Articole

Evenimentele Zilei de 3 martie în istorie

Semnarea Tratatului de la San Stefano, Turcia (3 martie 1878)

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikipedia.orgyoutube.com

 

3 martie este a 62-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 3 martie

(BOR) Sf. Mc. Eutropie, Cleonic și Vasilisc

Mucenicia Sfinţilor Eutropie, Cleonic şi Vasilisc - Frescă de la Mănăstirea Decani din Serbia (1350) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Mucenicia Sfinţilor Eutropie, Cleonic şi Vasilisc – Frescă de la Mănăstirea Decani din Serbia (1350) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305).

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Ss. Eutropiu, Cleonic și Basilisc, martiri († secolul al III-lea)

(BRC) Sf. Cunegunda, împărăteasă; Sf. Marin, ostaș, martir

 

Ziua mondială a vieţii sălbatice – World Wildlife Day – WWD (ONU)

Ziua mondială a vieţii sălbatice este aniversată, în fiecare an, la 3 martie. În 1973, la această dată, era semnată, la Washington, Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de floră şi faună pe cale de dispariţie – CITES, un tratat multilateral ce are ca scop protecţia plantelor şi a animalelor aflate în pericol şi monitorizarea activităţilor de comercializare, pentru a nu fi pusă în pericol supravieţuirea speciilor, potrivit site-ului https://www.cites.org.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua Mondială a Scriitorilor

La 3 martie 2023 este marcată Ziua mondială a scriitorilor, fiind instituită în 1986 de către English Pen Club, potrivit www.uacrr.org.

Clubul Internaţional Pen (English Pen Club – PEN) a fost înfiinţat în anul 1921, la Londra, pentru promovarea prieteniei şi sprijinului intelectual în rândul scriitorilor la nivel internaţional. Potrivit acronimului asociaţiei, marcarea acestei zile este dedicată poeţilor, eseiştilor şi romancierilor, scriitori ai tuturor formelor literare, precum şi jurnaliştilor şi istoricilor.

În 1923, a fost înfiinţat PEN Clubul Român, avându-i printre iniţiatori pe scriitorul Liviu Rebreanu, conform www.penromania.ro. Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Ion Minulescu, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Ion Barbu, Victor Eftimiu s-au numărat, de-a lungul timpului, printre membrii clubului.

După 1990, Centrul PEN Român a fost reînfiinţat, în şedinţa din 11 septembrie 1990, prilej cu care numeroşi scriitori români, înscrişi pe baza unei declaraţii, îşi exprimau acordul faţă de prevederile stipulate în Carta PEN, document în vigoare din anul 1921, conform www.penromania.ro. La nivel internaţional, sunt centre ale acestei organizaţii de profil în peste 130 de ţări, potrivit www.panorama.am.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua mondială privind protecţia sănătăţii urechii şi auzului

Ziua mondială privind protecţia sănătăţii urechii şi auzului se marchează, anual, la 3 martie şi urmăreşte creşterea gradului de conştientizare cu privire la importanţa auzului şi prevenirea diagnosticării târzii a deficienţelor de auz.

Această dată a fost stabilită cu prilejul primei Conferinţe internaţionale privind prevenirea deprecierii auzului şi restabilirea acestuia, care a avut loc în 2007, la Beijing, în China.

Data de 3 martie – a treia zi din cea de-a treia lună a anului – a fost aleasă deoarece varianta sa numerică, 3.3, seamănă cu forma celor două urechi. Urechea, organul auzului, este unul dintre cele mai importante organe senzoriale, care recepţionează excitaţiile din mediul înconjurător.

Auzul joacă un rol deosebit de important în procesul comunicării dintre oameni. În lipsa acestuia nu ar exista nici vorbire, nici muzică, iar comunicarea ar fi mult mai săracă.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua whiskey-ului irlandez (#IrishWhiskeyDay)

Ziua whiskey-ului irlandez (#IrishWhiskeyDay) a fost creată de bloggerul şi realizatorul de podcast-uri Stuart McNamara, originar din Irlanda şi specializat în, bineînţeles, whiskey.

Scopul lui? Încercarea de a-i educa pe consumatori în legătură cu ştiinţa, arta, istorie, moştenirea, natura şi cultura conţinute în fiecare pahar cu whiskey irlandez (uneori scris şi ‘whisky’).

Data de 3 din luna a treia nu a fost întâmplător aleasă. Simbolul Irlandei este trifoiul cu trei frunze, drapelul irlandez are trei culori (verde, alb, portocaliu) şi există trei tipuri de whiskey irlandez: Single Malt, Single Grain şi Irish Single Pot Still.

În plus, whiskey-ul irlandez este, prin tradiţie, distilat de trei ori, iar această băutură trebuie maturată timp de trei ani.

 

Ziua vinului fiert (#MulledWineDay)

Pentru cei care preferă băuturile alcoolice aromate, astăzi se celebrează şi Ziua vinului fiert (#MulledWineDay), o specialitate cu o istorie îndelungată.

Îmbogăţit cu mirodenii şi fructe, vinul fiert scoate în evidenţă dulceaţa naturală a acestei băuturi alcoolice şi îi conferă un plus de aromă picantă.

Într-o seară răcoroasă, un moment de relaxare cu o cană cu vin fiert, preferabil servit afară lângă foc sau în casă, la gura sobei, poate fi tonicul perfect pentru melancolia de la sfârşit de iarnă.

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua răciturilor (#ColdCutsDay)

Răciturile reprezintă o variantă la îndemână şi gustoasă atât atunci luaţi masa în grabă, dar şi la gustări, mic-dejun, cine frugale sau pe post de “pacheţel” într-o călătorie.

Tocmai de aceea a fost creată şi o sărbătoare a răciturilor, însoţită de hashtag-ul #ColdCutsDay. Cine-ar fi crezut?

cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ziua nationala a Bulgariei. Ziua LibertatiiEliberarea de sub jugul otoman (1878).

„Bulgaria Liberă”, litografie de Georgi Danchov - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

„Bulgaria Liberă”, litografie de Georgi Danchov – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În urma războiului ruso-romano-turc din 1877 şi a Tratatului de la San Stefano din 1878, Bulgaria si-a obtinut independenţa formala fata de Imperiul Otoman, devenind principat autonom. Independenta deplină a fost declarata în 1908.

 

Astăzi în istorie pentru 3 martie

 

Evenimentele Zilei de 3 martie în istorie:

- 3 martie 1875 – La Opéra Comique din Paris, a avut loc premiera operei Carmen de Georges Bizet.

- 3 martie 1878 – Tratatul de pace de la San Stefano;

3 martie 1813 – A început Războiul celei de-a Șasea Coaliții (3 martie 1813 – 30 mai 1814)

- 3 martie 1918 - Rusia bolșevică și Puterile Centrale au semnat Tratatul de la Brest-Litovsk, prin care Rusia a ieșit din Primul Război Mondial.

 

3 martie 473 – Glycerius (n.cca. 420 – d. după 480) devine imparat al Imperiului Roman de Apus.

Glycerius (n. cca 420 - d. după 480) a fost un împărat al Imperiului Roman de Apus din 473 până în 474 - foto: ro.wikipedia.org

Glycerius – foto: ro.wikipedia.org

Glycerius (n. cca 420 – d. după 480) a fost un împărat al Imperiului Roman de Apus din 473 până în 474.

A fost inlaturat de la putere fara lupta in iulie 474 de catre conducatorul Dalmatiei, Iulius Nepos, si a sjuns episcop de Salona în Dalmația.

 

3 martie 1075 – A fost conceput “Dictatus papae” prin care se proclamă autoritatea universală a papei.

The Dictatus papae in a Vatican manuscript - foto preluat de pe en.wikipedia.org

The Dictatus papae in a Vatican manuscript – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Papa Grigorie al VII- lea sublinia in aceasta culegere de texte cunoscuta sub numele de Dictatus Papae (1075), locul papei ca cea mai mare autoritate în Biserică. Textul este format din 27 scurte declarații care laudă primatul papal și include afirmația radicală că papa avea dreptul de a destitui împărați.

Oamenii de știință sunt de acord că Grigorie a fost autorul acestor idei si ca acesta a urmarit o mai mare centralizare a Bisericii catolice reflectand convingerea că Papa, ca succesor al Sfântului Petru, este urmasul lui Iisus Cristos pe pamant.

Papae Dictatus este păstrat în arhivele Vaticanului printre documentele referitoare la pontificatul lui Grigore al VII- lea si se află în două scrisori semnate de acest papă, in martie 1075.

Propunerile Dictatus papae seamănă cu decretele legale, insa cu toate acestea, acest text nu a fost niciodată o promulgat oficial.

 

3 martie 1111 – A murit Bohemond I (n. cca 1058)

Bohemond I (also spelled Bohemund or Boamund; c. 1058 – 3 March 1111), Prince of Taranto and Prince of Antioch, was one of the leaders of the First Crusade (Bohemond I of Antioch by François-Edouard Picot) - foto: en.wikipedia.org

Bohemond I - foto: en.wikipedia.org

Prinț de Taranto și Prinț de Antiohia, unul dintre liderii Primei Cruciade. Cruciada nu a avut un lider militar, ea fiind condusa de un comitet de nobili. Bohemond a fost unul dintre cele mai importanti dintre aceste lideri

 

3 martie 1431 –  Eugeniu al IV-lea a fost ales Papă.

Eugeniu al IV-lea IV (Gabriele Condulmer, născut în Veneţia în anul 1383 – decedat  la 23 februarie 1447), a fost un   calugar benedictin, ridicat in scaunul pontifical  intre anii 1431-1447 - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Eugeniu al IV-lea IV – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Eugeniu al IV-lea (Gabriele Condulmer, născut în Veneţia în anul 1383,decedat pe 25 februarie 1447), înainte de a deveni papă a fost un calugar benedictin italian.

Nepotul de mama lui Grigore al XII-a fost ales Papă Gabriele Condulmer in ziua de 3 martie 1431, devenind al 207- lea Papa al Bisericii Catolice, sub numele de Eugeniu al IV-lea.

Pe 24 ianuarie 1439,papa Eugeniu al IV-lea s-a întâlnit la Ferarra cu patriarhul Constantinopolului Iosif al Bisericii Ortodoxe.A incercat să realizeze unirea intre biserica catolica de la Roma şi Bisericile Ortodoxe Răsăritene.

Intrerupte de o epidemie de ciumă, discutiile Conciliului de la Ferrara intiate in acest scop s-au împotmolit timp de şaisprezece luni , iar în 1440 inaintarea turcilor şi moartea Patriarhului Iosif al Constantinopolului, au condus la proclamarea rapidă a Uniunii între cele două Biserici, unire care insa nu a intrat în vigoare niciodata, in 1453 Imperiul Bizantin si capitala acestuia fiind ocupate de turcii otomani.

Nici lumea ortodoxă greacă, nici cea slavonă a acceptat această unire sacră. În afară de câteva sute de soldați venețieni și genovezi trimisi in apărarea Constantinopolului asediat de turci în 1453,

Imperiul Bizantin a fost abandonat de către Occident si odata cu acesta si soarta Bisericii Crestine Rasaritene.

 

3 martie 1455 – S-a născut regele Ioan al II-lea al Portugaliei; (d. 1495).

João II, Rege al Portugaliei, Prințul Perfect, al patrusprezecelea rege al Portugaliei și Algarves, s-a născut în Lisabona, pe 3 martie 1455, și a murit în Alvor, pe 25 octombrie 1495. A fost fiul regelui Alfonso al V-lea al Portugaliei, și a Elisabetei de Coimbra, prințesa Portugaliei. Ioan al II-lea i-a urmat pentru scurt timp pe tron tatălui său în 1477, când acesta s-a retras la o mânăstire, dar a devenit rege doar în 1481 - foto: ro.wikipedia.org

João II, Rege al Portugaliei – foto: ro.wikipedia.org

João II, Rege al Portugaliei, Prințul Perfect, al patrusprezecelea rege al Portugaliei și Algarves, s-a născut în Lisabona, pe 3 martie 1455, și a murit în Alvor, pe 25 octombrie 1495.

A fost fiul regelui Alfonso al V-lea al Portugaliei, și a Elisabetei de Coimbra, prințesa Portugaliei. Ioan al II-lea i-a urmat pentru scurt timp pe tron tatălui său în 1477, când acesta s-a retras la o mânăstire, dar a devenit rege doar în 1481.

 

3 martie 1585 - A fost inaugurat Teatrul Olimpic din Vicenza, realizat după planurile arhitectului Andrea Palladio. S-a jucat piesa Oedip rege de Sofocle.

 

3 martie 1589 - S-a născut Gisbertus Voetius, teolog calvinist olandez,profesor de teologie și știinte orientale la Universitatea din Utrecht. A fost unul dintre opozantii filosofiei carteziene si a polemizat cu Descartes.

Gisbertus Voetius, Latinized version of the Dutch name Gijsbert Voet; 3 March 1589 – 1 November 1676) was a Dutch Calvinist theologian - foto: en.wikipedia.org

Gisbertus Voetius - foto: en.wikipedia.org

 

3 martie 1669 – A început domnia lui Antonie-Vodă din Popeşti al Munteniei (a domnit de la 3 martie 1669 – februarie 1672).

Antonie-Vodă din Popeşti a domnit in Țăra Româneasca în perioada martie 1669 – martie 1672 - - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Antonie-Vodă din Popeşti - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Era fiul lui Mihai Grecul, comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul si a fost pus pe tron de către familia boierească a Cantacuzinilor.

A domnit in Țăra Româneasca în perioada martie 1669 – martie 1672.Rolul său era redus la acela de simplă marionetă aflata sub tutela acestora.

A fost dat jos de pe tron din ordinul Marelui Vizir otoman Köprülü Fazıl Ahmed, convins cu bani să îl întoarcă pe tron pe Grigore I Ghica, rivalul Cantacuzinilor.

Acesta și-a reluat domnia la 20 martie 1672. Fata sa, Maria (Marica), a fost soția lui Constantin Brâncoveanu.

De la Antonie Vodă ne-a rămas biserica mănăstirii Turnu din Târgșor (azi Rezervația Arheologică Târgșoru Vechi, jud. Prahova), pe care el a reconstruit-o pe ruinele unei mai vechi biserici, ctitorie a lui Vlad Țepeș.

 

3 martie 1693 –  S-a născut astronomul englez James Bradley.

James Bradley (n. martie 1693 — d. 13 iulie 1762) a fost un astronom englez - in imagine, James Bradley by Thomas Hudson - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

James Bradley by Thomas Hudson – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

James Bradley (n. martie 1693 — d. 13 iulie 1762) a fost un astronom englez. A fost succesorul lui Halley ca astronom regal şi director al Observatorului din Greenwich. Bradley a descoperit că era nevoie să modifice permanent înclinația telescopului sau pentru a putea capta lumina stelelor pe măsură ce Pământul se rotea în jurul Soarelui.

A ajuns astfel la concluzia că mișcarea Pământului deplasa telescopul în lateral față de lumina care cobora asupra acestuia.

Unghiul de înclinație, numit aberație stelară, este aproximativ egal cu raportul dintre viteza orbitală a Pământului și viteza luminii. (Aceasta reprezintă și una dintre metodele prin care oamenii de știință au demonstrat că Pământul se mișcă în jurul Soarelui și nu invers.)

 

3 martie 1703 – Astronomul si fizicianul englez Robert Hooke a incetat din viata; (n.16 iulie 1635).

Robert Hooke (n. 18 iulie 1635 — d. 3 martie 1703) a fost un savant englez, care a excelat ca astronom și fizician, fiind cel mai bine cunoscut pentru formularea legii de proporționalitate între deformațiile elastice ale unui corp și tensiunile la care este supus, cunoscută ca „Legea lui Hooke” - foto: ro.wikipedia.org

Robert Hooke – foto: ro.wikipedia.org

Robert Hooke (n. 18 iulie 1635 — d. 3 martie 1703) a fost un savant englez, care a excelat ca astronom și fizician, fiind cel mai bine cunoscut pentru formularea legii de proporționalitate între deformațiile elastice ale unui corp și tensiunile la care este supus, cunoscută ca „Legea lui Hooke

A descoperit rotația planetei Jupiter si forma eliptică a orbitei descrise de centrul de gravitație al Sistemului Pamant – Luna. Robert Hooke a stabilit si structura celulară a țesuturilor și a introdus, în 1665, în lucrarea sa, Micrographia, noțiunea de celulă.

 

3 martie 1813 - A început Războiul celei de-a Șasea Coaliții (3 martie 1813 – 30 mai 1814)

Situația strategică în Europa în 1813 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Situația strategică în Europa în 1813 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

În cadrul Războiului celei de-a Șasea Coaliții (1813 – 1814), o coaliție formată din Imperiul Austriac, Regatul Prusiei, Imperiul Rus, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și un număr de state germane a învins în final Primul Imperiu Francez și l-a obligat pe Împăratul Napoleon I să abdice și să plece în exil pe insula Elba.

Războiul celei de-a Şasea Coaliţii (1813 - 1814) - Napoleon discutând cu prinţul Poniatowski în timpul campaniei din 1813 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Războiul celei de-a Şasea Coaliţii (1813 – 1814) – Napoleon discutând cu prinţul Poniatowski în timpul campaniei din 1813 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

După dezastruoasa campanie napoleoniană din Rusia, în februarie-martie se încheagă noua Coaliție europeană,

Prusia alăturându-se Rusiei, Marii Britanii și rebelilor din Spania și Regatul Portugaliei.

După o serie de victorii ale lui Napoleon la Lützen și Bautzen, în august, Austria și Suedia se alătură Coaliției, urmate de Bavaria, în octombrie.

Cu armatele reorganizate după standardele napoleoniene, forțele coalizate s-au masat în Germania centrală.

Două o victorie zdrobitoare a lui Napoleon la Dresda, Aliații și-au schimbat strategia și au evitat să mai lupte împotriva armatei principale conduse de Împărat, concentrându-se pe a lupta împotriva corpurilor de armată ale Mareșalilor săi, pe care au reușit să îi învingă într-o serie de bătălii, slăbind decisiv armata franceză.

Ca atare, în octombrie 1813, Napoleon decide să își adune toate forțele pentru o bătălie decisivă la Leipzig (cunoscută și ca „Bătălia Națiunilor”).

Aceasta urma să fie cea mai mare bătălie a Războaielor napoleoniene și cea mai mare din istorie până la Primul Război Mondial.

Trădat de aliații săi saxoni, sub presiunea crescândă a unui inamic mult superior numeric, Napoleon este nevoit să se retragă spre Franța.

Bătălia de la Leipzig (16–19 octombrie, 1813) - Pictură de Vladimir Moshkov - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Leipzig (16–19 octombrie, 1813) – Pictură de Vladimir Moshkov – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ultima etapă a războiului, apărarea Franței, este deseori considerată a fi cea mai impresionantă campanie napoleoniană, deoarece Împăratul a învins și respins în numeroase rânduri armate mult superioare numeric.

În cele din urmă, în ciuda acestor victorii tactice, înfrângerile anterioare suferite de Napoleon în Rusia și Germania s-au dovedit a fi fatale, iar aliații au ocupat Parisul, forțând abdicarea acestui la 6 aprilie 1814 și restaurând dinastia Bourbon.

Tratatul de la Paris de la 30 mai 1814 reduce Franța la frontierele din 1792.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

3 martie 1845 –  După expulzarea seminolilor, teritoriul Florida este încorporat în Statele Unite sub numele de Florida, care devine cel de-al 27-lea stat al SUA

Florida, în engleză cu accentul pe prima silabă, este unul din statele Statelor Unite ale Americii, situat în sud-estul SUA. Regiunea și peninsula au fost numit așa de către exploratorul spaniol Juan Ponce de León, care a ajuns pe coasta peninsulei în ziua de 2 aprilie 1513, într-o perioadă a anului numită în Spania de atunci, în spaniolă, Pascua Florida, în traducere Paștele florilor sau Paștele floral, perioadă ce coincidea cu sezonul sărbătorilor pascuale.

 

3 martie 1847 – Apar primele marci poştale în Statele Unite.

 

3 martie 1847 – S-a născut Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului.

Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția - d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atasat un magnet permanent - in imagine: Alexander Graham Bell vorbind la telefon foto: ro.wikipedia.org

Alexander Graham Bell vorbind la telefon foto: ro.wikipedia.org

Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția – d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atasat un magnet permanent.

 

3 martie 1857 - Al Doilea Război al Opiului – Imperiul britanic și Al Doilea Imperiu Francez declară război Chinei dinastiei Qing.

 

3 martie 1857 - S-a constituit la Bucureşti un Comitet Central al Unirii, care milita pentru unirea Moldovei cu Muntenia.

 

3 martie 1861 - Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei semnează Proclamația emancipării, eliberând iobagii. Însă acest lucru duce doar la o dependență financiară suplimentară a fermierilor de nobilime.

A 1907 painting by Boris Kustodiev depicting Russian serfs listening to the proclamation of the Emancipation Manifesto in 1861 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

A 1907 painting by Boris Kustodiev depicting Russian serfs listening to the proclamation of the Emancipation Manifesto in 1861 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Reforma pentru emanciparea iobagilor din Rusia din 1861 a fost prima și cea mai importantă dintre reformele liberale din timpul domniei împăratului Alexandru al II-lea. Reforma a desființat dependența feudală a iobagilor ruși de marii latifundiari.

Baza legală a reformei a reprezentat-o Proclamația emancipării din 3 martie 1861 (19 februarie stil vechi), plus o serie de acte legislative cunoscute sub numele generic Regulamente cu privire eliberarea țăranilor de dependența iobăgească (Положения о крестьянах выходящих из крепостной зависимости). Proclamația oferea drepturi cetățenești depline iobagilor și afirma dreptul țăranilor de a cumpăra pământ de la foștii stăpâni feudali.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

3 martie 1863 – S-a stins din viata scriitorul roman Iancu Vacarescu, unul dintre primii creatori de poezie ai literaturii nationale.

Iancu Văcărescu (n. 1792, București - d. 1863) a fost un poet român, fiul lui Alecu Văcărescu. Atras de ideile înaintate ale epocii, a salutat răscoala lui Tudor Vladimirescu („Buna vestire”, „Glasul poporului subt despotism”) și a participat la mișcarea de redeșteptare culturală și națională, sprijinind începuturile școlii, teatrului, presei și tipografiei românești. A fost sprijinitor al tuturor inițiativelor culturale și literare ale vremii: membru al Societății Literare din 1827, al Societății Filarmonice din 1833, al Asociației Literare din 1845, sprijinind teatrul (a tradus Britannicus de Racine și a scris un prolog la inaugurarea spectacolelor, în 1819) și pe tinerii poeți (a îndreptat primele versuri ale lui Ion Heliade – Rădulescu). Atitudinea politică antirusească și naționalistă îi aduce arestarea și exilarea în anul 1831 - foto: ro.wikipedia.org

Iancu Văcărescu - foto: ro.wikipedia.org

Iancu Văcărescu (n. 1792, București – d. 1863) a fost un poet român, fiul lui Alecu Văcărescu. Atras de ideile înaintate ale epocii, a salutat răscoala lui Tudor Vladimirescu („Buna vestire”, „Glasul poporului subt despotism”) și a participat la mișcarea de redeșteptare culturală și națională, sprijinind începuturile școlii, teatrului, presei și tipografiei românești.

A fost sprijinitor al tuturor inițiativelor culturale și literare ale vremii: membru al Societății Literare din 1827, al Societății Filarmonice din 1833, al Asociației Literare din 1845, sprijinind teatrul (a tradus Britannicus de Racine și a scris un prolog la inaugurarea spectacolelor, în 1819) și pe tinerii poeți (a îndreptat primele versuri ale lui Ion Heliade – Rădulescu).

Atitudinea politică antirusească și naționalistă îi aduce arestarea și exilarea în anul 1831.

 

3 martie 1871 – S-a născut Constantin Argetoianu, om politic si diplomat roman, fost prim ministru al Guvernului Romaniei intre 28 septembrie 1939 – 23 noiembrie 1939 din partea Partidului National Liberal.

Constantin Argetoianu (n. 3/15 martie 1871, Craiova – d. 6 februarie 1955, Sighet) a fost un om politic român, care a deținut funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României (între 28 septembrie 1939 și 23 noiembrie 1939). Unic descendent al unei înstărite familii boierești din Oltenia, Argetoianu a dobândit o licență în drept și un doctorat în medicină la Paris, însă a urmat o carieră în diplomație, unde a activat până în 1913, când a intrat în politica română. S-a alăturat inițial Partidului Conservator, însă a trecut de-a lungul carierei sale politice prin multe partide, deținând portofoliul ministrial în diferite guverne. Argetoianu a fost ales cu puține întreruperi în Parlament, deținând președinția Senatului între 1938 și 1939 - foto: ro.wikipedia.org

Constantin Argetoianu – foto: ro.wikipedia.org

Constantin Argetoianu (n. 3/15 martie 1871, Craiova – d. 6 februarie 1955, Sighet) a fost un om politic român, care a deținut funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României (între 28 septembrie 1939 și 23 noiembrie 1939).

Unic descendent al unei înstărite familii boierești din Oltenia, Argetoianu a dobândit o licență în drept și un doctorat în medicină la Paris, însă a urmat o carieră în diplomație, unde a activat până în 1913, când a intrat în politica română.

S-a alăturat inițial Partidului Conservator, însă a trecut de-a lungul carierei sale politice prin multe partide, deținând portofoliul ministrial în diferite guverne.

Argetoianu a fost ales cu puține întreruperi în Parlament, deținând președinția Senatului între 1938 și 1939.

A fost și un prosper om de afaceri, director și acționar la numeroase companii. A fost inchis in timpul regimului comunist in lagarul de la Sighet, unde si-a si gasit sfarsitul pe 23 noiembrie 1952.

 

3 martie 1875 - La Opéra Comique din Paris, a avut loc premiera operei Carmen de Georges Bizet.

Poster by Prudent-Louis Leray for the 1875 première - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Poster by Prudent-Louis Leray for the 1875 première – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Carmen este o operă cu muzica compusă de Georges Bizet pe un libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, după nuvela omonimă a lui Prosper Mérimée. Premiera operei a avut loc la „Opéra Comique” din Paris, la 3 martie 1875.

Acțiunea nuvelei și operei se petrece în fosta fabrica de tutun din Sevilla (Real Fábrica de Tabacos, azi universitate), unde (în nuvela lui Prosper Merimee din 1847) subofițerul Don Jose Lizarrabengoa s-a îndrăgostit de frumoasa țigancă Carmen. Nuvela a stat apoi la baza libretului operei lui Bizet „Carmen”.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

3 martie 1878 -  (19 februarie sv) A fost încheiat Tratatul de pace de la San Stefano, Turcia, care punea punct Războiului de Independență al României.

Independența României era recunoscută.

România primea Dobrogea în schimbul sudului Basarabiei.

Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otman.

Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 mln. ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz. Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la Turci îi reveneau României drept compensație.

În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, a eroismului ostașilor și ofițerilor români, recunoscut oficial inclusiv de autoritățile militare ruse, poziția conferită României în cadrul tratatelor de pace încheiate la San Stefano a fost extrem de precară, cu mult sub așteptări.

Delegatul român venit la San Stefano, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative. Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii.

Prințul Carol al României și Cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruși că își încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea României.

Rușii au replicat că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei și nu României în 1856. Prin urmare nu va fi o surpriză că România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1/13 iunie 1878.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

3 martie 1882 – S-a născut Ion Mihalache, învățător, om politic, ministru în mai multe guverne si fondator al Partidului Taranesc.

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni - d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ion Mihalache – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc.

Între 1928 și 1930, Mihalache a fost ministru al Agriculturii și Domeniilor, în guvernele național-țărăniste Iuliu Maniu și George G. Mironescu.

Din 1930 până în 1933 ocupă funcția de ministru de interne, tot în guvernele național-țărăniste, ale lui Grigore. G. Mironescu și Alexandru Vaida-Voievod și Iuliu Maniu.

În 1941, a solicitat mobilizarea sa și a îmbrăcat din nou haina militară pentru câteva zile, luptând de partea armatei române până la Nistru pentru eliberarea Basarabiei, dar a fost eliberat din ordinul personal lui Ion Antonescu.

După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ.

La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată. Ion Mihalache a decedat în 5 februarie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

3 martie 1885 - Este fondată compania americana de telefon si telegraf (AT&T),care avea sa devina una dintre cele mai mari companii ale lumii.

 

3 martie 1904 - S-a născut Mircea Vulcănescu, economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică român, victimă a represiunii comuniste din România; (d. 28 octombrie 1952, in inchisoarea comunista de la Aiud).

Mircea Vulcănescu (3 martie 1904, București - 28 octombrie 1952, Aiud), economist, filolog, filosof, publicist, sociolog, teolog și profesor de etică român, victimă a represiunii comuniste din România - foto: ro.wikipedia.org

Mircea Vulcănescu – foto: ro.wikipedia.org

Mircea Vulcănescu a deținut funcția de Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe în guvernul Ion Antonescu, în perioada 27 ianuarie 1941 – 23 august 1944. Unul dintre cei mai tenace negociatori ai României cu cel de-al Treilea Reich, Mircea Vulcănescu a reușit, între 1941 și 1944, să obțină pentru Banca Națională a României 8 vagoane de aur (confiscate de URSS imediat după 23 august 1944) și înzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou , etc. (Vezi M. Vulcănescu, „Ultimul Cuvânt”,Humanitas, 1992, pp.15-16 și passim, în special de la p.68).

După lovitura de stat din 23 august ’44, condusă de regele Mihai, a revenit pe postul de șef al Datoriei Publice, unde a rămas pînă pe 30 august 1946, cand a fost arestat în lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, acuzați de crime de război.

La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanța a menținut pedeapsa din ’46. Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul.

A fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele Secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după cîteva ore. Conform unui martor, Vulcănescu s-ar fi așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața.

Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămani, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: „Să nu ne răzbunați!”.

 

3 martie 1904 - Kaiserul Wilhelm al II-lea al Germaniei a fost primul om politic care a inregistrat un discurs pe suport audio, folosind fonograful inventat de Thomas Edison.

 

3 martie 1907 - Rascoalelor taranesti din 1907, a avut loc, la Pascani, prima mare ciocnire dintre rasculati si armata. Țăranii arestați au fost eliberați de către muncitorii ceferiști de la depoul local.

 

3 martie 1911 - S-a născut actrita americana Jean Harlow, un sex simbol al anilor ’30 ai secolului trecut; (d.1937).

Jean Harlow (n. Harlean Harlow Carpenter; 3 martie 1911 – 7 iunie 1937) a fost o actriță americană de film și un sex simbol al anilor '30 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Jean Harlow – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Jean Harlow (n. Harlean Harlow Carpenter; 3 martie 1911 – 7 iunie 1937) a fost o actriță americană de film și un sex simbol al anilor ’30

 

3 martie 1915 - În SUA, a fost înființată NACA, organizație care ulterior a devenit NASA. Comitetul National Consultativ pentru aeronautică (NACA) a fost o agenție federală destinata să întreprindă si sa promoveze cercetari in domeniul aeronautic.

La data de 1 octombrie 1958, agenția a fost dizolvata, iar activele și personalul său au fost transferate la nou creata National Aeronautic and Space Administration (NASA).

 

3 martie 1916 - A avut loc premiera piesei „Patima roșie”, de Mihail Sorbul, la Teatrul Național din București.

 

3 martie 1918 – Rusia bolșevică și Puterile Centrale au semnat Tratatul de la Brest-Litovsk, prin care Rusia a ieșit din Primul Război Mondial.

Tratatul de la Brest-Litovsk - Semnarea armistițiului între Rusia și Germania (3 martie 1918) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la Brest-Litovsk – Semnarea armistițiului între Rusia și Germania (3 martie 1918) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la Brest-Litovsk a fost un tratat de pace semnat pe 3 martie 1918 la Brest, (cunoscut în epocă cu numele de „Brest-Litovsk”), între Rusia și Puterile Centrale, marcând ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial.

Tratatul a devenit, practic, nul până la sfârșitul anului, dar importanța lui majoră, deși neexistentă în intențiile semnatarilor, a fost aceea de declanșator al procesului de cucerire a independenței Finlandei, Poloniei, Estoniei, Letoniei și Lituaniei.

Ameninţat de războiul civil, guvernul revolutionar rus decide să facă pace cu Germania indiferent de costuri. Moscova a recunoscut independenţa Finlandei, Ţărilor Baltice, Poloniei şi Ucrainei.

Dupa două luni de discuţii a fost semnat tratatul pe care Lenin umilit de pierderea atator teritorii ale Imperiului Rus, l-a numit “Tratatul ruşinii”.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

3 martie 1918 – S-a născut Arthur Kornberg, biochimist american, laureat al premiului Nobel in medicina.

Arthur Kornberg (n. 3 martie 1918, New York, Statele Unite ale Americii – d. 26 octombrie 2007, Stanford, SUA) a fost un biochimist american care a câștigat Premiul Nobel în Fiziologie sau Medicină în anul 1959 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Arthur Kornberg – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Arthur Kornberg (n. 3 martie 1918, New York, Statele Unite ale Americii – d. 26 octombrie 2007, Stanford, SUA) a fost un biochimist american care a câștigat Premiul Nobel în Fiziologie sau Medicină în anul 1959 pentru “descoperirea mecanismelor care duc la sinteza acidului deoxiribonucleic (ADN)” împreuna cu Dr. Severo Ochoa de la Universitatea New York.

El a mai câstigat și premiul Paul-Lewis în Chimia Enzimelor decernat de American Chemical Society în 1951, dar și Medalia Națională în Științe în 1979. Principalul său domeniu de interes a fost biochimia, în special chimia enzimelor și sinteza acidului deoxiribonucleis (replicarea ADN)

 

3 martie 1920 - Consiliul Suprem al Conferinţei de pace de la Paris a recunoscut legitimitatea Unirii fostei Basarabii ţariste cu România.

 

3 martie 1921 - Se semnează la Bucureşti, în România, Convenţia de alianţă defensivă româno-polonă şi a Convenţiei militare care va intra în vigoare la 25 iulie 1921. Cele doua tari se angajau „sa-si acorde ajutor reciproc in cazul cand una din ele ar fi atacata, fara sa fie provocata, peste frontierele orientale actuale”.

Conventia militara anexata la tratatul politic prevedea la articolul 1 ca ,,Indata ce unul dintre statele contractante va fi atacat in conditiile constituind un casus foederis in conformitate cu stipularile conventiei politice stabilite intre cele doua state, statul neatacat va avea obligatia de a decreta imediat mobilizarea, in aceeasi masura ca statul atacat”.

La 16 septembrie 1922 intre Romania si Polonia s-a semnat la Sinaia un aranjament tehnic, redactat in aceiasi termeni neagresivi, precizandu-se ca alianta devenea operanta numai in ipoteza unei agresiuni neprovocate dinspre rasarit, impotriva unei parti contractante, caz in care cealalta se angaja sa intre imediat in razboi.

Se avea in vedere ca fiecare armata sa actioneze sub comandament propriu, fiind prevazuta crearea unor organisme care sa usureze contactul siluarea deciziilor in comun.

 

3 martie 1923 - A aparut la New York prima ediție a revistei de știri Time, fondată de Briton Hadden și Henry Luce, devenind prima revistă săptămânală din Statele Unite.

Time, al cărui nume se scrie de fapt cu majuscule TIME, este o revistă săptămânală americană, similară în subiectele abordate și stil cu Newsweek și U.S. News & World Report. Time este publicată simultan în Canada, având o secțiune de reclamă total diferită de cea din Statele Unite ale Americii. Revista a fost publicată prima oară la data de 3 martie 1923 și este deținută de gigantul media Time Warner, prin subsidiara Time Inc. Tirajul revistei în anul 2007 a fost de 3.374.505 de exemplare tipărite săptămânal, față de 4.038.508 exemplare în anul 2005 - in imagine, Nikola Tesla pe coperta revistei Time din 20 iulie 1931 - foto: ro.wikipedia.org

Nikola Tesla pe coperta revistei Time din 20 iulie 1931 – foto: ro.wikipedia.org

Time, al cărui nume se scrie de fapt cu majuscule TIME, este o revistă săptămânală americană, similară în subiectele abordate și stil cu Newsweek și U.S. News & World Report. Time este publicată simultan în Canada, având o secțiune de reclamă total diferită de cea din Statele Unite ale Americii.

Revista a fost publicată prima oară la data de 3 martie 1923 și este deținută de gigantul media Time Warner, prin subsidiara Time Inc. Tirajul revistei în anul 2007 a fost de 3.374.505 de exemplare tipărite săptămânal, față de 4.038.508 exemplare în anul 2005

 

3 martie 1930 –  S-a născut Ion Iliescu, om politic si fost presedinte al Romaniei intre 1990-1996 si 2000-2004, fondator al FSN si PDSR, iar intre 1996-2000 si din 2004 pana in prezent, senator al Romaniei.

Ion Iliescu (n. 3 martie 1930, Oltenița) este un politician român, care a condus statul român în trei rânduri, ca președinte al CFSN între 22 decembrie 1989-1992, apoi ca președinte ales al României între anii 1992-1996 și 2000-2004. Între 1996-2000 și 2004-2008 a fost senator din partea PSD. Din (2006) este președinte de onoare al PSD - foto: ro.wikipedia.org

Ion Iliescu – foto: ro.wikipedia.org

Nascut in Oltenita, judetul Calarasi, politicianul roman a devenit de tanar activist comunist. A urmat studii de inginerie si s-a specializat la universitatile ruse. S-a casatorit in 1951 cu Nina (Elena Serbanescu), insa cei doi nu au avut copii. Intre 1967-1971, a fost ministru pentru problemele tineretului.

Tot in 1971, timp de sase luni, a ocupat functia de secretar al Comitetului Central al PCR, dupa care a fost exclus din conducerea partridului pe motiv de „deviere intelectualista”. Cu toate acestea, Ion Iliescu a fost, pe rand, presedinte al consiliilor populare din Timis si Iasi.

A lucrat apoi la Consiliul National al Apelor (1979-1984), dupa care a fost numit director al Editurii Tehnice (pana in 1989). In perioada februarie-mai 1990 a fost presedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala, iar in 20 mai a fost ales presedinte al tarii, functie pe care a mai dobandit-o in alte doua randuri (1992, 2000).

 

3 martie 1931 – Statele Unite adoptă ca imn national The Star Spangled Banner. The Star-Spangled Banner, imnul național al Statelor Unite ale Americii are versurile scrise în 1814 de Francis Scott Key, un poet amator sub forma unei poezii numite “Defense of Fort McHenry” acestea fiind puse pe melodia unui cântec foarte popular britanic numit “The Anacreontic Song”.

A fost adoptat oficial de Marina Americană în 1889, de Președintele SUA în (1916), și printr-un act oficial de către Congresul american, la 3 martie 1931.

Versiunea românească aparține poetului american de origine română Cristian Petru Bălan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, care a tradus toate imnurile de stat din lume în limba română.

 

3 martie 1932 - Eugen d’Albert, compozitor german (b. 1864)

Eugène Francis Charles d'Albert, scurt Eugen d'Albert (n. 10 aprilie 1864 Glasgow - d. 3 martie 1932, Riga) un compozitor și pianist din Germania - foto: ro.wikipedia.org

Eugène Francis Charles d’Albert, scurt Eugen d’Albert (n. 10 aprilie 1864 Glasgow – d. 3 martie 1932, Riga) un compozitor și pianist din Germania – foto: ro.wikipedia.org

 

3 februarie 1939 - La Bombay, Mohandas Gandhi a început o grevă a foamei, ca protest împotriva guvernării autocratice din India britanică.

 

3 martie 1949 -  În urma Plenarei din 3-5 martie, CC al PCR a hotarat trecerea la cooperativizarea agriculturii, proces care s-a incheiat in 1962. Politica agrara de tip sovietic, introdusa cu forta in Romania, a incalcat flagrant dreptul de proprietate si a lichidat clasa taraneasca. ‘Transformarea socialista a agriculturii” dupa modelul lui Lenin s-a produs treptat, in prima etapa (1949-1953) procesul intampinand un val de rezistenta, indeosebi in zona Transilvaniei si Maramuresului.

In primii ani, comunistii au purtat munca de lamurire cu taranii, aratand ca va fi in beneficiul lor sa intre in CAP-uri (Colectiv Agricol de Productie), pentru ca apoi sa recurga la represalii impotriva familiilor care se opuneau formarii gospodariilor colective. Ultimele CAP-uri au fost formate in 1962, comunistii raportand ca procesul s-a incheiat cu patru ani inainte de termen.

 

3 martie 1955 - Vedeta rock’n’roll Elvis Presley si-a facut debutul intr-un show televizat.

 

3 martie 1969 - Programul Apollo – La bordul unei rachete Saturn V, NASA a lansat Apollo 9 . Scopul misiunii era de a testa modulul de aselenizare ce a fost folosit ulterior de astronauţii Neil Armstrong şi Buzz Aldrin în cadrul misiunii Apollo 11, prima misiune cu echipaj uman pe Lună.

Left to right: McDivitt, Scott, Schweickart Apollo program - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Left to right: McDivitt, Scott, Schweickart – Apollo program – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Apollo 9 a fost primul zbor uman al modulului de comandă și serviciu (CSM) împreună cu modulul lunar (LM) din cadrul programului Apollo.

Echipajul său de trei oameni, format din comandantul misiunii Jim McDivitt, pilotul modulului de comandă David Scott, și pilotul modulului lunar Rusty Schweickart a testat mai multe aspecte critice pentru aselenizare, inclusiv motoarele modulului lunar, sistemele portabile de întreținere a vieții, sistemele de navigare, și manevrele de conectare.

Misiunea a fost a doua misiune umană lansată cu o rachetă Saturn V, și a fost a treia misiune umană a programului Apollo.

După lansarea de la 3 martie 1969, echipajul a petrecut zece zile pe o orbită joasă în jurul Pământului.

Cei trei au efectuat primul zbor uman al modulului lunar, prima conectare și extragere a unui modul lunar, o ieșire în spațiu în doi, și prima conectare a două nave spațiale cu echipaj uman.

Misiunea a demonstrat că modulul lunar este pregătit pentru zborul spațial uman. Alte teste, efectuate în cadrul misiunii Apollo 10, aveau să pregătească modulul lunar pentru scopul său suprem, aselenizarea.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

3 martie 1974 - La scurt timp după ce a decolat de pe Aeroportul Paris-Orly, zborul Turkish Airlines 981, un avion McDonnell Douglas DC-10, s-a prăbuşit într-o pădure din nord-estul Parisului. Au murit 346 de pasageri.

La acea vreme, zborul 981 a fost accidentul aviatic cu cele mai multe decese din istoria aviației.

 

3 martie 1977 - S-a născut popularul cantaret irlandez Ronan Keating.

 

3 martie 1991 - În urma unor referendumuri concomitente, 74% din populația Letoniei a votat pentru independența față de Uniunea Sovietică si 83% în Estonia.

 

3 martie 1995 - A avut loc Accidentul de la Balotești, catastrofă aeriană soldată cu 59 de morți, dupa prăbușirea unui avion Airbus A310 (cursa TAROM 371), care decolase, în jurul orei 9.00, de pe aeroportul București Otopeni cu destinația Bruxelles/Brüssel. Toţi pasagerii şi toţi membrii echipajului şi-au pierdut viaţa.

La bordul aeronavei se aflau erau 49 de pasageri şi 10 membri ai echipajului: trei americani, un francez, un olandez, doi spanioli, un thailandez, nouă români şi 32 de belgieni. A fost cel mai mare accident aviatic din România. Un Airbus al Tarom s-a prăbuşit la două minute după decolarea de pe aeroportul Otopeni.

Ani de zile nimeni nu a ştiut să spună care sunt cauzele si nici acum nu se ştie tot. Presa vremii vorbea chiar despre un atentat terorist. Anchetatorii infirmă, însă, o astfel de supoziţie.

 

3 martie 1998 -  Presedintele Emil Constantinescu a promulgat Legea privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice in perioada comunista, precum si celor deportate in strainatate ori aflate in prizonierat.

 

3 martie 1999 - Partidul National Liberal a devenit membru cu drepturi depline in Internationala Liberala.

 

3 martie 2002 - Armata americană a utilizat pentru prima dată o nouă armă de mare putere – bomba “termobarică” (ce poate absorbi oxigenul din subterane) – în Afganistan.

 

3 martie 2002 -  Elvetienii au votat pentru aderarea tarii lor la ONU.

 

3 martie 2005 -  Milionarul american Steve Fossett a fost prima persoana din lume care a efectuat un zbor in jurul Pamantului de unul singur si fara escala pentru realimentarea apartului, calatoria sa avand durata de 67 de ore si 2 minute.

 

3 martie 2013 - A murit actorul român Dumitru Rucăreanu.

Dumitru Rucăreanu (n. 26 octombrie 1932, Ghimbav, județul Brașov - d. 3 martie 2013) a fost un actor român de film, radio, scenă, televiziune și voce - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Dumitru Rucăreanu – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

S-a născut la 26 octombrie 1932, in oraşul Ghimbav din judeţul Braşov. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti in 1956, la clasa profesorului Nicolae Bălţăţeanu si a fost repartizat la Teatrul Naţional din Craiova. Transferat la Teatrul de comedie din capitala a dat viata la zeci de personaje.

A debutat in cinematografie in 1963, cu pelicula Linişte, in regia lui Alexandru Boiangiu, urmata de Dragoste la zero grade (1964), Camera albă (1965), Asediul (1971), Aventuri la Marea Neagră (1972), Porţile albastre ale oraşului (1973), Agentul straniu (1974), Cercul magic (1975), Mastodontul (1975), Calotescu (1975), Gloria nu cântă (1976), Acţiunea Autobuzul (1977), Am o idee (1981), Miezul fierbinte al pâinii (1983), Scretul lui Bachus (1983), Sosesc păsările călătoare (1984), Cucoana Chiriţa (1986), Secretul lui Nemesis (1990), Harababura (1990).

A cantat muzica usoara, romanţe, cântece de petrecere, a inregistrat un CD intitulat Sunt vagabondul vieţii mele, cu melodii scrise de Temistocle Popa. La ediţia din 2010 a Galei Comediei Româneşti, i s-a decernat premiul de Excelenţă pentru întreaga carieră.

 

3 martie 2017 - A murit Raymond Kopa, fotbalist francez (n. 1931)

Raymond Kopa (n. 13 octombrie 1931, Noeux-les-Mines – d. 3 martie 2017, Angers) a fost un jucător de fotbal francez. A câștigat Balonul de Aur în anul 1958 și a fost trecut de Pelé pe lista FIFA 100 cei mai buni 125 de jucători în viață în martie 2004 - Raymond Kopa ]într-un meci cu echipa Franței, în anul 1960 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Raymond Kopa ]într-un meci cu echipa Franței, în anul 1960 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Raymond Kopa (n. 13 octombrie 1931, Noeux-les-Mines – d. 3 martie 2017, Angers) a fost un jucător de fotbal francez.

A câștigat Balonul de Aur în anul 1958 și a fost trecut de Pelé pe lista FIFA 100 cei mai buni 125 de jucători în viață în martie 2004.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

3 martie 2017 - A murit René Préval, om de stat haitian (n. 1943)

René Garcia Préval (n. 17 ianuarie 1943, Port-au-Prince - d. 3 martie 2017) a fost un om de stat haitian. Prim-ministru în 1991, sub președinția lui Jean-Bertrand Aristide, a fost președinte al statului Haiti în perioada 7 februarie 1996 - 7 februarie 2001. A fost reales președinte al statului Haiti la 14 mai 2006 - René Préval, Președintele Haiti (1996-2001, 2006-), în Brasília (11 martie 2006) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

René Garcia Préval, în Brasília (11 martie 2006) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

René Garcia Préval (n. 17 ianuarie 1943, Port-au-Prince[6] – d. 3 martie 2017) a fost un om de stat haitian. Prim-ministru în 1991, sub președinția lui Jean-Bertrand Aristide, a fost președinte al statului Haiti în perioada 7 februarie 1996 – 7 februarie 2001. A fost reales președinte al statului Haiti la 14 mai 2006.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

3 martie 2018 - A murit Robert Scheerer regizor, actor și producător american de film și de televiziune (n. 1928)

Robert Scheerer (n. 28 decembrie 1928, Santa Barbara, California, SUA – d. 3 martie 2018, Los Angeles, California, SUA) a fost un regizor, actor și producător american de film și de televiziune - foto preluat de pe deadline.com

Robert Scheerer – foto preluat de pe deadline.com

Robert Scheerer (n. 28 decembrie 1928, Santa Barbara, California, SUA – d. 3 martie 2018, Los Angeles, California, SUA) a fost un regizor, actor și producător american de film și de televiziune.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

3 martie 2023 - A murit Tom Sizemore, actor american (n. 1961)

Thomas Edward Sizemore Jr. (n. 29 noiembrie 1961, Detroit, Michigan, SUA – d. 3 martie 2023, Burbank, California, SUA) a fost un actor și producător de film american - Tom Sizemore în 2011 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tom Sizemore în 2011 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Thomas Edward Sizemore Jr. (n. 29 noiembrie 1961, Detroit, Michigan, SUA – d. 3 martie 2023, Burbank, California, SUA) a fost un actor și producător de film american.[6] Este cel mai cunoscut pentru rolurile sale secundare din filme ca Născut pe 4 iulie (1989), Harley Davidson and the Marlboro Man (1991), Passenger 57 (1992), True Romance (1993), Natural Born Killers (1994), Strange Days (1995), Heat (1995), Saving Private Ryan (1998), Red Planet (2000), Black Hawk Down (2001) sau Pearl Harbor (2001) sau pentru interpretarea vocii lui Sonny Forelli în jocul video Grand Theft Auto: Vice City.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

Ion Mihalache (1882 – 1963)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; www.iiccr.ro (Cristina Roman); www.memorialsighet.ro

 

Ion Mihalache

Ion Mihalache s-a născut la 3 martie 1882 în satul Goldeştii-Badii, comuna Topoloveni, judeţul Argeş, într-o familie săracă, cu mulţi copii.

Fiu de țăran sărac, dotat cu o capacitate intelectuală de excepție, a absolvit Şcoala Normală din Câmpulung şi după ce o scurtă perioadă a fost numit învăţător la Ludeşti în Dâmboviţa, a revenit ca dascăl în locurile natale de la Topoloveni.

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni - d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ion Mihalache – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Eforturile sale de a transforma şcoala de la sat într-un centru de iluminare culturală, extraordinarul său talent oratoric au făcut ca să fie ales preşedinte al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor. Drumul său către cariera politică a început de la un cerc restrâns de simpatizanţi şi susţinători din rândul intelectualităţii săteşti care i-au ascultat discursurile şi l-au urmat în realizarea teoriilor economice şi sociale pe care le promova. Mihalache a fost promotorul doctrinei ţărăniste.

Unul dintre principiile de bază ale ţărănismului a fost dezvoltarea în agricultură a unui sistem cooperatist bazat pe dreptul asupra proprietăţii cu posibilitatea de a o transmite sau a o vinde. Asocierea ţăranilor în cooperative le permitea achiziţionarea de maşini agricole, de îngrăşăminte şi construirea unor silozuri, magazii pentru desfacerea produselor lor în condiţii avantajoase.

Politica economică a lui Mihalache avea în vedere de asemenea şi crearea unei mici industrii bazată pe ateliere de meserii care să valorifice produsele gospodăriilor ţărăneşti. În afara preocupărilor din sfera economică care vizau îmbunătăţirea traiului ţărănimii sărace, lipsită de pământ, Ion Mihalache a fost interesat de crearea în lumea sătească a unei adevărate mişcări socio-culturale menită să îi facă pe ţărani să conştientizeze drepturile şi libertăţile pe care le au şi să lupte pentru respectarea acestora.

În acest sens a încurajat construirea de şcoli, biserici, biblioteci; a promovat în mediile intelectuale de la sate ideile de libertate şi dreptate socială; a susţinut satisfacerea a două revendicări sociale şi politice importante pentru ţărani: împroprietărirea şi votul universal.

În Primul Război Mondial, Ion Mihalache s-a distins în luptele pentru apărarea patriei în regimentele muscelene, la trecătorile de pe Valea Dâmboviței, pe fronturile de la Oituz și Mărășești, fiind decorat de regele Ferdinand cu ordinul militar de război „Mihai Viteazul”.  A organizat și militat pentru izbânda referendumului prin care populația din Basarabia a hotărât în 1918 revenirea la patria mamă.

Începând din anul 1918, fruntaşul ţărănist s-a implicat tot mai mult în viaţa politică. După Primul Război Mondial, la 5 decembrie 1918, a întemeiat Partidul Țărănesc, având ca obiectiv să ducă la îndeplinire ceea ce regele Ferdinand I al României promisese pe front soldaților, în discursul pe care i-l scrisese regina Maria, împreună cu Barbu A. Știrbey. În acest discurs, regele făgăduia pământ țăranilor, împroprietărirea veteranilor din Primul Război Mondial, și i-a însuflețit să lupte eroic la Mărăști, Mărășești și Oituz.

În urma alegerilor din noiembrie 1919 s-a constituit un guvern de coaliţie în cadrul căruia Mihalache a deţinut portofoliul de ministru al Agriculturii şi Domeniilor. După succesul electoral din 1919, partidul lui Mihalache formează un bloc guvernamental alături de Partidul Național Român din Transilvania, formând guvernul Guvernul Alexandru Vaida-Voievod.

Ion Mihalache deținea funcția de ministrul agriculturii și domeniilor (16 decembrie 1919 – 12 martie 1920). O realizare deosebită care a dat conținut și profunzime învățământului agricol a fost cea datorită legii din 1920 (cunoscută sub numele de „Legea lui Ion Mihalache”) prin care, pentru instruirea elevilor, s-au atribuit școlilor agricole terenuri în suprafață de circa 100 ha, iar celor horticole de 25 de ha.

La 10 octombrie 1926 împreună cu Iuliu Maniu au realizat unificarea dintre Partidul Ţărănesc şi Partidul Naţional. Iuliu Maniu devine președintele partidului, iar Ion Mihalache vicepreședinte. Astfel, a luat naştere Partidul Naţional-Ţărănesc (P.N.Ţ.). În concepția lui Mihalache, progresul țării nu consta în industrializare ci în agricultură.

El milita pentru cooperative formate în mod voluntar de către țăranii împroprietăriți la întoarcerea de pe front. Pentru a-și pune în aplicare ideile, a organizat obștea sătească de la Topoloveni-Argeș să producă rentabil pe suprafețe optime, asociindu-i pe țărani într-o cooperație cu rezultate notabile în plan economic și social. La Topoloveni, țăranii au beneficiat de școli superioare, de asistență medicală, de cămin cultural, de băi comunale și, în general, de un standard civilizat de existență.

Iuliu Maniu și Ion Mihalache - foto dreptatea.ro (preluat de pe evz.ro)

Iuliu Maniu și Ion Mihalache – foto dreptatea.ro (preluat de pe evz.ro)

La alegerile din 1928 naţional-ţărăniştii au obţinut 78% din voturi şi în perioada 1928-1933 s-au aflat la guvernare. Între 1928 și 1930, Ion Mihalache a fost ministru al Agriculturii și Domeniilor, în guvernele național-țărăniste Iuliu Maniu și George G. Mironescu. Din 1930 până în 1933 ocupă funcția de ministru de interne, tot în guvernele național-țărăniste, ale lui Grigore. G. Mironescu și Alexandru Vaida-Voievod și Iuliu Maniu.

La mijlocul anilor ’30 Partidul Naţional Ţărănesc era măcinat de o serie de frământări interne determinate de fracţiunea formată în jurul lui Vaida-Voevod care avea să se desprindă din partid. Pe fondul acestor neînţelegeri, Maniu s-a retras de la şefia partidului şi, în perioada 1933-1937, preşedinte al P.N.Ţ. a fost Ion Mihalache. Maniu şi Mihalache au protestat faţă de abuzurile şi încălcările drepturilor şi libertăţilor de către regimurile dictatoriale ale lui Carol al II-lea, ale legionarilor şi al lui Antonescu.

Intrarea României în război nu l-a lăsat indiferent. La doar o zi de la declanşarea la 23 iunie 1941 a războiului antisovietic, Mihalache a telegrafiat la Marele Stat Major şi a solicitat să fie mobilizat pe frontul de Răsărit, luptând de partea armatei române până la Nistru, pentru eliberarea Basarabiei. Dupa acest moment, Ion Mihalache fost eliberat din armata, din ordinul personal lui Ion Antonescu.

Împreună cu Maniu a colaborat cu restul forţelor politice şi cu regele Mihai la pregătirea înlăturării Mareşalului Ion Antonescu la 23 August 1944. Cei doi lideri ţărănişti s-au implicat în perioada premergătoare actului de la 23 August în toate negocierile care s-au purtat pentru scoaterea României din războiul purtat alături de Germania.

Cunoscut fiind faptul că unele dintre teoriile doctrinei ţărăniste a lui Mihalache (lupta împotriva oligarhiei politice, lupta împotriva nedreptăţilor sociale, ş.a.) se asemănau cu cele ale stângii, comuniştii i-ar fi propus în martie 1945 fruntaşului ţărănist colaborarea la guvernare, dar acesta ar fi refuzat. Refuzul de a colabora cu regimul ar fi determinat căderea lui Mihalache în dizgraţia autorităţilor comuniste.

Vâşinski a dat instrucţiuni prim-ministrului Petru Groza să nu îi permită intrarea în ianuarie 1946, din partea P.N.Ţ. în guvernul lărgit cu reprezentanţi ai opoziţiei şi să nu i se dea voie să îşi depună candidatura pentru un loc de deputat la alegerile din noiembrie 1946. Alegerile din 1946 au fost un succes pentru naţional-ţărănişti dar comuniştii au falsificat rezultatul votului şi şi-au atribuit o falsă victorie.

După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, pe 14 iulie 1947 Ion Mihalache împreună cu alţi lideri ţărănişti (Nicolae Penescu – secretar general al Partidului Naţional Ţărănesc, Nicolae Carandino – director al ziarului Dreptatea, Ilie Lazăr – membru în delegaţia permanentă a P.N.Ţ.) au fost atraşi în aşa-numita „capcană de la Tămădău” ce le-a fost pregătită de către Siguranţă împreună cu Serviciul Special de Informaţii, cu ajutor sovietic.

Grupul de conducători ţărănişti a fost arestaţi în dimineaţa de zilei de 14 iulie când se pregăteau să se îmbarce în cele două avioane pregătite pe aeroportul de la Tămădău. După încheierea operaţiunii de prindere a „fugarilor” au urmat rând pe rând arestarea în mare parte a conducerii Partidului Naţional Ţărănesc, desfiinţarea partidului, ancheta şi organizarea procesului liderilor ţărănişti.

La şedinţa de guvern din 29 iulie a fost adoptat Jurnalul nr. 1027 privind desfiinţarea P.N.Ţ. Hotărârea de lichidare a P.N.Ţ. a fost votată în Camera Deputaţilor cu 294 voturi pentru şi 1 vot contra.

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947) - foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Înscenarea de la Tămădău sau Afacerea Tămădău (14 iulie 1947) – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Între 25 octombrie şi 11 noiembrie 1947 s-a judecat procesul organizat fruntaşilor naţional-ţărănişti. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată.

Domnule P. Președinte și Onorat Tribunal,

Îndată ce am sosit la Curtea Marțială de la Siguranța Generală a statului, în seara zilei de 24 Octombrie – v-am declarat că – date fiind condițiunile în care s-a deschis Procesul de față, nu pot consimți a-mi organiza apărarea pe calea ce mi s-a indicat: depunerea listei de martori și de avocați.

Prin prezenta Declarație,

țin să formulez în scris motivele:

Procesul s-a înjghebat de către organele de siguranță ale statului – unde am fost deținut 103 zile: după ce, majoritatea fruntașilor din țară ai Partidului stau încă, cu miile, închiși în lagăre, începând din luna Martie – or ascunși departe de domiciliile lor, urmăriți pentru a fi arestați.

La Siguranța Statului, „Instrucția” s-a făcut – la cea mai mare parte de deținuți – sub presiunea alternativei: „acuzat” – sau „martor”: și nu pe bază de „instrucție la Cabinet” – și nu sub jurământ – cum s-a sperat până în ultimul moment.

Majoritatea martorilor propuși de acuzare se compune astfel de foști deținuți, unii încă deținuți, care vor fi aduși la proces, cu astfel de stare sufletească.

Martori ce i-aș propune eu ar fi puși în imposibilitate – fizică sau morală de a fi prezenți, admițând că timpul de câteva zile ar permite.

În aceleași condițiuni se găsesc avocații membri ai Partidului Național Țărănesc, care, cei ce nu se află încă închiși, au fost puși în fapt, după informațiuni certe, în mod neobicinuit până azi – în imposibilitate de a fi prezenți.

Dacă depindea de mine, n-aș fi primit, de asemenea, precum v-am comunicat, nici propunerea de „apărare din oficiu”.

Nu pot consimți să particip, de asemenea, ca pe cale normală, la desfășurarea unui proces, față de o instanță judecătorească, în care, în mod nefiresc, după mine, se critică întreg trecutul meu politic, trecut de linie dreaptă și luminoasă închinat binelui obștesc și Patriei, atât în timp de pace când am fost onorat de cetățenii din mai multe puncte ale Țării cu trimiterea ca deputat al lor în Parlament, în toate alegerile ce s-au desfășurat de la 1919 și până în toamna 1946, când mi s-au răpit drepturile de a vota și a fi ales – prin judecători anume trimiși:

Cât și în Războiul din 1916-1918, de unde m-am întors cu cele mai înalte decorații militare române și aliate.

Trecutul meu public, îmi dă dreptul să resping de la început, cu sentimentul firesc, abominabilele acuzări ce mi se aduc prin Rechizitoriu sau prin articolele penale invocate.

Nu pot de asemenea a lua act de critica ce se face prin Rechizitoriu – nu numai conducătorilor – ci și însuși Partidului Național Țărănesc de la începuturile sale.

Astfel de Procese se desbat în fața Națiunii, for suprem de judecată politică publică, prin: presă liberă, adunări libere, alegeri libere, desbateri parlamentare libere – în orice țară democratică.

Națiunea română, de mult și-a dat verdictul.

Îmi rezerv dreptul, ca în interesul cunoașterii faptelor reale – așa cum ele sunt reflectate în sufletul meu curat:

Atât de către Onorata Curte, înainte de pronunțarea sentinței:

cât și de către viitori istoriografi ai momentelor politice de azi,

să prezint un memoriu, sau să expun verbal: în ce constau faptele imputate, în mod concret.

26.10.947 ss/I. Mihalache

(Volum 2. p. 350)

din Teroarea. Documente ale procesului Iuliu Maniu – Ion Mihalache, editura Vremea, 1999

Boxa (in primul rand) Penescu col Stoika, Ion Mihalache - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Boxa (in primul rand) Penescu col Stoika, Ion Mihalache – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

A urmat un lung drum al închisorilor comuniste. Către sfârşitul anului 1947 a fost trimis la penitenciarul Galaţi unde a stat până la 14 august 1951 când a fost transferat la închisoarea Sighet. În toamna anului 1953 a fost dus de la Sighet la Ministerul de Interne unde timp de un an jumătate s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a semna o declaraţie de negare a propriilor crezuri politice şi de acceptare a colaborării cu regimul.

A refuzat pactizarea cu autorităţile comuniste şi, în 1955, a fost trimis la penitenciarul Râmnicu Sărat în regim de exterminare fiind încarcerat cu numărul matricol 51 la celula nr. 35. La Râmnicu Sărat a fost supus unui regim de detenţie inuman, extrem de dur cu „bătăi sistematice”, măsuri de izolare, lipsă de alimente, lipsa unei asistenţe medicale şi a medicamentelor, condiţii de igienă precare, lipsa căldurii în celule în perioada iernii. A protestat permanent faţă de regulamentele abuzive din închisoare şi de fiecare dată a fost pedepsit.

Într-o comunicare prezentată în martie 1993 la simpozionul Ion Mihalache în faţa istoriei, Ion Diaconescu relata cum în 1957, când a ajuns la închisoarea Râmnicu Sărat împreună cu un lot de ţărănişti, l-a auzit pe Ion Mihalache care din celula în care era închis striga: „Aici Ion Mihalache. Sunt terorizat că nu vreau să dau declaraţiile mincinoase ce mi se cer. Sunt bolnav şi mi se refuză medicamentele”.

Diaconescu declara că la Râmnicu Sărat, şase ani aproape zilnic l-a auzit pe Mihalache cum gemea când era lovit de gardieni şi era aruncat jos pe ciment pentru că nu se mai putea scula din pat. Regulamentul închisorii prevedea că între orele 5 dimineaţa şi 10 seara deţinuţii nu aveau voie să se atingă de pat.

Pe 4 ianuarie 1960, ofițerul de serviciu Năstase Grigore raportează comandatului închisorii: „Fiind chemat de către supraveghetorul” Mihu Gheorghe pe la orele 6.55, mi-a raportat că deținutul din celula 35, matricole 51, a ciocănit în scaun (…) am insistat să-mi spună dacă a ciocănit în scaun sau nu, el mi-a spus că nu, dar noi vrem să ne batem joc de el că nu mai este altul în toată Europa condamnat ca el fără proces de recurs și că să terminăm odată cu el. Pentru că a încercat să ia legătura cu deținutul de la celula 34 propun 4 zile izolare”.

În cursul anului 1960, mai multe referate medicale certifică agravarea stării sănătății lui Ion Mihalache, recomandându-i-se „regim la pat” câte 30 de zile. Ultimul referat, scris probabil în 1960, recomandă fixarea pe corpul deținutului a unei centuri pentru a împiedica strangularea vechii hernii inghinale care ar putea duce la „deces rapid”.

Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni, România – d. 5 februarie 1963, Râmnicu Sărat, România) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte și apoi președinte (21 nov. 1933 - 23 nov. 1937) al Partidului Național-Țărănesc - foto preluat de pe www.iiccr.ro

Ion Mihalache – foto preluat de pe www.iiccr.ro

La aproximativ o lună de la aceste recomandări, Ion Mihalache este din nou pedepsit cu 5 zile izolare pentru următoarele: „În timp ce supravegheam am fost chemat de deținut prin ciocănituri în ușă și mi-a (sic) spus Domnule Șef dă-mi (sic) o îndrumare, aici este Mihalache, repetând acest cuvânt de două ori și eu l-am trimis la culcare”. Ofițerul de serviciu pune în raportul său următoarea concluzie: „ (…) acest deținut a mai avut asemenea cazuri când și-a spus numele fără să fie întrebat, cer să fie pedepsit cu 5 zile de izolare”. Este de presupus că Ion Mihalache, spunându-și numele cu glas tare, dorea ca deținuții din celulele vecine să afle că se găsește în închisoarea de la Râmnicu Sărat.

Din procesul verbal de constatare a decesului, aflăm că la 1 iunie 1962 Ion Mihalache „prezintă hemipareză (membrul inferior stâng și membrul superior stâng), fenomene care se remit. De remarcat însă că celelalte semne – dizartria – s-a menținut într-un grad atenuat”. Nici aceste indicii grave nu fac ca Ion Mihalache să fie internat într-un spital. Mai mult, în luna august 1962 se propune din nou pedepsirea cu 5 zile izolare pentru că: „a început să țipe în celulă de se auzea în toată secția (…) să i se repare geamul, însă geamul este în stare bună și era închis”.

În august 1962 deşi era grav bolnav, având o hemipareză stângă, Ion Mihalache a fost pedepsit cu 5 zile de izolare pentru că „ţipa” în celulă. Starea de sănătate i s-a agravat în timpul încarcerării la Râmnicu Sărat. La începutul anilor ’60 era diagnosticat cu „spasm cerebral” şi „agravarea herniei inghinale”. Răpus de boală şi de chinurile unei detenţii de nesuportat, Ion Mihalache a decedat la 5 februarie 1963 la penitenciarul Râmnicu Sărat.

Adresa nr. 136 din 5 februarie 1963, emisă de conducerea penitenciarului Râmnicu Sărat transmitea M.I. următoarele: „Vă facem cunoscut că în ziua de 5 februarie 1963 a decedat în penitenciarul Râmnicu Sărat numitul Ion Mihalache, fiul lui Iancu și al Ana, născut la 18 februarie 1882 în comuna Topoloveni, reg. Pitești, profesia învățător”.

Într-una din mărturisirile sale despre perioada de detenţie de la Râmnicu Sărat, Corneliu Coposu se referea la condiţiile în care a murit Mihalache: „Ion Mihalache a murit în anul 1963 în închisoarea de la Râmnicu Sărat, unde nu se acorda niciun fel de asistenţă medicală. Sigur, la starea lui a contribuit şi regimul de detenţie şi de alimentaţie. Încetul cu încetul, datorită inaniţiei şi brutalităţii inumane la care a fost supus, a murit. Ca şi ceilalţi deţinuţi decedaţi, a fost aruncat în pielea goală, într-un cimitir mlăştinos, aşa încât osemintele sale nu vor fi niciodată recuperate”.

Despre omul şi politicianul care a fost Ion Mihalache, Ion Diaconescu spunea: „Modest dar curajos, dominat de bun simţ, cinstit cu sine însuşi şi cu semenii săi, harnic ca o albină, totdeauna şi-a consumat întreaga energie pentru binele celor năpăstuiţi. Având permanent faruri călăuzitoare credinţa creştină şi iubirea de patrie, era firesc să nu rătăcească drumul”.

 

cititi mai mult despre Ion Mihalache si pe: taranista.wordpress.comwww.iiccr.ro; en.wikipedia.org

Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918)

Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) - Semnarea armistițiului dintre Rusia și Germania 

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Tratatul de la Brest-Litovsk

Tratatul de la Brest-Litovsk a fost un tratat de pace semnat pe 3 martie 1918 la Brest, (cunoscut în epocă cu numele de “Brest-Litovsk“), între Rusia și Puterile Centrale, marcând ieșirea Rusiei din Primul Război Mondial.

Tratatul a devenit, practic, nul până la sfârșitul anului, dar importanța lui majoră, deși neexistentă în intențiile semnatarilor, a fost aceea de declanșator al procesului de cucerire a independenței Finlandei, Poloniei, Estoniei, Letoniei și Lituaniei.

Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) dintre Rusia Bolşevică şi Puterile Centrale - Primele pagini ale tratatului de la Brest-Litovsk, (de la stânga la dreapta), textele în germană, maghiară, bulgară, turcă şi rusă - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) dintre Rusia Bolşevică şi Puterile Centrale – Primele pagini ale tratatului de la Brest-Litovsk, (de la stânga la dreapta), textele în germană, maghiară, bulgară, turcă şi rusă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Armistițiul și negocierile pentru pace

Negocierile pentru pace au început pe 22 decembrie 1917, la o săptămână după declararea armistițiului dintre Rusia și Puterile Centrale, la Brest-Litovsk (în polonă: Brzesc Litewski, în belarusă: Брэст Літоўскі), în orașul care astăzi se numește Brest din Belarus, lângă frontiera polonă. Delegația germană a fost condusă de Max Hoffmann, comandantul Frontului de Răsărit german, (Oberkommando-Ostfront).

Delegația rusă a fost condusă de Lev Troțki. La scurtă vreme după începerea lor, negocierile au intrat în impas din cauza pretențiilor bolșevicilor de a obține “pace fără anexări și despăgubiri” — mai pe înțelesul tuturor, o înțelegere prin care succesorul Imperiului Rus nu plătea niciun ban și nu ceda nicio palmă de pământ, rămânând, practic, un imperiu.

Agasat de neîncetatele cereri germane pentru cesiuni teritoriale, Lev Troțki, Comisarul Poporului pentru Afacerile Externe (ministru de externe) și șef al delegației rusești, a anunțat, la 10 februarie 1918, retragerea Rusiei de la masa tratativelor și declararea unilaterală a încetării ostilităților, o poziție caracterizată drept “lipsa războiului — lipsa păcii”.

Condamnat de alți bolșevici pentru depășirea mandatului încredințat și pentru expunerea Rusiei bolșevice la pericolul invaziei, Troțki și-a apărat, cu hotărâre, acțiunea, arătând că bolșevicii au acceptat tratativele de pace în speranța ridicării la lupta revoluționară a muncitorimii din Europa Centrală în sprijinul tânărului stat proletar rus.

Lev Davidovici Troțki (n. 26 octombrie/7 noiembrie 1879, Bereslavka, Ucraina – d. 21 august 1940, Coyoacán, Mexic), născut Léiba sau Leib Bronștéin, a fost un revoluționar bolșevic și intelectual marxist rus născut într-o familie de evrei așkenazi din Ucraina. El a fost un politician influent la începuturile existenței Uniunii Sovietice, mai întâi Comisar al poporului pentru politica externă iar mai apoi ca fondator și prim comandant al Armatei Roșii și Comisar al poporului pentru apărare. A fost de asemenea membru fondator al Politburo-ului. În urma luptei pentru putere cu Iosif Vissarionovici Stalin din anii 1920, Troțki a fost exclus din Partidul Comunist și deportat din Uniunea Sovietică. A fost în cele din urmă asasinat în Mexic de un agent sovietic. Ideile lui Troțki formează bazele teoriei comuniste cunoscute sub numele de troțkism - (Photograph of Trotsky in 1929) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Lev Davidovici Troțki (n. 26 octombrie/7 noiembrie 1879, Bereslavka, Ucraina – d. 21 august 1940, Coyoacán, Mexic), născut Léiba sau Leib Bronștéin, a fost un revoluționar bolșevic și intelectual marxist rus născut într-o familie de evrei așkenazi din Ucraina. El a fost un politician influent la începuturile existenței Uniunii Sovietice, mai întâi Comisar al poporului pentru politica externă iar mai apoi ca fondator și prim comandant al Armatei Roșii și Comisar al poporului pentru apărare. A fost de asemenea membru fondator al Politburo-ului. În urma luptei pentru putere cu Iosif Vissarionovici Stalin din anii 1920, Troțki a fost exclus din Partidul Comunist și deportat din Uniunea Sovietică. A fost în cele din urmă asasinat în Mexic de un agent sovietic. Ideile lui Troțki formează bazele teoriei comuniste cunoscute sub numele de troțkism – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org – (Photograph of Trotsky in 1929) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Reluarea ostilităților

Consecințele retragerii de la tratativele de pace au fost mai rele pentru bolșevici decât s-ar fi gândit ei vreodată în decembrie. Puterile Centrale au denunțat armistițiul, la 18 februarie 1918, și în următoarele zile au invadat și ocupat cea mai mare parte din Ucraina, Belarus și Țările Baltice. Printre ghețurile Mării Baltice, o flotă germană se apropia de Golful Finlandei și de capitala Rusiei, Sankt Petersburg.

În ciuda demonstrațiilor și protestelor care au avut în loc luna de dinaintea atacului, muncitorii din Germania și Austro-Ungaria nu au reușit o revoltă de proporții, iar la 3 martie 1918 bolșevicii au căzut de acord asupra unor condiții de pace chiar mai dezavantajoase decât cele pe care le respinseseră mai înainte.

Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) - Borders drawn up in the treaty - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) – Borders drawn up in the treaty – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Tratatul de pace

Tratatul, semnat între Rusia bolșevică, pe de-o parte, și Imperiul German, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia (numite, în mod colectiv, Puterile Centrale), pe de altă parte, a marcat încetarea stării de beligeranță în niște condiții neașteptat de umilitoare, care au umbrit victoria bolșevicilor în Revoluția din Octombrie 1917.

Noul guvern bolșevic (comunist) rus a renunțat, integral, la pretențiile asupra Finlandei, viitoarelor state baltice (Estonia, Letonia și Lituania), Poloniei, Belarusului și a districtelor turcești Erdehan și Kars, precum și asupra districtului georgian Batumi.

Cea mai mare parte a acestor teritorii au fost cedate Imperiului German, care intenționa să le transforme,de facto, în părți ale imperiului, prin impunerea unor regi sau duci dependenți de Imperiu.

În legătură cu teritoriile cedate, tratatul stipula că “Germania și Austro-Ungaria vor hotărî soarta lor viitoare de comun acord cu populația locală “.

Se intenționa, de fapt, să fie impuși candidați germani pe tronurile Finlandei, Letoniei și Lituaniei.

Până în cele din urmă, înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial (marcată de armistițiul cu țările Antantei de la Compiègne, din 11 noiembrie 1918) a făcut posibilă declararea independenței reale a Finlandei, Estoniei, Lituaniei, Letoniei, și Poloniei. Monarhii germani impuși țărilor respective au fost nevoiți să renunțe la tron.

Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) - Territory lost under the Treaty of Brest-Litovsk - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918) – Territory lost under the Treaty of Brest-Litovsk – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Daunele de război

Un nou tratat, semnat la Berlin pe 2 august 1918, a impus Rusiei plata unor substanțiale daune de război.

 

Efectele de durată ale tratatului

Tratatul de la Brest-Litovsk a avut efect numai pentru opt luni, fiind denunțat în noiembrie 1918 de guvernul bolșevic, care a profitat, astfel de înfrângerea Germaniei și aliaților ei la sfârșitul Primului Război Mondial.

În aprilie 1922, prin Tratatul de la Rapallo, Germania a acceptat anularea Tratatului de la Brest-Litovsk, cele două țări semnatare fiind de acord să renunțe reciproc la orice pretenție financiară sau teritorială.

În 1939, prin Pactul Molotov-Ribbentrop, s-au inversat, practic, cele mai multe dintre prevederile Tratatului de la Brest-Litovsk.

Tratatul de la Brest-Litovsk a marcat o reducere importantă a teritoriului controlat de bolșevici.

În timp ce independența Poloniei și Finlandei a fost, în principiu, acceptată, pierderea Ucrainei și a țărilor baltice a creat o bază primejdioasă pentru acțiunile antibolșevice în Războiul civil rus care avea să vină (1918–1920).

Mulți naționaliști ruși și chiar și unii dintre revoluționarii bolșevici erau înfuriați de acceptarea de către bolșevici a condițiilor tratatului, ei înrolându-se în forțele Armatei Albe anticomuniste.

Deși cea mai mare parte a Ucrainei a fost recucerită până în 1920, Țările Baltice și districtele poloneze din Ucraina și Belarusul din zilele noastre au rămas în mâinile antibolșevicilor până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, când au fost integrate, pentru o perioadă de 5 decenii și jumătate, în URSS.

"Poland & The New Baltic States": a map from a 1920 British atlas, showing borders left undefined between the treaties of Brest-Litovsk, Versailles and Riga - foto preluat de pe en.wikipedia.org

“Poland & The New Baltic States”: a map from a 1920 British atlas, showing borders left undefined between the treaties of Brest-Litovsk, Versailles and Riga – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

cititi despre Tratatul de la Brest-Litovsk si pe en.wikipedia.org

Tratatul de la San Stefano (3 martie 1878)

Semnarea Tratatului de la San Stefano, Turcia, 1878

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: istoria.mdro.wikipedia.org

 

Tratatul de la San Stefano (19 februarie/3 martie 1878)

Tratatul preliminar de la San Stefano, a fost semnat de către Imperiul Rus și cel Otoman la 3 martie 1878 (19 februarie s.v.), după încheierea războiului ruso-româno-turc din 1877-1878.

Din partea Rusiei au fost delegați contele Nicolai Pavlovici Ignatiev și Alexandr Nelidov, iar din partea Imperiului Otoman au participat ministrul de externe Safvet Pașa și ambasadorul în Germania, Sadullah Bey.

Tratatul a fost semnat la San Stefano, (azi Yeşilkoy, oraş din Turcia europeană, în apropiere de Istanbul)

Potrivit clauzelor sale, se recunoștea independența României, alături de cea a Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei Mari (un stat de la Marea Neagră la Marea Egee), autonomia Bosniei și Herțegovinei și se prevedea un drept al Rusiei de intervenție în trebuirile popoarelor creștine din Imperiul Otman.

Totodată, Turcia urma să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 mln. ruble și se cedau patru regiuni din Caucaz.

Rusia a revendicat județele Cahul, Reni și Ismail din cadrul României iar Delta Dunării și Dobrogea, cedate Rusiei de la Turci îi reveneau României drept compensație.

În ciuda contribuției remarcabile a armatei române la victoria finală, alături de trupele ruse, a eroismului ostașilor și ofițerilor români, recunoscut oficial inclusiv de autoritățile militare ruse, poziția conferită României în cadrul tratatelor de pace încheiate la San Stefano a fost extrem de precară, cu mult sub așteptări.

Delegatul român venit la San Stefano, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative.

Maniera Rusiei de a încheia pacea și condițiile impuse de aceasta României a adus relațiile bilaterale în pragul rupturii.

Prințul Carol al României și Cabinetul său i-au acuzat pe oficialii ruși că își încălcaseră angajamentul de a respecta integritatea României.

Rușii au replicat că granița fusese îndreptată împotriva Turciei, iar că districtele sudice ale Basarabiei fuseseră cedate Moldovei și nu României în 1856.

Prin urmare nu va fi o surpriză că România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut revizuirea tratatului de pace de la San Stefano, fapt care a avut loc la Berlin în 1/13 iunie 1878.

 

Bulgaria

„Bulgaria Liberă”, litografie de Georgi Danchov - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

„Bulgaria Liberă”, litografie de Georgi Danchov – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Tratatul prevedea formarea unui principat bulgar autonom, care sa plăteasca tribut Porții, dar care avea dreptul la un guvern creștin și la o armată proprie. Teritoriul său includea câmpia dintre Dunăre și Munții Balcani (Stara Planina), regiunile Sofia, Pirot și Vranje, Tracia de Nord, părți ale Traciei de Est și aproape întreaga Macedonie (articolul 6).

Conducătorul principatului urma să fie ales de poporul bulgar, aprobat de Imperiul Otoman și recunoscut de marile puteri. De asemenea, un consiliu al nobilimii urma să creeze o constituție proprie (articolul 7). Trupele otomane aveau sa părăsească Bulgaria, fiind înlocuite de trupele rusești, a căror ocupație urma să dureze doi ani (articolul 8).

 

Serbia, Muntenegru și România

Sub premisele tratatului, independența Muntenegrului a fost recunoscută de către Imperiul Otoman (articolul 2), iar teritoriul său s-a dublat ca mărime, prin anexarea unor foste regiuni otomane precum Nikšić, Podgorica și Antivari (articolul 1).

Serbia a obținut, de asemenea, independența și a anexat orașele Niš și Leskovac (articolul 3).

Independența României a fost recunoscută de Imperiul Otoman (articolul 5), însă România a fost obligată să cedeze Rusiei Basarabia de Sud, dar a primit drept compensație Dobrogea (articolul 19). Totuși, Rusia, deranjată de reacțiile românești privind pierderea Basarabiei, a impus ca orașul Silistra să-i fie acordat Bulgariei, România considerând că este „un ghimpe în inimă”.

 

Rusia și Imperiul Otoman

Pe lângă pierderile din Balcani, Imperiul Otoman a cedat Rusiei o serie de teritorii georgiene și armenești: Ardahan, Artvin, Batumi, Kars, Olti și Beyazit (articolul 19). De asemenea, Imperiul Otoman urma să infăptuiască reforme în Bosnia și Herțegovina (articolul 14), precum și în Creta, Epir și Tesalia (articolul 15).

Strâmtorile Bosfor și Dardanele urmau să fie permanent deschise pentru nave neutre, atât pe timp de pace, cât și pe timp de război.

 

Reacții internaționale

Marile puteri nu au fost satisfăcute de acest tratat, prin care Imperiul Țarist și-a extins influența în Balcani și Caucaz, iar Serbia se temea că apariția Bulgariei Mari îi va stânjeni interesele față de fostele și actualele teritorii otomane.

Aceste motive au determinat Marile Puteri să obțină o revizuire a tratatului la congresul de la Berlin, și să-l înlocuiască cu tratatul de la Berlin.

Prin tratatul de la Berlin, a rezultat divizarea spațiului bulgar în două părți: partea de nord devine principatul Bulgariei, tributar la Poarta Otomană, dar încredințat unui principe creștin și partea sudică, Rumelia Orientală care rămânea provincie otomană însă autonomă și condusă de un guvernator creștin, numit de Poarta Otomană.

România, care a avut o contribuție semnificativă la victoria împotriva Imperiului Otoman, a fost extrem de dezamăgită de prevederile tratatului, considerând că articolul 19 încalcă tratatele antebelice româno-rusești care garantau integritatea teritorială a României.

Austro-Ungaria a fost dezamăgită pentru că tratatul nu îi permitea extinderea influenței asupra Bosniei și Herțegovinei.

Albanezii ce trăiau în provinciile controlate de Imperiul Otoman au protestat față de pierderea unui teritoriu pe care îl considerau al lor în favoarea Serbiei, Bulgariei și Muntenegrului și au înțeles că va trebui să se organizeze pe linii naționale pentru a obține ajutorul puterilor străine care căutau neutralizarea influenței Rusiei în regiune. Implicațiile tratatului au condus la formarea Ligii de la Prizren.

Circulara Salisbury” din 1 aprilie 1878, emisă de secretarul britanic pentru afaceri externe, marchizul Robert Cecil de Salisbury, enunța obiecțiile sale și ale guvernului său față de tratatul de la San Stefano și față de poziția favorabilă în care o punea acesta pe Rusia.

Așa cum menționa în 1954 istoricul britanic A. J. P. Taylor⁠(d), „dacă tratatul de la San Stefano ar fi fost păstrat, atât Imperiul Otoman cât și Austro-Ungaria ar fi putut să supraviețuiască până în ziua de astăzi. Britanicii, cu excepția lui Disraeli în momentele lui mai fanteziste, se așteptau la mai puțin și deci au fost mai puțin dezamăgiți. Salisbury scria la sfârșitul lui 1878 că «vom restabili un fel de dominație turcească șubredă la sud de Balcani. Dar e doar o mică amânare. Nu a mai rămas nicio vitalitate în ei.»

cititi mai mult despre Tratatul de la San Stefano si pe en.wikipedia.org

cititi si:

- Războiul Ruso-Turc (1877–1878)

- Războiul de Independență al României (1877 – 1878)

- Lupta de la Smârdan (12/24 ianuarie 1878)

- Războiul de Independență de la 1877 și trădarea din partea Rusiei

- Congresul de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878)

Calendar Ortodox 3 martie 2024

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

 

Calendar Ortodox 3 martie 2024
Sf. Mc. Eutropie, Cleonic și Vasilisc
Duminica a XXXIV-a după Rusalii - a Întoarcerii Fiului risipitor

 

Sfinţii Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc

Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, au fost rude şi împreună ostaşi cu Sfântul Teodor Tiron şi erau din Amasia Pontului, în Asia Mică.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Duminica a XXXIV-a după Rusalii – a Întoarcerii Fiului Risipitor

Pilda intoarcerii Fiului risipitor se citeste in a doua duminica din perioada Triodului.

Aceasta pilda este consemnata de Evanghelia dupa Luca in capitolul 15.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sinaxar 3 Martie

În această lună, în ziua a treia, pomenirea sfinţilor Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc.

Sfinţii Mucenici Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc au fost martirizaţi în oraşul Pontine Amasea (Asia Mică) în anul 308.

Fraţii după sânge Eutropiu şi Cleonic, erau camarazi cu Vasilisc, nepotul Marelui Mucenic Teodor Tiron (prăznuit în 17 februarie).

După moartea martirică a Sf. Teodor, ei au ajuns în închisoare, unde, prin predicile lor au întors mulţi prizonieri păgâni la credinţa creştină.

Când l-a torturat pe Sf. Teodor, Publius a pierit ruşinos, lovit de mânia divină.

Asclepiodot a fost ales ca următorul conducător al oraşului Amaseea şi s-a dovedit a fi mai crud decât predecesorul său.

Ştiind că prietenii Sf. Teodor Tiron se aflau în închisoare, a cerut să fie aduşi în faţa lui. Sfinţii Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc şi-au mărturisit cu tărie credinţa în faţa noului ighemon.

Pentru aceasta au fost crunt bătuţi, până li s-a învineţit tot corpul.

În timpul suferinţelor, Sf. Eutropiu se ruga cu glas tare la Dumnezeu,

Ajută-ne, Doamne să putem îndura aceste răni pentru cununa muceniciei, aşa cum L-ai ajutat pe slujitorul Tău, Teodor.”

Ca răspuns, Însuşi Domnul li s-a înfăţişat mucenicilor împreună cu îngerii Săi şi cu Sf. Teodor Tiron, spunându-le:

Priviţi, a venit Mântuitorul să vă ajute, ca să aveţi viaţă veşnică.”

Soldaţii împreună cu alţi martori ai viziunii au fost învredniciţi să vadă şi ei pe Mântuitorul.

Aceştia l-au sfătuit pe Asclepiodot să oprească torturile.

Văzând că oamenii sunt gata să se întoarcă la adevăratul Dumnezeu, ighemonul a ordonat ca mucenicii să fie duşi în închisoare, după care l-a invitat pe Sf. Eutropiu la cină, cerându-i să se închine idolilor dar să rămână creştin în suflet, lucru pe care sfântul l-a refuzat.

În ziua următoare, mucenicii au fost duşi la un templu păgân şi puşi să se închine idolilor.

Eutropiu s-a rugat lui Dumnezeu:

Doamne, fii cu noi şi alungă mânia păgânilor. Primeşte în acest loc sacrificiul nesângeros al creştinilor, în numele Tău, adevăratul Dumnezeu.”

Nu bine a terminat rugăciunea şi s-a pornit un cutremur care a năruit pereţii templului şi statuia zeiţei Artemis a fost făcută bucăţi.

Toţi au fugit din templu de frică să nu fie prinşi sub dărâmături.

În rumoarea cutremurului s-a auzit o voce de sus:

Rugăciunea ta a fost ascultată şi în acest loc se va înălţa un lăcaş de rugăciune al creştinilor.”

După cutremur, ighemonul Asclepiodot şi-a revenit greu din şoc şi a dat ordin să se bată stâlpi în pământ, mucenicii să fie legaţi şi să li se toarne pe corp smoală fierbinte.

Sfinţii au început să se roage lui Dumnezeu şi Eutropiu striga către păgâni:

Fie ca Domnul să întoarcă faptele voastre împotriva voastră!”

Smoala a început să curgă pe lângă corpul sfinţilor ca apa, arzând corpurile torţionarilor.

Martorii văzând acestea, au fugit îngroziţi dar ighemonul în răutatea sa a poruncit să rănească corpurile sfinţilor cu gheare de fier şi să presare rănile cu un amestec de muştar, sare şi oţet, chinuri pe care sfinţii le-au îndurat cu deosebită tărie.

În noaptea dinaintea execuţiei lor, sfinţii au petrecut în rugăciune iar Domnul le-a apărut din nou şi i-a îmbărbătat.

În dimineaţa de 3 martie, Sf. Eutropiu şi Cleonic au fost crucificaţi dar Vasilisc a fost lăsat în închisoare.

Sf. Vasilisc a fost executat în 22 mai în oraşul Komana.

Mucenicului i s-a tăiat capul şi i-au aruncat corpul în râu dar creştinii au găsit moaştele şi le-au îngropat într-un câmp arat.

Mai târziu s-a construit la Komana o biserică cu hramul Sf. Vasilisc.

Vezi ziua de 22 mai pentru detalii despre viaţa Sf. Mucenic Vasilisc.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Mucenicia Sfinţilor Eutropie, Cleonic şi Vasilisc - Frescă de la Mănăstirea Decani din Serbia (1350) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Mucenicia Sfinţilor Eutropie, Cleonic şi Vasilisc – Frescă de la Mănăstirea Decani din Serbia (1350) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Teodoret, care a fost preot în Antiohia.

Sfântul sfinţitul mucenic Teodoret, preotul din Antiohia, a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul.

Unchiul acestui împărat cu numele tot Iulian, fusese mai întâi creştin şi ajunsese chiar anagnost al Bisericii din Antiohia.

Înduplecat de nepotul său, care se găsea pe tronul împărăţiei, s-a lepădat de credinţa în Hristos, a început să se închine idolilor şi a primit de la împărat toată bogăţia, şi sfintele odoare, pe care marele Constantin le dăruise Bisericii Antiohiei şi pe deasupra a mai fost pus şi prigonitor şi judecător al creştinilor din Antiohia.

Deci, pornind prigoană împotriva creştinilor şi clerul Bisericii împrăştiindu-se a rămas în Antiohia numai sfântul Teodoret singur cu credincioşii de acolo, propovăduind cu îndrăzneală şi mărturisind credinţa în Hristos.

Din porunca lui Iulian a fost însă prins şi adus înaintea judecăţii, după ce mai întâi a fost ţinut câtva vreme în închisoare.

La judecată, sfântul Teodoret a fost supus la multe şi îngrozitoare chinuri, încât chiar cei care-l chinuiseră au încetat a mai da ascultare poruncilor de chinuire.

De aceea tiranul, înfuriindu-se, a poruncit ca aceştia să fie aruncaţi în adâncul râului Oronte, iar pe când erau duşi la moarte, sfântul le zicea:

duceţi-vă, fiii mei, pe calea cea fericită, în pace, căci voi veni şi eu, urmându-vă vouă şi mă voi bucura cu voi de bucuria cea veşnică întru împărăţia cerurilor.

Astfel au primit aceştia sfârşitul lor mucenicesc.

Iar sfântul Teodoret, fiindcă Iulian Tiranul se năpustise asupra lui şi-l silea să aducă jertfă idolilor, a proorocit sfârşitul cu care aveau să moară şi Iulian împăratul şi unchiul lui, Iulian prigonitorul.

Atunci tiranul a poruncit îndată să i se taie capul.

Şi în vreme ce-l duceau spre tăiere, sfântul se ruga plin de veselie sufletească, iar tăindu-i-se capul, s-a mutat către Domnul.

Sfintele lui oseminte au fost îngropate, cu multă evlavie de nişte creştini, care au pus la inimă cuvintele sfântului şi care au văzut, după câtva vreme, că cei doi Iuliani, atât răucredinciosul unchi, cât şi preaînrăutăţitul nepot, şi-au primit sfârşitul după cum spusese sfântul.

Sfântul Mucenic Eutropiu, Sfântul Sfințit Mucenic Teodoret, Sfântul Mucenic Cleonic - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Mucenic Eutropiu, Sfântul Sfințit Mucenic Teodoret, Sfântul Mucenic Cleonic – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Zenon şi Zoil, care în pace s-au săvârşit.

 

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Piamun fecioara, care în pace s-a săvârşit.

Fecioara Piamun a trăit în sfinţenie nu departe de Alexandria, în casa mamei sale, ca şi în pustnicie.

Mânca doar la sfârşitul zilei iar după rugăciune torcea fuiorul de in.

Sfânta Piamun a dobândit darul clarviziunii.

Oamenii unui sat foarte populat, orbiţi de lăcomie, au hotărât să distrugă sătucul sfintei fecioarei ca să devieze apele Nilului către pământurile lor, atunci când se revărsau.

Sf. Piamun a ştiut de intenţia lor şi le-a spus şi bătrânilor satului despre ce aveau aceia de gând să facă.

Bătrânii miraţi au căzut în genunchi în faţa sfintei, implorând-o să se ducă la acei oameni şi să-i convingă să renunţe la planul lor.

Dar monahia nu s-a dus să-i întâlnească pentru că a evitat contactul cu oamenii, în schimb a stat toată noaptea la rugăciune şi, în dimineaţa următoare, când oamenii acelui sat s-au pornit înarmaţi spre distrugerea locaşului sfintei fecioare, aceştia au încremenit pe drum, nemaiputându-se mişca.

Atunci Dumnezeu le-a descoperit necredincioşilor că rugăciunile Sfintei Piamun i-a oprit din drumul lor.

Oamenii şi-au revenit şi s-au căit pentru păcatul lor, trimiţând sol de pace în satul sfintei, cu mesajul

Mulţumim lui Dumnezeu că prin rugăciunile Sfintei Piamun ne-a izbăvit pe noi.”

Sfânta Piamun s-a înălţat în pace la Domnul în anul 337.

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Eutropie, Cleonic si Vasilisc (†308)

Mucenicia Sfinţilor Eutropie, Cleonic şi Vasilisc

foto preluat de pe doxologia.ro
articole preluate de pe: www.crestinortodox.rodoxologia.ro

 

Sfinţii Mucenici Eutropie, Cleonic si Vasilisc

Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305).

Au fost rude şi împreună ostaşi cu Sfântul Teodor Tiron şi erau din Amasia Pontului, în Asia Mică. Eutropie şi Cleonic erau fraţi, iar Vasilisc era nepot al Sfântului Teodor.

Fiind creştini şi propovăduitori ai credinţei, au fost prinşi împreună cu Sfântul Teodor şi întemniţaţi pentru o lungă perioadă de timp.

Asclepiodot, conducatorul orașului Amasea, va încerca să-l ademeneasca pe Eutropie mai intai prin invitația la o receptie bogată, pe care Sfântul o va refuza prin cuvintele Psalmistului:

Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioților” (Ps. 1:1),

iar mai tarziu prin oferirea unei sume de bani, pe care Eutropie a refuzat-o amintindu-i guvernatorului că din cauza arginților, Iuda și-a pierdut sufletul.

Ighemonul văzând că nu reușește să-l faca pe Eutropie să aducă jertfa zeilor, le va cere lui Cleonic și Vasilisc acest lucru. Însa, aceștia au răspuns:

Precum crede fratele nostru Eutropie, cel intarit pe piatra credintei in Iisus Hristos, astfel si noi credem si ne intarim in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh. Si, precum Eutropie patimeste pentru Hristos, asa si noi impreuna cu dansul, voim a patimi. Ca nu va putea diavolul sa ne desparta pe noi, pe care ne-a insotit Hristos cu sfanta credinta si cu dragostea Sa.

Caci precum o sfoara, fiind impletita in trei, nu se rupe, astfel si noi, acesti trei, vom ramane tari. Si, precum Preasfanta Treime este nedespartita, asemenea si noi suntem nedespartiti cu credinta si nedeosebiti cu dragostea.” Pentru acesta marturisire vor fi supusi la multe chinuri.

În timpul suferintelor, Sfantul Eutropie se ruga: “Ajuta-ne, Doamne sa putem indura aceste rani pentru cununa muceniciei, asa cum L-ai ajutat pe slujitorul Tau, Teodor.”

Ca raspuns, Insusi Hristos li s-a înfatisat mucenicilor împreuna cu îngerii Sai si cu Sfantul Teodor Tiron, spunandu-le: “Priviti, a venit Mantuitorul sa va ajute, ca sa aveti viata vesnică.”

Soldatii impreuna cu alti martori ai viziunii au fost învredniciti să vadă și ei pe Mântuitorul și au cerut ighemonului să inceteze torturile.

După mai multe tentative de corupere, cei trei nu au renunțat la credința in Hristos, fapt pentru care Sfintii Eutropie si Cleonic au fost crucificați în orasul Pontine Amasea (Asia Mica) pe 3 martie 308.

Trupul Sfantului Eutropie a fost luat de Velonic, uns cu mir si dus intr-un sat, departe ca la optsprezece stadii de la cetate, iar trupul Sfantului Cleonic a fost luat de Conit și dus in satul Chima. Sfantul Vasilisc a fost executat mai târziu, pe 22 mai în orașul Komana.

 

Troparul Sfintilor Mucenici Eutropiu, Cleonic si Vasilisc

Mucenicii Tai, Doamne, intru nevointele lor, cununile nestricaciunii au dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avnd puterea Ta pe chinuitori au invins; zdrobit-au si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lor mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Viața sfinților mucenici Eutropie, Cleonic si Vasilisc

Mucenicia Sfinţilor Eutropie, Cleonic şi Vasilisc - Frescă de la Mănăstirea Decani din Serbia (1350) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Mucenicia Sfinţilor Eutropie, Cleonic şi Vasilisc – Frescă de la Mănăstirea Decani din Serbia (1350) – foto preluat de pe ziarullumina.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

Văzându-și sfinții mucenici crucile, au zis: „Doamne, Dumnezeul nostru, Iisuse Hristoase, Te lăudăm și-Ți mulțumim că ne-ai făcut pe noi a fi vrednici de moarte pe cruce și ne-ai asemănat pe noi răstignirii Tale celei de voie!”.

După săvârșirea pătimirii și după mucenicescul sfârșit al Sfântului Mucenic Teodor Tiron în cetatea Amasiei, au rămas ținuți în temniță pentru Hristos tovarășii lui, ostași și prieteni de aproape, Eutropiu, Cleonic și Vasilisc, nepotul său. Ighemonul Puplie, care a muncit pe Sfântul Teodor, pierise, fiind ucis de mânia lui Dumnezeu; și în locul lui a venit un altul cu numele Asclipiodot, de neam din Frigia, cumplit cu obiceiul și cu mintea fără de Dumnezeu, făcând multe răutăți poporului creștin.

Căci îi era dată lui stăpânire asupra creștinilor de la împăratul Maximian (286-305) ca să-i silească la jertfa idolească, iar pe cei ce nu s-ar supune, să-i piardă cu cumplite munci. Acela, șezând la judecată cu sfetnicii săi, a chemat pe Evlasie, păzitorul de cărți și i-a poruncit să citească faptele cele petrecute mai înainte ale judecății. Deci, citindu-se pătimirea lui Teodor Tiron, toți s-au minunat de răbdarea acelui bărbat.

Deci a zis ighemonul către Evlasie: „Unde sunt tovarășii lui Teodor care au fost pomeniți în această carte?”. Răspuns-a Evlasie: „Sunt păziți în temniță împreună cu alți legați”. După aceea ighemonul, văzând capiștea cea arsă de Sfântul Teodor, a necuratei lor zeițe, ce se numea Ira, „maica zeilor”, a răcnit ca un leu asupra tovarășilor lui Teodor care rămăseseră. Și îndată a poruncit să trimită ostași la temniță, ca să aducă la el pe Sfinții Mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilisc.

Eutropiu era frate de o mamă cu Cleonic, de neam din Capadocia, iar Vasilisc era nepot al Sfântului Teodor și se născuse în Amasia. Iar pentru dragoste, toți acești trei se numeau frați. Mergând ostașii la temniță, au zis străjerului temniței: „Dă-ne pe tovarășii lui Teodor”. Iar acela, intrând înăuntru, a zis către sfinți: „Sculați-vă, iată a venit vremea voastră, pe care ziua și noaptea cu dorire ați așteptat-o, căci vă cheamă ighemonul; dar vă rog să nu mă uitați întru bună voastră mărturisire”. Acestea le grăia străjerul temniței, deoarece și el crezuse că Domnul este cu dânșii, de vreme ce îi vedea ziua și noaptea rugându-se, cum și minunile lui Dumnezeu care se făceau; apoi lumina cea negrăită care îi strălucea, și temnița care, de multe ori, singură de la sine se deschidea.

Sfinții, sculându-se, ieșeau cu bucurie; iar ceilalți care rămâneau legați plângeau, căci se lipsesc de tovărășia sfinților mucenici. Sfântul Eutropiu le-a zis: „Nu plângeți, frații mei, că iarăși ne vom vedea unul cu altul; ci rugați-vă Domnului nostru Iisus Hristos, ca să ne învrednicească să ne sfârșim prin chinuire pentru El, și să înceteze elineasca închinare, ca astfel să se umple lumea de darul Domnului”.

Așa mângâind sfinții pe cei legați, au ieșit cu ostașii. Și Sfântul Eutropiu, care era foarte frumos la chip și înțelept în cuvinte, cânta, grăind: Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună. Și se făcu glas din cer către dânsul, zicând: „Nu te voi despărți de frații tăi, până ce toți veți veni la Teodor și vă veți odihni în sânul patriarhului Avraam și în lumina celor vii”.

Fiind aduși sfinții mucenici, stăteau înaintea ighemonului cu fețele luminoase. Și i-a întrebat ighemonul: „Pentru ce fețele voastre sunt vesele, ca și cum n-ar fi stat o vreme așa de lungă în legăturile temniței, ci ca după o veselie de toate zilele, așa sunt de luminoase?”. Fericitul Eutropiu a răspuns: „Cu adevărat, ighemoane, în toate zilele ne veselește Hristos al nostru, cercetându-ne cu darul Său și se împlinește la noi acea scriptură: «Inima veselindu-se, fața înflorește»”.

Ighemonul a zis: „Cum îți este numele?”. Sfântul a zis: „Numele meu cel plăcut este creștin, iar de părinți sunt numit Eutropiu”. Ighemonul, momindu-l, i-a zis: „Cu adevărat, te văd nobil la obicei și la chip frumos, și, precum mi se pare, mulți ani ai învățat filosofia”. Sfântul a răspuns: „În duhovniceasca filosofie m-am deprins de la Domnul meu Iisus Hristos, spre care am nădejde că poate o să mă facă și acum înțelept în răspunsuri împotriva întrebărilor voastre”.

Zis-a ighemonul: „Ascultă-mă, Eutropiu. Încredințează pe cei ce sunt cu tine să se supună poruncii împărătești și să aducă jertfe zeilor. Iar eu voi scrie despre tine la împărați și aceia te vor pune voievod și-ți vor da în stăpânire această țară și ca pe un domn al țării te vor cinsti; cu multe bogății te vor îmbogăți și cu adevărat cu lucrul vei cunoaște că este bine a asculta pe împărați și a te supune poruncii acelora.

Iar dacă acestor cuvinte ale mele nu te încredințezi, apoi trupul tău, sfărâmându-l în bucăți, îl voi arunca la câini și la fiare, spre mâncare; iar rămășițele oaselor tale cu foc le voi arde și praful îl voi arunca în râu. Și să nu socotești că trupul tău, luându-l creștinii, îl vor unge cu mir că pe un sfânt. Deci, supune-te și jertfește zeilor, sau măcar spune înaintea poporului că te supui și voiești a jertfi, pentru că toți caută la tine, luând aminte la învoirea ta cea de la sfârșit. Nu întoarce de la zei pe cei ce voiesc să le aducă jertfe, ca să nu aduci hule asupra ta. Iar dacă continui să hulești vom aduce asupra ta și asupra celor ce sunt cu tine, munci necinstite și cumplite”.

Sfântul Eutropiu a răspuns ighemonului, zicând: „Încetează a bârfi unele ca acestea, fiule al diavolului și moștenitor al gheenei. Încetează de a amăgi pe slugile lui Dumnezeu, vrăjmaș al lui Dumnezeu, izgonitule din veșnicile bunătăți, lipsitule din moștenirea raiului, legatule veșnic al iadului celui mai de jos. Încetează de a grăi cele necuvioase, gunoiule, zidule și îngrădire a lucrurilor celor bune, iar de lucruri rele povățuitor și începător de înșelăciune. Și ce îți voi zice mai mult, nu știu. Vicleanule om, îmi făgăduiești vremelnică cinste și bogății care rămân aici. Ce folos am din acelea, care sunt începătura desfătărilor celor vătămătoare de suflet, maică a înfrumusețării și a desfrânării, pricina jertfirii și a uciderii și rădăcină a tuturor răutăților? Ce folos a aflat din bogățiile pământești și din cinste Puplie, cel ce a fost ighemon mai înainte de tine, care a muncit pe Sfântul Teodor și care este îngropat acum sub pământ în iad, în focul nestins și între viermii neadormiți? Dar și asupra ta nu va zăbovi a veni mânia lui Dumnezeu, care te va pierde de pe pământ, păgânule în fărădelege. Și încă mă îngrozești cu munci cumplite, cu sabie, cu foc și cu fiare?

Dar nu nădăjdui, o, nebunule, că mă vei înfricoșa cu îngroziri și mă vei sili cu răni spre nedumnezeire. Pentru că a pătimi pentru Hristos, Dumnezeul meu, îmi este cel mai dorit lucru, mai mult decât toate doririle, de vreme ce Acela ne este nouă bogăție, cinste, putere și slavă; și nu ne depărtăm de El, nici eu și nici acești frați ai mei. Ci vom răbda pentru Mântuitorul nostru, Care este Începătorul vieții, adevăratul voievod nebiruit, Care izbăvește pe cel ce-L cheamă din multe ispite și Care și pe noi are putere a ne izbăvi din mâinile tale”.

Acestea auzindu-le ighemonul, s-a umplut de mânie și a poruncit să-l bată peste gură pe sfântul, zicându-i: „Necuviinciosule, ești chemat să aduci jertfă zeilor, iar nu să ne ocărăști”. Și, începând a-l bate tare, îndată s-au uscat mâinile celor ce-l băteau. Iar cele ce se făceau și se grăiau la acea întrebare de judecată, toate se scriau din porunca ighemonului. Apoi, văzând scriitorii uscarea mâinilor celor ce băteau, s-au înspăimântat și au lăsat scrierea. Iar un oarecare dintre credincioși stătea în popor și scria.

Deci a zis ighemonul către mucenic: „Te vei închina zeilor, ca să fii viu? Sau, neînchinîndu-te, voiești ca îndată să te dau morții?”. Răspuns-a Sfântul Eutropiu: „Nu mă voi închina nesimțitorilor zei, precum faci tu, fiind nesimțitor, ci mă voi închina Dumnezeului meu și Aceluia Îi voi aduce jertfă de laudă, care este rodul buzelor mele. Căci Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, grăiește prin gura lui David: Idolii neamurilor argint și aur, lucruri de mâini omenești, gură au și nu vor grăi, ochi au și nu vor vedea, mâini au și nu vor pipăi, picioare și toate mădularele asemănării omenești le au nesimțitoare. Drept aceea, adaugă: Asemenea lor să fie, cei ce îi fac pe ei și toți cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Deci tu, fiind orb și surd, voiești să mă atragi și pe mine într-aceeași pierzare? Dar eu nu mă voi depărta de la Domnul meu Iisus Hristos”.

Ighemonul a zis către Sfinții Cleonic și Vasilisc: „Voi, ce ziceți? Aduceți jertfe zeilor, ca să fiți vii? Sau voiți ca, împreună cu Eutropiu, în aceleași munci să cădeți?”. Iar Sfinții Cleonic și Vasilisc au răspuns: „Precum crede fratele nostru Eutropiu, cel întărit pe piatra credinței în Iisus Hristos, astfel și noi credem și ne întărim în Tatăl și în Fiul și în Sfântul Duh. Și, precum Eutropiu pătimește pentru Hristos, așa și noi împreună cu dânsul, voim a pătimi. Că nu va putea diavolul să ne despartă pe noi, pe care ne-a însoțit Hristos cu sfânta credință și cu dragostea Sa. Căci precum o sfoară, fiind împletită în trei, nu se rupe, astfel și noi, acești trei, vom rămâne tari. Și, precum Preasfânta Treime este nedespărțită, asemenea și noi suntem nedespărțiți cu credința și nedeosebiți cu dragostea. Deci, grăbește să ne muncești pe noi cu munci mai mari, pentru că mergem la chemarea Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia tu îi ești vrăjmaș”.

Acestea zicând ei, ighemonul a poruncit ca pe fiecare să-l întindă câte patru ostași și să-l bată cu vine crude, fără cruțare; și atât de mult au fost bătuți sfinții, încât carnea lor și sângele cădeau pe pământ. Iar ei, răbdând cu vitejie, se rugau lui Dumnezeu. Și puteai vedea cumplită muncă; iar răbdătorii de chinuri, cu ajutorul lui Hristos, se arătau ca și cum nimic n-au pătimit. Sfântul Eutropiu grăia în rugăciunea sa: „Dumnezeule, Atotțiitorule, Preabunule și milostive, nu ne trece cu vederea. Stăpâne, Cel ce mântuiești pe cei drepți și sprijinești pe cei păcătoși; Cel ce întorci pe cei necredincioși și îndreptezi pe cei îndărătnici; Cel ce mântuiești pe cei înțelepți și înveți pe cei fără de minte, Tu, Cel ce ai legat pe diavolul și ai dezlegat pe om; Ajutătorule al celor ce sunt în legături și în munci; Izvorule al bunătății și Mântuitorul sufletelor noastre; Începătorule al pătimirilor și Dătătorule de răbdare bărbătească în chinuri; dă-ne răbdare în rănile acestea, pentru cunună mucenicească cea desăvârșită și vino spre ajutorul nostru, precum ai venit și la robul Tău Teodor și i-ai ajutat. Arată oamenilor răutatea diavolului și a Ta bunătate; iar prin ajutorul Tău cel întru tot puternic, arată aceasta tuturor, cum că noi cu adevărat pe Tine Unul Te avem Împăratul nostru, Iisuse Hristoase și Ție Unuia ne închinăm, slăvindu-Te pe Tine cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în veci”. Iar Sfântul Cleonic cu Vasilisc au zis: „Amin!”.

Și îndată s-a făcut cutremur mare, încât s-a cutremurat tot divanul; și cei ce cădeau obosiți și înspăimântați s-au depărtat, iar sfinții au fost dezlegați cu mână nevăzută și stăteau întregi. Și li s-a arătat lor Domnul împreună cu îngerii și cu Sfântul Teodor. Și a zis Sfântul Eutropiu către Domnul: „Te laud pe Tine, Stăpânul meu, Hristoase, că așa degrabă m-ai auzit. Dar cine sunt eu, ca Domnul meu să vină la mine?”. Și iarăși Sfântul Eutropiu a zis către Sfinții Cleonic și Vasilisc: „Vedeți că Împăratul nostru Iisus Hristos, stă cu Sfântul Teodor în multă slavă?”. Și au zis: „Îl vedem”. Iar Sfântul Teodor, cel ce s-a arătat cu Domnul, a zis: „Frate Eutropiu, s-a auzit rugăciunea ta și iată Mântuitorul a venit întru ajutorul vostru, că încredințați să fiți pentru veșnica viață”. Și a grăit către dânșii Însuși Domnul: „Când vă muncea pe voi, acolo am stat și Eu înaintea feții voastre, căutând la pătimirea voastră. Și, de vreme ce începătura muceniciei cu bărbăție ați răbdat-o, de aceea vă voi fi vouă ajutor, până ce veți săvîrși nevoința voastră și se vor scrie numele voastre în cartea vieții”. Astfel zicând, Domnul S-a făcut nevăzut, împreună cu Sfântul Teodor.

Iar ostașii care munceau pe sfinți, au strigat către ighemon: „Ne rugăm ție, stăpâne, scapă-ne de lucrul acesta, căci noi nu putem să muncim mai mult pe oamenii aceștia”. Zis-a ighemonul, arătând cu degetul spre sfinți: „Iată, vrăjitorii aceștia fac o nălucire oarecare și înfricoșează pe ostași”. Iar mulți din popor, care se învredniciseră vedeniei celei dumnezeiești, strigau către ighemon, zicând: „Nu sunt năluciri, nici vrăjitorii, ci Dumnezeul creștinesc ajută robilor Săi! Căci noi am văzut viu pe Împăratul Hristos și pe Teodor cel ce a murit demult și am auzit glas îngeresc!”. Ighemonul a răspuns: „Eu nimic n-am văzut și nici n-am auzit vreun glas”. A zis către dânsul Sfântul Eutropiu: „Bine zici, că n-ai văzut dumnezeiasca arătare, nici n-ai auzit cereștile glasuri, pentru că nu vezi cu ochii cei sufletești; căci diavolul, domnul veacului acestuia, ți-a orbit inima ta. Se împlinește cu tine proorocia lui Isaia, care zice: Cu urechile sale greu a auzit și ochii săi și-a închis”.

Acestea auzindu-le ighemonul și văzând poporul tulburat, a poruncit să lege pe sfinți și să-i ducă în temniță. Intrând acolo isfinții mucenici, s-au bucurat cei legați, văzându-i pe dânșii, și au cântat pătimitorii lui Hristos, grăind: Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul și pământul.

Mâncând ighemonul într-acea zi cu sfetnicii săi, grăia cu dânșii: „Ce vom face oamenilor acelora, nu știu? Căci toată cetatea se tulbură printr-înșii. Vouă ce vi se pare?”. Iar unul din sfetnici a zis: „Ucide-i pe ei degrabă, rogu-mă ție; căci de vei întârzia a-i pierde pe dânșii, apoi toată cetatea se va depărta de la zei și se va duce în urma lor! Mai ales pe Eutropiu, care este mai limbut, nu-l lăsa atât să vorbească”. Iar ighemonul a zis: „Acum și cu rugăminte și cu îngroziri l-am sfătuit pe el spre închinarea zeilor, iar el a hulit și pe zei și pe împăratul, și pe mine m-a defăimat. Să-l mai chemăm singur și cu rugăminte să-l încredințăm. Și, de ne va asculta, vom da mulțumită milostivilor zei; iar de nu, apoi desăvârșit îl vom da pe el morții”.

Aceasta zicând, îndată a trimis ostași ca să aducă la dânsul pe Eutropiu din temniță. Și, intrând Sfântul Eutropiu la ighemon pe când prânzea, i-a zis ighemonul: „Voiești ca pe ține singur să te duc cu cinste în locașul zeilor noștri și să le aduci jertfe?”.

Sfântul Eutropiu a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul meu, că nici prin cuget nu-mi trece să mă depărtez de la credința lui Hristos, cea întărită pe neclintita piatră”. Și poruncea ighemonul mucenicului să șadă împreună cu cei ce prânzesc, dar el nu voia. Și iarăși îi ziceau cei ce ședeau: „Șezi, Eutropie, împreună cu noi, de mănâncă și bea și ascultă pe voievod”. Sfântul a răspuns: „Să nu-mi fie mie, robul lui Hristos, să șed împreună cu necurații, pentru că grăiește prorocul David: «Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și pe scaunul pierzătorilor n-a șezut». Și iarăși: «N-am șezut în adunarea deșertăciunii și nu voi intra cu călcătorii de lege». Și iarăși, alt proroc vestește: «Ieșiți din mijlocul lor și vă deosebiți, grăiește Domnul. Să nu vă atingeți de necurăția lor, că Eu vă voi primi pe voi». Și Scriptura grăiește iarăși: «Cel ce umblă cu sfinții, se va sfinți, iar cel ce umblă cu necurații, este părtaș al lor»”.

Ighemonul a zis: „Erai mai bun la obicei mai înainte, Eutropiu, iar acum te arăți a fi rău cu obiceiul”. Sfântul răspunse: „Nu sunt rău cu obiceiul, dar păzesc poruncile lui Dumnezeu pentru că, dacă tu te sârguiești a păzi poruncile împăraților pământești, cu atât mai mult eu, slujind Împăratului Cel ceresc și fără de moarte, mă sârguiesc a-I păzi poruncile”. Ighemonul zise: „Tu, împreună cu mine, fără tovarășii tăi, să aduci dimineață jertfe zeilor, ca poporul, văzându-te că te închini zeilor, să se încredințeze spre a nu se depărta de la dânșii, ci să-i cinstească cu jertfe”.

Sfântul Eutropiu răspunse: „Necredinciosule, voiești ca în turma lui Hristos să fiu povățuitor al pierzării? Să nu fie una ca aceea, pentru că grăiește Domnul meu: De va sminti cineva pe unul din cei mici, care cred în Mine, mai bine este să-și lege o piatră de moară de grumazi și să se înece în adâncul mării. Și iarăși zice: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona, căci ce împărtășire este luminii cu întunericul? Sau ce legătură are Biserica lui Dumnezeu cu idolii?”.

Acestea auzindu-le ighemonul, a poruncit să aducă înaintea lui aur și haine de multe feluri și de mare preț, iar argint o sută cincizeci de litre. Și a zis: „Mă jur pe toți zeii și pe dragostea nebiruiților împărați, că ți le voi da ție pe acestea și mai multe decât acestea, numai să zici dimineață către popor: „M-am plecat ighemonului!”. Iar după aceea, roagă-te Dumnezeului tău precum voiești și primește toate acestea”.

Sfântul Eutropiu a zis: „Viclene înșelător și șarpe rău, nu vei ispiti pe robul lui Dumnezeu, pentru că scris este: Ce folos este omului de ar dobândi lumea toată, iar sufletul își va pierde? Sau: Ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Precum fratele tău Iuda, iubind argintul, și-a pierdut sufletul, așa vei pieri și tu cu dânsul! Dar ce întârzii de nu ne ucizi? Căci să știi, că nimic nu ne va despărți de dragostea lui Hristos!”. Ighemonul, luptându-se cu dânsul în cuvinte multă vreme și momindu-l, apoi văzând pe mucenic că nu i se supune nicidecum, ci mai rău îl ocărăște și pe zei îi necinstește, fiind noaptea pe la cântatul cocoșilor și vreme de odihnă, a zis către slugi: „Duceți pe Eutropiu în temniță și-l legați împreună cu soții lui, căci lucrul cel rău nu se va schimba niciodată și nu poate a fi bun”.

Sfântul ieșind, grăia către ighemon: „Răsad al vicleșugului, care nu faci rod al dreptății, vei fi degrabă tăiat și în foc aruncat! În tine, pământule, grâul nu va crește, ci numai neghine și spini, deoarece sufletul tău l-a dobândit satana și a semănat într-însul semințele sale cele rele!”. Și zicând acestea, s-a dus.

Intrând în temniță, a găsit pe Sfinții Cleonic și Vasilisc rugându-se cu genunchii plecați și toată noaptea s-au rugat pentru dânsul. Deci, făcându-se dimineață, ighemonul a voit să aducă jertfă la zei cu tot poporul; și a poruncit crainicului să strige, ca să se adune tot poporul în capiștea Artemidei cu jertfe. Apoi adunându-se poporul, a venit și ighemonul, fiind aduși și Sfinții mucenici Eutropiu, Cleonic și Vasilisc, după porunca ighemonului. Și, săvârșindu-se închinarea la idoli de toți cei ce erau acolo, căci unii aduceau tămâie spre jertfă, iar alții vite necuvântătoare, ighemonul a zis: „Eutropiu, apropie-te împreună cu tovarășii tăi și jertfește zeilor ca să nu mori rău”.

Iar Sfântul Eutropiu cu prietenii săi au început a grăi: „Doamne, Dumnezeule, Atotțiitorule și veșnice, Cel ce ești Preacurat, neschimbat, Care în cer locuiești și pe pământ Te slăvești, Cel ce ai întărit cerul, ai întemeiat pământul, ai făcut munții, Cel ce numeri mulțimea stelelor și le chemi pe nume, luminează-ne și pe noi din înălțimea Ta; Cel ce ai izbăvit odată pe sfinții tăi, pe cei trei tineri, din cuptorul Babilonului și ai mântuit pe Sfântul Daniil din gurile leilor; Cel ce ai eliberat de la moarte pe roaba Ta Susana și pe Sfânta Tecla ai păzit-o de foc și de fiare; Cel ce ai fost cu Sfântul Teodor în pătimirile lui; Tu fii împreună și cu noi și, venind la locul acesta, arată-Ți puterea și pierde toată elineasca îndrăcire; fă ca în locul acesta creștinii să-Ți aducă jertfe fără de sânge, Ție, adevăratul Dumnezeu, că Tu ești Părinte al Domnului nostru Iisus Hristos și Ție se cuvine slava, Unuia născut Fiului Tău și Sfântului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Zicând acestea sfinții, s-a făcut tunet și cutremur mare, încât și temelia capiștei s-a clătinat, și au fugit toți de la capiște împreună cu ighemonul, fiind cuprinși de mare frică, ca să nu moară, iar idolul Artemidei a căzut și s-a sfărâmat în mici bucăți. În acel cutremur s-a auzit glas de sus, grăind către sfinți: „S-au auzit rugăciunile voastre. De acum locul acesta va fi biserica de rugăciune a creștinilor”. Și se veseleau sfinții întru Domnul.

Potolindu-se cutremurul, toți, după un ceas lăsând frica, s-au întors și, stând la judecată, scrâșneau din dinți asupra sfinților. Apoi a poruncit să se aducă pucioasă și smoală, pe care să le fiarbă în trei căldări și să le toarne peste trupurile mucenicilor. Și a poruncit să înfigă în pământ niște pari tari și să pună în ei pe sfinți. Să le răstignească mâinile, legându-le de pari, una de un par și alta de altul.

Făcându-se aceasta și fierbând căldările mult, Sfântul Cleonic a grăit către Sfântul Eutropiu: „Să ne rugăm lui Dumnezeu, frate, că mare nevoie ne stă astăzi înainte!”.

Și s-au rugat, grăind: „Doamne, Iisuse Hristoase, acum vino în ajutorul nostru și arată puterea Ta, căci puterea noastră este slabă! Tu ne întărește în răbdarea muncii acesteia”. Și au adus slugile căldările ce fierbeau cu smoală și cu pucioasă, ținându-le cu mâinile de torțile de fier. Iar Sfântul Eutropie a zis către slugi: „Domnul să întoarcă lucrul vostru asupra voastră”.

Acestea zicând, îndată, cu puterea lui Dumnezeu, și-au dezlegat ucenicii mâinile de la pari și, singuri luând cu mâinile lor căldările ce fierbeau, le-au turnat peste piepturile lor; și, vărsându-se smoala de pe trupurile lor pe pământ, curgea ca apa pe marmură; și, întorcându-se asupra slugilor, i-au ars pe dânșii până la oase, dar sfinții n-au avut nici o vătămare. Aceasta văzând-o ighemonul, se mira mult și se înspăimântă, încât vrajă creștină o socotea.

După aceea a poruncit la alte slugi cu unghii de fier să îi strujească și cu muștar amestecat cu sare și cu oțet să le ude rănile lor, iar sfinții răbdau toate acestea cu vitejie. Și Sfântul Eutropie, fiind în munci, a grăit către ighemon: „Necuratule și urâtule în fața slavei lui Dumnezeu, îngrijește-te de mai mari munci, pentru ca mai multă pătimire, și mai mari cununi să luăm de la Stăpânul nostru!”.

Cu aceste cuvinte mai mult se întărita tiranul și poruncea slugilor să-i muncească și mai aspru. Iar sfinții grăiau: „Sârguiește-te, întru tot, necuratule, ca să ne izbăvești din fața ta; căci dorim ca izbăvindu-ne de tine, să vedem fața Dumnezeului nostru Iisus Hristos”. Astfel fiind munciți sfinții multă vreme și sfârșindu-se acum ziua, ighemonul a poruncit să-i arunce iarăși în temniță și să-i pună în obezi. Iar sfinții se rugau în temniță, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, nu ne lăsa pe noi, până ce vom trece viforul chinuirii, până vom scăpa de pierzătorul acesta ighemon și vom ajunge la limanul cel lin, unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare”.

Astfel rugându-se ei, la miezul nopții li S-a arătat Domnul, zicându-le: „Amin, grăiesc vouă! De vreme ce v-ați dat pentru Mine la moarte, veți lua veșnică viață împreună cu sfinții”. Cu o cercetare ca aceasta a Domnului fiind mângâiați mucenicii, s-au întărit și mai mult cu credința.

Făcându-se dimineață, a venit iarăși ighemonul la judecată și, punând înainte pe sfinți, le-a zis: „V-ați învățat a vă închina și a aduce jertfe zeilor? Sau voiți a muri rău?”. A răspuns Sfântul Eutropiu: „Oare n-ai auzit de la noi de multe ori, o, pierzătorule întunecat, orbule și nesimțitorule, cum că nu ne vom închina, nici vom aduce jertfe surzilor și muților diavoli?”. Aceasta auzind-o ighemonul, a osândit pe Sfântul Eutropiu împreună cu Sfântului Cleonic la răstignire, dând asupra lor o hotărâre ca aceasta: „Pe Eutropiu, dascălul vrăjitorilor, și împreună cu dânsul și pe alt vrăjitor, anume Cleonic, care n-au ascultat de porunca marilor împărați, ci au mărturisit creștineasca credință, poruncește alesul divan să-i răstignească, iar Vasilisc cu ceilalți legați, să mai fie ținuți în temniță”.

Acestea auzindu-le Sfântul Vasilisc, a strigat către ighemon: „Dă și pentru mine hotărâre spre moarte, căci nu voiesc să rămân fără tovarășii mei, ci cu dânșii să mor și doresc ca împreună să stau înaintea lui Hristos, Dumnezeul nostru”. Zis-a ighemonul: „Jur pe zeii mei, deoarece ați făcut între voi înțelegere ca să nu vă lăsați unul de altul, de aceea nu vă voi pierde pe toți trei odată, ca astfel să se strice legătura voastră și să nu vi se îndeplinească dorința ce ați avut”.

Iar Sfântul Eutropiu a zis: „Cu adevărat, ești mai sălbatic decât toate fiarele și mai vârtos decât toți cei necuvântători tu ești necuvântător, cel ce desparți însoțirea cea bună, care este nedespărțită cu dragostea și cu credința. Dar îți va răsplăti ție degrabă Dumnezeu și vor înflori florile cele pline de dar și vor da rod Bisericii lui Dumnezeu”.

Acestea zicându-le Sfântul Eutropiu, a fost scos cu Sfântul Cleonic din cetate, unde erau cruci pregătite pentru dânșii. Și toată cetatea venea după dânșii, nu numai creștinii, ci și elinii. Văzându-și sfinții mucenici crucile, au zis: „Doamne, Dumnezeul nostru, Iisuse Hristoase, Te lăudăm și-Ți mulțumim că ne-ai făcut pe noi a fi vrednici de moarte pe cruce și ne-ai asemănat pe noi răstignirii Tale celei de voie! Deci, învrednicește-ne de cunună dreptății, ca împreună cu Tine pătimind, cu Tine să ne și preamărim, întru Împărăția Ta! Însă ne rugăm Ție și pentru Sfânta Biserică Ta, alinează viforul păgânilor celor ce se scoală asupra robilor Tăi și dăruiește de acum pace neamului creștinesc!”.

Astfel rugându-se sfinții, i-au răstignit ostașii pe crucile lor. Și s-a făcut glas din cer către pătimitorii pentru Hristos, chemându-i pe dânșii întru odihna veșnică. Iar Sfinții Mucenici Eutropiu și Cleonic, cu rugăciune și-au dat sufletele lor în ziua a treia a lunii lui martie. După aceasta doi cucernici bărbați din Amasia, cetățenii Conit și Velonic, au rugat pe ighemon ca să le dea voie să ia trupurile mucenicilor, și nu i-a oprit pe dânșii ighemonul. Deci a luat Velonic trupul Sfântului Eutropiu și, ungându-l cu mir, l-a dus cu cinste la un sat al său, departe ca la optsprezece stadii de la cetate. Iar trupul Sfântului Cleonic l-a luat Conit și, ungându-l cu miruri, l-a dus cu cinste la satul ce se numea Chimă. Și se săvârșeau la locurile acelea vindecări la mormintele mucenicilor, întru slava lui Dumnezeu. Iar Sfântul Vasilisc, rămânând închis în temniță, a petrecut în legături vreme destulă. După aceea, pierind ighemonul Asclipiodot și după dânsul punându-se Agripa, cu sabia a fost tăiat și Sfântul Vasilisc în douăzeci și două de zile ale lunii mai, în care se cinstește pomenirea lui, întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel slăvit împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în veci. Amin.

Calendar Ortodox 3 martie 2023

Mucenicia Sfinţilor Eutropie, Cleonic şi Vasilisc – Frescă de la Mănăstirea Decani din Serbia (1350)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe basilica.ro

 

Calendar Ortodox 3 martie 2023

Sf. Mc. Eutropie, Cleonic și Vasilisc

După sfârșitul mucenicesc al Sfântului și Marelui Mucenic Teodor Tiron, în februarie, anul 304, Eutropie și Cleonic, doi prieteni ai mucenicului și Vasilisc, nepotul său, au rămas în continuare în temnița din Amasia (Pont).

Între timp, în locul guvernatorului Puplie a venit Asclipiodot. Acesta era originar din Frigia (Asia Mică) și un mare persecutor al creștinilor.

Aflând de răbdarea și pătimirea Sfântului Teodor Tiron, a poruncit ca cei trei întemnițați să fie aduși la judecată înaintea lui.

Asclipiodot a încercat în zadar să îi convingă pe cei trei mucenici să jertfească zeilor. Astfel, pătimirea mucenicilor Eutropiu și Cleonic s-a sfârșit prin răstignirea lor pe cruce.

Sfântul Mucenic Vasilisc, nepotul Sfântului Teodor Tiron, a mai stat în temniță până la 22 mai 304, când Agripa, noul guvernator, a poruncit să fie omorât.

 

Troparul Sfintilor Mucenici Eutropiu, Cleonic si Vasilisc

Mucenicii Tai, Doamne, intru nevointele lor, cununile nestricaciunii au dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca avnd puterea Ta pe chinuitori au invins; zdrobit-au si ale demonilor neputincioasele indrazniri. Pentru rugaciunile lor mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

cititi mai mult pe unitischimbam.ro