Sfinții Mucenici Vasilisc si Marcel; Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic (22 mai)

Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic (381 d.Hr - Constantinopol) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic (381 d.Hr – Constantinopol)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

 

Sf. Mc. Vasilisc şi Marcel

articol preluat de pe basilica.ro

22 mai 2018

Sfântul Mucenic Vasilisc, originar din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, a trăit în timpul împăratului Maximian (286-305) şi a fost nepotul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron. Vasilisc a fost închis împreună cu Eutropie şi Cleonic, ostaşi şi prieteni cu Sfântul Teodor Tiron.

Aceştia doi au pătimit moarte martirică pentru Hristos, însă Vasilisc a rămas în temniţă, după care a fost eliberat. Pentru că a început să predice Evanghelia lui Hristos, păgânii l-au prins din nou, la porunca guvernatorului Agripa.

Când era dus spre Comane, în satul Dacnon, ostaşii au poposit la o femeie, Traiani. Pe Sfântul Vasilisc, aceştia l-au legat de un paltin uscat care, în chip minunat, a înverzit şi a înfrunzit.

Ajunşi în Comane, Sfântul a fost dus înaintea guvernatorului, dar a refuzat să aducă jertfă idolilor. Pentru că s-a rugat, Dumnezeu a trimis foc din cer şi a ars templul şi statuia idolului Apolon. Plin de mânie, guvernatorul Agripa a poruncit să-i fie tăiat capul Sfântului Mucenic Vasilisc.

articol preluat de pe basilica.ro

 

Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic

Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Al doilea Sinod Ecumenic s-a ținut la Constantinopol în anul 381 d.Hr., fiind cunoscut și ca Primul Sinod de la Constantinopol.

Al doilea dintre cele șapte Sinoade Ecumenice a abordat următoarele probleme:

- a condamnat ereziile macedonianism și apolinarianism, născute din dezbaterile legate de arianism;
- a extins și adaptat Crezul de la Niceea, în special învățătura despre Sfântul Duh;
- a modificat prevederile Canonului VI al primului Sinod de la Niceea.

În ceea ce privește învățătura despre Sfântul Duh, Sinodul afirma despre Acesta că este Dumnezeu “precum Tatăl și Fiul: Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit”. Cam după anul 381, arianismul a încetat să mai fie o problemă presantă, cu excepția unor teritorii de la periferia Imperiului.

Aspectul controversat al acestui Sinod este dat de Canonul III, care plasa Constantinopolul ca al doilea scaun episcopal în cinstire între cele tradiționale. Constantinopolul era numit „Noua Romă”. Atât pentru Roma, cât și Alexandria acest canon a fost privit cu suspiciune, ambele Biserici temându-se de un joc de putere din partea Constantinopolului. Biserica Romei a ignorat acest canon întru totul până în anul 1215, după Marea Schismă; chiar și atunci au existat motive politice pentru faptul că Roma a „acordat” Constantinopolului al doilea loc în cinstire între scaunele ecumenice. Alexandria, care ocupase locul al doilea după Roma – și cel dintâi dintre scaunele răsăritene – trecea, ca urmare a celui de-al treilea canon al Sinodului de la Constantinopol, pe locul al treilea între scaunele ecumenice – al doilea între cele răsăritene.

Biserica Alexandriei s-a implicat activ în această dispută aprinsă cu Constantinopolul; au existat manevre politice de ambele părți – manevre care au dus la îndepărtarea a doi episcopi ai Constantinopolului. Odată cu apropierea celui de-al treilea Sinod Ecumenic, luau amploare și alte probleme.

 

Pomenirea

Pomenirea Sfinților Părinți de la al doilea Sinod Ecumenic se face la 22 mai și în cea de a noua Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, în Duminica Sfinților Părinți de la primele șase Sinoade Ecumenice.

articol preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

 

Viaţa Sfântului Mucenic Vasilisc

Sfântul Mucenic Vasilisc. Prăznuirea sa de către Biserica Ortodoxă se face la data de 22 mai - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Mucenic Vasilisc - foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

11 mai 2012

După uciderea Sfinţilor Mucenici Eutropie şi Cleonic, cu care împreună a pătimit multe şi Sfântul Vasilisc, el, rămânând viu, şedea în temniţă. Iar după moartea ighemonului Asclipiodot, a venit în locul lui, în părţile Pontului, un alt ighemon cu numele Agripa, trimis de tiranii Maximian şi Maxim, ca să prigonească şi să ucidă pe cei ce credeau în Hristos. Şi mai înainte de intrarea lui în cetatea Amasiei, Sfântul Vasilisc şezând acolo în temniţă, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, adu-ţi aminte de mine şi nu mă uita până în sfârşit, ci şi chemarea mea spre mucenicie arătat s-o aduci întru desăvârşire, ca să nu fiu despărţit de acei sfinţi bărbaţi care au fost prinşi cu mine şi au pătimit mai înainte de mine şi s-au încununat”.

Deci, arătându-i-se lui Domnul la miezul nopţii în vedenia visului, i-a zis: „îmi aduc aminte de tine şi nu te uit pe tine! Deja numele tău s-a scris de la început cu cei ce au fost prinşi cu tine; deci, nu te mâhni ca un mai de pe urmă, pentru că pe mulţi îi vei întrece şi pomenirea ta o voi face slăvită în tot pământul. Iar acum du-te şi dă sărutarea cea mai de pe urmă maicii tale, fraţilor şi rudeniilor, şi, când te vei întoarce, vei lua cununa mucenicească şi îndată te vei odihni în Comani. Dar să nu te temi de muncile ce ai să le pătimeşti, că Eu sunt cu tine şi nu te vor vătăma supărările cele omeneşti”.

Şi deşteptându-se Sfântul Vasilisc, s-a umplut de bucurie şi, pe când se ruga, a văzut uşile temniţei deschise. Iar începând a se face ziuă, a rugat pe ostaşii care îl păzeau şi pe păzitorul cel mai mare al temniţei, zicând: „Daţi-mi voie pentru patru zile să mă duc să văd pe maica şi pe fraţii mei, cei ce petrec în satul Cumialii; iar după aceea întorcându-mă, voi alerga la adevăratul meu Tată, Iisus Hristos”. Dar ostaşii şi păzitorul temniţei i-au a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, Căruia tu neîncetat îi slujeşti, că de nu ne-am teme de ighemon, pe care îl aşteptăm să vină îndată, apoi te-am elibera cu totul”. Grăit-a sfântul: „Nu voiesc să fiu liber cu totul ci, precum am zis, să mă duc numai să mă închin maicii mele, fraţilor şi rudeniilor, fiindcă Domnul meu mi-a poruncit să fac aceasta”.

Ostaşii ziseră: „Ne temem ca nu cumva, după eliberarea ta, ighemonul să te ceară degrabă de la noi, fiindcă am auzit astăzi că are să vină ighemonul în cetate şi toţi cei legaţi sunt scrişi în cartea pentru judecată”. Iar Sfântul Vasilisc a zis: „Voia Dumnezeului meu este să mă duc în satul meu; deci, dacă aveţi plăcere, apoi să meargă unii dintre voi cu mine, şi iarăşi ne vom întoarce împreună”. Atunci ostaşii s-au învoit la voia Domnului şi, sculându-se unii dintre ei, s-au dus cu dânsul în satul lui şi l-au întâmpinat pe el cu multă bucurie fraţii lui, căci avea trei fraţi, şi maica sa, şi i-au ospătat şi cinstit pe ostaşi în casa lor.

Sfântul Mucenic Vasilisc – tropar

cititi continuarea pe doxologia.ro