Articole

La ordinea zilei – 23 noiembrie 2020

Situația din România – 23 noiembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Sărbătorile Zilei de 23 Noiembrie

Ortodoxe – † Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii; Sf. Ier. Amfilohie, Episcopul Iconiei, şi Grigorie, Episcopul Acragandelor (Dezlegare la pește)

Greco-catolice – Sf. ep. Amfilochie; Sf. ep. Grigore

Romano-catolice – Ss. Clement I, pp. m.; Columban, abate; Lucreţia, m.

 

ANM: Vreme rece noaptea şi dimineaţa în următoarele două săptămâni; precipitaţii prognozate pe 29 noiembrie

Regimul termic va rămâne în aceleaşi coordonate ca şi până în prezent, respectiv cu intervale cu temperaturi scăzute atât pe timpul dimineţilor, cât şi pe durata nopţilor, iar probabilitatea de apariţie a precipitaţiilor va creşte în jurul datei de 29 noiembrie, precum şi în cursul săptămânii viitoare, arată prognoza valabilă pentru intervalul 23 noiembrie – 6 decembrie, publicată, luni, de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM).

În Muntenia, în prima săptămână, vremea va fi uşor mai rece decât în mod normal, media maximelor va scădea treptat de la 9 la 6 grade, iar minimele se vor situa între -2 şi 0 grade. Între 29 noiembrie şi 1 decembrie, temperaturile vor fi în uşoară creştere, cu o medie regională de 8 – 10 grade ziua şi 0 – 3 grade noaptea. Până la sfârşitul intervalului de referinţă sunt estimate valori termice apropiate de cele normale pentru începutul lunii decembrie, respectiv medii ale maximelor de 5 – 8 grade şi ale minimelor de la -1 la 2 grade. În prima săptămână, precipitaţiile vor fi cu totul izolate, dar după 29 noiembrie probabilitatea de apariţie va fi în creştere, astfel încât se pot semnala local şi temporar, fiind în general slabe.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 23 noiembrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 23 noiembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 422.852 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
296.844 de pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 4.207 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 445 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 10.177 persoane diagnosticate cu infecție cu SARS – CoV – 2 au decedat.

În intervalul 22.11.2020 (10:00) – 23.11.2020 (10:00) au fost raportate 130 de decese (74 bărbați și 56 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 13.685. Dintre acestea, 1.160 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.908.681 de teste. Dintre acestea, 9.938 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 7.488 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 2.450 la cerere.

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.864 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu SARS – CoV – 2 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu infecție cu noul coronavirus, 797 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul SARS – CoV – 2 la nivel european și global:
Până la data de 22 noiembrie 2020, au fost raportate 11.921.491 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Franţa, Spania, Regatul Unit, Italia, și Germania.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Franţa 2.127.051 (+17.881) 48.518 (+253) 157.259 (+504)
Spania 1.556.730 – 42.619 – 150.376 -
Regatul Unit 1.493.383(+19.875) 54.626 (+340) 3.322 (+12)
Italia 1.380.531(+34.764) 49.261 (+692) 553.098 (+13.574)
Germania 918.269(+15.741) 14.022 (+138) 611.627 (+10.636)
Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

 

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 22 NOIEMBRIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

58.275.385 (+569.406) 1.382.149 (+8.454) 37.486.905 (+272.475)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 21 – 22 noiembrie 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.

Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

Evoluţia cazurilor de COVID-19 în România şi în lume până la 23 noiembrie 2020

Vaccinul dezvoltat de AstraZeneca şi Universitatea Oxford este eficient 70% împotriva COVID-19

 

Nigeria: Cinci credincioşi ucişi şi alţi 18 răpiţi într-un atac împotriva unei moschei

Bărbaţi înarmaţi au ucis cinci credincioşi şi au răpit alţi 18 într-un atac asupra unei moschei în nord-vestul Nigeriei, a anunţat poliţia duminică, relatează AFP. Aproximativ 100 de indivizi, care au venit pe motociclete, au deschis focul vineri împotriva unor musulmani adunaţi pentru rugăciunea săptămânală, în satul izolat Dutsen Gari, în statul Zamfara. “Bandiţii au ucis cinci credincioşi şi au răpit alţi 18, între care imamul”, a declarat pentru AFP purtătorul de cuvânt al poliţiei de stat, Mohammed Shehu.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

G20 extinde până la mijlocul anului viitor programul privind îngheţarea plăţilor aferente serviciului datoriei

Liderii G20 au aprobat duminică planul privind extinderea până la mijlocul anului viitor a îngheţării plăţilor aferente serviciului datoriei celor mai sărace ţări din lume şi au susţinut o abordare comună privind gestionarea problemelor lor legate de datorii, transmite Reuters.

Într-o declaraţie comună, liderii G20 (grupul celor 20 de economii dezvoltate şi emergente) au încurajat puternic creditorii privaţi să ia parte la Iniţiativa pentru Suspendarea Serviciului Datoriei (DSSI) în condiţii comparabile. De asemenea, ei au dat asigurări că vor urmări cu atenţie problemele cu care se confruntă Africa şi micile state insulare.

Iniţiativa, lansată în această primăvară, a ajutat 46 din cele 73 de state eligibile să amâne plăţi în valoare de 5,7 miliarde de dolari, eliberând astfel bani pentru a răspunde efectelor pandemiei şi a sprijini activitatea economică.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Hong Kong: Militantul pro-democraţie Joshua Wong va pleda vinovat

Militantul pro-democraţie din Hong Kong Joshua Wong şi-a anunţat intenţia de a pleda vinovat luni pentru o manifestaţie ilegală, relatează AFP. Joshua Wong, în vârstă de 24 de ani, este urmărit penal împreună cu alţi doi opozanţi, Ivan Lam şi Agnes Chow, pentru un protest care a avut loc vara trecută în faţa sediului general al poliţiei din Hong Kong.

“Noi trei am decis să pledăm vinovat pentru toate capetele de acuzare”, a declarat presei Joshua Wong, la sosirea la tribunal. “Nu aş fi surprins dacă aş fi arestat imediat, astăzi”, a adăugat el. ”Vom continua să luptăm pentru libertate, iar acum nu este momentul să ne plecăm în faţa Beijingului sau să ne predăm”, a continuat Joshua Wong.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

În Afganistan au fost ucişi sau răniţi în perioada 2005-2019 peste 26.000 de copii

În perioada 2005-2019 în conflictele din Afganistan au fost ucişi sau răniţi 26.025 de copii, arată un raport al organizaţiei caritabile britanice Salvaţi Copiii, preluat de dpa. Numai anul trecut, în Afganistan au căzut victime violenţei 3149 de copii – 874 ucişi şi 2275 răniţi – adică 30% din copiii care şi-au pierdut viaţa sau au fost mutilaţi în zonele de conflict din întreaga lume, arată documentul.

Conform organizaţiei, statistica înregistrează copiii prinşi între forţele pro şi antiguvernamentale aflate în conflict direct. Un raport anterior al misiunii ONU în Afganistan (UNAMA) consemna uciderea sau rănirea în Afganistan a 5939 de civili, dintre care 31% copii, în primele nouă luni din 2020.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Revista Presei din 23 noiembrie

 

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 23 noiembrie în Istorie;

- Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925 – 2006);

- Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii (†1720)

Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925 – 2006)

foto preluat de pe tvr2.tvr.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.orgyoutube.com

 

Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, județul Tulcea, d. 21 noiembrie 2006, Washington) a fost un preot ortodox român, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului. În timpul detenției din închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951) a colaborat cu Securitatea participând la așa-numita reeducare, la torturarea deținuților, în colaborare cu Eugen Țurcanu, activitate pentru care – ulterior – s-a căit și s-a pocăit.

Părintele Calciu a fost un luptător anticomunist. A îndurat peste 21 de ani de închisoare sub comuniști (1948-1964, 1979-1984), trecând și prin reeducarea din închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951), unde a făcut compromisuri, participând la reeducare. Ulterior a refuzat orice compromis cu sistemul comunist.

Eliberat din închisoarea Aiud în anul 1963 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. În urma amnistiei generale din 1964, Gheorghe Calciu a fost eliberat. A urmat Filologia și Teologia, fiind învestit cu harul preoției. Devine profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București. La marele cutremur din 4 martie 1977, o aripă a internatului Seminarului se prăbușește. Chemat de seminariști, vine în toiul nopții de acasă și este singurul profesor care, alături de câțiva elevi, lucrează cu mâinile goale toată noaptea pentru a încerca să salveze de sub dărâmături pe cei patru seminariști îngropați sub moloz.

Ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București s-a opus ateismului. În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, ține un șir de 7 prelegeri, intitulate “Șapte cuvinte către tineri“, predici care s-au bucurat de o largă audiență în rândul studenților de la multe facultăți din București. Ia atitudine public față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme.

Pe tot parcursul acestei perioade primește zilnic telefoane de amenințare, menite să îl descumpănească și să-i terorizeze familia. Atât predicile ținute cât și protestul față de demolarea Bisericii Enei îl aduc din nou în vizorul Securității. Este arestat în anul 1979, judecat și condamnat abuziv la mai mult de 10 ani închisoare. I se confiscă și averea, astfel încât soția și copilul rămân fără frigider, aragaz și alte bunuri de strictă folosință.

Prin executarea pedepsei s-a urmărit o nouă reeducare a sa. Acest fapt a determinat un val de proteste din partea exilului românesc. În ajutorul său se ridică intelectualii din exil: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava. Ulterior a fost transferat la penitenciarul Aiud, unde a avut colegi de celulă condamnați pentru omor.

Cea mai mare perioadă a detenției a petrecut-o totuși în izolare. În timpul detenției a fost bătut, umilit și ținut nemâncat. După 5 ani și jumătate, în 20 august 1984, este eliberat, ca urmare a presiunilor internaționale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinței sale, în anul 1985 este obligat să părăsească țara împreună cu familia.

Părintele Gheorghe Calciu împreună cu studenții, la Radu Vodă - foto preluat de pe doxologia.ro

Părintele Gheorghe Calciu împreună cu studenții, la Radu Vodă – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Exilul

În anul 1985, se stabilește în Statele Unite, unde primește cetățenia de onoare[necesită citare]. Între sfârșitul anului 1985 și 1988 a locuit cu familia la Cleveland. Pentru a-și asigura existența sa și a familiei, a lucrat și în construcții, ca muncitor necalificat. În anul 1989 se mută cu familia la Washington DC, unde preia parohia românească „Sfânta Cruce”.

A continuat să muncească în construcții până când a reușit să-și cumpere o casă, la circa 20-30 kilometri de biserica parohială. De-a lungul păstoririi de către Sfinția Sa a parohiei Sfânta Cruce, numărul credincioșilor a crescut impresionant. Multe persoane de alte confesiuni s-au convertit la ortodoxie, pentru dragostea, harul și viața îmbunătățită pe care le avea părintele.

În SUA și-a continuat lupta în numele lui Dumnezeu și eforturile pentru apărarea intereselor românilor, fiind autorul ideii Romfest și unul dintre fondatorii evenimentului bienal – cea mai mare sărbătoare a românilor de pretutindeni -, al cărui Comitet Internațional îl conducea.

Este primit la Casa Albă de 2 președinți – Ronald Reagan și George W. Bush.

Părintele Calciu slujea la Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Cruce” din orașul Alexandria, statul Virginia (lângă Washington D.C.). În anul 2006 a catalizat eforturile pentru întemeierea unei noi biserici pentru românii din zona Washington D.C., Biserica Sf. Andrei.

Călătorea aproape anual în România, ținând conferințe și vizitând prieteni.

Bolnav de un cancer al pancreasului și operat la Spitalul Militar din București, a fost vizitat, printre alții, de Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, de Î.P.S.S. Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului și de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme, Prea Fericitul Teoctist.

A murit în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006. Slujba de înmormântare a fost oficiată de Episcopul Vicar Irineu Duvlea. În țară, a fost prohodit în biserica Radu Vodă (de unde fusese alungat în 1979) de însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, alături de alți ierarhi și foști elevi, ajunși acum preoți. Conform dorinței sale, este înmormântat în țara, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, din județul Neamț.

Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, județul Tulcea, d. 21 noiembrie 2006, Washington) a fost un preot ortodox român, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gheorghe Calciu-Dumitreasa – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Opera

- Șapte cuvinte către tineri (Ed. Anastasia, București, 1996).

- Christ is calling you. A course in catacomb pastorship (St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina/California, 1997).

- Rugăciune și lumină mistică. Eseuri și meditații religioase (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998).

- Războiul întru cuvânt. Cuvintele către tineri și alte mărturii (Ed. Nemira, București, 2001).

- Homo americanus. O radiografie ortodoxă (Ed. Christiana, București, 2002; reed. 2007).

- Testamentul Părintelui Calciu. Ultimele sale cuvinte, cu un portret biografic și șapte evocări (Ed. Christiana, București, 2007).

- Suferința ca binecuvântare (ediție îngrijită de ieromonah Savatie Baștovoi, Ed. Cathisma, București, 2007).

- Mărturisitorul prigonit. Predici, eseuri și meditații religioase (Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 2007).

- Viața Părintelui Gheorghe Calciu, după mărturiile sale și ale altora (Ed. Christiana, București, 2007).

- Fiți jertfelnici! De la cuvintele către tineri la mărturiile testamentare (Ed. Christiana, București, 2012).
- Cuvintele către tineri (Ed. Christiana, București, 2015).

 

cititi mai mult despre Gheorghe Calciu-Dumitreasa si pe: gheorghecalciu.roro.orthodoxwiki.orgdoxologia.roadevarul.rowww.fericiticeiprigoniti.neten.wikipedia.org

cititi si:

- Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Chemarea (cuvântul 1) – 8 martie 1978;

Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Să zidim biserici! (cuvântul 2) – 15 martie 1978;

- Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Cer și pământ (cuvântul 3) – 22 martie 1978;

- Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Credință și prietenie (cuvântul 4) – 29 martie 1978;

- Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Preoția și suferința umană (cuvântul 5) – 5 aprilie 1978;

- Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Despre moarte și înviere (cuvântul 6) – 12 aprilie 1978;

- Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 7 cuvinte către tineri – Iertarea (cuvântul 7) – 19 aprilie 1978;

- Gheorghe Calciu-Dumitreasa – Cuvânt către tinerii teologi pe tema „Creștinismul și cultura” (1978)

† Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii (†1720)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Sf. Cuv. Antonie de la Iezerul Vâlcii

Sfântul cuvios Antonie de la Iezeru-Vâlcea (sau Antonie de la Schitul Iezeru) a trăit la sfârșitul sec. al XVII-lea, începutul sec. al XVIII-lea. A fost monah la schitul Iezeru din Vâlcea, nevoindu-se multă vreme într-o peșteră din apropierea acestuia, în muntele Iezeru. Prăznuirea sa se face pe 23 noiembrie.

 

Viața

Acest fericit părinte Antonie era de neam român și a trăit pe vremea binecredinciosului voievod Matei Basarab și a voievodului martir Sfântul Constantin Brâncoveanu. A crescut în dreapta credință mergând de mic la Sfânta Biserică, unde își găsea desfătarea sufletească. Înaintând cu vârsta, a ajuns preot, spre slava lui Dumnezeu și bucuria duhovnicească a părinților săi.

Lăsând desfătarea lumii acesteia, a îmbrățișat viața monahicească în prea frumoasa pustie de la Schitul Iezeru, în ținutul Vâlcii.

Aici, Cuviosul Antonie s-a arătat dintru început foarte sârguincios la toată osteneala și asprimea vieții mănăstirești. Atât de mare era nevoința sa, încât celorlalți viețuitori din chinovie li se părea că fericitul Antonie ar fi în trup duhovnicesc.

Dorind să sporească nevoințele sale, cu blagoslovenia egumenului mănăstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, să-i ceară binecuvântarea să plece în sfântul munte Athos. Episcopul cunoscându-l că este monah îmbunătățit și poate fi de folos multora, aici, a stăruit ca el să rămână în țară. Deci, întorcându-se Cuviosul la Schitul Iezeru și văzând că Biserica se ruinează, s-a umplut de râvnă și, cu ajutorul lui Dumnezeu, al episcopului Ilarion și cu agoniseala lui a reînnoit sfântul locaș.

După multe nevoințe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieșit din schit și cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peșteră mică într-o stâncă. Acolo, singur a săpat o bisericuță în care s-a rugat neîncetat ziua și noaptea. Urâtorul de oameni, diavolul însă, i-a adus multe ispite și supărări, dar pe toate le-a biruit cu darul lui Dumnezeu, cu rugăciunea și neîncetata lucrare. Cine poate să spună privegherile Cuviosului de toată noaptea, privegherile și plecăciunile genunchilor săi?

Cuviosul Antonie era mic de stat și gârbov de bătrânețe, părul capului era scurt, barba deasă, scurtă și destul de albă, vesel la căutătură, obrazul frumos, puțin iute din fire și lesne iertător. Îmbrăcămintea să era simplă și numai cele de trebuință purta.

Pentru înfrânarea trupului purta un brâu din lanțuri de fier împrejurul său, iar hrana sa o lua abia la al nouălea ceas și atunci numai pâine uscată și apă dar și acelea cu măsură. Vin și băutură amețitoare nu a gustat niciodată. Pe pat nu dormea, ci numai sta, pentru osteneală, rezemat de niște pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi tot timpul la rugăciune.

Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul cunoscând că trecerea din lumea aceasta îi este aproape, a chemat pe ucenicul său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte și i-a spus în taină: “Sfârșitul mi s-a apropiat. După ieșirea sufletului, să te nevoiești să pui trupul meu în gropnița pe care eu am săpat-o aici în piatră”.

După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se Cuviosul, vorbind în pace cuvinte de învățătură pentru suflet, a adormit în Domnul.

 

Proslăvirea

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuviosului Antonie de la Iezeru-Vâlcea (actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este prăznuit în fiecare an la 23 noiembrie.

cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org

cititi mai mult despre Antonie de la Iezerul Vâlcii si pe: basilica.rodoxologia.ro

Revoluția Trandafirilor (3 – 23 noiembrie 2003)

Demonstrators spending the night in front of the Georgian Parliament in Tbilisi

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Revoluția Trandafirilor (3 – 23 noiembrie 2003)

Revoluția Trandafirilor a fost o schimbare a puterii politice în Georgia în noiembrie 2003, care a avut loc după proteste în masă ca urmare a alegerilor parlamentare contestate. Ulterior, președintele Eduard Șevardnadze a fost forțat să demisioneze la data de 23 noiembrie 2003.

 

Context

Influența președintelui Eduard Șevardnadze, care deținea funcția din 26 noiembrie 1995, a început să scadă odată cu slăbirea formațiunii loiale lui, partidul de guvernământ, Uniunea Cetățenilor din Georgia (UCG). Odată cu anul 2000, acuzele de corupție îndreptate spre aparatul de stat au dus la plecarea din partid, inițial, a oamenilor de afaceri, care, în același an, au format Partidul „Drepturi Noi”. La scurt timp, alți politicieni s-au alăturat noului partid sau au înființat alte formațiuni politice. Însuși Eduard Șevardnadze a demisionat din fruntea UCG, în septembrie 2001. În aceeași lună, Miheil Saakașvili, ministru al Justiției, a părăsit UCG pentru a forma, o lună mai târziu, Mișcarea Națională Unită.

Drept urmare, Uniunea loială președintelui Eduard Șevardnadze suferă un eșec usturător la alegerile locale din 2002, determinându-l pe acesta să încerce o revigorare a formațiunii. În ciuda relansării UCG, cota popularității șefului statului ajunsese la doar cca. 5% din preferințele electoratului.

În paralel, încrederea georgienilor în UCG și în președintele Georgiei a fost erodată de postul privat de televiziune Rustavi 2, care a difuzat constant materiale critice la adresa conducerii de la Tbilisi. Printre altele, Rustavi 2 a promovat documentarul „Bringing Down a Dictator” (Doborând un dictator), al lui Steve York, despre răsturnarea pașnică de la putere a fostului lider sârb Slobodan Milosevici.

Eduard Șevardnadze (n. 25 ianuarie 1928 - 7 iulie 2014) a fost un politician și diplomat georgian. Șevardnadze a servit ca Prim Secretar al Partidului Comunist Georgian (de facto liderul Georgiei Sovietice) între 1972 și 1985, și apoi, ministru de externe al Uniunii Sovietice între 1985 și 1991, în perioada când la conducerea acesteia se afla Mihail Gorbaciov. După destrămarea Uniunii Sovietice, între anii 1992 și 2003 Șevardnadze a ocupat funcția de președinte al Georgiei, conducând țara în mod autoritar, și venind la putere prin înlăturarea forțată a președintelui democratic ales, Zviad Gamsahurdia. În perioada președinției sale Georgia a pierdut controlul asupra regiunilor Abhazia, Osetia de Sud și a slăbit autoritatea puterii centrale în Adjaria. El a fost forțat să se retragă în 2003, ca urmare a sângeroasei Revoluții a Trandafirilor - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Eduard Șevardnadze (n. 25 ianuarie 1928 – 7 iulie 2014) a fost un politician și diplomat georgian. Șevardnadze a servit ca Prim Secretar al Partidului Comunist Georgian (de facto liderul Georgiei Sovietice) între 1972 și 1985, și apoi, ministru de externe al Uniunii Sovietice între 1985 și 1991, în perioada când la conducerea acesteia se afla Mihail Gorbaciov. După destrămarea Uniunii Sovietice, între anii 1992 și 2003 Șevardnadze a ocupat funcția de președinte al Georgiei, conducând țara în mod autoritar, și venind la putere prin înlăturarea forțată a președintelui democratic ales, Zviad Gamsahurdia. În perioada președinției sale Georgia a pierdut controlul asupra regiunilor Abhazia, Osetia de Sud și a slăbit autoritatea puterii centrale în Adjaria. El a fost forțat să se retragă în 2003, ca urmare a sângeroasei Revoluții a Trandafirilor - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Alegerile parlamentare din 2 noiembrie 2003

La 2 noiembrie 2003, au avut loc noile alegeri legislative. Conform Comisiei Electorale Georgiene, scrutinul ar fi fost câștigat de o coaliție susținătoare a președintelui în funcție, numită „Pentru o Nouă Georgie”, cu 21,3%. Mișcarea Națională Unită, formațiunea liderului opoziției Miheil Saakașvili, s-ar fi clasat de abia pe a treia poziție, cu 18,1% din preferințele electoratului.

Scrutinul a fost însă descris de către cei peste 450 de observatori din 43 de țări din partea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) ca nereușind să îndeplinească standardele democratice internaționale, fiind în esență, lipsit de credibilitate[1]. Saakașvili a proclamat victoria formațiunii sale, pretențiile sale fiind susținute de exit-poll-urile companiei americane Global Strategy. Printre neregulile semnalate, a fost aceea că numele lui Miheil Saakașvili nici nu s-a regăsit pe listele de votanți.

Miheil Saakaşvili (n. 21 decembrie 1967, Tbilisi) este un politician georgiano-ucrainean,care fost preşedinte al Georgiei de la 25 ianuarie 2004 până la 17 noiembrie 2013. În prezent este guvernator al regiunii Odesa din Ucraina - (Georgian President Mikheil Saakashvili in Tbilisi, March 22, 2008) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Miheil Saakaşvili (n. 21 decembrie 1967, Tbilisi) este un politician georgiano-ucrainean,care fost preşedinte al Georgiei de la 25 ianuarie 2004 până la 17 noiembrie 2013. În prezent este guvernator al regiunii Odesa din Ucraina – (Georgian President Mikheil Saakashvili in Tbilisi, March 22, 2008) - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Începutul protestelor

Mișcarea Națională Unită, alături de Partidul „Drepturi Noi” și alți membri ai Opoziției au îndemnat populația să protesteze pașnic împotriva guvernului fidel lui Șevardnadze și să practice nesupunerea civică, fără acte de violență. Scopul urmărit era demisia președintelui, în paralel cu organizarea de noi alegeri. La jumătatea lunii noiembrie 2003, au început să aibă loc demonstrații anti-guvernamentale masive pe străzile din Tbilisi, manifestările răspândindu-se rapid în aproape toate orașele importante ale Georgiei. Liderii din stradă ai revoluției au fost organizația de tineret „Kmara” (Destul!) și câteva organizații neguvernamentale, printre care Liberty Institute.

Revolta a atins apogeul la 22 noiembrie, când președintele în funcție a intenționat să deschidă noua sesiune a parlamentului. Lideri ai partidelor de opoziție, printre care și Saakașvili, au întrerupt discursul lui Șevardnadze, făcându-și apariția cu trandafiri în mâini, de unde și denumirea de „Revoluție a Trandafirilor”.

Acesta s-a retras, flancat de garda sa de corp, ulterior declarând stare de urgență și intenționând să mobilizeze gărzi militare în jurul reședinței sale. Armata a refuzat să susțină noul guvern. Lipsit de alternative, la 23 noiembrie 2003, Șevardnadze s-a întâlnit cu liderii opoziției, la sfârșitul discuțiilor el anunțându-și demisia. Anunțul a creat o stare de euforie în Tbilisi, peste 10.000 de oameni ieșind pe străzi pentru a sărbători.

Revoluția Trandafirilor (3 - 23 noiembrie 2003) a fost o schimbare a puterii politice în Georgia în noiembrie 2003, care a avut loc după proteste în masă ca urmare a alegerilor parlamentare contestate. Ulterior, președintele Eduard Șevardnadze a fost forțat să demisioneze la data de 23 noiembrie 2003 (Proteste lângă sediul Parlamentului, în ziua demisiei lui Șevardnadze) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Revoluția Trandafirilor (3 – 23 noiembrie 2003) – Proteste lângă sediul Parlamentului, în ziua demisiei lui Șevardnadze – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Consecințe

La scurt timp, Curtea Supremă a Georgiei a invalidat rezultatele scrutinului din 2 noiembrie. La 4 ianuarie 2004 au fost organizate alegeri prezidențiale, câștigate cu peste 96% din voturi de Miheil Saakașvili, care la învestirea sa în funcție, la 25 ianuarie, avea să devină cel mai tânăr șef de stat din Europa. La 28 martie 2004, alegerile parlamentare au fost câștigate, cu o largă majoritate, de partidele susținătoare ale noului președinte.

Saakashvili's inauguration as President of Georgia - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Saakashvili’s inauguration as President of Georgia – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

cititi mai mult despre Revoluția Trandafirilor (3 – 23 noiembrie 2003) si pe en.wikipedia.org