4 martie 1999) a fost un scriitor și umorist român. A fost secretarul editurii ABC (1941-1945), redactor la ziarul Înainte (1945-1948), redactor la Editura Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema.

A scris numeroase cărți pentru copii și adulți, în special parodii polițiste, și a tradus din Kipling, J. London, Cronin, Dylan Thomas, Caldwell. Cărțile sale sunt adesea scrise la persoana întâi, iar faptele, locurile și celelalte personaje sunt inspirate sau luate direct din viața scriitorului.

 

4 mai 1924 - Echipa României de rugby câștigă pentru țara noastră prima medalie la a VIII-a Olimpiada care s-a desfasurat la Paris.

Tara noastra a obtinut locul 3 si medalia de bronz, prima din istoria participării sportivilor români la Jocurile Olimpice.

A fost cea de-a doua participare a României la Jocurile Olimpice, echipa de rugbi a câștigat medalia de bronz, clasîndu-se pe locul trei din trei țări participante: SUA, Franța și România.

Echipa de fotbal a fost eliminată în primul tur după 0-6 cu Olanda. La tenis, Gheorghe Lupu a reușit să se califice în turul doi iar la tir, cel mai bun rezultat a fost locul 13 din 22 de echipe, obținut la întrecerea de armă calibru mare.

Federația Română de Rugby s-a înființat în 1931.

 

4 mai 1925 - S-a născut Paul H. Stahl, etnosociolog francez de origine română stabilit în Franţa în 1969, fiul sociologului Henri H. Stahl şi frate cu scriitoarea Henriette Yvonne Stahl;a fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (m. 2008).

 

4 mai 1927 - Înfiinţarea Institutului de Cercetări şi Staţiuni Agronomice din România, prin Decretul nr. 1205, promulgat de regele Ferdinand (organizator şi primul director, Gheorghe Ionescu-Siseşti); din 1962, s-a numit Institutul de Cercetări Agricole, iar din 1969, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

 

4 mai 1928 - S-a nascut Muhammad Hosni Mubarak, cel de-al patrulea presedinte al Republicii arabe Egipt de la data de 14 octombrie 1981, după ce predecesorul sau, preşedintele Anwar Sadat, a fost asasinat la data de 6 octombrie.

Muhammad Hosni Mubarak - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Muhammad Hosni Mubarak – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

A demisionat in ziua de 11 februarie 2011, în urma unor îndelungate proteste populare. Hosni Mubarak a stat 30 ani în fruntea guvernului egipten şi a fost şef al partidului de guvernamant PND.

 

4 mai 1929 - S-a născut Audrey Hepburn, actriță anglo-olandeză (d. 1993)

Audrey Hepburn (născută Audrey Kathleen Ruston, n. 4 mai 1929 – d. 20 ianuarie 1993) a fost o actriță de film britanică - foto: biography.com

Audrey Hepburn – foto: biography.com

Audrey Hepburn (născută Audrey Kathleen Ruston, n. 4 mai 1929, Ixelles/Elsene, Belgia – d. 20 ianuarie 1993, Tolochenaz, Elveția) a fost o actriță de film de origine anglo-olandeză, laureata a Premiului Oscar pentru cel mai bun rol in filmul “Vacanta la Roma

Audrey Hepburn este considerată și în prezent un model de frumusețe și eleganță, fiind de nenumărate ori considerată ca una dintre cele mai frumoase femei din toate timpurile.

Imaginea ei este folosită în numeroase campanii publicitare.

Stilul îmbrăcăminții ei continuă să aibă succes în rândul femeilor și în ziua de azi.

Rochia neagră Givenchy din filmul Mic dejun la Tiffany a fost vândută în 2006 cu peste 462.000 £, al doilea preț, ca valoare, plătit vreodată pentru o rochie dintr-un film, după cea a lui Marilyn Monroe din filmul The Seven Year Itch, care s-a vândut cu 4,6 milioane de dolari în iunie 2011.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

4 mai 1930 - Poliția engleza il aresteaza pe Mahatma Gandhi, initiatorul miscarii de rezistenta nonviolente antibritanice din India.

Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar - †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă neviolente. Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore - foto: ro.wikipedia.org

Mahatma Gandhi – foto: ro.wikipedia.org

Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar – †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă neviolente. Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore.

 

4 mai 1931 - Se constituie la Bucuresti sub conducerea lui Theodor Fisher si avandu-l ca presedinte de onoare pe Adolf Stern, Partidul Evreiesc din Romania, avand drept scop promovarea intereselor populatiei evreiesti si implicarea ei activa in viata politica a tarii.

Partidul, care a fost susţinut numai de o parte a evreilor, se pronunta pentru ramanerea in tara a populatiei evreiesti si a obţinut rezultate electorale modeste.

În 1938 acest partid si-a incetat activitatea. Potrivit recensământului din 1930, minorităţile naţionale din România reprezentau 28,1% din totalul populaţiei, fiind înregistraţi 728.115 3 evrei, reprezentând 4%, din totalul populaţiei României.

Adolphe Stern (n. 1849 - d. 1931), conducător al comunității evreiești în România, avocat, publicist, scriitor și traducător evreu român. A urmat gimnaziul și cursuri liceale la București și ca elev a compus un imn pentru celebrarea domnitorului Cuza. A continuat studii de drept la Leipzig, primind titlul de doctor în drept - a fost primul avocat evreu din România și profesor de drept internațional și privat la Școala liberă de științe politice și administrative din București. A întemeiat, în 1871, ziarul pe limba germană, „Rumãnische Post” și a colaborat la multe alte publicații a presei evreiești din România. Adolphe Stern a fost printre fondatorii Uniuni Evreilor Pământeni, care a devenit mai tărziu Uniunea Evreilor Români și conducătorul ei până în anul 1923 - foto: ro.wikipedia.org

Adolphe Stern (1849 – 1931) – foto: ro.wikipedia.org

Adolphe Stern (n. 1849 – d. 1931), conducător al comunității evreiești în România, avocat, publicist, scriitor și traducător evreu român.

A urmat gimnaziul și cursuri liceale la București și ca elev a compus un imn pentru celebrarea domnitorului Cuza.

A continuat studii de drept la Leipzig, primind titlul de doctor în drept – a fost primul avocat evreu din România și profesor de drept internațional și privat la Școala liberă de științe politice și administrative din București.

A întemeiat, în 1871, ziarul pe limba germană, „Rumãnische Post” și a colaborat la multe alte publicații a presei evreiești din România.

Adolphe Stern a fost printre fondatorii Uniuni Evreilor Pământeni, care a devenit mai tărziu Uniunea Evreilor Români și conducătorul ei până în anul 1923.

 

4 mai 1932 - Gangsterul american de origine italiana Al Capone este transferat la închisoarea federală din Atlanta, Georgia, pentru a-și ispăși pedeapsa cu închisoarea de unsprezece ani pentru evaziune fiscală.

Alphonse Gabriel „Al” Capone (italiană: Alfonso Capone, n. 17 ianuarie 1899 la Brooklyn, New York – d. 25 ianuarie 1947 la Palm Beach, Florida), unul din cei mai faimoși gangsteri americani din anii 1920 – 1930.

 

4 mai 1933 - Apare lunar la Cluj, revista de cultură Gand Romanesc editata de Astra.Revista Gand Românesc va apărea pînă în aprilie 1940, fiind condusă de Ion Chinezu.

 

4 mai 1939 - S-a născut Amos Oz, scriitor israelian.

Amos Oz (născut Amos Klausner, în ebraică עמוס עוז, la 4 mai 1939) este un scriitor israelian - foto: ro.wikipedia.org

Amos Oz - foto: ro.wikipedia.org

Amos Oz (născut Amos Klausner, în ebraică עמוס עוז, la 4 mai 1939) este un scriitor israelian.

 

4 mai 1940 - S-a născut Grigore (Constantin) Bostan, folclorist şi scriitor român din Ucraina; s-a preocupat de studierea comparată a folclorului românesc, de cercetarea moştenirii literare româneşti din Bucovina şi a literaturii contemporane din această zonă; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991; (m. 2004).

Grigore Constantin Bostan (n. 4 mai 1940, satul Budineț, județul Storojineț, azi Ucraina - d. 2004) a fost un folclorist și scriitor ucrainean de origine română, membru de onoare din străinătate al Academiei Române (din 1991) - foto: zorilebucovinei.com

Grigore Constantin Bostan (1940 – 2004) - foto: zorilebucovinei.com

Grigore Constantin Bostan (n. 4 mai 1940, satul Budineț, județul Storojineț, azi Ucraina – d. 2004) a fost un folclorist și scriitor ucrainean de origine română, membru de onoare din străinătate al Academiei Române (din 1991).

Cu ramuri verzi de busuioc în grai
cu zbor de ciocârlie în vioară,
stă neamul meu pe-acest picior de plai
şi vârsta lui cu doina se măsoară…
Se zbate-n pietre-un drum neostenit
chemând cărări din munte şi câmpie…
Poetul tânăr iarăşi a pornit
Cu paşii măsuraţi de veşnicie…
Grigore C. BOSTAN „Poem bucovinean”
zorilebucovinei.com

 

4 mai 1940 - S-a născut Anton Cosma, critic şi istoric literar; (m. 1991).

 

4 mai 1942 - Pe teatrul de lupta din Pacific in timpul celui de-al doilea razboi mondial, începe batalia din Marea Coralilor, prima bătălie din istorie purtata între portavioane.

 

4 mai 1945 - Armata din nordul Germaniei se predă feldmareșalului britanic Bernard Montgomery, la Lüneburg Heath, la est de Hamburg. Acesta a acceptat capitularea necondiționată a forțelor germane din Olanda, din nord-vestul Germaniei, si din Danemarca si a tuturor fortelor din aceasta zona.

Bernard Law Montgomery (n. 17 noiembrie 1887 – d. 24 martie 1976) , feldmareșal britanic, unul dintre principalii comandanți militari britanici din timpul celui de-al doilea război mondial - foto: ro.wikipedia.org

Bernard Law Montgomery - foto: ro.wikipedia.org

Bernard Law Montgomery (n. 17 noiembrie 1887 – d. 24 martie 1976) , feldmareșal britanic, unul dintre principalii comandanți militari britanici din timpul celui de-al doilea război mondial.

 

4 mai 1949 - S-a semnat acordul americano–sovietic (acordul Jessup–Malik), care a pus capăt blocadei Berlinului de catre sovietici.

 

4 mai 1949 - Avionul în care se afla echipa italiana de fotbal Torino care se întorcea de la Lisabona, s-a lovit de zidurile unei biserici la Superga. Nu au existat supraviețuitori. În acea vreme Torino era cea mai bună echipă din Italia.

 

4 mai 1950 - S-a născut in Bucuresti, Anghel Iordănescu, fost jucător de fotbal şi antrenor, selecţionerul echipei naţionale de fotbal a României (1993-1998; 2002-2004).

Anghel „Puiu” Iordănescu (n. 4 mai 1950, București) este un fost jucător de fotbal, actualmente antrenor și senator de Ilfov din partea UNPR. Este actualul selecționer al echipei naționale de fotbal a României, fiind la cel de-al treilea mandat la conducerea cestei echipe. În data de 5 septembrie 1994 a fost avansat la gradul de general (M.A.N.) A fost trecut in rezerva cu acest grad la data de 15 iulie 1998 - in imagine, Anghel Iordănescu in 1978 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Anghel Iordănescu in 1978 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Anghel „Puiu” Iordănescu (n. 4 mai 1950, București) este un fost jucător de fotbal, actualmente antrenor și senator de Ilfov din partea UNPR.

În data de 5 septembrie 1994 a fost avansat la gradul de general (M.A.N.) A fost trecut in rezerva cu acest grad la data de 15 iulie 1998.

 

4 mai 1953 - Scriitorul american Ernest Hemingway caștiga premiul Pulitzer pentru cartea sa “Batranul și marea”.

Ernest Hemingway - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Ernest Hemingway – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

4 mai 1955 - S-a stins din viata la Paris, marele compozitor roman George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoșani).

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai important muzician român - in imagine, George Enescu interpretând Poemul de Chausson - foto: ro.wikipedia.org

George Enescu interpretând Poemul de Chausson – foto: ro.wikipedia.org

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român.

Este considerat cel mai important muzician român. Debutul, în calitate de compozitor, îl face în ziua de 6 februarie 1898 în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română, op. 1.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

4 mai 1955 - S-a născut Mihaela Runceanu, profesoara de muzica si solista de muzica usoara (d. 1 noiembrie 1989); “De-ar fi sa vii”, “Fericirea are chipul tau”.

 

4 mai 1959 - A avut loc prima ceremonie de decernare a a premiilor muzicale Grammy.

 

4 mai 1959 - S-a născut sculptorul român Darie Dup,

Darie Dup (n.4 mai 1959, Zlatna, judetul Alba)- este un sculptor român, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, Doctor în Arte Vizuale, personalitate de prim rang a artei românești - foto: artinfonews.ro

Darie Dup – foto: artinfonews.ro

Darie Dup (n.4 mai 1959, Zlatna, judetul Alba)- este un sculptor român, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, Doctor în Arte Vizuale, personalitate de prim rang a artei românești.

 

4 mai 1964 - S-a născut, în Republica Moldova, Vitalie Ciobanu, scriitor, eseist, critic literar şi publicist român.

Vitalie Ciobanu (n. 4 mai 1964, Florești, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) este poet, scriitor, romancier, nuvelist, eseist, critic literar și publicist român din Republica Moldova. Credința sa este cea ortodoxă. Absolvent al Facultății de jurnalism a U.S.M. din Chișinău, își începe cariera în calitate de scriitor, critic și traducător, ca mai târziu să devină redactor-șef al revistei literare a tinerilor scriitori din Republica Moldova „Contrafort". Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 1992) și al Uniunii Scriitorilor din România (din 1993), precum și membru al Grupului pentru Dialog Social, din 2004 - foto: voxeurop.eu

Vitalie Ciobanu – foto: voxeurop.eu

Vitalie Ciobanu (n. 4 mai 1964, Florești, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) este poet, scriitor, romancier, nuvelist, eseist, critic literar și publicist român din Republica Moldova.

Credința sa este cea ortodoxă. Absolvent al Facultății de jurnalism a U.S.M. din Chișinău, își începe cariera în calitate de scriitor, critic și traducător, ca mai târziu să devină redactor-șef al revistei literare a tinerilor scriitori din Republica Moldova „Contrafort”.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 1992) și al Uniunii Scriitorilor din România (din 1993), precum și membru al Grupului pentru Dialog Social, din 2004.

 

4 mai 1965 - Apare Decretul de constituire a Teatrul „Ion Creangă” din Bucuresti. Inaugurarea Teatrului a avut loc la 24 decembrie 1964 cu premiera „Harap Alb”, în regia lui Ion Lucian, directorul noului teatru.

 

4 mai 1970 -  La ora 12:24 după-amiaza, patru studenți au fost împușcați și uciși la Universitatea de Stat Kent din Ohio și alți nouă răniți de gardienii naționali din Ohio, în timpul unui protest împotriva incursiunii în Cambodgia.

În jurul prânzului, gardienii au tras cu gaze lacrimogene în mulțimea de 500 de protestatari, iar unii manifestanți au aruncat cu pietre și au aruncat înapoi grenade cu gaze lacrimogene.

Potrivit unui martor ocular, un student a aruncat o piatră în timp ce gardienii se întorceau pentru a părăsi zona și „o secțiune a Gărzii s-a întors și a tras și apoi toți gardienii s-au întors și au tras.”

O investigație ulterioară a stabilit că aproximativ 28 de membri ai Gărzii și-au tras cu puștile, cu 61 de focuri în spațiul de 13 secunde.

Opt gardieni naționali urmau să fie inculpați în 1973 pentru împușcătură și ar fi achitați.

La 1 mai 2007, a fost lansat audio-ul unui student al înregistrării, care includea momentul în care a fost dată comanda de a se pregăti să tragă.

După asasinate, câțiva martori oculari au spus că primele împușcături, care i-ar fi putut face pe gardieni să creadă că sunt atacați, au fost o lovitură de avertisment în timp util trasă de un student de 21 de ani care lucra ca informator pentru poliția din campus și pentru FBI.

În aceeași zi, șapte membri ai Batalionului 101 de elicoptere de asalt al Armatei SUA au fost uciși în coliziunea în aer a unui Huey UH-1H și a unui Cobra AH-1G în timpul unui antrenament Alertă roșie la baza de sprijin pentru incendii Kathryn din provincia Thua Thien. din Vietnam de Sud.

Șase membri ai armatei și un marin american au fost uciși în provincia Quang Tin, iar alți doi pușcași marini și șapte din armată au murit în alte provincii, pentru un total de 24 de morți în războiul din acea zi.

sursă: en.wikipedia.org

 

4 mai 1974: A murit compozitorul Nicolae Oancea; (n. 1893).

 

4 mai 1977 - A decedat, poetul şi traducătorul Dragoş Vrânceanu; a tradus în limba română din literatura italiană din Benvenuto Cellini, Giovanni Pascoli, Eugenio Montale, Mario Luzi, Enrico Emanuelli, Carlo Bo ş.a.

A tradus în limba italiană din Mihai Eminescu, Maria Banuş, Eugen Jebeleanu şi Mihai Beniuc, fiind un intermediar activ între cultura română şi cea italiană; (n. 1907).

 

4 mai 1979 - Margaret Thatcher devine prima femeie prim-ministru a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Margaret Thatcher - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Margaret Thatcher – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Margaret Hilda Thatcher, baroană Thatcher (n.13 octombrie 1925 ) a fost prim-ministru al Marii Britanii din 1979 până în 1990. Mandatul sau de prim-ministru britanic a fost cel mai lung mandat al secolului 20.

Baroneasa Thatcher este singura femeie aleasă să fie prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Marea Britanie. Fără îndoială, ea este una dintre cele mai importante personalităţi politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică.

Ea este de asemenea una dintre cele mai controverate figuri politice, fiind iubită şi contestată în egală măsură.

 

4 mai 1980 - A murit Iosip Broz Tito, om politic marxist iugoslav,presedinte al Iugoslaviei intre 1953-1980, unul dintre eroii celui de-al doilea razboi mondial.

Iosip Broz Tito - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Iosip Broz Tito – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

 

4 mai 1981 - A murit Iosif Cassian-Mătăsaru, traducător din poezia şi proza germană, tatăl poetei Nina Cassian; (n. 1896).

Iosif Cassian-Mătăsaru (n. 25 februarie 1896, Galați - d. 4 mai 1981, București) a fost un traducător român din literatura universală - foto: ro.wikipedia.org

Iosif Cassian-Mătăsaru (1896 – 1981) – foto: ro.wikipedia.org

Iosif Cassian-Mătăsaru (n. 25 februarie 1896, Galați – d. 4 mai 1981, București) a fost un traducător român din literatura universală.

 

4 mai 1990 - Letonia isi proclama independenta fata de URSS.

 

4 mai 1992 - La Strasbourg s-au deschis lucrarile celei de-a 44-a sesiuni a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, la care Romania a participat ca invitat special.

Componenţa Consiliului Europei - foto: adevarul.ro

Componenţa Consiliului Europei – foto: adevarul.ro

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (abreviat APCE) este unul dintre cele două organe statutare ale Consiliului Europei (organizație internațională dedicată apărării drepturilor omului, a democrației și a statului de drept).

Adunarea Parlamentară alege judecătorii Curții Europene a Drepturilor Omului. Adunarea este formată din 318 de parlamentari delegați de către parlamentele naționale ale celor 47 de state membre ale Consiliului și în general se întrunește de patru ori pe an pentru sesiuni plenare de o săptămână de la Strasbourg.

Prima sesiune a avut loc în Strasbourg, la 10 august 1949, putând fi considerată cea mai veche adunare parlamentară internațională cu o compoziție pluralistă de membri aleși democratic pe baza unui tratat interguvernamental.

 

4 mai 1993 - A fost semnat din partea Guvernului României şi a Comisiei Comunităţilor Europene, programul indicativ de asistenţă PHARE pentru România

 

4 mai 1994 - A fost semnat, de catre Israel și OEP (Cairo), acordul privind autonomia palestiniana in Gaza și Ierihon.

 

4 mai 1997 - A fost beatificat Cefelino Jimenez Malla, cunoscut sub numele de El Pele, primul țigan martir din istoria Bisericii Catolice.

Ceferino Giménez Malla (1861 - 1936) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ceferino Giménez Malla (1861 – 1936) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Ceferino Giménez Malla (cunoscut și sub numele de El Pelé, „Cel Puternic”, sau „Cel Viteaz”; 26 august 1861 – 9 august 1936) a fost un rom spaniol, un catehet romano-catolic și activist pentru cauzele romilor spanioli, considerat sfântul patron al poporului rom în romano-catolicism.

Victimă a milițiilor republicane spaniole în timpul războiului civil, Ceferino Giménez Malla a fost beatificat la 4 mai 1997; 4 mai este și sărbătoarea lui.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Fericitul Cefelino Jimenez Malla, zis El Pele, unul din martirii care au aparat Biserica si slujitorii acesteia, s-a nascut ca majoritatea tiganilor, intr-o familie necajita din Spania, dar credincioasa.

Acest lucru l-a adus in apropierea slujitorilor Bisericii catolice in anii 30, cind republicanii marxisti vroiau sa instaureze Republica Spaniola.

A fost ucis, ca mii de credinciosi si preoti catolici, de trupele de stanga republicane.

Desi numerosi tigani si-au dat viata in numele lui Hristos, din Evul Mediu si pina astazi, abia acum 14 ani cardinalii au recunoscut ca un tigan a putut sa-L marturiseasca pe Hristos si merita sa fie martir.

Decizia a fost una fundamentala, pentru ca a fost prima recunoastere a tiganilor ca marturisitori ai lui Hristos, dupa ce mai bine de sapte secole tiganii au fost sclavii nerecunoscuti ai popoarelor europene si in primul rind ai Bisericii.

Beatificarea sa, facuta la initiativa fostului papa Ioan Paul al II-lea, a fost considerata de unii drept o revolutie daca ne gindim la conservatoarea si aristocrata conducere a Bisericii catolice, in care chiar si sfintii au singe albastru, calendarul catolic fiind plin de regi, regine, printi si printese.

 

4 mai 1998 - Primul colocviu comun dintre Uniunea Europei Occidentale (UEO) și Alianța Nord–Atlantică, organizat din inițiativa Adunării Parlamentare a UEO.

Colocviul a avut ca principal obiectiv relansarea procesului de definire în cadrul NATO a Identității Europene de Apărare (IDE) ( Madrid, 4–6).

 

4 mai 1998 - Reuniunea internațională asupra biodiversității. Participă miniștrii mediului din întreaga lume (Bratislava, 4 – 5 mai 1998).

 

4 mai 1999 - Parlamentul bulgar aproba solicitarea NATO privind survolarea teritoriului țarii de catre avioane ale Alianței, in cursul operațiunilor impotriva Iugoslaviei.

 

4 mai 2002 - NASA lansează satelitul de cercetare Aqua pentru a explora rolul apei în ecosistemul complex al planetei noastre. Aqua este primul satelit dintr-un grup de sateliți denumiți “Constelația După-amiezii” și face parte din “Earth Observing System” a NASA.

 

4 mai 2003 - A fost dezvelit, la Târgu Mureș, primul monument din România ridicat în memoria victimelor Holocaustului.

 

4 mai 2004 - Spaniolul Rodrigo Rato a fost ales director general al Fondului Monetar Internațional.

Rodrigo de Rato y Figaredo, (n. 18 martie 1949, Madrid), este un politician spaniol, care a deținut funcția de viceprim-ministru și ministru al economiei în cei opt ani de guvernare a Spaniei de către Partidul Popular. A fost director al Fondului Monetar Internațional în perioada 2004-2007 - foto: ro.wikipedia.org

Rodrigo de Rato y Figaredo - foto: ro.wikipedia.org

Rodrigo de Rato y Figaredo, (n. 18 martie 1949, Madrid), este un politician spaniol, care a deținut funcția de viceprim-ministru și ministru al economiei în cei opt ani de guvernare a Spaniei de către Partidul Popular. A fost director al Fondului Monetar Internațional în perioada 2004-2007.

 

4 mai 2008 - Peste 134.000 de persoane ucise sau dispărute de ciclonul Nargis în Myanmar, cel mai mare dezastru natural de la Cutremurul din Oceanul Indian din 2004.

 

4 mai 2009 - In Romania, senatorii au adoptat ordonanţa de urgenţă care prevede că preşedintele Senatului îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

 

4 mai 2019 - Maha Vajiralongkorn a fost încoronat, la 66 de ani, rege al Thailandei.

Maha Vajiralongkorn a fost încoronat, la vârstă de 66 de ani, rege al Thailandei în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Marele Palat din Bangkok şi transmise de televiziunile thailandeze, informează AFP.

La ora locală 12:09 (05:09 GMT), suveranul şi-a aşezat singur pe cap “Marea Coroană a Victoriei“, care cântăreşte mai mult de 7 kilograme şi este făcută din aur şi bătută cu pietre preţioase.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

Sfânta Muceniţă Pelaghia din Tars (Secolele III – IV)

foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe ro.orthodoxwiki.orgdoxologia.ro

 

Sfânta Muceniţă Pelaghia din Tars

Sfânta și slăvita Muceniță Fecioară Pelaghia din Tars a trăit în orașul Tars din provincia Cilicia, în Asia Mică (1) în vremea domniei împăratului Dioclețian (284-305).

Prăznuirea sa se face pe 4 mai (2).

Potrivit tradiției Bisericii, Sfânta Pelaghia s-a născut la Tars, în Cilicia, în secolul al III-lea d.Hr. într-o familie nobiliară bogată. Auzind învățătura despre Domnul Hristos de la prieteni și slujitori și poate de la doica ei, probabil și ea creștină, Pelaghia a crezut în Hristos și a hotărât, în taină, să se păstreze fecioară, închinându-și viața lui Dumnezeu.

Fiul adoptiv al împăratului Dioclețian s-a îndrăgostit de tânăra fecioară și a dorit să o ia de soție. Când a voit să o ceară de soție, Pelaghia i-a răspuns că Îl alesese drept mire pe Domnul Iisus Hristos.

Auzind acestea, și nevrând să o silească, fiul împăratului i-a lăsat mai întâi timp de gândire, sperând că, la îndemnurile familiei ei, fecioara avea să se răzgândească, cu timpul.

Pelaghia râvnea mai presus de toate să îl întâlnească pe episcopul creștin al orașului, Linus (3) din Tars, ca să poată fi botezată de el (4). Pentru că se ferea însă de mama ei și de neamurile ei păgâne, a cerut într-o bună zi să i se îngăduie să meargă să o viziteze pe doica ei, care o crescuse, care stătea într-un sat, în afara zidurilor orașului.

Inițial, mama ei nu i-a îngăduit să plece, însă ea se arăta atât de mâhnită, încât, în cele din urmă, i-a dat voie. Înainte de plecare, i s-a arătat în somn un înger sub chipul unui bărbat cuvios și luminat la înfățișare și îmbrăcăminte, al cărui nume nu îl știa, dar despre care avea să afle că era chiar episcopul Linus.

Fecioara a plecat așadar spre doica ei, împodobită cu veșminte scumpe și însoțită de un mare alai de slujitori. Când a ajuns ca la zece stadii de oraș (5), din voia lui Dumnezeu, i-a ieșit în cale chiar episcopul Linus, care fugise din oraș din cauza persecuțiilor și pe care l-au recunoscut mai întâi doi slujitori ai ei, creștini în taină, Longin și Iulian.

Văzându-l pe episcop și recunoscând chipul bărbatului pe care îl văzuse în vis, fecioara l-a întâmpinat și salutat cu bucurie pe slujitorul lui Hristos. A poruncit slugilor să se oprească și au făcut popas lângă o dumbravă din apropiere, unde episcopul și fecioara au stat la o parte, vorbind în taină despre credința în Hristos.

Fecioara Pelaghia, auzind vorbele episcopului, s-a aprins și mai tare de dragostea lui Hristos și i-a cerut episcopului să o boteze.

Prin minune dumnezeiască, un izvor a izbucnit chiar atunci în apropiere, iar Pelaghia se ruga cu stăruință episcopului să fie botezată. Însă episcopul se rușina să facă aceasta, pentru că rămăseseră singuri, iar el nu îndrăznea să se atingă de trupul tinerei fecioare (6)

Fecioara Pelaghia a stăruit, căci zărea înaintea ei doi îngeri stând înaintea lor, lângă izvor și ținând în mâini o haină albă strălucitoare, cum erau hainele noilor botezați.

Episcopul, prinzând curaj, a săvârșit atunci botezul singurei fecioare, văzând și el pe cei doi îngeri acoperind trupul fecioarei cu haina cea strălucitoare.

Şi fiind ea plină de râvnă după botez, i-a dăruit episcopului hainele ei cele scumpe, îmbrăcând în schimb o haină sărăcăcioasă și spunându-i că nu mai vroia de atunci încolo să primească podoabele și bogățiile pământești și cerându-i să împartă prețul lor săracilor.

Episcopul Linus mai întâi nu a vrut să le primească, dar, stăruind fecioara, s-a învoit. De atunci, Pelaghia nu a mai primit cu nici un chip să poarte veșminte scumpe, ci numai haine modeste și neîmpodobite, lucru care le distingea atunci pe femeile creștine de cele păgâne.

Atunci Pelaghia s-a întors la slujitorii ei, care erau loviți de orbire și nu putuseră să vadă, nici să audă ce se întâmplase până atunci cu fecioara și episcopul, ci văzuseră doar stând între ei și cei doi o femeie luminată la chip, având pe cap două coroane având deasupra o cruce (7).

Rugându-se fecioara și făcând semnul crucii, s-au însănătoșit slujitorii, iar ea le vorbea tuturor despre credința în Hristos.

Ajungând la doica ei, Pelaghia a petrecut o vreme acolo, cu bucurie. Văzând însă doica ei că fecioara devenise creștină și că stăruia în purtările ei să se arate mereu ca mireasă a lui Hristos, doica, și ea creștină în taină, a rugat-o să nu rămână ascunsă acolo, ci să se întoarcă la mama ei, ca să nu abată asupra întregii sale familii persecuțiile care amenințau pe oricine era descoperit a fi creștin.

Ascultând rugămintea doicii, fecioara s-a întors acasă.

Mama ei, văzându-și fiica îmbrăcată în haine sărăcăcioase, nu înțelegea de ce fiica ei se purta astfel. Dar, aflând de la unele slugi ce se petrecuse pe drum, a trimis veste împăratului, cerându-i să trimită soldați care să-l caute și să-l prindă pe episcopul care, după socotința ei, îi atrăsese fiica la credința creștină, pe atunci scoasă în afara legii în Imperiul roman.

Împăratul a trimis atunci trupe care să îl prindă pe sfântul episcop, însă aceștia l-au căutat zadarnic, nereușind să îl găsească.

Prinzând de veste fecioara de cele făcute de mama ei, a fugit și ea de acasă și s-a ascuns într-un loc tainic, împreună cu slujitorii ei creștini.

Auzind însă că mama ei se îmbolnăvise de întristare pentru că nu o mai găsise, și voind să abată înapoi asupra ei persecuțiile îndreptate, din pricina ei, asupra episcopului, s-a întors acasă și s-a rugat cu stăruință de maica ei să îi îngăduie să rămână fecioară și creștină.

Mai mult decât atât, a încercat să o atragă și pe mama ei la credința creștină. Aceasta însă nu s-a înduplecat, ci a mai făcut o încercare, dând de veste fiului împăratului că fecioara se făcuse creștină.

Auzind acestea, fiul împăratului a fost cuprins de disperare. Știind, pe de-o parte, statornicia în credință a creștinilor, iar pe de altă parte persecuțiile necruțătoare la care aceștia erau supuși, după porunca tatălui său, acesta și-a luat singur viața, înjunghiindu-se cu sabia.

Mama Pelaghiei, auzind acestea, s-a înspăimântat, temându-se ca nu cumva împăratul, mânios, să nu-i pedepsească întreaga familie și a trimis-o înaintea împăratului (8), la judecată.

Văzând însă frumusețea ei, Dioclețian a poftit-o pentru el însuși și a hotărât să și-o ia ca femeie pentru sine, socotind totodată că astfel avea să reușească să o abată și de la credința ei în Hristos.

Făcând daruri alese mamei ei, a păstrat-o pe fecioară, cu cinste, în palatele lui.

A hotărât să o ia de soție, însă Pelaghia, văzând cruzimea împăratului, a refuzat cererea lui, numindu-l nebun și mărturisind că era creștină și că Îl avea drept singur Mire pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Mânios, împăratul a poruncit ca fecioara să fie închisă într-un bou de aramă încins.

Pelaghia din Tars -Miniatură din Menologhionul împăratului Vasile al II-lea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pelaghia din Tars -Miniatură din Menologhionul împăratului Vasile al II-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nu a cedat nici la rugămințile celor din jur care îl rugau să o cruțe.

Au stăruit și pe lângă fecioară unii, îndemnând-o să se lepede de Hristos și să primească cererea împăratului, însă fecioara a rămas statornică în credința ei.

În ciuda împotrivirilor ei, împăratul a poruncit să fie dezbrăcată înaintea lui și apoi aruncată în boul cel aprins.

Făcându-se porunca lui, fecioara L-a mărturisit încă o dată pe Hristos, apoi de bunăvoie s-a îndreptat spre boul cel aprins, prinzându-se de coarnele lui, după care a intrat singură înăuntrul lui.

Trupul ei s-a topit ca ca ceara, răspândind în întregul oraș o mireasmă de mir binemirositor, și astfel fecioara Pelaghia și-a dat viața pentru Hristos, primind cununa muceniciei.

Ca să nu mai rămână nimic din trupul fecioarei, împăratul a poruncit ca oasele ei să fie aruncate în afara orașului și să fie aruncate pe un munte din apropiere, ca să fie lăsate drept pradă păsărilor și fiarelor sălbatice.

Patru lei au venit însă la locul acela și, în loc să le mănânce, au păzit sfintele moaște ale Pelaghiei, până când episcopul Linus le-a descoperit și le-a strâns, așezându-le cu cinste într-un loc ferit.

După legalizarea creștinismului în imperiu, Constantin cel Mare a construit o biserică în cinstea ei pe locul unde erau adăpostite moaștele sfintei.

 

Imnografie

Troparul Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars

Glasul 4

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Pelaghia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește/mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Condacul Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars

Glasul 3

Fecioara astăzi…

Urând cele vremelnice, şi împărtăşindu-te de bunătăţile cele cereşti, pentru chinuire ai primit cunună, preacinstită Pelaghia, şi pâraiele sângiurilor ca un dar ai adus Stăpânului Hristos. Roagă-te să ne mântuiască pe noi din nevoi, cei ce cinstim pomenirea ta.

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Pelaghia din Tars

 

Note

1 – Orașul Tars, locul de naștere al Sf. Apostol Pavel (Faptele Apostolilor 21:39 și 22:3), era capitala provinciei Cilicia, așezată pe malurile râului Cydnus. A fost unul din marile centre economice și culturale ale lumii romane.

2 – Unii cercetători o identifică pe Sfânta Muceniță Pelaghia din Tars cu Sfânta Pelaghia din Antiohia.

3 – Numit și Clenon sau Licinius, în alte variante.

4 – În acea perioadă, episcopul era cel care autoriza și săvârșea, de obicei, botezurile.

5 – Un stadium roman măsura cam 125 de pași, ceea ce în unități metrice ar însemna cam 185 m. Prin urmare, aici ar fi vorba de ceva mai puțin de 2 km.

6 – De obicei, pentru botezul și mirungerea femeilor, episcopii erau pe vremea aceea asistați de diaconițe femei

7 – Poate o imagine a Maicii Domnului sau mai probabil o imagine a Bisericii, cele două coroane semnificând Vechiul și Noul Testament, încununate de jertfa Mântuitorului . O imagine asemănătoare a Bisericii ca femeie minunată o regăsim în cartea, foarte populară printre creștinii primelor veacuri, Păstorul lui Hermas.

8 – Potrivit relatării din „Viețile Sfinților”, la Roma. Este mai probabil însă să fi fost vorba de Nicomidia, în Asia Mică, unde împăratul Dioclețian își stabilise capitala pentru partea răsăriteană a Imperiului. Potrivit sistemului Tetrarhiei (în care administrarea teritoriului Imperiului era împărțit între patru împărați, doi Auguști, împărați majori și doi Cezari, împărați minori), Dioclețian era primul împărat, Augustus al Imperiului de Răsărit.

 

cititi mai mult despre Sfânta Muceniţă Pelaghia din Tars si pe: doxologia.ro; en.wikipedia.org

 

Viața Sfintei Mucenițe Pelaghia

Sf. Mc. Pelaghia (sec. III - IV) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mc. Pelaghia (sec. III – IV) – foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

Când s-a apucat cu mâinile de boul acela, îndată cinstitele ei mâini s-au topit ca ceara de iuțimea focului, însă ea, ca și cum n-ar fi simțit durerea, și-a băgat capul în fereastra boului și a intrat cu tot trupul înăuntru, slăvind cu glas mare pe Dumnezeu.

Dioclețian, păgânul împărat al Romei, pornind prigoană în toată lumea asupra creștinilor, mulți din ei fugeau în munți, temându-se de mânia tiranului, iar cei mai tari în credință și cei ce se temeau mai mult de Dumnezeu decât de oameni, petreceau în sfintele biserici, rugându-se Domnului să-i întărească în nevoințe și să-i facă biruitori asupra vrăjmașilor.

În acea vreme era în Tars, cetatea Ciliciei, un episcop cu numele Clinon, care pe mulți elini, adică păgâni, aducându-i la adevăratul Dumnezeu și botezându-i, ca un bun păstor îi împreuna cu turma lui Hristos și îndemna pe fiecare cu sfaturi folositoare de suflet, ca să stea cu bărbăție pentru Hristos Domnul său și să-și pună pentru Dânsul sufletul, așteptând să ia de la Dânsul cununa biruinței în Împărăția Cerurilor. De aceasta auzind împăratul Dioclețian, fiind atunci în Cilicia, a poruncit să caute pe acel episcop, încuind porțile cetății Tarsului, ca să nu scape. Înștiințându-se episcopul prin dumnezeiasca descoperire, mai înainte de vreme a ieșit în taină din cetate, neștiind nimeni, de vreme ce încă nu venise ceasul lui, și se ascundea împreună cu alți creștini prin munți și prin pustietăți. Neputând împăratul să afle pe episcop și-a întors mânia sa spre aceia pe care i-a botezat episcopul și, prinzându-i, i-a aruncat în temniță.

În acea cetate era o fecioară cu numele Pelaghia, de neam bun și bogat, minunată la frumusețe, înțeleaptă și plină de frica lui Dumnezeu. Auzind ea de la creștini despre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crezând într-Însul, și și-a pus în minte să nu se însoțească cu nimeni din oamenii pământești cei muritori și stricăcioși, ci să se facă mireasa Mirelui Celui ceresc, Care este fără de moarte și nestricăcios, dorind foarte mult Sfântul Botez. Înștiințându-se ea că episcopul creștin a fugit din cetate, s-a întristat și s-a mâhnit cu duhul, dorind ca să-l vadă și să primească botezul din mâinile lui, pentru că nu-l văzuse, ci numai auzise de dânsul. Ea avea maică văduvă elină, căreia îi tăinuia credința și dorința ei cea întru Hristos.

În vremea aceea, auzind fiul împăratului de frumusețea cea minunată a Pelaghiei și într-adins vrând s-o vadă, a trimis la dânsa bărbați cinstiți, dorind să o ia de soție, lucru de care era foarte bucuroasă mama Pelaghiei. Dar, fericita fecioară Pelaghia, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, a răspuns fără frică: „Eu m-am logodit cu Fiul lui Dumnezeu, cu Împăratul cel fără de moarte”. Întorcându-se trimișii, au spus fiului împăratului cele auzite din gura fecioarei. Atunci, umplându-se el de mare mânie, voia să se răzbune, dar nu îndată, pentru că nădăjduia că se va lega fecioara și se va învoi la dorința lui.

Pelaghia a zis către mama sa: „Voiesc să mă duc la doica mea, pentru că nu am văzut-o de mult”. În acea vreme, doica petrecea într-un sat, afară din cetate. De aceea s-a gândit să se ducă la dânsa, pentru că poate să afle pe episcopul creștin, de care auzise în taină de la oarecare creștini în ce loc s-a ascuns. Dar mama sa, fiind învățată de diavol, nu s-a învoit cu cererea ei, ci în tot chipul o oprea, zicându-i: „Nu-ți este cu putință, o, fiică, să te duci acum acolo, ci vei merge altădată”. Pentru aceasta Pelaghia era mâhnită. În noaptea aceea i s-a arătat ei Domnul în chipul episcopului Clinon, negrăind nimic către dânsa, ci numai arătându-i asemănarea episcopului. Fecioara se miră de bărbatul ce i se arăta în vedenie, că fața lui era cinstită și prealuminată, iar îmbrăcămintea minunată. Deșteptându-se din somn, a trimis în taină pe doi oameni credincioși ai săi în temnița unde erau ținuți creștinii în legături, ca să-i întrebe pe dânșii cum este chipul episcopului. Ducându-se aceia și cercetând de asemănarea feței episcopului, s-au întors, spunând Pelaghiei cele ce au văzut, iar ea s-a minunat, pentru că toate cele ce spuneau ei, se asemănau cu vedenia cea din somn, și a cunoscut din aceasta, că în adevăr a văzut pe episcopul Clinon.

Deci ea se bucura cu duhul, iar cu inima dorea să-l vadă la față. Pentru aceasta se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Învrednicește-mă, Doamne, ca să văd pe slujitorul Tău, pe vestitorul bunătăților Tale și nu mă lipsi pe mine de tainele Tale cele sfinte!”. Apropiindu-se către maică-sa, a zis: „Doamnă, mama mea, mă rog ție, lasă-mă să mă duc la doica mea, că de mult n-am văzut-o”. Iar maică-sa, deși nu voia să-i dea voie, însă în cele din urmă s-a învoit a o lăsa, de teamă să n-o mâhnească și să se îmbolnăvească. Deci, a poruncit să se pregătească carete, cai și multe slugi și a împodobit-o cu porfiră împărătească, cu podoabe de aur și cu pietre scumpe, ca pe o fecioară logodită cu fiul împăratului; iar pe lângă dânsa a pus slugi și fameni credincioși. Astfel, așezând-o într-o caretă aleasă, a trimis-o, zicându-i: „Mergi sănătoasă, fiica mea, și cu ale mele cuvinte te închină doicii tale!”. Pelaghia s-a dus bucurându-se în cale, înconjurată de o mulțime de slugi.

După ce s-a depărtat de cetate, ca la zece stadii, s-a apropiat de un munte oarecare cu păduri și unul din slujitori, cu numele Longhin, a văzut pe un bărbat cinstit, pogorându-se din munte. Acela era episcopul Clinon care, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, i s-a întâmplat de a întâmpinat pe cei ce veneau. Cunoscându-l Longhin, cel ce era în ascuns creștin, a zis către altul ce era asemenea în taină creștin: „Frate Iuliane, cunoști pe bărbatul ce vine înaintea noastră? Acesta este omul lui Dumnezeu, episcopul Clinon, prin care a străbătut slava în tot Răsăritul cu minunile făcute de dânsul și, înștiințându-se împăratul, l-a căutat mult și nu l-a aflat; pentru aceea a pornit prigoană împotriva creștinilor”. Vorbind acestea între ei, Longhin și Iulian, cei doi fameni pe care Pelaghia îi trimisese în temniță la creștini ca să-i întrebe pentru asemănarea feței episcopului, au auzit cele vorbite și îndată au vestit Pelaghiei cele ce auziseră.

Pelaghia a poruncit să oprească careta și, ieșind dintr-însa, a mers pe jos în întâmpinarea omului lui Dumnezeu, iar slugilor le-a poruncit ca să fie departe și să se odihnească sub copacii dumbrăvii, pentru că nu voia ca elinii cei necurați să audă tainele sfintei credințe. Apropiindu-se către omul lui Dumnezeu, i-a urat de bine, zicându-i: „Bucură-te, slujitorul lui Hristos!”. Iar episcopul a răspuns: „Fiică, fie pacea Hristosului meu cu tine”. Zis-a Pelaghia: „Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce mi-a arătat mie în vedenie asemănarea feței tale și te-a trimis pe tine la mine, ca să mântuiești sufletul meu din pierzare. Deci, acum rogu-te pe tine, pentru Dumnezeul Căruia Îi slujești, spune-mi oare tu ești Clinon, episcopul creștinilor?”. Răspuns-a acela: „Eu sunt păstorul oilor celor cuvântătoare ale lui Hristos, care se nădăjduiesc a câștiga viața cea veșnică”. Iar Pelaghia a zis către dânsul: „Și ce poruncești oilor cuvântătoare ca să poată avea viață veșnică?”.

Zis-a episcopul: „Le învăț cunoștința Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh și le povățuiesc la viața cea plăcută lui Dumnezeu, în frica și în dragostea lui Iisus Hristos!”. Zis-a Pelaghia: „Spune-mi, părintele meu, ce este mai ales și mai de trebuință celor ce voiesc să se unească cu Dumnezeul tău?”. Zis-a episcopul: „Îți vestesc botezul, întru iertarea păcatelor și întru viața veșnică, că mai mult decât acela nimic nu este mai de trebuință”.

Căzând Pelaghia la picioarele episcopului, îl ruga, zicând: „Miluiește-mă, stăpâne, și-mi dă acel dar, că de când ai început a vorbi cu mine, lumina lui Dumnezeu a răsărit în inima mea și mă lepăd de satana, de îngerii lui, de meșteșugurile lui și de idolii cei fără de suflet pe care i-am urât demult ca pe niște netrebnici și care nu sunt pricinuitorii vieții, ci ai morții și ai pierzării veșnice. Iar acum rog pe Dumnezeul cel ceresc că, deși sunt nevrednică a fi mireasa Fiului Său, Care mi-a luminat inima mea, totuși cred că Acela este soarele dreptății”.

Episcopul, auzind niște cuvinte ca acelea, se mira de osârdia ei cea atât de mare către Dumnezeu, bucurându-se de dânsa cu duhul. Ridicându-și mâinile spre cer, a zis: „Dumnezeule și Părinte al Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce șezi în Cer și ai chemat pe această fecioară întru cunoștința Ta, trimite ei Sfântul Botez al iubitului Tău Fiu”. Așa rugându-se episcopul, deodată un izvor de apă vie a izvorât din pământ înaintea lor. Și, văzând episcopul, a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Mare ești Dumnezeul nostru Tată, Fiule și Duhule Sfinte, că ai dat botezul ca moștenire fiilor omenești spre viața veșnică. Și acum, Doamne, știutorul de inimi, Tu știi smerenia robului Tău, că mă rușinez a boteza pe fecioara aceasta. Deci, Tu, Atotputernice, rânduiește cu purtarea Ta de grijă și mă învață ce mi se cade să fac!”.

Pelaghia a zis către dânsul: „Stăpâne și părinte, s-a auzit rugăciunea ta; că iată, văd pe doi tineri purtători de lumină, stând la izvor și ținând o pânză curată prealuminată. Deci nu te îndoi a mă boteza pe mine!”. Iar episcopul, mulțumind lui Dumnezeu, s-a apropiat de izvor și a văzut doi îngeri ai lui Dumnezeu, precum îi spusese Pelaghia, care țineau o pânză mai albă decât zăpada, ca să acopere trupul cel fecioresc. Și, sfințind apa, se ruga, zicând: „Împărate a toată făptura, Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară foc, fă-mă pe mine vrednic a boteza pe această fecioară, pe care ai trimis-o la mine, s-o aduc Ție jertfă vie, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, și o numără pe ea cu ceata aleșilor Tăi în ziua Împărăției Tale, și ia-o cu cele cinci fecioare înțelepte în cămara Hristosului Tău, având aprinsă făclia sa”. Sfârșindu-și rugăciunea, a botezat pe fericita fecioară Pelaghia în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și a împărtășit-o pe ea cu părticica Trupului lui Hristos, pe care o purta cu sine.

După aceasta Sfânta Fecioară Pelaghia s-a închinat episcopului și, sărutând picioarele lui, i-a zis: „Stăpâne al meu și fericite părinte, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine ca să mă întărească pe mine cu Duhul Său cel Sfânt”. Episcopul i-a zis: „Dumnezeul Căruia te-ai dat pe tine, să-ți trimită ajutor din Sfântul Său locaș și să-ți dăruiască biruință asupra potrivnicului!”. Iar fecioara, fiind plină de multă bucurie de la Sfântul Duh, a zis episcopului: „Părinte, pentru Dumnezeu Cel ce mi-a dat prin tine mântuire, rogu-te pe tine, nu trece cu vederea această rugăminte a mea, de vreme ce prin sfintele tale mâini am luat porfira duhovnicească și nestricăcioasă a Împăratului Cel veșnic. Deci, de acum nu mi se cuvine mie a purta această porfiră pământească stricăcioasă și aceste podoabe; ia-le pe acestea tu, părinte, și le vinde, iar prețul să-l împarți la cei ce au trebuință, căci mie de acum toate acestea îmi sunt urâte”.

Zis-a către dânsa episcopul: „Deși îmi este cu neputință ca în mâinile mele să iau acestea, însă le voi lua, ca să nu te mâhnesc pe tine, de vreme ce, chemându-l pe Dumnezeu, mă poftești pe mine, voi face precum poruncești”. Zis-a Pelaghia: „Eu am auzit că Domnul nostru zice în Sfânta Evanghelie: Nu poate nimeni să slujească la doi domni; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona. Deci și eu, vrând a-i sluji lui Dumnezeu Unul, lepăd pe mamona!”. Episcopul s-a minunat de înțelegerea ei, apoi, rugându-se pentru dânsa și binecuvântând-o, s-a dus. Deci, sfânta se bucura întru Duhul Sfânt și slăvea pe Dumnezeu, mulțumindu-I că a învrednicit-o a primi darurile cele cerești, și s-a întors la slugile sale cele ce o așteptau, pe care i-a găsit întunecați cu ochii din lucrarea diavolească și nu puteau să vadă, nici nu știau unde se vor duce. Sfânta, cunoscând că aceea li s-a făcut din răutatea vrăjmașului, a însemnat pe fiecare cu semnul Sfintei Cruci și îndată a gonit întunericul din ochii lor și au început a vedea bine, ca și mai înainte.

Și au întrebat-o pe ea, zicând: „Unde este omul acela cu care ai vorbit, doamnă? Căci am văzut și pe o femeie prealuminată stând între voi, care avea pe capul ei două coroane, iar deasupra coroanelor strălucea o cruce”. Iar Sfânta Pelaghia le-a poruncit să tacă. După aceea, a început a-i învăța pe ei credința întru Domnul nostru Iisus Hristos, la care i-au răspuns: „O, doamna noastră, cum nu vom crede în Acela, Care după moarte ne poate izbăvi de muncile cele veșnice și ne dăruiește viața veșnică în ceruri?”. Și se bucura sfânta de întoarcerea lor și-i sfătuia să se boteze fără zăbavă.

După acestea, suindu-se în caretă, a mers la doica sa, care a ieșit în întâmpinarea Sfintei Pelaghia și a văzut-o pe ea cu fața mai frumoasă decât frumusețea ei de mai înainte, fiind neîmbrăcată în hainele cele scumpe și fără de toate podoabele. Și, primind-o pe ea cu bucurie, a văzut toate obiceiurile ei schimbate, nu ca mai înainte, mândră și măreață; ci acum era smerită, blândă; înainte era limbută, iar acum tăcută; mai înainte se hrănea cu multe feluri de bucate și dulcețuri, iar acum petrecea în posturi și în înfrânări, mulțumindu-se cu puțină hrană. Mai înainte își petrecea zilele în deșertăciuni și mângâieri și nopțile dormind pe pat moale, iar acum cea mai mare parte a zilei o petrecea în rugăciuni și se odihnea pe pat vârtos, iar noaptea se scula la rugăciune.

Deci, doica a cunoscut că Pelaghia a primit credința creștinească și a început a-i zice: „Iubita mea fiică, precum cu frumusețea trupească cea foarte mare ai făcut pe fiul împăratului să se minuneze și pe toți cei ce te vedeau, tot așa cu frumusețea cea adevărată sufletească, sârguiește-te ca să fii plăcută Fiului lui Dumnezeu, Împăratul cel veșnic, Căruia te-ai dat pe tine ca mireasă, pentru că în adevăratul Dumnezeu, precum văd, ai crezut. Acela să te întărească pe tine la nevoința cea pătimitoare pentru El și să-ți dăruiască ție biruință asupra potrivnicului și cu cunună de dănțuire să te încununeze pe tine întru slava Sa. Deci, du-te cu pace în grabă de la mine, fiica mea, pentru că nu voiesc să zăbovești în casa mea, căci mă tem de primejdie și de risipire din partea fiului împăratului, care se mândrește că te are pe tine ca logodnică. Și nu numai pe mine singură mă cruț, că de aș pătimi cu tine, apoi și răsplătire de la Dumnezeu împreună cu tine aș fi luat, dar cruț pe tot neamul meu. Pentru că dacă va ști fiul împăratului, care te dorește pe tine, că tu ești creștină și zăbovești în casa mea, apoi îndată nu numai pe mine singură, ci și toată casa mea, cu tot neamul meu ne va pierde”. Niște cuvinte ca acestea ale doicii auzindu-le Sfânta Pelaghia, plecându-se cu smerită față, s-a dus de la ea și s-a întors la maica sa.

Apropiindu-se Pelaghia de casa sa, i-a ieșit maica ei în întâmpinare, care s-a înspăimântat când a văzut pe Pelaghia că nu e în porfiră împărătească, nici în podoabe, ci în haine proaste; dar nu pricepea cauza. Atunci una dintre slugi, i-a spus ei în taină toate cele ce se făcuseră pe cale, cum Pelaghia a luat credința creștinească, botezându-se de episcopul creștinesc.

Auzind aceasta maica ei, s-a făcut ca o moartă și zăcea pe patul durerii de mâhnire mare. Apoi, venindu-și în sine și nezicând nimic fiicei sale, a alergat la împăratul și a cerut să-i dea ei ostași, ca să-i trimită să caute pe episcopul creștinesc, să-l prindă și să-l aducă la judecată, pentru că a amăgit pe fiica ei. Și împăratul i-a dat mulțime de ostași înarmați, călăreți și pedeștri. În acea vreme, fericita Pelaghia, văzând pe maica sa foarte mânioasă, și-a luat pe famenii ei și pe câteva slugi care crezuseră în Hristos și a ieșit cu dânșii în taină din casă, trecând un râu ce se numea Kidnos și s-au ascuns acolo.

Maica ei, venind în casă cu ostașii, n-a găsit pe Pelaghia și, căzând într-un îndoit necaz, a trimis pretutindeni ostași, ca să caute pe Pelaghia și pe episcopul Clinon. Deci s-au dus prin toate părțile de primprejur, întrebând la drumuri, căutând prin munți și prin cetăți și prin pustietăți și nu-i putea afla, fiind acoperiți de dumnezeiasca sprijinire. Șezând Sfânta Pelaghia pe cealaltă parte de râu, vedea pe ostașii cei ce o căutau, iar ei, fiind orbiți, nu o vedeau pe ea, nici pe cei ce erau cu dânsa. Sfânta a zis către slugile sale: „Vedeți oare, că Domnul nostru iubește și acoperă pe robii Săi cei ce nădăjduiesc spre Dânsul?”. Deci, ostașii, căutându-i pretutindeni, s-au întors osteniți la cea care i-a trimis, neaflând nici pe Pelaghia, nici pe episcop. Atunci maica ei mai mult s-a mâhnit și s-a scârbit și a rămas abia vie din acea întristare mare.

După aceea, Sfânta Pelaghia, primind sfat bun de la Duhul Sfânt și aprinzându-se de dragostea Mirelui său cel ceresc, voia să se dea la munci pentru Dânsul. Pentru aceea s-a dus acasă la maica sa și a început a grăi: „Pentru ce te mânii în zadar, o maică? Pentru ce nu voiești să cunoști adevărul? Nu te-ai rușinat oare a trimite ostași spre căutarea bărbatului cel sfânt, care cinstește pe Dumnezeu cel Atotputernic, pe Ziditorul a toată făptura? Nu te rușinezi tu a ridica război asupra Dumnezeului ceresc? Nu știi că episcopul, robul Lui, de ar fi cerut de la Dânsul i-ar fi trimis numaidecât un înger al Său, care într-o clipeală a ochiului ar fi omorât toate cetele oștilor împărătești?”.

Sfânta Pelaghia, grăind acestea pentru Domnul nostru Iisus Hristos, sfătuia pe maica sa să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, dar n-a sporit întru nimic. Maica sa, fiind orbită cu nebunia și împietrită cu răutatea, nu lua aminte la cuvintele ei cele insuflate de Dumnezeu, ci a trimis la fiul împăratului, zicându-i: „Iată, logodnica ta s-a însoțit cu Dumnezeul cel ceresc!”. Auzind aceasta tânărul, s-a umplut de jale mare și de întristare și s-a deznădăjduit cu totul de așteptarea sa, că se gândea cât de mult tatăl lui muncea pe creștini, și n-a putut pe nici unul să-l plece la gândul său.

El, șezând tulburat și mâhnit în palatul său, socotea în sine: Dacă Pelaghia a crezut în Dumnezeul creștinesc și s-a însoțit cu Dânsul, apoi nicidecum nu va voi să se depărteze de Dânsul și să-mi fie mie soție. Deci, ce voi face? S-o dau la munci, nu va folosi la nimic, pentru că știu cu câtă bucurie creștinii pentru Dumnezeul lor se dau de bunăvoie la toate muncile și la cea mai cumplită moarte. Astfel va face și Pelaghia. Mai iute ar vrea să moară, decât să-mi fie soție; iar eu mă voi umple de rușine și de jale mai mare. Rușine și ocară îmi va fi de la creștini, iar jale pentru moartea ei, că o iubesc fără măsură și nu pot suferi văpaia dragostei ce arde în mine aprinsă. Însă știu ce voi face: să nu privesc la muncile ei, ca să nu mă muncesc de durerea inimii rănite de dragoste și mă voi ucide singur. Pentru că mai bine îmi este ca să mor odată, decât în toate zilele trecându-mă cu vederea și urându-mă de necaz, cu a cărei dragoste sunt rănit.

Zicând acestea, și-a scos sabia și, golindu-și pieptul, l-a rezemat de vârful sabiei cel ascuțit și a zis, plângând: „Amar de ceasul în care ochii mei au văzut acea frumusețe, de care nu mă îndulcesc, nici nu mă satur de ea, pentru că îndată mă voi izbăvi de tot necazul”. Zicând acestea, s-a înjunghiat cu sabia și îndată a murit.

Mama Pelaghiei, înștiințându-se de moartea fiului împăratului, s-a înspăimântat, temându-se de împăratul Dioclețian, ca să nu o piardă cu toată casa și cu tot neamul ei, răzbunându-și moartea fiului său. Deci, singură a legat pe fiica sa și a dus-o la împărat, asupra căreia punea pricina morții fiului lui, și a dat-o pe ea spre pedeapsă. Iar Dioclețian, căutând spre ele, a zis cu jale: „Ce ați făcut voi acum? Ați omorât pe fiul meu”. Și a zis mama: „Iată, o, împărate, ți-am adus-o pe aceasta, care este pricina morții fiului tău, pe aceasta să o pedepsești și să răzbuni moartea fiului tău!”.

Văzând Dioclețian frumusețea cea negrăită a Pelaghiei, cea mai frumoasă decât toate femeile și însoțitoarele lui, o frumusețe pe care niciodată n-o văzuse, s-a mutat spre alt gând, dar nu de izbândire, ci de desfrânare, și căuta cum ar întoarce-o pe ea de la Hristos și s-o ia de femeie pentru el. Atunci îndată a poruncit ca să aducă mulțime de aur și pietre scumpe înaintea fecioarei, vrând să amăgească pe mireasa lui Hristos, iar mamei ei i-a dat libertate și o sută de talanți, pe care, luându-i, s-a dus acasă, bucurându-se cu o bucurie diavolească; iar Sfânta Pelaghia a rămas în palatele împărătești, păzindu-se cu cinste de slujnicile împărătești.

A doua zi a poruncit împăratul să aducă cu cinste pe sfânta fecioară înaintea lui, iar el ședea cu tot sfatul său de ostași întru slava sa. Și a început înaintea tuturor a grăi către fecioară: „Un lucru poftesc de la tine: să te lepezi de Hristos și eu te voi lua de soție și vei fi cea dintâi în casa mea. Voi pune pe capul tău coroana împărătească și vom stăpâni împreună toată împărăția mea și de voi avea fiu din tine, acela, după mine, va ședea la scaunul meu, împărățind toată lumea”.

Sfânta Pelaghia, umplându-se de dumnezeiască râvnă, a răspuns fără frică: „O, împărate, ce, ai înnebunit de vorbești unele ca acestea către mine? Să știi cu adevărat că nu voi face voia ta, fiindu-mi greață de nunta ta cea urâtă, pentru că am mire pe Hristos, Împăratul cel ceresc. Nici cununa ta împărătească cea deșartă și de puțină vreme nu doresc; căci îmi sunt gătite la Dumnezeul meu în cereasca împărăție, trei cununi nestricăcioase: cea dintâi pentru credință, că am crezut cu toată inima în adevăratul Dumnezeu; a doua pentru curăție, că mi-am logodit Lui fecioria mea neîntinată; iar a treia cunună, pentru mucenicie, că voiesc să pătimesc toate muncile pentru Dânsul și să-mi pun sufletul meu pentru dragostea Lui cea dumnezeiască”.

Auzind Dioclețian aceste cuvinte îndrăznețe, s-a umplut de mânie, și îndată a poruncit să ardă un bou de aramă, vrând ca așa să înfricoșeze pe fecioară. Iar după ce a ars boul, încât scotea scântei ca un cărbune aprins, ducea spre el pe sfânta fecioară. Între poporul care privea la acea priveliște, erau mulți creștini și preoți tăinuiți. Aceia, văzând pe fecioară ducând-o la mucenicie, se rugau pentru ea în taină lui Dumnezeu, ca s-o întărească cu puterea Sa. Deci, împăratul și boierii, cu toții sfătuiau pe sfânta fecioară, cu îmbunări și cu certări, ca să facă voia împăratului, însă după ce fecioara a rămas neclintită ca un stâlp în hotărârea sa, atunci împăratul a poruncit ca s-o dezbrace de toate hainele și s-o pună pe ea goală înaintea lui.

Văzând sfânta pe cei ce voiau s-o dezbrace, a strigat cu glas mare către Dioclețian: „Adu-ți aminte, o, împărate, de femeile și de însoțitoarele tale, căci și eu port același trup ca și acelea”. Însă împăratul, fiind plin de pofta cea necurată și vrând prin vedere să-și sature ochii cei desfrânați de goliciunea feciorească, a poruncit ca s-o dezbrace mai degrabă. Ea, neașteptând să fie dezbrăcată de mâinile celor necurați, însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, îndată s-a dezbrăcat singură de toată îmbrăcămintea sa și a aruncat-o înaintea feții împăratului și stătea goală la priveliștea îngerilor și a oamenilor, împodobindu-se cu rușinea cea feciorească ca și cu o porfiră împărătească, și ocăra pe împăratul, zicând: „Socotesc, că tu ești acel șarpe, care a înșelat pe Eva și l-a îndemnat pe Cain să ucidă pe Abel. Tu ești diavolul acela, care a cerut pe dreptul Iov de la Dumnezeu să-l ispitească, dar degrabă vei pieri cu sunet, vrăjmaș al lui Hristos, împreună cu toți cei de un gând cu tine”.

Acestea zicând, și-a făcut iarăși semnul Sfintei Cruci și a alergat singură la boul cel înroșit, neașteptând până ce o vor arunca pe ea. Dar când s-a apucat cu mâinile de boul acela, îndată cinstitele ei mâini s-au topit ca ceara de iuțimea focului, însă ea, ca și cum n-ar fi simțit durerea, și-a băgat capul în fereastra boului și a intrat cu tot trupul înăuntru, slăvind cu glas mare pe Dumnezeu și zicând: ”Slavă Ție Doamne, Unule născut Fiul lui Dumnezeu cel de sus, Care m-ai întărit pe mine neputincioasa la această nevoință și mi-ai ajutat să biruiesc pe diavolul și meșteșugurile lui, Ție și Părintelui Tău Cel fără de început, împreună cu Sfântul Duh, se cuvine slavă și închinăciune în veci”.

Astfel și-a dat sfântul ei suflet în mâinile Celui Preacurat și fără de moarte Mire al său și a intrat împreună cu El în cămara cea cerească, în glasul bucuriei și al cântării cetelor îngerești. Iar trupul ei cel cinstit s-a topit ca untul în boul cel de aramă și s-a revărsat ca un mir de bună mireasmă, umplându-se toată cetatea de acea negrăită bună mirosire.

Iar oasele ei cele cinstite, a poruncit păgânul împărat, să le arunce afară din cetate și le-au dus la un munte ce se numea Linaton. Atunci, mergând patru lei din pustie, ședeau lângă ele, păzindu-le de alte fiare și de păsările cele mâncătoare de trupuri; iar descoperirea lor s-a făcut de către Dumnezeu fericitului episcop Clinon, atât despre sfârșitul Sfintei Pelaghia, cât și de oasele ei. Deci, ducându-se episcopul la muntele acela, a găsit cinstitele ei oase și pe leii aceia șezând lângă ele. Iar după ce au văzut leii pe omul lui Dumnezeu, au mers la el și, plecându-se înaintea lui, s-au întors în pustie.

Deci, episcopul, luând oasele sfintei mucenițe, le-a dus la un loc mai înalt al acelui munte și le-a pus într-o piatră, unde mai pe urmă, pe timpul împărăției lui Constantin, strălucind buna credință pretutindeni, a făcut biserică deasupra cinstitelor moaște ale miresei lui Hristos și a scris numele sfintei pe acea piatră astfel: „Sfânta fecioară Pelaghia, care s-a dat pe sine lui Dumnezeu și până în sfârșit s-a nevoit pentru adevăr, aici se odihnește cu moaștele sale, iar sufletul ei împărățește în cer, împreună cu îngerii întru slava lui Hristos”.

Astfel și-a sfârșit pătimirea Sfânta Muceniță Pelaghia, întru Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin (322 – 378)

foto preluat de pe doxologia.ro
articolr preluatr de pe: ro.orthodoxwiki.org; basilica.ro

 

Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin

Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin de Hipona (prăznuit la 15 iunie), s-a născut în anul 322 în Tagaste, Africa de Nord. Părinții ei erau creștini dar nu există prea multe date despre copilăria ei.

Mai multe se pot afla din Cartea a IX-a a Confesiunilor scrise de fiul ei.

Prăznuirea ei se face la data de 4 mai.

Sf. Monica, mama Fericitului Augustin (322 - 378) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Monica, mama Fericitului Augustin (322 – 378) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Monica a fost căsătorită cu un funcționar păgân numit Patritius, aprins din fire și cam imoral.

La început, soacra sa nu o plăcea, dar Monica s-a făcut plăcută prin firea ei blândă.

Spre deosebire de multele femei care erau bătute de soți în acele vremuri, ea nu era bătută pentru că știa să tacă, „punând strajă gurii ei” în preajma lui. (Ps. 38/39:1).

Sf. Monica și Patritius au avut trei copii: Fericitul Augustin, Navigius și Perpetua.

Dar faptul că soțul ei nu a lăsat-o să-i boteze i-a cauzat multă durere.

Ea și-a făcut probleme pentru Augustin, care trăia cu o tânără în Cartagina și avea un fiu nelegitim cu aceasta.

Rugăciunile sale stăruitoare și lacrimile nesfârșite pentru fiul ei l-au înduplecat în cele din urmă pe soțul ei să se convertească la creștinism înainte de a se stinge din viață.

Însă Augustin continua prin viața pe care o ducea, să se îndepărteze de Hristos.

Aflându-se în Cartagina, Augustin s-a lăsat prins în secta maniheiană. Mama sa era îngrozită și a făcut tot posibilul să-l întoarcă pe drumul bun.

În vis i s-a arătat că trebuie să fie blândă și să aibă răbdare cu fiul ei.

Dar Augustin nu a ascultat-o și a rămas în rătăcirea sa timp de 9 ani.

Sf. Monica a fost foarte dezamăgită dar nu a renunțat să spere că-l poate ajuta pe fiul ei.

Chiar a încercat să ceară ajutorul unui episcop care a fost el însuși maniheian, dar acesta a refuzat să se contrazică cu Augustin spunând că nu îl poate ilumina pe tânăr deoarece acesta este încă atras de noutatea ideologiei sale.

Dar a liniștit-o pe mamă spunându-i: „Du-te pe drumul tău că nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi să rămână pierdut.”

Saint Monica by Benozzo Gozzoli, 1464–65 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Saint Monica by Benozzo Gozzoli, 1464–65 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sf. Monica s-a dus la Roma cu Augustin când acesta a ținut cursuri acolo în 383. Mai târziu, a avut o întâlnire la Milano unde l-a întâlnit pe Sf. Ambrozie (prăznuit în 7 decembrie) rămânând foarte impresionat de predica acestuia.

Episcopul Ambrozie a ajuns să o prețuiască foarte mult pe Sf. Monica și de multe ori l-a felicitat pe Augustin pentru că avea așa o mamă virtuoasă.

Într-o zi, Augustin citea Noul Testament într-o grădină și a ajuns la Romani 13:12-14. Atunci s-a hotărât să lase în urmă „lucrurile celui rău” și „să se îmbrace în Domnul Iisus Hristos”.

A fost botezat în ajunul Paștilor în anul 387.

Saint Augustine and his mother, Saint Monica by Ary Scheffer (painting from 1846) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Saint Augustine and his mother, Saint Monica by Ary Scheffer (painting from 1846) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

După ce a fost botezat, Augustin și mama lui au plănuit să meargă în Africa.

S-au oprit să se odihnească în Ostia unde Sf. Monica s-a dus la Domnul la vârsta de 56 de ani.

Ea a fost îngropată în Ostia și sfintele ei moaște au fost transferate în cripta unei biserici în secolul al VI-lea.

Nouă secole mai târziu, moaștele Sf. Monica au fost duse la Roma.

În Occident, Sf. Monica este considerată patroana soțiilor și mamelor ale căror bărbați sau copii sunt rătăciți.

 

Viața Sfântei Monica, mama Fericitului Augustin

Sf. Monica, mama Fericitului Augustin (322 - 378) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Monica, mama Fericitului Augustin (322 – 378) – foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe basilica.ro

Sfânta Monica s-a născut în orașul african Tagaste în anul 322, din părinți creștini. Nu știm foarte multe despre tinerețile ei, pentru că cele mai multe informații ne sunt oferite de fiul ei, Fericitul Augustin, în capitolul al nouălea al Confesiunilor sale.

Astfel, știm că s-a căsătorit cu Patritius, care era păgân și era angajat al statului roman. Soacra ei nu a agreat-o de la început, dar a cucerit-o prin purtarea ei plăcută. Deși soțul ei nu i-a fost credincios, nu a ridicat niciodată mâna asupra ei pentru că, spunea Sfânta Monica, ea își punea pază gurii în prezența lui. Împreună au avut trei copii: pe Augustin, pe Navigius și pe Perpetua, dar Patritius nu a îngăduit ca prunci să fie botezați.

Ajuns la vârsta tinereții, Augustin trăia cu o tânără în Cartagina, având și un copil. Sfânta Monica se ruga cu credință și cu lacrimi atât pentru fiul ei, cât și pentru soțul ei, ca să primească botezul înainte de moarte. Văzându-i rugăciunile și lacrimile vărsate pentru fiul lor, Augustin, soțul ei s-a convertit. Augustin a continuat, însă, să ducă o viață departe de Hristos.

Pe când se afla în Cartagina, Augustin a fost captat de învățătura ereticilor maniheiști. Mama sa s-a tulburat foarte mult și a încercat să-l convingă prin toate mijloacele că nu face ceea ce este bine, dar a avut un vis în care i se spunea să fie răbdătoare și caldă cu fiul ei. Augustin, desigur, nu i-a ascultat argumentele, rămânând în înșelarea maniheană vreme de nouă ani. În tot acest timp, Sfânta Monica nu a încetat să nădăjduiască pentru fiul ei.

A apelat la ajutorul unui episcop care fusese și el în tinerețe maniheist, în speranța că acela îl va putea convinge pe Augustin. Însă episcopul i-a spus că tânărul încă este fascinat de noutatea învățăturilor sectei, dar a încurajat-o, zicându-i: „Du-te pe calea ta și Domnul să te binecuvânteze, pentru că nu este cu putință ca fiul atâtor lacrimi să se piardă”.

Mai târziu, pe când Augustin se afla la Mediolanum (Milano), l-a cunoscut pe Sfântul Ambrozie și a fost cucerit de cuvântul lui. Sfântul Ambrozie, ajungând să o cunoască pe Sfânta Monica, avea o mare prețuire pentru ea. După ce s-a botezat, Augustin și mama sa Monica s-au hotărât să se reîntoarcă în Africa. Pe drum, în orașul Ostia de lângă Roma, Sfânta Monica a adormit întru Domnul, la vârsta de 56 de ani. A fost înmormântată la Ostia, iar în veacul al șaselea osemintele ei au fost mutate în cripta unei biserici, iar în secolul al XV-lea au fost duse la Roma.

În Apus, Sfânta Monica este considerată protectoarea soțiilor și mamelor ale căror soți și fii au apucat-o pe calea pierzării.

Notă: Sfânta Monica nu este menționată în Sinaxarul Bisericii din Constantinopol (redactat la jumătatea secolului al X-lea). În Apus, cultul ei s-a răspândit destul de târziu, începând cu secolul al XIII-lea. Nu se știe exact când a pătruns cultul ei în Biserica Ortodoxă, dat fiind faptul că cele mai amănunțite și veridice informații despre Sfânta Monica le oferă chiar Fericitul Augustin, fiul ei, în lucrarea sa Confessiones.

 

cititi mai mult despre Sfânta Monica si pe: en.wikipedia.org

cititi si Augustin de Hipona (354 – 430)

Calendar Ortodox 4 mai 2024

articole preluate de pe: www.unitischimbam.rowww.calendar-ortodox.ro

 

Calendar Ortodox 4 mai 2024
Sfânta și Marea Sâmbătă;
Sf. Mc. Pelaghia;
Sf. Monica

 

Sfânta și Marea Sâmbătă

foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veșnică.

În Sfânta și Marea Sâmbătă se slujesc Vecernia și Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi și binecuvântările Învierii, care amintesc de coborârea Mântuitorului la Iad, semnificând „Prima Înviere” a lui Adam și biruința asupra morții.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sinaxar 4 Mai

În această lună, în ziua a patra, pomenirea sfintei mucenice Pelaghia cea din Tars (Secolele III – IV).

Sfânta Pelaghia din Tars în Cilicia (sud-estul Asiei Mici) a trăit în timpul lui Diocleţian (284-305), sec. al III-lea, fiind fiica unor păgâni de vază. După ce a auzit de Iisus Hristos de la nişte prieteni creştini, a crezut în El şi a hotărât să se păstreze fecioară, închinîndu-şi toată viaţa Domnului.

Moştenitorul împăratului Diocleţian, un băiat adoptat de acesta, a văzut-o pe fecioara Pelaghia şi rănindu-se de frumuseţea ei a cerut-o de soţie. Sfânta fecioară i-a răspuns tânărului că ea s-a afierosit lui Hristos Mirele cel Veşnic şi că nu va avea parte de căsătorie pe pământ.

Răspunsul l-a mâniat foarte pe tânăr dar a lăsat-o o vreme să se mai gândească. În acelaşi timp, Pelaghia a convins-o pe mama sa să o lase să meargă în vizită la asistenta care a crescut-o în copilărie, vroind, de fapt să-l caute pe Episcopul Linus din Tars care s-a retras în munţi în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor şi ea îl căuta ca să o boteze acesta.

Pelaghia îl văzuse pe episcop în vis şi a impresionat-o foarte mult. Sfântul a fost cel care a sfătuit-o să se boteze. Sfânta a pornit la drum să o viziteze pe asistentă, îmbrăcată frumos, într-o trăsură şi însoţită de un alai de servitori, după cum a fost dorinţa mamei sale.

Pe drum, prin graţie divină, fecioara l-a întâlnit pe Episcopul Licinius, pe care l-a recunoscut imediat din vis, a căzut la picioarele lui şi i-a cerut botezul. La rugăciunile episcopului, un izvor de apă a ţâşnit din pământ.

Episcopul a făcut semnul crucii peste Sf. Pelaghia şi în timpul Sfintei Taine a Botezului îngerii au acoperit-o pe cea aleasă cu o mantie strălucitoare. După ce a împărtăşit-o pe fecioară au înălţat rugăciuni de mulţumire împreună lui Dumnezeu şi a lăsat-o să pornească mai departe la drum.

Atunci ea şi-a scos hainele cele preţioase şi şi-a lăsat doar o rochie albă, simplă, dîndu-şi toate ale ei săracilor. Vorbindu-le apoi servitorilor săi despre Iisus Hristos, mulţi dintre ei s-au convertit crezînd în Dumnezeu.

Pelaghia a încercat să o convingă pe propria ei mamă să se creştineze dar aceasta, întunecată la minte, a trimis un mesaj fiului împăratului spunîndu-i că Pelaghia era creştină şi că nu mai vrea să se mărite. Tânărul, disperat că a pierdut-o pe marea sa iubire, s-a aruncat în sabie.

Auzind acestea, mama Pelaghiei temîndu-se de răzbunarea împăratului, a legat-o pe fată şi a dus-o la împărat ca şi pe o creştină răspunzătoare de moartea moştenitorului tronului. Împăratul a fost captivat de frumnuseţea fecioarei şi a încercat să o convingă să renunţe la religia ei, promiţîndu-i toate bunurile de pe pământ dacă îi va fi soţie.

Sfânta fecioară a refuzat oferta împăratului cu dispreţ, spunîndu-i: “Eşti nebun, împărate, să-mi spui mie acestea. Nu-ţi fac voia şi urăsc căsătoria murdară pe care mi-o propui pentru că eu îl am pe Hristos al meu Mire, Împăratul Cerurilor.

Nu vreau coroana ta pământească cea degrabă pieritoare pentru că Domnul mi-a pregătit în cer trei coroane care nu vor pieri niciodată.

Prima este pentru credinţa în Dumnezeul adevărat în care am crezut cu toată inima, a doua este pentru curăţie, pentru că mi-am păstrat fecioria în numele Domnului şi a treia este pentru mucenicie pentru că vreau să îndur orice chin pentru El şi să-mi dau sufletul din iubire pentru Hristos.”

Diocleţian a condamnat-o pe Pelaghia să fie arsă într-o baie de bronz clocotită. Nelăsînd pe călăi să îi atingă trupul, sfânta s-a însemnat cu semnul sfintei cruci şi a intrat în baia clocotită în care toată carnea i s-a topit împrăştiind un miros puternic de mir în tot oraşul.

Oasele Sfintei Pelaghia au rămas neatinse şi păgânii le-au luat şi le-au dus undeva în afara oraşului. În jurul moaştelor s-au pus patru lei care n-au îngăduit nici unei vieţuitoare să se apropie de ele.

Aceştia au păzit moaştele până la venirea episcopului Linus care le-a îngropat cu multă slavă. Mai târziu s-a construit şi o biserică pe locul unde s-au aflat cinstitele moaşte.

În slujba de pomenire a Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars se spune că a a fost învrednicită de “minunate vedenii.” Ea mai este prăznuită şi în ziua de 7 octombrie.

În timpul Împăratului Constantin, (306-337), când persecuţiile împotriva creştinilor au încetat, s-a construit o biserică pe locul de înmormântare a Sfintei Pelaghia.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ilarion, făcătorul de minuni.

Acesta din tinereţe Crucea pe umeri ridicând, a urmat Stăpânului celui răstignit, şi patimile trupeşti supunându-le duhului a primit de la Dumnezeu bogat dar de minuni: de a vindeca felurite boli şi să izgonească demonii.

Închizându-se el într-o căsuţă mică, şi aflându-se afară de toată tulburarea şi strălucit fiind cu toată nepătimirea, a primit dumnezeiescul har al preoţiei; şi răbdând mulţi ani aspra petrecere, a fost de toţi lăudat pentru nenumăratele lui minuni.

Căci certa vietăţile ce stricau seminţele odrăslite, oprea grindina, pământul cel însetat l-a adăpat cu ploaie, şi repejunea râului, ca Elisei, a despărţit-o şi a trecut-o.

A vindecat mâna cea uscată a unui oarecare creştin, a dăruit orbilor vedere, şi a îndreptat picioarele şchiopilor, şi alte multe minuni a făcut spre slava adevăratului nostru Dumnezeu.

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Nichifor, egumenul Mănăstirii Midichiei, care cu pace s-a săvârşit (†813).

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Nichifor Isihastul (din singuratate), cel ce s-a liniştit în cele mai pustii locuri ale Muntelui Atos (Secolul al XIII-lea).

Sfântul Nichifor a fost învăţătorul Sf Grigore Palama (prăznuit în 14 noiembrie). Acesta a cresut ca şi romano-catolic dar după o călătorie în Imperiul Bizantin a devenit ortodox. Sf. Nichifor a trăit ca isihast în Muntele Athos şi s-a sfârşit din viaţă înainte de anul 1300. Lucrarea sa “Despre trezvie şi păzirea inimii ” se găseşte în Filocalie: Preaînţeleptul meşteşug pentru rugăciunea minţii (rugaciunea lui Iisus, rugaciunea inimii) ce se află la Filocalie.

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Atanasie, episcopul Corintului.

Acest Parinte a adormit pe vremea împărăţiei lui Vasile şi a lui Constantin, la anul 977, şi a lăsat posterităţii comentarii ale sfintelor scripturi şi un Tratat asupra motivelor morţii lui Iisus Hristos pe Cruce.

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor părinţi Afrodisie, Leontie, Antonie, Mel, Valerian şi Macrovie şi a mulţimii celor ce împreună cu ei au mărturisit în Schitopoli, în Palestina.

 

Tot în această zi, pomenirea aducerii moaştelor sfântului şi dreptului Lazăr, prietenul Mântuitorului Hristos, şi a purtătoarei de mir Mariei Magdalenei, care aducere a fost pe vremea lui Leon Filosoful şi iubitorul de Hristos, la anul opt sute nouăzeci (890 d. Hr.).

 

Tot în această zi, pomenirea sfintei Monica, mama fericitului Augustin (322 – 378).

Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin din Hiponia (prăznuit în 15 iunie), s-a născut în 322 în Tagaste, Africa de Nord.

Părinţii ei erau creştini dar nu avem prea multe date despre copilăria ei. Mai multe aflăm din Cartea a IX-a a Confesiunilor scrise de fiul ei.

Sf. Monica a fost căsătorită cu un funcţionar păgân numit Patritius, aprins din fire şi cam imoral. La început, soacra sa nu o plăcea, dar Monica s-a făcut plăcută prin firea ei blândă.

Spre deosebire de multele femei care erau bătute de soţi în acele vremuri, ea nu era bătută pentru că ştia să tacă, “punînd strajă gurii ei” în preajma lui. (Ps. 38/39:1).

Sf. Monica şi Patritius au avut trei copii: Sf. Augustin, Navigius şi Perpetua. Dar faptul că soţul ei nu a lăsat-o să-i boteze i-a cauzat multă durere.

Ea şi-a făcut probleme pentru Augustin, care trăia cu o tânără în Cartagina şi avea un fiu nelegitim cu aceasta.

Rugăciunile sale stăruitoare şi lacrimile nesfârşite pentru fiul ei l-au înduplecat în cele din urmă pe soţul ei să se convertească la creştinism înainte de a se stinge din viaţă. Însă Augustin continua prin viaţa pe care o ducea, să se îndepărteze de Hristos.

Aflîndu-se în Cartagina, Augustin s-a lăsat prins în secta maniheiană.

Mama sa era îngrozită şi a făcut tot posibilul să-l întoarcă pe drumul bun.

În vis i s-a arătat că trebuie să fie blândă şi să aibă răbdare cu fiul ei. Dar Augustin nu a ascultat-o şi a rămas în rătăcirea sa timp de 9 ani. Sf. Monica a fost foarte dezamăgită dar nu a renunţat să spere că-l poate ajuta pe fiul ei.

Chiar a încercat să ceară ajutorul unui episcop care a fost el însuşi maniheian, dar acesta a refuzat să se contrazică cu Augustin spunînd că nu îl poate ilumina pe tânăr deoarece acesta este încă atras de noutatea ideologiei sale.

Dar a liniştit-o pe mamă spunîndu-i: “Du-te pe drumul tău că nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi să rămână pierdut.”

Sf. Monica s-a dus la Roma cu Augustin când acesta a ţinut cursuri acolo în 383.

Mai târziu, a avut o întâlnire la Milano unde l-a întâlnit pe Sf. Ambrozie (prăznuit în 7 decembrie) rămânînd foarte impresionat de predica acestuia.

Episcopul Ambrozie a ajuns să o preţuiască foarte mult pe Sf. Monica şi de multe ori l-a felicitat pe Augustin pentru că avea aşa o mamă virtuoasă.

Într-o zi, Augustin citea Noul Testament într-o grădină şi a ajuns la Romani 13:12-14.

Atunci s-a hotărât să lase în urmă “lucrurile celui rău” şi “să se îmbrace în Domnul Iisus Hristos”.

A fost botezat în ajunul Paştilor în anul 387.

După ce a fost botezat Augustin şi mama lui au plănuit să meargă în Africa.

S-au oprit să se odihnească în Ostia unde Sf. Monica s-a dus la Domnul la vârsta de 56 de ani.

Ea a fost îngropată în Ostia şi sfintele ei moaşte au fost transferate în cripta unei biserici în sec. al VI-lea.

Nouă secole mai târziu, moaştele Sf. Monica au fost duse la Roma.

În Occident, Sf. Monica este considerată patroana soţiilor şi mamelor ale căror bărbaţi sau copii sunt rătăciţi.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.