Desființarea hotarului dintre Moldova și Țara Românească (22 Mai 1862)
Stabilit definitiv de Ştefan cel Mare în anul 1482, hotarul dintre Moldova şi Valahia nu a constituit o problemă majoră până la Pacea de la Adrianopol, din anul 1829. Trecerea produselor dintr-un Principat în altul nu reprezenta o chestiune dificilă, mărfurile fiind considerate monopol turcesc.
‘Monopolul’ însemna de fapt un drept de preempţiune asupra anumitor articole de strictã necesitate pentru aprovizionarea Constantinopolului sau pentru nevoile armatei. Adicã: grâu, orz, miere, cearã, unt, seu, pastramã, cerviş, lânã, piei. Turcii nu erau interesaţi deloc de pildã de porc, vin, porumb sau peşte. Rămâneau puţine produsele care mai puteau fi taxate la vama dintre cele două provincii româneşti.
Dar după anul 1829, când Marile Puteri au hotărât desfiinţarea monopolului turcesc şi asigurarea unor condiţii prielnice comerţului liber, în Ţările Româneşti, pe lângă organizarea aspectelor vamale, s-a întărit şi paza hotarului cu grăniceri, ajutaţi de locuitorii din aşa-numitele sate cordonaşe, adică din apropierea graniţei.
Organizarea şi controlul pazei au fost încredinţate unui ofiţer care avea în subordinea sa mai multe pichete. Acestea erau aşezate astfel încât să se poată vedea unul cu altul. În afară de paza propriu-zisă a graniţei, locuitorii din satele cordonaşe erau obligaţi şi la alte contribuţii, cum ar fi construirea pichetelor, aducerea lemnelor pentru încălzit, cumpărarea şi întreţinerea cailor necesari pentru patrularea între pichete.
După desfiinţarea vămilor în Principate în 1848, grănicerii şi angajaţii vamali au rămas pentru controlarea marfurilor prohibite şi pentru verificarea paşapoartelor. Acest nou regim vamal a continuat, cu neînsemnate modificări, şi după îndoita alegere a lui Cuza.
Odată cu înfăptuirea deplinei uniri a Principatelor Române, proclamată la 24 ianuarie 1859, alegerea unei singure Adunări şi a unui singur Guvern, Ţara a continuat să rămână despărţită prin graniţă (pe care firmanul sultanului din 2 decembrie 1861 o menţinuse, în speranţa unei reveniri la situaţia de dinaintea Unirii). În acest moment, Cuza a decis că problema hotarului despărţitor trebuia lichidată, nu printr-un act oficial al Marilor Puteri, ci printr-o acţiune internă fermă, dar discretă.
La 29 ianuarie 1862, Ministerul de Finanţe a cerut ministrului de război să răspundă la ce dată încetează funcţionarea grănicerilor din comunele de pe linia despărţitoare dintre Moldova şi Ţara Românească. În răspunsul oferitde minister, se arată că graniţa exista încă şi că „principala îndatorire a acestui cordon este aceea de a se îngădui trecerea sării dintr-o parte în alta. Ori această obligaţie căzând, după preluarea administrării salinelor de către guvern, graniţa a rămas de prisos a mai exista între ambele Principate Unite deja”.
La 8 martie 1862, Ministerul de Interne a dat ordin prefecţilor din judeţele limitrofe graniţei ca „orice călătorie în Principatele Unite a locuitorilor pământeni să se urmeze numai cu bilete de drum, iar nu cu paşaporturi ca mai înainte”. Se hotăra astfel nu desfiinţarea integrală a graniţei, ci o simplificare a formalităţilor pentru locuitorii din cele două principate.
Apoi, la 28 martie 1862, Ministerul de Război comunica punctelor de trecere „să înceteze vizarea paşapoartelor sau a biletelor de drum, aceste formalităţi fiind ridicate pentru totdeauna de Guvern”. Deşi măsura a fost aplicată cu toată discreţia, pentru a nu irita puterile interesate şi în special Turcia, pichetele nu s-au desfiinţat şi cordonul de militari a continuat să rămână cu efectivele lui vechi. Toată ţara, inclusiv ministerele de care depindeau menţinerea sau desfiinţarea graniţei, se întrebau „care sunt motivele care obligau statul să mai facă cheltuieli pentru paza unei frontiere care nu mai exista”.
Un alt pas semnificativ urmează la data de 5 mai 1862, când inspectorul cordonului munţilor, care avea în subordine şi pichetele de grăniceri de pegraniţa dintre cele două principate, a cerut Ministerului de Război să-i precizeze dacă „grănicerii din Focşani şi Vădeni pot să-şi facă noi construcţii în locul celor vechi, mai ales acum, când se crede că or să se desfiinţeze aceşti grăniceri de pe linia de strejuire”. În zilele următoare, au fost întocmite numeroase hârtii de corespondenţă de la un minister la altul, dar nicio autoritate nu s-a pronunţat clar dacă frontiera mai exista sau nu.
Un lucru însă reiese din conţinutul documentelor purtate între instituţii: posturile de grăniceri şi angajaţii fiscului de la vamă au rămas pe loc, întrucât aveau rolul de a constata şi a percepe de la antreprenorii tutunului turcesc şi ai cărţilor de joc importate în ţară taxele legale. S-a solicitat de îndată desfiinţarea acestor antreprize şi rezilierea contractelor, fără nicio altă despăgubire, autorităţile ajungând la concluzia că aceste înţelegeri erau singurele care mai obligau ministerele la păstrarea unei frontiere de fapt desfiinţate. Având în faţă oficial toate aceste aspecte subliniate de Ministerul de Finanţe şi cel de Interne, Ministerul de Război a primit dezlegare pentru a acţiona în vederea ridicării graniţei dintre cele două Principate.
Astfel, la 14 mai 1862, acesta a înaintat Consiliului de Miniştri un referat în care arăta efectivul de oameni pe graniţă şi a propus desfiinţarea acestui cordon, deoarece „pentru importul tutunului turcesc şi al cărţilor de joc nu există în sarcina guvernului nici o pază”. După 2 zile, Consiliul de Miniştri a luat în discuţie referatul prezentat şi, considerând că „ambele ţări, prin a lor unire, n-ar mai avea trebuinţă de asemenea cordon, a cărui existenţă nu aduce alt decât cheltuieli statului, a decis ca străjuitorii de dincoace şi dincolo de Milcov să se desfiinţeze”.
Astfel, în ziua de 22 mai 1862, domnitorul Cuza a iscălit raportul de desfiinţare a graniţei dintre cele două Principate, prezentat de colonelul I. Ghica, ministrul de război. A doua zi, acelaşi minister a transmis comandantului punctului de trecere de la Focşani că „graniţa s-a desfiinţat, iar oamenii pot merge la casele lor”.
Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul Moldovei, astăzi în România – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), Domnitor al Moldovei (până în 1862), Domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866 – (portret oficial) - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
La 14 iunie, locotenentul Millu, unul dintre comandanţii din această zonă, a adus la cunoştinţă Ministerului de Război desfiinţarea frontierei. Au urmat operaţiunile de inventariere a lucrurilor care aparţineau unităţilor militare şi de predare a clădirilor care serviseră la adăpostirea pichetelor, consiliilor comunale mai apropiate de aceste puncte.
Reacţii externe nu au fost înregistrate, iar pe plan intern, mulţumirea a fost deplină. Această măsură, precum şi numeroasele reforme inițiate de Cuza, urmate de venirea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se bucura atât de sprijinul Franței, cât și de cel al Prusiei, au făcut ca actul deplinei uniri să fie ireversibil.
Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România. Jumătate de secol mai târziu, la 1 decembrie 1918, o mare adunare naţională românească la Alba-Iulia, compusă din 1.228 de delegaţi aleşi din toate localităţile Transilvaniei şi 100.000 de alţi români veniţi să-şi exprime adeziunea la unire, a votat unirea Transilvaniei, Maramureşului, Crişanei şi Banatului cu România. Mica Unire de la Focşani se desăvârşea cu Marea Unire de la Alba-Iulia şi lua, astfel, naştere România Mare.
Florin Dîrdală
Serviciul Judeţean Vrancea
al Arhivelor Naţionale www.focsani.info
* Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești (1859-1878) au fost un stat român format prin unirea dintre Moldova și Țara Românească în 1859 sub un singur domnitor. Statul acoperea regiunile istorice Oltenia, Muntenia, și Moldova. La început, a cuprins și sudul Basarabiei (zona Cahul, Bolgrad și Ismail), dar după 1877 a pierdut acest teritoriu, primind în schimb Dobrogea de Nord. Unirea politică din 1859–1866 dintre cele două principate a fost primul pas politic spre crearea României ca un singur stat (unitar), în 1881. Cei doi domnitori ai Principatelor Unite au fost Alexandru Ioan Cuza și apoi Carol I .
Sinodul al II-lea Ecumenic – Primul Sinod de la Constantinopol (381d.Hr.)
Al doilea Sinod Ecumenic s-a ținut la Constantinopol în anul 381 d.Hr., fiind cunoscut și ca Primul Sinod de la Constantinopol.
Al doilea dintre cele șapte Sinoade Ecumenice a abordat următoarele probleme:
- a condamnat ereziile macedonianism și apolinarianism, născute din dezbaterile legate de arianism;
- a extins și adaptat Crezul de la Niceea, în special învățătura despre Sfântul Duh;
- a modificat prevederile Canonului VI al primului Sinod de la Niceea.
În ceea ce privește învățătura despre Sfântul Duh, Sinodul afirma despre Acesta că este Dumnezeu “precum Tatăl și Fiul: Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit”.
Cam după anul 381, arianismul a încetat să mai fie o problemă presantă, cu excepția unor teritorii de la periferia Imperiului.
Aspectul controversat al acestui Sinod este dat de Canonul III, care plasa Constantinopolul ca al doilea scaun episcopal în cinstire între cele tradiționale. Constantinopolul era numit „Noua Romă”.
Atât pentru Roma, cât și Alexandria acest canon a fost privit cu suspiciune, ambele Biserici temându-se de un joc de putere din partea Constantinopolului.
Biserica Romei a ignorat acest canon întru totul până în anul 1215, după Marea Schismă; chiar și atunci au existat motive politice pentru faptul că Roma a „acordat” Constantinopolului al doilea loc în cinstire între scaunele ecumenice.
Alexandria, care ocupase locul al doilea după Roma – și cel dintâi dintre scaunele răsăritene – trecea, ca urmare a celui de-al treilea canon al Sinodului de la Constantinopol, pe locul al treilea între scaunele ecumenice – al doilea între cele răsăritene.
Biserica Alexandriei s-a implicat activ în această dispută aprinsă cu Constantinopolul; au existat manevre politice de ambele părți – manevre care au dus la îndepărtarea a doi episcopi ai Constantinopolului.
Odată cu apropierea celui de-al treilea Sinod Ecumenic, luau amploare și alte probleme.
Pomenirea
Pomenirea Sfinților Părinți de la al doilea Sinod Ecumenic se face la 22 mai și în cea de a noua Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, în Duminica Sfinților Părinți de la primele șase Sinoade Ecumenice.
Biserica noastră pomeneşte astăzi 22 mai, pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic, întrunit la Constantinopol în anul 381.
150 de episcopi s-au aflat, de la începutul lunii mai şi până pe 9 iulie în capitala imperiului, la chemarea împăratului Teodosie cel Mare, pentru a restabili ordinea şi liniştea în Biserică. Tulburarea era provocată de o învăţătură ce nega dumnezeirea, egalitatea şi deofiinţimea Sfântului Duh cu Tatăl şi cu Fiul.
Prin strădania acestor Sfinţi Părinţi, Biserica a consolidat victoria Ortodoxiei, obţinută încă din anul 325, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. Ei au completat Crezul cu ultimele 5 articole.
Trecuse mai bine de jumătate de veac de când Sfântul Împărat Constantin cel Mare convocase Sinodul de la Niceea pentru a stabili adevărata învăţătură de credinţă. Disputele teologice, însă, continuau.
O serie de sinoade locale a trebuit să răspundă provocărilor vremii şi vocilor care reluau aşa-numitele „dispute trinitare“. Atât acest sinod, cât şi primul au condamnat mai degrabă învăţături greşite decât persoane.
Între episcopii participanţi s-a aflat şi cel de la Tomis, pe nume Terentius. Preşedinţia Sinodului a fost ţinută, după moartea episcopului Meletie al Antiohiei, la sfârşitul lunii mai, de Sfântul Grigorie de Nazianz, ca episcop al Constantinopolului.
După retragerea Sfântului Grigorie de Nazianz – probabil la 30 iunie – preşedinţia sinodului a revenit lui Nectarie, noul episcop de Constantinopol.
Lucrările sinodului s-au încheiat la 9 iulie 381, recunoscut ca Sinodul al II-lea Ecumenic datorită importantelor decizii dogmatice formulate şi recunoscute unanim de întreaga Biserică.
Sfântul Mucenic Vasilisc, originar din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, a trăit în timpul împăratului Maximian (286-305) şi a fost nepotul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron(1).
Aceştia doi au pătimit moarte martirică pentru Hristos, însă Vasilisc a rămas în temniţă, după care a fost eliberat.
Pentru că a început să predice Evanghelia lui Hristos, păgânii l-au prins din nou, la porunca guvernatorului Agripa.
Când era dus spre Comane, în satul Dacnon, ostaşii au poposit la o femeie, Traiani.
Pe Sfântul Vasilisc, aceştia l-au legat de un paltin uscat care, în chip minunat a înfrunzit.
Ajunşi în Comane, Sfântul a fost dus înaintea guvernatorului, dar a refuzat să aducă jertfă idolilor.
Pentru că s-a rugat, Dumnezeu a trimis foc din cer şi a ars templul şi statuia idolului Apolon.
Plin de mânie, guvernatorul Agripa a poruncit să-i fie tăiat capul Sfântului Mucenic Vasilisc.
Mucenicia Sfinţilor Eutropie, Cleonic şi Vasilisc (†308) – Frescă de la Mănăstirea Decani din Serbia (1350) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Imnografie
Troparul Sfântului Mucenic Vasilisc
Glas 4:
Mucenicul Tău, Doamne, Vasilisc, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Condacul Sfântului Mucenic Vasilisc
Glasul 8
Apărătoare Doamnă…
Întru răbdare tare şi ca un bărbat te-ai arătat şi întru minuni prea minunat, arătat purtând înainte numele lui Hristos, ai ruşinat pe chinuitor. Pentru aceasta te cinstim pe tine, Sfinte Vasilisc preacinstite, pururea strigând: Bucură-te frumuseţea cea luminoasă a mucenicilor.
Note:
1 - Teodor Tiron (în greacă: Θεόδωρος ο Τήρων; n. secolul al III-lea d.Hr., Amasya, Turcia – d. 17 februarie 306 d.Hr., Amasya, Turcia) este un sfânt mare mucenic creștin care a trăit pe vremea împăraților Maximian și Maximin. Era militar și a fost ucis în timpul persecuției lui Maximin (aprox. 303). Prăznuirea lui se face la 17 februarie (2 martie) la ortodocși și pe 9 noiembrie la catolici. În ortodoxie, în primă sâmbătă din Postul Mare se face pomenire de minunea colivei, pe care a făcut-o la 50 de ani după moartea sa.
2 – Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, au fost rude şi împreună ostaşi cu Sfântul Teodor Tiron şi erau din Amasia Pontului, în Asia Mică. Eutropie şi Cleonic erau fraţi, iar Vasilisc era nepot al Sfântului Teodor. Fiind creştini, au fost prinşi împreună cu Sfântul Teodor şi întemniţaţi pentru o lungă perioadă de timp. Dregătorul Asclepiodot venind în Amasia, i-a chemat pe cei trei tineri înaintea sa, încercând să-i facă să se lepede de credinţa în Hristos. Zadarnice fiind încercările sale, i-a supus la grele chinuri. Şi fiind duşi în templul Artemidei, ca în faţa poporului să aducă jertfă idolului, acesta a căzut la pământ şi s-a sfărâmat, la rugăciunea lor către Dumnezeu. Deci, fiind învinuiţi de vrăjitorie, Eutropie şi Cleonic şi-au primit sfârşitul prin răstignire pe cruce, asemenea Mântuitorului. Vasilisc a fost aruncat în temniţă şi mai târziu, în ziua de 22 mai, i s-a tăiat capul cu sabia.
Sfântul Mucenic Vasilisc purta cu bărbăție greutatea lanțurilor de fier și răbda cu vitejie durerea picioarelor pătrunse cu piroanele ascuțite, care erau în încălțămintea de aramă; și se roșea calea cu sângele lui. Iar sfântul cânta, zicând: De s-ar aduna asupra mea tabără, nu se va înfricoșa inima mea Hristoase, Dumnezeul meu că Tu cu mine ești.
După uciderea Sfinților Mucenici Eutropie și Cleonic, cu care împreună a pătimit multe și Sfântul Vasilisc, el, rămânând viu, ședea în temniță. Iar după moartea ighemonului Asclipiodot, a venit în locul lui, în părțile Pontului, un alt ighemon cu numele Agripa, trimis de tiranii Maximian și Maxim, ca să prigonească și să ucidă pe cei ce credeau în Hristos. Și mai înainte de intrarea lui în cetatea Amasiei, Sfântul Vasilisc șezând acolo în temniță, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, adu-ți aminte de mine și nu mă uita până în sfârșit, ci și chemarea mea spre mucenicie arătat s-o aduci întru desăvârșire, ca să nu fiu despărțit de acei sfinți bărbați care au fost prinși cu mine și au pătimit mai înainte de mine și s-au încununat”.
Deci, arătându-i-se lui Domnul la miezul nopții în vedenia visului, i-a zis: „Îmi aduc aminte de tine și nu te uit pe tine! Deja numele tău s-a scris de la început cu cei ce au fost prinși cu tine; deci, nu te mâhni ca un mai de pe urmă, pentru că pe mulți îi vei întrece și pomenirea ta o voi face slăvită în tot pământul. Iar acum du-te și dă sărutarea cea mai de pe urmă maicii tale, fraților și rudeniilor, și, când te vei întoarce, vei lua cununa mucenicească și îndată te vei odihni în Comani. Dar să nu te temi de muncile ce ai să le pătimești, că Eu sunt cu tine și nu te vor vătăma supărările cele omenești”.
Și deșteptându-se Sfântul Vasilisc, s-a umplut de bucurie și, pe când se ruga, a văzut ușile temniței deschise. Iar începând a se face ziuă, a rugat pe ostașii care îl păzeau și pe păzitorul cel mai mare al temniței, zicând: „Dați-mi voie pentru patru zile să mă duc să văd pe maica și pe frații mei, cei ce petrec în satul Cumialii; iar după aceea întorcându-mă, voi alerga la adevăratul meu Tată, Iisus Hristos”. Dar ostașii și păzitorul temniței i-au răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, Căruia tu neîncetat îi slujești, că de nu ne-am teme de ighemon, pe care îl așteptăm să vină îndată, apoi te-am elibera cu totul”. Grăit-a sfântul: „Nu voiesc să fiu liber cu totul ci, precum am zis, să mă duc numai să mă închin maicii mele, fraților și rudeniilor, fiindcă Domnul meu mi-a poruncit să fac aceasta”.
Ostașii ziseră: „Ne temem ca nu cumva, după eliberarea ta, ighemonul să te ceară degrabă de la noi, fiindcă am auzit astăzi că are să vină ighemonul în cetate și toți cei legați sunt scriși în cartea pentru judecată”. Iar Sfântul Vasilisc a zis: „Voia Dumnezeului meu este să mă duc în satul meu; deci, dacă aveți plăcere, apoi să meargă unii dintre voi cu mine, și iarăși ne vom întoarce împreună”. Atunci ostașii s-au învoit la voia Domnului și, sculându-se unii dintre ei, s-au dus cu dânsul în satul lui și l-au întâmpinat pe el cu multă bucurie frații lui, căci avea trei frați, și maica sa, și i-au ospătat și cinstit pe ostași în casa lor.
Iar a doua zi, chemând pe toate rudeniile lui, a grăit multe către dânșii din cele pentru folosul sufletului și din învățătura creștinească, zicând că ni se cade nouă a intra în împărăția lui Hristos cu multe supărări. Deci, mângâindu-i pe ei și dându-le sărutarea cea mai de pe urmă, le-a zis: „Iubiților frați, părinților și fiilor întru Hristos, petreceți în credința Domnului nostru Iisus Hristos și să nu vă depărtați nicidecum de El; pentru că nimic nu este lumea aceasta și cele din ea. Toate acestea sunt ca o umbră ce trece, iar Domnul petrece în veci. Deci, mă rog vouă, rugați-vă pentru mine Stăpânului nostru, Dumnezeul tuturor, să-mi dea putere ca să-mi săvârșesc nevoința pătimirii, precum a dat Sfinților Teodor Tiron, Eutropie și Cleonic, care au fost prinși cu mine. Mântuiți-vă, preaiubiți părinți, maicilor, fraților, surorilor și fiilor, că mă duc acum de la voi și nu mă veți mai vedea în viața aceasta vremelnică”. Acestea zicând sfântul, s-a făcut plângere și tânguire mare și au zis către dânsul: „După ce îți vei săvârși bine alergarea ta, roagă-te Domnului pentru noi și pentru tot neamul creștinesc, ca să înceteze prigoana asupra credinței celei sobornicești și ca să se piardă slujirea la idoli, iar darul lui Hristos să strălucească peste tot pământul”. După acestea, Sfântul Vasilisc se pregătea să se întoarcă cu ostașii la temniță, în legăturile sale.
În acea vreme ighemonul Agripa a ajuns în cetatea Amasiei, și, chemând pe cei mai dintâi cetățeni, a intrat cu dânșii în capiștea idolească, care se numea Petason, și în alta numită Serapion, aducând jertfă necuraților lui zei. Iar a doua zi, șezând la judecată, cerceta pe cei ce erau în legături; astfel a chemat mai întâi pe Vasilisc, fiindcă auzise de dânsul și voia să-l pună pe el mai întâi înaintea judecății sale. Și ducându-se în temniță unul din cei mai mari ai cetății, ca să aducă pe Vasilisc la ighemon, nu l-a găsit în legături. Deci, a prins pe păzitorul temniței și, legându-l, l-a dus la divan. Iar ighemonul, schingiuindu-l, îl întreba: „Cum ai dezlegat pe vrăjmașul zeilor noștri, nesocotind poruncile împărătești?”. Iar păzitorul a răspuns: „Sunt două zile astăzi, de când Vasilisc s-a dus cu ostașii în satul lui”. Și umplându-se ighemonul de mânie, a zis: „Capul tău îl voi tăia cu sabia, de nu vei pune înaintea mea pe hulitorul și ocărâtorul zeilor”. Zis-a păzitorul temniței: „într-a patra zi îl voi aduce înaintea ta”.
Și îndată a trimis ighemonul cu străjerul acela, pe un magistrat al său, om cu obicei sălbatic și cumplit, împreună cu mulți ostași, și a zis aceluia: „Acum te voi cunoaște pe tine că ești bărbat râvnitor către zei, de vei prinde pe acel hulitor și batjocoritor și-l vei aduce legat la mine în Cumani, că acolo mă duc”. Deci magistratul, plecând de la ighemon, a gătit niște încălțăminte de aramă, care avea înăuntru piroane lungi de fier ascuțite și, luând pe păzitorul temniței și pe ostași, s-a dus în satul lui Vasilisc, ducând pe un asin lanțuri grele de fier. Și m-am dus și eu – zice scriitorul acestor fapte, Sfântul Evsignie – urmându-le lor, că voiam să văd pătimirea și sfârșitul Sfântului Vasilisc.
Deci ajungând ei la satul acela, au prins pe mucenic tocmai când ieșea din casă și se îndrepta spre cetatea Amasiei, la legăturile lui. Deci, l-au legat pe el cu două lanțuri, un lanț de fier i-au pus pe grumaz și l-au încălțat cu încălțămintele cele de aramă, care aveau piroane. Și acele piroane au străbătut picioarele sfântului până la oase și îi curgea sânge din răni, iar ostașii bătând tare pe mucenicul lui Hristos, îl duceau spre cetatea Cumani. Și îl petreceau plângând maica sa, frații și rudeniile lui; iar maica sa zicea către el: „Fiul meu preadulce, Hristos, pe Care L-ai iubit, Acela să-ți fie ție de ajutor în această nevoință mucenicească; viața ta aici nu ți-a fost lungă, dar va fi veșnică în veacul cel viitor; acum suferi munci amare, dar vei câștiga slăvită cunună de la Hristos Dumnezeu. Oamenii cei răi te muncesc pe pământ, dar îngerii păcii te vor primi în Cer. Ca pe un tâlhar te judecă acum pe tine, dar tâlharul care s-a răstignit cu Hristos te va primi în Rai; împărații cei stricăcioși și muritori te ucid prin muncile lor, dar Dumnezeul Cel veșnic te va învia și te va număra cu oștile îngerești. Fiul meu cel dulce, în calea aceasta a Domnului în care alergi, adu-ți aminte și de noi!”.
Acestea zicându-le maica lui, s-a întors acasă, rugându-se Domnului pentru fiul său, ca să-l întărească în munci. Iar sfântul, uitându-se înapoi, a văzut că veneau după dânsul cei trei frați ai săi, rudeniile și mulți din popor, plângând și tânguindu-se; iar el îi ruga să se întoarcă la locurile lor, zicând: „Nu plângeți pentru mine ci, mai ales, rugați-vă Domnului, ca să-mi dea putere să biruiesc ispita diavolului și să rușinez pe slujitorii lui”. Și i-a sărutat pe fiecare și i-a îndemnat să se întoarcă, zicându-le: „Iarăși ne vom vedea unul cu altul în ziua învierii și în viața cea veșnică”. Dar ei nu voiau să se întoarcă ci, plângând, urmau sfântului. Atunci Sfântul Vasilisc le-a zis din nou: „Ce faceți? Nu mai plângeți pentru mine și nu-mi mai tulburați inima mea! O, de s-ar fi dat mie ca să mor de multe ori pentru Domnul nostru Iisus Hristos! Rogu-vă pe voi, întoarceți-vă și vă rugați lui Dumnezeu pentru mine”. Și nevrând ei să se întoarcă, le-a zis magistratul: „Așa mă jur pe sănătatea împăraților mei, că de nu vă veți întoarce, pe toți vă leg și vă duc la ighemon”. Dar nici așa n-au voit să înțeleagă. Deci a început magistratul cu ostașii a-i bate și abia a putut să-i izgonească înapoi.
Și dus fiind sfântul, purta cu bărbăție greutatea lanțurilor de fier și răbda cu vitejie durerea picioarelor pătrunse cu piroanele ascuțite, care erau în încălțămintea de aramă; și se roșea calea cu sângele lui. Iar sfântul cânta, zicând: De s-ar aduna asupra mea tabără, nu se va înfricoșa inima mea Hristoase, Dumnezeul meu că Tu cu mine ești. Și multe alte grăia către Domnul în cântare și în rugăciune. Iar magistratul și cei împreună cu el, văzând pe mucenic umblând bine, se mirau, nepricepând că Domnul era cu el și îi ușura durerile. Și ajungând în satul care se numea Dacozaria, magistratul și ostașii au voit să se odihnească, fiindcă era zăduf și ceasul la amiazăzi.
Iar stăpâna acelui sat, văduva cu numele Troiana, văzând că a venit magistratul cu ostașii, i-a rugat să intre în casa ei să mănânce pâine; iar ei erau patruzeci de bărbați. Și intrând, ei s-au așezat la masă să mănânce și să bea, veselindu-se, iar pe Sfântul Mucenic Vasilisc, având mâinile legate înapoi, l-au legat de un stejar uscat care era înaintea porților. Și s-au adunat la dânsul mulțime de popor, bărbați, femei și copii și, văzând pe sfântul legat cu lanțuri grele și ținut în zăduf cu sângele curgând din picioare, se umileau și le era milă de el. Iar el se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, cercetează-mă pe mine, precum ai cercetat pe Iosif în temniță, pe Ieremia în noroi, pe Daniil în groapa leilor și pe cei trei tineri în cuptorul haldeilor. Și precum ai arătat bunătatea Ta Susanei, cea năpăstuită de bătrânii cei mincinoși, și ai scos pe Petru din temniță și pe Tecla ai apărat-o în priveliște; tot așa și spre mine, nevrednicul și smeritul robul Tău, întinde mila Ta și arată minunile Tale, pentru slava Preasfântului Tău nume”.
Pe când sfântul se ruga astfel, deodată s-a cutremurat pământul și un glas de sus s-a auzit: „Nu te teme, că sunt cu tine!”. Și îndată încălțămintea de aramă din picioarele lui s-a topit ca ceara de fața focului, lanțurile au căzut de pe dânsul și stejarul cel uscat a înverzit, odrăslind ramuri cu multe frunze și făcând umbră mare deasupra sfântului. Iar unde stăteau picioarele sfântului și se roșise pământul de sângele lui, acolo a izvorât un izvor de apă. Sfântul Vasilisc, văzând acestea, a început a mulțumi lui Dumnezeu, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, Cuvântule cel mai înainte de veci și Fiul Tatălui celui neajuns și nespus, Cel ce ai binevoit a Te pogorî pe pământ și a Te face om, ca să ne răscumperi de la vechiul muncitor diavolul și să ne izbăvești de toate lucrurile lui cele rele; Cel ce ne-ai înălțat pe noi, iar pe acela l-ai smerit, l-ai călcat și l-ai osândit în adânc, iar pe noi ne-ai înviat, cu ce buze Te voi preamări pe Tine, cu ce limbă mă voi mărturisi Ție și cu ce glas voi cânta, vestind măririle Tale, care le-ai arătat acum spre mine, robul Tău, precum ai arătat și spre Sfinții Tăi Eutropie și Cleonic, când eram bătuți înaintea ighemonului Asclipiodot? Și acum, Doamne, cine sunt eu, nevrednicul, că ai atâta milă de mine încât pământul, văzându-Te pe Tine, s-a cutremurat?”.
Iar magistratul și ostașii, făcându-se cutremurul, au fugit din casa aceea de frică, și, văzând minunile cele ce se făcuseră, nu pricepeau ce se întâmplase; unii ziceau că este nălucire, alții socoteau că este vrajă, iar poporul ce stătea împrejurul lui, se minuna cu spaimă și preamărea puterea lui Hristos Dumnezeu. Și mulți au crezut în Hristos și ziceau: „Iată, acesta este omul lui Dumnezeu, trimis de Dumnezeu aici ca să sfințească locul nostru!”. Deci au dus la dânsul pe un slăbănog, zăcând pe pat, de care, atingându-se mucenicul lui Hristos, îndată s-a făcut sănătos și, luându-și patul său, s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. Și au adus la sfântul și leproși, iar sfântul și pe aceia i-a tămăduit prin atingere. De asemenea și pe unul ce avea osteneala apei și pe cei bolnavi de friguri și de alte boli și pe cei ce pătimeau de duhuri necurate i-a tămăduit prin cuvânt. Deci toți slăvind pe adevăratul Dumnezeu, au crezut în El. Și s-a făcut mare bucurie poporului din acel sat, și au crezut în Hristos stăpâna satului Troiana, cu fiul său, Troian, și au cerut Sfântul Botez.
Iar eu, păcătosul Evsignie, văzând cele ce se făceau, mă bucuram foarte mult întru Domnul. În aceeași zi, spre seară, o cireadă de boi și alte dobitoace venind în sat de la pășune pe drumul acela lângă care stătea sfântul mucenic, proslăvind măririle lui Dumnezeu și ajungând în dreptul mucenicului lui Hristos, Vasilisc, au căzut înaintea lui în genunchi și s-au plecat dreptului aceluia, lăudând pe Dumnezeu cu ale lor glasuri. Atunci magistratul și ostașii s-au căit de răutățile ce le făcuseră sfântului, pentru că i-a cuprins și pe dânșii spaima, văzând minunile cele preaslăvite.
Iar a doua zi, magistratul sculându-se, a zis către mucenic cu cuvinte blânde: „De voiești, Domnule Vasilisc, să mergem în cale, ca nu cumva să ne primejduim pentru tine de la ighemon”. Sfântul a zis: „Să mergem, pentru că voiesc să mor pentru Domnul meu!”. Și ieșind ei din sat, tot poporul împreună cu Troiana, stăpâna satului, au petrecut pe sfânt, iar mucenicul lui Hristos i-a rugat să se întoarcă la casele lor. Deci unii s-au întors, iar alții au venit după el. Și când au ajuns la un pod mare ce era peste râul Ireos, s-a cutremurat podul de venirea lui Hristos, căci Hristos, Domnul nostru, mergea nevăzut cu robul Său, precum chiar Sfântul Mucenic Vasilisc mi-a spus mai pe urmă mie, nevrednicului Evsignie. Deci, cutremurându-se podul, sfântul a stat și, înălțând laudă lui Dumnezeu, a rugat pe popor să se întoarcă înapoi, dar abia i-a înduplecat de s-au întors. Și mergând sfântul, își pleca genunchii pe la toate locurile cele mai înalte și alese și se ruga lui Dumnezeu, zicând:în tot locul stăpânirii lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.
Și ajungând la un sat care se numea Saon, ostașii cu magistratul au șezut să mănânce, îndemnând și pe sfânt să mănânce și el pâine. Dar el nu voia, zicând:Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi; pentru că mă hrănește pe mine Stăpânul meu, Iisus Hristos”. Iar ei iarăși i-au zis: „Mănâncă, omule, ca să nu mori de foame, pentru că noi vom fi în primejdie pentru tine, dacă nu te vom duce pe tine viu la ighemon; că iată, este a treia zi de când n-ai gustat nimic”. Dar sfântul le-a răspuns: „Eu sunt sătul de hrana cea nemuritoare și nu voiesc să o primesc pe cea muritoare; pe voi vă hrănește pâinea cea pământească, iar pe mine, Cuvântul lui Dumnezeu cel ceresc; pe voi vă veselește vinul, iar pe mine, darul Sfântului Duh; pe voi vă satură carnea, iar pe mine mă satură postul; pe voi vă întărește puterea cea trupească, iar pe mine, Crucea lui Hristos; pe voi vă îmbogățește aurul, iar pe mine, dragostea lui Iisus Hristos; pe voi vă împodobesc hainele, iar pe mine, fapta cea bună; voi vă veseliți în râs, iar eu mă mângâi cu duhul întru rugăciune; voi iubiți pe împăratul vostru cel vremelnic, muritor și stricăcios și doriți să-l înveseliți, și păziți legea lui, iar eu iubesc pe Dumnezeul cel ceresc, împăratul meu, legile Lui le sărut și voiesc să mă satur de vederea feței Lui! Voi așteptați cinste pe pământ, iar eu la cer; voi căutați slava de la oameni, iar eu nădăjduiesc să câștig slava întru învierea drepților la înfricoșata Judecată, unde va zice Stăpânul meu:Veniți, binecuvântații Părintelui meu, de moșteniți împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii!
Acestea zicând sfântul, magistratul a poruncit să pună șaua pe dobitoace, iar mucenicului i-a poruncit să încalece pe un asin, zicându-i: „De trei zile mergi flămând; încalecă măcar pe un dobitoc, ca să nu slăbești cu totul”. Dar sfântul n-a voit să încalece, ci a zis: „Domnul meu Iisus Hristos mă întărește pe mine și toată odihna și înlesnirea mi-o dă mie Duhul Sfânt”. Astfel au plecat pe drum, iar seara, ajungând la un sat, ostașii au stat ca să se odihnească și, cinând ei, magistratul a rugat pe fericitul Vasilisc să guste ceva, dar el n-a voit și a petrecut toată noaptea cântând și rugându-se lui Dumnezeu; iar sfinții îngeri cântau împreună cu plăcutul lui Hristos. Și făcându-se ziuă, au plecat la drum și au ajuns în cetatea Cumani în ceasul al patrulea din zi. Și apropiindu-se de cetate, au auzit de la mulți – zice scriitorul – cum ighemonul muncește pe cei ce nu voiesc să se închine idolilor.
Iar Domnul, arătându-se Sfântului Vasilisc, i-a zis: „îndrăznește, nu te teme de îngrozirile celor fără de lege, că Eu sunt cu tine”. Și intrând ostașii în cetate, au întrebat unde este ighemonul și au aflat că este în capiștea lui Apolon, unde aduce jertfă idolilor împreună cu poporul.
Deci, ducându-se magistratul la dânsul, i-a spus că au adus pe Vasilisc. Atunci ighemonul s-a bucurat foarte mult; iar cel ce a adus pe sfânt a spus ighemonului de minunile ce le făcuse pe drum, dar el nu credea, ci zicea: „Acelea sunt vrăji creștinești”. Deci a poruncit ca pe Sfântul Vasilisc să-l aducă la dânsul în capiștea lui Apolon, vrând să-l silească a jertfi zeilor. Și alergând ostașii ighemonului, au început a bate pe mucenic peste grumaji, zicându-i: „Intră în capiște la ighemon și închină-te zeilor, de voiești să fii viu”. Iar magistratul și ostașii ce veniseră pe drum cu dânsul, au început a spune ostașilor ighemonului minunile ce le făcuse și pe care singuri le văzuseră, zicând: „Cu adevărat am văzut semne minunate și puteri ale lui Dumnezeu, nu ca nălucire, nici cu vrăji, ci făcându-se în fața tuturor!”. Și, întorcându-se către sfânt, i-au zis: „Iartă-ne pe noi, domnule Vasilisc, de relele cele ce ți-am făcut în neștiința noastră și te roagă Dumnezeului tău pentru noi!”.
Grăind ei acestea, au venit și alți ostași de la ighemon și, luându-l pe mucenic, l-au dus în capiște. Iar Sfântul Vasilisc a intrat acolo, veselindu-se întru Domnul Dumnezeul său și având fața luminoasă. Și văzându-l ighemonul, i-a zis: „Tu ești Vasilisc?”. El a răspuns: „Eu sunt”. Zis-a ighemonul: „Deci ce zici, oare vei jertfi zeilor?”. Răspuns-a sfântul: „Cine ți-a spus ție că eu nu aduc jertfe lui Dumnezeu? Eu în tot ceasul săvârșesc jertfă de laudă Dumnezeului meu!”. Ighemonul, neînțelegând acel cuvânt, s-a bucurat și a zis: „Zeii se vor bucura de aceasta; deci jertfește, iubitule, oricărui zeu voiești, din toți zeii noștri”. Iar Sfântul Vasilisc apropiindu-se de un idol, a întrebat pe cei ce erau de față: „Cum se numește acest zeu al vostru?”. Zis-au lui: „Apolon”. Răspuns-a sfântul: „Bine ați zis că Apolon se numește, pentru că Apolon se tâlcuiește „pierzător”; și cu adevărat trage la pierzare pe toți cei ce cred în el și i se închină lui ca unui Dumnezeu, pe când el nu este Dumnezeu”. Zis-a ighemonul către sfânt: „Dar cum este numele Dumnezeului căruia tu voiești să-i aduci jertfă?”. Zis-a sfântul: „Dumnezeul meu este negrăit, neajuns, nevăzut și neștiut” .
Ighemonul a zis: „Ce, nu are nume Dumnezeul tău?”. Grăit-a sfântul: „Numele Dumnezeului meu este scris în sfintele cărți și, de voiești să asculți, îți voi spune”. Zis-a ighemonul: „Spune, nu te teme”. Grăit-a mucenicul: „Dumnezeul meu se numește Tatăl Atotțiitorul, Domnul Savaot, împărat al tuturor, Mântuitor, Milostiv, Milosârd și îndelung răbdător. Aceluia îi jertfesc eu jertfă de laudă”.
Atunci ighemonul a zis: „Adu-i jertfă oricărui Dumnezeu voiești, numai adu-i; deoarece nu te-am chemat ca să filosofezi, ci ca să jertfești”. Atunci sfântul a zis către ighemon: „Ia aminte la jertfa mea”. Și ridicându-și mâinile spre cer, a început a se ruga, zicând: „Dumnezeule cel veșnic, Făcătorule al cerului și al pământului, Cel ce asculți pe toți cei ce-Ți slujesc Ție cu adevărat; ascultă-mă și pe mine acum, robul Tău, și sfărâmă în ceasul acesta pe acest idol surd, orb și mut, ca să vadă păgânii cei necurați ce fel de dumnezei cinstesc, să se rușineze și să cunoască toți că Tu Unul Dumnezeu ești cel Atotputernic”. Astfel rugându-se sfântul, îndată s-a cutremurat pământul și capiștea, încât idolul, căzând jos la pământ, s-a sfărâmat în mii de bucăți. Iar ighemonul și poporul cel ce era la capiște, văzând acestea, au fugit afară de frică, rămânând înăuntru numai Sfântul Vasilisc singur, cântând și zicând: „Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui. Să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe El. Să se stingă precum se stinge fumul, cum se topește ceara de fața focului, așa să piară toți închinătorii la idoli de la fața adevăratului nostru Dumnezeu”.
Iar după un ceas, ighemonul a poruncit să-l scoată pe sfânt din capiște și, scrâșnind din dinți, i-a zis: „Vrăjmaș al zeilor noștri, pentru ce ai făgăduit una și ai făcut alta? Te-ai făgăduit să aduci jertfă lui Dumnezeu; iar cu vrăjile tale ai făcut de a căzut și s-a sfărâmat Apolon, zeul nostru”. Grăit-a sfântul: „Cel ce a sfărâmat zeul vostru, Acela va arde și capiștea lui”. Pe când sfântul zicea acestea, deodată a căzut foc din cer peste capiștea lui Apolon și a ars-o până în temelie. Iar ighemonul și tot poporul, tremurând de frică, au fugit departe. Apoi, chemând ighemonul pe sfânt, i-a zis: „O, cât de mari sunt farmecele tale, pe zeu l-ai sfărâmat și ai ars capiștea lui”. Zis-a sfântul: „Dacă dumnezeul tău este Dumnezeu adevărat, precum zici, să se răzbune asupra mea pentru sine”. Ighemonul a zis: „Zeii noștri sunt buni și nu fac nici un rău potrivnicilor lor”. Grăit-a sfântul: „O, ce orbire omenească, cum pot dracii să fie buni sau ce bine pot să facă ei, fiind răi? Deoarece și pe voi, iubiții lor închinători, vă vor afunda în iad cu dânșii”. Ighemonul a zis: „Vrăjitor ticălos, jertfește zeilor, ca să nu te dau la moarte amară”. Răspuns-a sfântul către ighemon: „Fiară de dumbravă, câine lingător de sânge, desfrânatule Agripa, chip al dracilor, asemănare a diavolului și muncitorule fără de lege; pentru ce mă ții pe mine mai mult? Pentru că mă sârguiesc, ca să-mi săvârșesc alergarea mea!”. Ighemonul, mâniindu-se foarte tare, a poruncit ca să-l taie pe mucenic eu sabia.
Deci ostașii luându-l, l-au dus afară din cetate ca să-l taie la locul ce se numea Dioscorie, venind în urma sfântului popor mult. Iar ighemonul a poruncit ca, după tăiere, să-i arunce trupul în râu. Și pe când i se tăia capul mucenicului lui Hristos – zice Sfântul Evsignie am văzut noi, cărora ne era dat a vedea, o taină ca aceasta: o mulțime de sfinți îngeri au venit și, luând sufletul sfântului, l-au înălțat spre cer. Iar Domnul nostru Iisus Hristos S-a văzut stând la cer și zicând: „Vino, sluga Mea cea bună și credincioasă, intră în cereasca împărăție, în ceata drepților, unde sunt robii Mei, care au fost prinși cu tine și au fost munciți pentru Mine”. Iar noi, cei ce am văzut și am auzit toate acestea, am căzut cu fața la pământ și ne-am închinat Domnului, mulțumindu-I că ne-a învrednicit de o vedenie ca aceea.
Apoi călăul Prisc, luând trupul mucenicului, îl trăgea spre râu. Deci, apropiindu-ne de el, l-am rugat să stea puțin, până ce se va risipi poporul, și i-am dat în taină treizeci de galbeni; iar el ne-a lăsat nouă trupul mucenicului și capul, zicând: „Păziți-vă, să nu știe cineva și să spună ighemonului, că va fi primejdie și mie și vouă”. Iar noi luând trupul mucenicului, l-am ascuns și l-am dus noaptea pe un câmp arat și l-am îngropat acolo, semănând pe dânsul niște semințe, care au răsărit chiar în acea noapte și într-o zi au crescut, iar în altă zi au înflorit și au adus rod. Iar când săpam mormântul mucenicului, au însetat oarecare bărbați dintre noi și am chemat pe Domnul, cu rugăciunile Sfântului Vasilisc, și îndată, aproape de mormânt, a izvorât un izvor de apă vie, din care bând, am preamărit pe Dumnezeu. Izvorul acela este și acum, iar bolnavii care beau din apa aceea se tămăduiesc de neputințele lor.
După aceasta a năpădit un duh necurat asupra ighemonului Agripa, încât căuta trupul mucenicului, zicând: „De m-aș atinge de trupul lui Vasilisc, m-aș izbăvi de primejdia aceasta”. Nimeni însă nu îndrăznea să-i spună că mucenicul este îngropat în pământ. Dar oarecare i-a zis: „Ai poruncit ca trupul să se arunce în râu și cum îl cauți acum?”. Și ducându-se Agripa la locul unde a fost tăiat mucenicul lui Hristos, a găsit puțin sânge de al lui și, adunându-l cu mâinile sale țărâna pământului, l-a legat în brâul său și și-a încins trupul și îndată s-a eliberat de duhul cel necurat. Și a crezut și el în Domnul nostru Iisus Hristos. Iar după o vreme, un cetățean din Comani cu numele Marin, bărbat dreptcredincios, a zidit o biserică în numele Sfântului Mucenic Vasilisc și, scoțând sfintele lui moaște din pământ, le-a adus în ea. Și se fac prin minune multe tămăduiri la toate bolile de la moaștele sfântului, cu rugăciunile lui și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, se cuvine cinstea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Acest sfânt a trăit în zilele lui Maximian şi era din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, nepot al sfântului marelui mucenic Teodor Tiron.
Odată a fost la luptă mucenicească mai înainte cu sfântul Eutropie şi Cleonic, care erau în rândul ostaşilor, tovarăşi cu sfântul Teodor. Şi săvârşind aceia mucenicia pentru Hristos, el a rămas în temniţă.
După aceea, dorind ca să săvârşească calea strădaniei, şi rugându-se pentru aceasta lui Dumnezeu, a fost învrednicit arătării sale, căci i s-a poruncit să se tocmească cu rudeniile lui şi să meargă la Comane să mărturisească.
Deci mergând cu ostaşii la casa lui, şi sărutând pe maică-sa şi pe fraţii săi, şi învăţându-i să stea în credinţa lui Hristos, a fost prins atunci de slujitorii ce fuseseră trimişi de guvernatorul Agripa.
Aceştia legându-l şi încălţându-l cu încălţăminte de fier care aveau într-însele multe cuie ascuţite, I-au gonit tocmai spre drumul Comanelor.
Şi sosind la satul Dacnon, au găzduit la o femeie, anume Traiani, şi au legat pe sfântul de un paltin uscat cu mâinile îndărăt; şi făcând sfântul rugăciune, a înverzit paltinul şi a înfrunzit, iar acolo unde sta sfântul a ieşit din pământ o fântână cu apă, ceea ce văzând slujitorii şi femeia aceea, se zice că au crezut în Hristos şi au dezlegat pe sfântul din legături.
Şi dacă au sosit la oraşul Comanelor, a fost dus sfântul înaintea guvernatorului, şi neplecându-se el a jertfi, a făcut cu rugăciunea sa să se pogoare foc din cer şi a ars capiştea idolilor şi idolul din ea, Apolon.
Atunci, mâniindu-se foarte guvernatorul şi pornindu-se cu urgie, a poruncit să i se taie capul şi să i se arunce trupul în râu; şi aşa şi-a luat cununa muceniciei, întru slava şi lauda Dumnezeului nostru, Amin.
Tot în această zi, pomenirea sfântului Sinod al doilea cel a toată lumea, care a fost în Constantinopol, în vremea împăratului Teodosie cel Mare, la anul 381, împotriva lui Macedonie, eretic şi luptător împotriva Duhului Sfânt.
150 de episcopi s-au aflat, de la începutul lunii mai şi până pe 9 iulie în capitala imperiului, la chemarea împăratului Teodosie cel Mare, pentru a restabili ordinea şi liniştea în Biserică.
Tulburarea era provocată de o învăţătură ce nega dumnezeirea, egalitatea şi deofiinţimea Sfântului Duh cu Tatăl şi cu Fiul.
Prin strădania acestor Sfinţi Părinţi, Biserica a consolidat victoria Ortodoxiei, obţinută încă din anul 325, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. Ei au completat Crezul cu ultimele 5 articole.
Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic (381 d.Hr – Constantinopol) – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Al doilea Sinod Ecumenic s-a ținut la Constantinopol în anul 381 d.Hr., fiind cunoscut și ca Primul Sinod de la Constantinopol. Al doilea dintre cele șapte Sinoade Ecumenice a abordat următoarele probleme:
- a condamnat ereziile macedonianism și apolinarianism, născute din dezbaterile legate de arianism;
- a extins și adaptat Crezul de la Niceea, în special învățătura despre Sfântul Duh;
- a modificat prevederile Canonului VI al primului Sinod de la Niceea.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
(BRU) Sf. Basilisc, martir († secolul al III-lea); Sf. Rita din Cascia († 1457)
Sfântul Mucenic Vasilisc - foto: doxologia.ro
Sfântul Mucenic Vasilisc, originar din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, a trăit în timpul împăratului Maximian (286-305) şi a fost nepotul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron. Vasilisc a fost închis împreună cu Eutropie şi Cleonic, ostaşi şi prieteni cu Sfântul Teodor Tiron.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
Sf. Rita din Cascia, călugăriță (22 mai) – foto: sfantaritadecascia.blogspot.ro
Ziua internaţională a diversităţii biologice (ONU)
Ziua internaţională a diversităţii biologice este marcată în fiecare an la data de 22 mai, scopul ei fiind acela de a creşte gradul de înţelegere şi conştientizare a problemelor legate de biodiversitate. Anul acesta, sloganul Zilei internaţionale a diversităţii biologice este ”Our solutions are in nature”, potrivit site-ului Convenţiei privind Diversitatea Biologică (Convention on Biological Diversity), https://www.cbd.int.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; www.un.org; en.wikipedia.org
Sri Lanka este o țară insulară asiatică, situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian. Are coaste la Golful Bengal, în est, Oceanul Indian în sud și vest și Strâmtoarea Palk în nord-est, care o separă de India. Capitala Sri Lankăi este Colombo. Până în 1972 se numea Ceilon (Ceylon)
Ziua Unicității Reformate Maghiare
Zodia Gemeni (22 mai – 21 iunie)
Zodia Gemeni (22 mai – 21 iunie) – foto: eastrolog.ro
Principalele calitati ale zodiei Gemeni: excelente capacitati de comunicare, agilitate mentala, capacitate de a învata rapid
Cea mai puternica dorinta a nativului din zodia Gemeni: comunicarea
Defecte ale nativului din zodia Gemeni: superficialitate, bârfa, exprimare neglijenta cu care poate jigni, utilizarea cuvintelor pentru a dezinforma sau a induce în eroare
Nativul Gemeni este sensibil, energic, comunicativ, iubeste schimbarile; este sociabil, dar adesea indecis. Un nativ Gemeni este mobil, se adapteaza usor, este curios, interesat de multe lucruri, este mediatorul înnascut. Este sociabil si cauta permanent latura vesela a vietii. Bunatatea, talentul diplomatic si negustoresc si usurinta în exprimare îi permit sa abordeze cu succes multe domenii. Nativului Gemeni i se poate reprosa orice în afara faptului ca ar fi plicticos. Activ si creativ, el cauta fascinantul si neobisnuitul.
Daca interesele de moment sunt prea puternice, atunci nativul Gemeni se orienteaza dupa cum bate vântul. Un nativ din Gemeni fuge dupa doi iepuri si îsi schimba comportamentul în functie de starea de spirit. Din acest motiv, e nehotarât si instabil, nu e întotdeauna ordonat si statornic în viata. Defectele cele mai frecvente ale nativului din zodia Gemeni sunt agitatia, lipsa concentrarii si infidelitatea, motivate de temperamentul sanguin.
cititi mai mult pe: eastrolog.ro; www.agerpres.ro
Astăzi în istorie pentru 22 mai
Evenimentele Zilei de 22 mai în Istorie:
- 22 mai 1848 – (10 mai s.v.) S-a constituit „Comitetul Revoluționar din Țara Românească” și s-a hotărât declanșarea revoluției la 9 iunie;
- 22 mai 1848 – În Martinica a fost abolita sclavia;
- 22 Mai 1862 – A fost desființat hotarul dintre Moldova și Țara Românească
22 mai 334 i.Hr. - Armata macedoneana condusa de Alexandru cel Mare, il învinge pe imparatul persilor,
Bătălia de la Granicus (334 î.Hr.) este prima victorie obținută de Alexandru cel Mare în invazia Imperiului Persan. În pofida condițiilor nefavorabile, armata lui Alexandru i-a învins pe perșii conduși de Darius al III-lea, care au fugit. Alexandru i-a provocat la luptă pe generalii perși, omorând două dintre rudele lui Darius și fiind în pericol de a-și pierde și el viața. Din cronici reiese că macedonenii au pierdut doar 115 oameni. În urma victoriei, Alexandru a cucerit vestul Asiei Mici, iar majoritatea orașelor s-au grăbit să-i deschidă porțile.
22 mai 337 - A murit imparatul Constantin cel Mare; (n. 27 februarie 272).
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 – d. 22 mai 337), cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, Împărat Roman între 306 și 337. Constantin cel Mare – este împăratul Romei care a oprit persecuţia creştinilor şi în 324 a decretat creştinismul religie oficială a Imperiului Roman. In 330 el a mutat capitala imperiului de la Roma la Bizanţ şi a redenumit-o Constantinopol; (280-337).
22 mai 748 - A murit imparateasa japoneza Gensho ; (n. 683). Împărăteasa Genshō a fost al 44 – lea monarh al Japoniei, în conformitate cu ordinea tradițională de succesiune si a domnit din anul 715 pina in 724. În istoria Japoniei, Genshō fost a cincea din cele opt femei împărat ale acestei tari si singura împărăteasa japoneză care a moștenit titlul de la o alta împărăteasă si nu de la un predecesor de sex masculin.
22 mai 1377 -Papa Grigore al XI-lea emite cinci bule papale care denunță doctrinele teologului englez John Wycliffe.
John Wycliffe (cunoscut de asemenea sub numele de Wyclif, Wycliff, sau Wickliffe) (n. cca.1320 la Ipreswell (actualmente Hipswell), Yorkshire, Anglia – d. 31 decembrie 1384 la Lutterworth (lângă Leicester)). John Wycliffe a fost un teolog englez care a invocat laicizarea proprietăților ecumenice în Anglia. John Wycliffe a invocat limitarea influenței bisericești asupra puterii politice laice în Anglia. Una din cele mai importante contribuții controversate a fost traducerea Vechiului Testament și cea a Noului Testament în limba engleză, care sunt fundamentul versiunii consacrate a Bibliei Regelui James. Una din figurile istorice cele mai importante care au fost influențate de John Wycliffe a fost Jan Hus, (1369 – 1415)
22 mai 1455 -Războiul celor Două Roze: în prima bătălie de la St Albans, Richard, Duce de York il învinge și il capturează pe regele Henric al VI-lea al Angliei.
Războiul celor Două Roze (1455–1485) este numele sub care mai este cunoscut războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York.
22 mai 1667 - A murit Papa Alexandru al VII-lea (n. 1599). A condus Biserica Catolica de la 7 aprilie 1655, până la moartea sa.
Papa Alexandru al VII-lea (n. Fabio Chigi) (n. 13 februarie 1599 Siena – d. 22 mai 1667 Roma) a deținut funcția de papă între anii 1655-1667. Familia Chigi din Sienna a fost una din cele mai puternice familii din Italia.
22 mai 1688 - S-a născut poetul englez Alexander Pope; (d.1744).
22 mai 1807 - Un mare juriu il acuză pe vicepresedintele Statelor Unite, Aaron Burr, de tradare. In Constitutia Statelor Unite se spune ca acuzatia de trădare poate să fie admisa daca este dovedita printr-un act făţiş si de martura a cel putin doi oameni. Intrucat la audieri nu s-au prezentat doi martori, Burr a fost achitat la 1 septembrie, în ciuda influentei politice exercitate de Administratia Jefferson.
22 mai 1809 - In batalia de la Aspern-Lessing de langa Viena, armatele conduse de Napoleon sunt pentru prima data respinse de catre o armata straina, armata austriacă, aflata sub comanda Arhiducelui Carol, care le-a impiedicat sa traverseze Dunarea.
Bătălia de la Aspern-Essling (21 mai – 22 mai, 1809) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bătălia de la Aspern-Essling reprezintă o confruntare majoră între o armată franceză, condusă de Napoleon I şi trupele austriece, conduse de Arhiducele Carol al Austriei. Crezând că armata austriacă se află în retragere, împăratul francez decide să treacă Dunărea folosind drept rampă de lansare insula Lobau, pentru a urmări inamicul. Făcând acest lucru, împăratul Napoleon ajunge să cadă în capcana întinsă de comandantul austriac, care nu intenţiona să se retragă ci să opună o rezistenţă hotărâtă şi să nu îi lase pe francezi să treacă fluviul.
Austriecii au reuşit să distrugă podurile peste Dunăre din zonă, izolând pentru o zi întreagă armata napoleoniană de grosul trupelor, dar nu au reuşit să profite de avantajul lor numeric şi francezii, după ce au primit întăriri, s-au putut retrage în ordine, în timpul celei de-a doua zile de lupte. Ambele părţi au suferit pierderi semnificative, francezii pierzând şi doi dintre comandanţii cei mai valoroşi: mareşalul Lannes şi generalul de divizie St. Hilaire, ambii răniţi mortal.
22 mai 1808 - S-a născut scriitorul francez Gerard de Nerval; (d. 1855).
22 mai 1813 - S-a născut genialul compozitor german Richard Wagner (d. 13 februarie 1883). Richard Wagner este unul dintre cei mai mari compozitori din secolul al nouăsprezecele. Influenţa lui Wagner in muzica, în special în lumea operei a fost imensa. Creaţia wagneriană a avut o influenţă covârşitoare asupra evoluţiei ulterioare a muzicii. Compozitori ca Anton Bruckner,Gustav Mahler,Claude Debusy, (la începutul activităţii sale),Arnold Schonberg,Richard Strauss s-au dezvoltat sub influenta acestui mare muzician. Este autorul inegalabilelor opere : Tannhäuser,Olandezul zburator, Parsifal” si al monumentalei tetralogii Inelul Niebelungilor,Tristan si Isolda, Maeştrii cântăreţi din Nürnberg”.
22 mai 1848 - (10 mai s.v.) S-a constituit Comitetul revoluționar din Valahia, compus din Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Constantin Bălcescu, Al. C. Golescu (Negru), C. A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Ion C. Brătianu, Cezar Boliac (Albu), Radu Golescu, Ion Heliade Rădulescu și Ion Cîmpineanu.
Fruntașii Revoluției de la 1848, din Țara Românească – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
S-a adoptat un program al revoluției în 22 de articole, urmărind satisfacerea revendicărilor fundamentale imediate ale burgheziei pentru cucerirea puterii politice, prevederea cea mai înaintată fiind cuprinsă în articolul 13 (emanciparea și împroprietărirea clăcașilor prin despăgubire) și s-a stabilit ziua de 9 / 21 iunie, pentru declașarea revoluției din Valahia.
22 mai 1858 - Începe Conferința reprezentanților celor șapte puteri de la Paris, privind organizarea Principatelor Române La 22 mai 1858, stil nou (10 mai 1858, stil vechi) începe Conferința reprezentanților celor șapte puteri (Marea Britanie, Franța, Austria, Prusia, Rusia, Turcia, Regatul Sardiniei) de la Paris, privind organizarea Principatelor Române. Prin Conferința de la Paris, se stabilește viitorul statut politic, social și administrativ al Principatelor hotarandu-se in principal urmatoarele:
- cele două țări vor purta numele de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare cu domn, guvern și adunare legislativă proprie;
- sa se înființeaze Comisia Centrală pentru alcătuirea legilor de interes comun pentru ambele Principate, cu sediul la Focșani;
- sa se desființeze privilegiile și rangurile boierești;
- sa se instituie responsabilitatea ministerială;
- sa se reglementeze prin lege relațiile dintre proprietari și țărani.
Deciziile luate la Conferința de la Paris au devenit lege fundamentală a țării, rămînînd în vigoare pînă în 1864.
22 mai 1859 - S-a născut Sir Arthur Conan Doyle, scriitor englez, creatorul detectivului Sherlock Holmes. Celebrul autor s-a nasscut la Edinburg din parinti irlandezi si a studiat la o scola iezuita.
Sir Arthur Conan Doyle - foto: ro.wikipedia.org
Sir Arthur Conan Doyle (n. 22 mai 1859 – d. 7 iulie 1930), romancier britanic, celebru pentru a-l fi creat pe Sherlock Holmes – primul detectiv care apare într-o serie de romane poliţiste. Din 1876 pana in 1881 a studiat Medicina la Universitatea din Edinburgh, pentru ca apoi sa se imbarce pe un vas in calitate de medic. A inceput sa scrie diverse povestiri, debutul sau avand loc intr-o publicatie din localitatea natala.
Dupa cativa ani, s-a dedicat serios scrisului si a lansat personajul Sherlock Holmes odata cu publicarea volumului “Un studiu in stacojiu”. Eroul cartii era inspirat de un profesor pe care scriitorul l-a avut in facultate. A fost casatorit de doua ori si a fost tatal a cinci copii. A fost extrem de interesat de spiritism, devenind un bun priten al magicianului Houdini. A incetat din viata la 7 iulie 1930, fiind inmormantat in Cimitirul bisericii din Minstead in the New Forest, din Hampshire, Anglia.
22 mai 1859 - Regele Francisc al II-lea urmează în Regatul celor Două Sicilii tatălui său Ferdinand al II-lea.
Francisc al II-lea (italiană Francesco II, botezat Francesco d’Assisi Maria Leopoldo, 16 ianuarie 1836 – 27 decembrie 1894), a fost rege al Regatului celor Două Sicilii din 1859 până în 1861. A fost ultimul rege al Regatului celor Două Sicilii. Invaziile succesive ale lui Giuseppe Garibaldi și Victor Emmanuel al II-lea al Sardiniei au dus la sfârșitul domniei sale și la marcarea primului eveniment major din unificarea Italiei. După ce a fost detronat, regatul celor Două Sicilii și regatul Sardiniei s-au unit cu nou formatul regat al Italiei.
Ferdinand al II-lea (Ferdinando Carlo, 12 ianuarie 1810 – 22 mai 1859) a fost rege al Celor Două Sicilii din 1830 până la moartea sa.
22 Mai 1862 - Desființarea hotarului dintre Moldova și Țara Românească.
România – Principatele Unite (1859-1878)- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Astfel, în ziua de 22 mai 1862, domnitorul Cuza a iscălit raportul de desfiinţare a graniţei dintre cele două Principate, prezentat de colonelul I. Ghica, ministrul de război. A doua zi, acelaşi minister a transmis comandantului punctului de trecere de la Focşani că „graniţa s-a desfiinţat, iar oamenii pot merge la casele lor”.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
22 mai 1865 - La Viena, s-a incheiat o Conventie romano-austriaca privind reglementarea serviciului telegrafic.
22 mai 1879 - Parlamentul ungar a votat o lege scolara care viza maghiarizarea fortata a natiunilor asuprite, prevedea obligativitatea predarii limbii maghiare in toate scolile elementare din teritoriile anexate de Ungaria, inclusiv in scolile confesionale romane. Decizia a iscat un sir de proteste, in special din partea mitropolitilor de Sibiu si de Blaj si ale conducatorilor celorlalte minoritati nationale.
22 mai 1885 - A incetat din viata scriitorul francez Victor Hugo.
Victor Hugo (1802 – 1885) – foto: ro.wikipedia.org
Victor Hugo (n. 26 februarie 1802 – d. 22 mai 1885, Paris, Franța) a fost un poet, dramaturg și romancier francez. Scriitor romantic, a fost pair al Franței din 1845, senator al Parisului și membru al Academiei Franceze din 1841. Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Mizerabilii (1882) și Notre-Dame de Paris (1831), precum și volumele de poezii Les Contemplations și La Légende des siècles. Victor Hugo s-a aflat în fruntea curentului literar romantic cu piesa sa Cromwell și cu drama Hernani.
A militat pentru cauze sociale printre care eliminarea pedepsei capitale. Deși era un regalist convins în tinerețea sa, opiniile sale politice s-au schimbat cu trecerea deceniilor și a devenit un susținător pasionat al republicanismului; lucrările sale ating majoritatea problemelor politice și sociale și tendințele artistice ale timpului său. Este înmormântat în Panthéon, la Paris. Moștenirea lui a fost onorată în numeroase moduri, inclusiv prin imprimarea portretului său pe bancnotele franceze.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
22 mai 1892 - Dr. Washington Sheffield , un dentist din Statele Unite, a inventat tubul de pastă de dinţi. Acest tub era făcut dintr-un metal uşor, pana la acea data pasta de dinti fiind vanduta în borcane de sticla. Înca din 1841, tuburi de acest gen erau folosite de pictori pentru pictura în ulei, ceea ce i-a dat ideea de a folosi astfel de tuburi, pentru ambalarea pestei de dinti. Din 1953, tuburile de metal au inceput sa fie înlocuite cu tuburi de polietilenă.
22 mai 1893 - S-a născut omul politic si economistul roman Armand Calinescu.
Armand Călinescu – foto – ro.wikipedia.org
Armand Călinescu (n. 4 iunie 1893, Pitești – d. 21 septembrie 1939, București) om politic, prim-ministru, ministru și economist român. A murit asasinat de un comando legionar, in ziua de 21 septembrie 1939.
22 mai 1900 - Si-a inceput activitatea agentia de stiri Associated Press.
22 mai 1907 - S-a născut sir Laurence Olivier, renumit actor britanic de teatru si film ; (d.1980).
Photo of Laurence Olivier by Carl Van Vechten – foto: ro.wikipedia.org
Laurence Olivier (n. 22 mai 1907, Dorking, Surrey, Anglia – d. 11 iulie 1989, Steyning, West Sussex, Anglia) a fost un actor și regizor englez de film.
22 mai 1910 - A decedat la Paris scriitorul francez Jules Renard; (n. 1864).
Jules Renard (n. 1864, Châlons-du-Maine – d. 1910, Paris) a fost un novelist și dramaturg francez. In limba romana i-au fost traduse lucrarile : Morcoveaţă ( 1970); Pagini de istorie naturală( 2005); Jurnal ( 2007).
22 mai 1918 - Regele Ferdinand I al României a vizitat localitățile Tighina, Cetatea Albă, Arciz, Bolgrad și Reni, din Basarabia reunificate cu România. După vizita sa la Hotin, Bălți și Chișinău, regele Ferdinand I al României a vizitat localitățile Tighina, Cetatea Albă, Arciz, Bolgrad și Reni, recent reunificate cu România. După vizitarea orașului Reni, monarhul s-a îndreptat spre București.
22 mai 1919 -Intervenția Armatei României în Pocuția - La 22 mai 1919, M.C.G. ordonă generalului Petala din Bucovina și C.T.T. ca divizia a 8-a a Armatei Române să treacă frontiera bucovineană și să înainteze între Nistru și munții Carpați până la linia Nadvorna – Otânia – Niezviska, iar grupul de nord transilvănean să pună stăpânire pe linia de comunicații ce lega Colomeea de Sighetu Marmației. Ordinul s-a executat în ziua de 24 mai.
La intrarea diviziei a 8-a în Pocuția a fost emisă o proclamație prin care era adus la cunoștința populației că „armata română nu se războiește cu armata ucraineană și nici cu populația civilă” și „asigura pe toți că trupele române vor respecta viața și averea tuturor locuitorilor pașnici și că administrația va continua să lucreze după vechile legi ale țării, executată de funcționarii proprii”. Rezistența opusă trupelor române a fost slabă. Comandamentul român a transmis și trupelor ucrainene scopul și necesitatea acțiunii sale, solicitând acestora retragerea la nord de calea ferată Stanislau – Nadvorna.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
22 mai 1924 - S-a născut cântăreţul, actorul si compozitorul francez de origine armeana, Charles Aznavour (Aznavurian).
Charles Aznavour (născut Shahnour Varenagh Aznavourian, n. 22 mai 1924, Paris, Franța – d. 1 octombrie 2018, Mouriès, Franța) a fost un cântăreț, compozitor, actor și activist public francez de origine armeană. A fost unul dintre cei mai simpatizați și mai longevivi cântăreți francezi, fiind totodată și unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți francezi în restul lumii. A apărut în peste 60 de filme și a compus peste 1000 de cântece, din care aproximativ 150 în engleză, 100 în italiană, 70 în spaniolă și 50 în germană.
Născut într-o familie de emigranți armeni din Paris, se simte foarte atașat de comunitatea armeană. În urma cutremurului ce a răvășit Armenia în 1988, pune bazele unei fundații cu scopul de a ajuta zonele sinistrate, fundație numită Aznavour pour l’Arménie. În onoarea sa, o piață din Erevan îi poartă numele, iar în Gyumri, orașul care a suferit cele mai multe pierderi de vieți omenești în cutremur, i s-a ridicat o statuie. Din 1995 este ambasador al Armeniei pe lângă UNESCO, iar din 2009 este ambasadorul Armeniei în Elveția (țara în care își are reședința), după ce a devenit cetățean armean în 2002.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
22 mai 1937 - La Sofia, a fost incheiata o Conventie intre Romania si Bulgaria, referitoare la exploatarea liniilor regulate de comunicatii aeriene.
22 mai 1939 - Germania si Italia semneaza „Pactul de Otel”.
22 mai 1939: Germania si Italia semneaza „Pactul de Otel” – foto: mapsofworld.com
La 22 mai 1939: Hitler si Mussolini semneaza „Pactul de Otel”. Conform denumirii sale oficiale, ” Pactul de prietenie și alianță dintre Germania și Italia” , a fost o înțelegere între Italia Fascistă și Germania nazistă, semnata la Berlin, de către miniștrii de externe ai respectivelor țări, contele Galeazzo Ciano și Joachim von Ribbentrop. Pactul a fost format din două părți: prima a fost o declarație de cooperare dintre Germania și Italia, în vreme ce partea a doua, „Protocolul secret adițional”, prevedea o politică comună militară și economică. Dictatorul italian Benito Mussolini a fost cel care a dat supranumele de „Pactul de Oțel”, după ce a renunțat la denumirea de „Pactul de Sânge”, ca urmare a sfaturilor consilierilor săi.
22 mai 1939 - S-a născut criticul şi istoricul de artă si omul politic roman Răzvan Teodorescu.
Răzvan Theodorescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Emil Răzvan Theodorescu (n. 22 mai 1939) este un istoric de artă și politician român, membru titular al Academiei Române (din 2000) și vicepreședinte al acesteia (din 20 aprilie 2018). A fost senator din partea PSD în legislatura 2000-2004 și ministru al culturii.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro
22 mai 1942 - Mexicul intra in cel de-al doilea razboi mondial de partea Aliatilor.
22 mai 1947 - Preşedintele american Harry S. Truman a promulgat legea prin care S.U.A. a acordat un ajutor financiar şi militar Turciei si Greciei de 400 de milioane de dolari, în scopul stopării răspândirii comunismului în Europa.
President Truman signs the European Recovery Program (ERP), better known as the Marshall Plan – foto preluat de pe beyondplanb.eu
Truman a conceput Planul Marshall menit sa ajute la reconstruirea economiilor devastate de razboi in Europa de Vest şi să sprijine guvernele democratice. Germania Occidentala a devenit un aliat democratic al Statelor Unite. Truman fost foarte activ si in constituirea primei alianţe militare occidentale in timp de pace, cunoscut sub numele de Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, sau NATO, pentru a asigura protectia lumii libere impotriva pericolului reprezentat de comunism. Doctrina Truman a încercat să ingradească răspândirea comunismului prin sprijinirea democraţiei pretutindeni in lume.
22 mai 1948 - Guvernul Petru Groza i-a retras cetatenia regelui Mihai I, precum si altor membri ai familiei regale. Aceştia şi-au recăpătat cetatenia romana abia în 1997.
Regele Mihai la Londra, cu ocazia nuntii reginei Elisabeta cu printul Philip (nov 1947) – foto: art-historia.blogspot.ro
În noiembrie 1947 Regele Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei regine Elisabeta a II-a, ocazie cu care a cunoscut-o pe prințesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soție. Regele Mihai „nu a vrut să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta regală] l-au încurajat să o facă”, conform unor „cercuri regaliste românești” citate de Washington Post. Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că «mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos»”. Potrivit propriei sale relatări, regele Mihai nu a avut astfel de intenții de a nu reveni acasă.
Regele Mihai I și Ana de Bourbon-Parma (1948) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
După întoarcerea sa în România, Regele Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. Comuniștii au anunțat abolirea monarhiei și instaurarea unei republici populare și au transmis la radio înregistrarea proclamației regelui despre propria sa abdicare. În ședința extraordinară din 30 decembrie 1947 a cabinetului, Petru Groza a declarat următoarele:
“Doamnă și domnilor miniștri, vreau să vă comunic că actul acesta s-a făcut prin buna învoială. Regele a constatat – așa cum este scris aici – că instituția monarhiei era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri – cum poate inamicii noștri ar fi dorit. Ca să utilizez o expresie a reginei-mame, poporul a făcut azi un divorț și decent, și elegant de monarhie.
Prin urmare, și actul acesta este la fel cu celelalte acte din istoria guvernării noastre. Vreau să se știe pretutindeni – și aceasta este foarte important – că lucrul acesta s-a făcut cu cumințenie, la timpul său. Noi mergem înainte pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri la maximum de foloase. Vom îngriji ca fostul rege să plece liniștit, așa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproș pentru acela care, înțelegând glasul vremurilor, s-a retras”.
La 3 ianuarie 1948, Regele Mihai a fost silit să părăsească țara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România și Ileana de Habsburg, care, potrivit ziarului The New York Times, au colaborat atât de strâns cu rușii, încât au devenit cunoscute drept «mătușile roșii» ale Regelui.
22 mai 1957 - La Bucureşti, in Republica Populară România, se stinge din viaţă George Bacovia (n. 4/17 septembrie 1881, Bacău), scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez.
George Bacovia – foto – ro.wikipedia.org
George Bacovia (n. 17 septembrie 1881 (S.V. 4 septembrie), Bacău – d. 22 mai 1957, București) scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Numele său real era George Vasiliu. George Bacovia este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influenţe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergînd pînă la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român şi unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia română modernă.
22 mai 1960 - Un cutremur cu o magnitudine de 9.5 grade pe scara Richter, a lovit sudul statului Chile. Acesta este cel mai puternic cutremur inregistrat.
22 mai 1964 - S-a născut Marius Oprea, poet și eseist român.
Marius Oprea (n. 22 mai 1964, Târgoviște) este un istoric, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A studiat istoria la Universitatea din București. A fost membru al cenaclului Universitas condus de profesorul și criticul literar Mircea Martin. Este autorul unei teze de doctorat cu tema Rolul și evoluția Securității (1948-1964). În prezent este președintele Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului (CICC). A debutat ca poet în volumul Pauza de respirație, alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu și Andrei Bodiu. Trăiește cu familia sa în Brașov.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
cititi si: Darul cel mai de preț
22 mai 1970 - S-a născut Naomi Campbell, fotomodel englez.
Naomi Elaine Campbell (n. 22 mai 1970) este un supermodel, actriță, cântăreață și autoare britanică. Prima apariție publică a fost la vârsta de șapte ani, apărând în videoclipul Is This Love? al lui Bob Marley. Împreună cu Christy Turlington și Linda Evangelista a format un trio de supermodele, cunoscute ca „Trinity”, iar apoi prin extindere, împreună cu Cindy Crawford, Claudia Schiffer și Kate Moss, au fost numite colectiv „Big Six”
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org; www.naomicampbell.com
22 mai 1972 - A avut loc Conferinta nationala a scriitorilor din Romania socialista , convocata in scopul stabilirii sarcinilor de viitor ale scriitorilor, in lumina Plenarei CC al PCR din 1971. Cu aceasta ocazie s-a elaborat un program pentru infaptuirea “minirevolutiei culturale” in Romania, dupa modelul “revolutiei culturale” chineze.
22 mai 1982 - În presa franceză a izbucnit „afacerea Tănase”.
Pe 22 mai 1982, în presa franceză izbucneşte „afacerea Tănase”. Scriitorul român Virgil Tănase, opozant al regimului de la Bucureşti şi exilat în Franţa, unde primeşte cetăţenia franceză, a dispărut de la domiciliu. Ziariştii francezi sunt interesaţi de subiect – dispariţia din Paris a unui disident est-european cunoscut e, fără îndoială, un subiect care nu poate fi ratat. Imediat apar şi primele ipoteze.
Prima – că Virgil Tănase a dispărut din motive care nu au legătură cu opoziţia sa faţă de regimul comunist din România. Dispariţia ar fi, în acest caz, un fel de capriciu al unui artist, sau o modalitate de a-şi rezolva cine ştie ce probleme personale. A doua ipoteză este că Virgil Tănase a fost răpit (şi eventual asasinat) de autorităţile comuniste de la Bucureşti.
Cea de a doua ipoteză capătă rapid o confirmare dintr-o sursă cu totul neaşteptată. Pe 9 iunie 1982, preşedintele Franţei, Francois Mitterrand, anunţă într-o conferinţă de presă că responsabil pentru dispariţia lui Virgil Tănase este regimul de la Bucureşti şi promite dezvăluiri complete în câteva săptămâni. Faptul este fără precedent: niciodată un şef de stat nu se implică direct şi nu face declaraţii pe astfel de teme. Cu atât mai mult cu cât declaraţia respectivă anunţă ruperea de facto a relaţiilor dintre Franţa şi România. Este dispariţia unui disident un motiv serios şi puternic de rupere a relaţiilor dintre două state? Caracterul cu totul neobişnuit al ieşirii preşedintelui Mitterrand nu scapă jurnaliştilor francezi care urmăresc afacerea.
Pe 7 august 1982, Le Nouvel Observateur publică un articol cu titlul „A treia ipoteză”. Articolul sugerează că Virgil Tănase – despre care încă nu se ştia nimic la acea dată – nu a fost răpit de Securitate. Dimpotrivă, e ţinut ascuns de serviciul de contrainformaţii francez, DST, tocmai pentru a împiedica încercarea Securităţii de a-l asasina. De aici, lucrurile se precipită.
cititi mai mult pe www.cotidianul.ro
22 mai 1990 - Yemenul de Nord şi cel de Sud s-au unit şi au format Republica Yemen.
Amplasarea Republicii Yemen- foto: ro.wikipedia.org
Yemen, oficial Republica Yemen este o țară în Orientul Mijlociu situată în Peninsula Arabă în sud-vestul Asiei. Cu o populație de circa 23.580.000 locuitori, Yemen este mărginită de Arabia Saudită la nord, Marea Roșie la vest, Marea Arabă și Golful Aden la sud, și Oman la est. Teritoriul Yemenului include peste 200 insule, cea mai mare fiind Socotra, la cam 415 km la sudul Yemenului, lângă coasta Somaliei.
Drapelul Republicii Yemen – foto: ro.wikipedia.org
22 mai 1990 - Microsoft lansează sistemul de operare Windows 3.0.
Windows 3.0 (nume de cod Janis) a fost un sistem de operare produs de Microsoft. A fost lansat la data de 22 mai 1990. În numai patru luni de la lansare au fost vândute un milion de bucăți, vânzările totale depășind 10 milioane de unități. Față de predecesorul său Windows 3.0 a venit cu noi funcții ca: suport pentru rețea, API pe 16 biți și mai mult de 16 culori.
Windows 3.0 a fost singura versiune de Windows care poate fi rulată în trei moduri diferite de memorie:
Modul Real, destinat calculatoarelor cu un procesor Intel mai slab decât seria Intel 80.
Modul Standard, destinat calculatoare cu un procesor Intel 80286
Modul 386, destinat calculatoarelor mai noi, cu un procesor Intel 80386 sau mai bun, și care să corespundă modului protejat.
Extensiile multimedia au fost puse în circulație în toamna anului 1991 pentru plăcile de sunet, precum și unitățile CD-ROM, care au fost apoi din ce în ce mai răspândite.
22 mai 1992 - Tinerele state independente Bosnia-Hertegovina, Croatia si Slovenia se alatura Organizatiei Natiunilor Unite.
22 mai 1997 - Presedintele rus Boris Eltin l-a numit pe generalul-locotenent Viktor Cecevatov in functia de sef al Statului Major al armatei ruse. Eltin i-a demis in aceeasi zi, pe ministrul rus al Apararii Igor Rodionov si pe seful Statului Major, Viktor Samsonov, acuzandu-i ca nu au depus eforturi in vederea reformarii fortelor armate.
22 mai 2004 - În capitala Spaniei, Madrid, are loc căsătoria dintre printul Felipe și jurnalista Letizia Ortiz Rocasolano.
22 mai 2005 - Jurnalistii romani Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian răpiţi în 28 martie, și ţinuţi ostatici 55 de zile în Irak, au fost eliberați de rapitori pe 22 mai.
Sorin Dumitru Miscoci – Marie-Jeanne Ion si Eduard Ovidiu Ohanesian foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Intr-un comunicat al Presedintiei Romaniei s-a precizat: “Cei trei cetateni romani, Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian, precum si cetateanul american de origine irakiana, Mohammad Munaf se afla de astazi, 22 mai, incepand cu ora 13.44, sub controlul autoritatilor romane. Cei patru sunt teferi si nevatamati si vor fi adusi in tara in cel mai scurt timp.”
Ziaristii Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci – ambii de la postul de televiziune Prima, si Ovidiu Ohanesian – de la cotidianul “Romania liberă”, si Mohammad Munaf au fost rapiti in data de 28 martie, in Bagdad, de o grupare necunoscuta. Ziaristi romani rapiti Imediat dupa acest incident omul de afaceri roman de origine siriana Omar Hayssam a anuntat ca rapitorii l-au contactat telefonic si au cerut 4 milioane de dolari.
La doua zile dupa incident, postul de televiziune arab al-Jazzera a prezentat pe post o caseta cu imagini ale celor rapiti, iar in 31 martie au aparut si primele fotografii cu ziaristii, in care acestia isi prezentau actele de identitate. Tara intreaga a fost cuprinsa de isterie. S-au făcut scenarii, au aparut teorii, pentru ca in data de 4 aprilie postul OTV sa anunte eliberarea acestora. Stirea s-a dovedit falsa, insa a alimentat si mai mult zvonurile.
In tot acest timp, autoritatile au incercat sa gestioneze o criza nemaintalnita pana atunci in Romania. Pe 11 aprilie, Administratia Prezidentiala a comunicat ca exista informatii ca ziaristii sunt in viata. Omul de afaceri Omar Hayssam a inceput sa fie audiat pentru implicarea in rapire. In acest timp, s-au organizat mitinguri de solidaritate cu cei patru si s-au facut apeluri pentru eliberarea lor.
Ovidiu Ohanesian, Sorin Miscoci si Marie Jeanne Ion – foto preluat de pe frip.ro
Un prim episod al crizei care a socat populatia s-a inregistrat pe 22 aprilie, cand rapitorii s-au identificat – precizand ca fac parte din Brigazile Mu’adh Bin Jabal – si au trimis un ultimatum autoritatilor de la Bucuresti. In mesaj s-a precizat ca ostaticii vor fi executai daca in patru zile Romania nu isi va retrage trupele din Irak. Evenimentele au inceput sa se precipite, iar in 26 aprilie redactorul sef al departamentului de Stiri Prima Tv a primit un telefon, de la capatul celalalt al firului fiind difuzata o caseta audio in care cei trei ziaristi implorau sa sa faca orice pentru eliberarea lor. Cameramanul Sorin Miscoci a spus atunci ca va fi primul executat. Ultimatumul a fost prelungit cu 24 de ore.
Tensiunea a atins cote maxime dupa ce, in aceeasi zi, al-Jazzera a difuzat o noua inregistrare care a facut lumea intreasa sa tresara: Ovidiu Ohanesian era ras in cap, iar Sorin Miscoci aparea imbracat in portocaliu, adica in “Camasa mortii”. Autoritatile au solicitat prelungirea ultimatumului, la inceputul lunii mai Presedintia confirmand ca ziaristii sunt vii. Negocierile cu rapitorii au continuat prin toate sursele fara sa se comunice insa mersul lucrurilor. Sporirea violentelor in Irak a ingreunat comunicarea, dupa cum au precizat oficialii de la Bucuresti, astfel ca pana pe 21 mai informatiile au fost mai mult decat putine.
Apoi a venit si vestea eliberarii ziaristilor. Cei trei s-au intors in tara in 23 mai, la orele amiezii, iar Mohammad Munaf a fost preluat in custodie de autoritatile americane. Omul de afaceri romano-sirian Omar Hayssam a fost singura persoana judecata pentru rapirea jurnalistilor. Acesta a fost eliberat din arest pe 28 aprilie 2006, dupa ce medicii au precizat ca nu mai suporta regimul de detentie, Hayssam suferind de cancer. La scurt timp, acesta a fugit clandestin din tara.
22 mai 2009 - Conventul General din Debrecen, a reînfințat Biserica Reformata Maghiara, din care fac parte și cele două episcopii ale Bisericii Reformate din Romania .
22 mai 2012 -Tokyo Skytree este deschis pentru public. Este cel mai înalt turn din lume (634 m),devansând Turnul de televiziune din Guangzhu (China), și a doua structură cea mai înaltă din lume, după Burj Khalifa din Dubai (829,8 m).
22 mai 2021 - Laserul de la Măgurele nu a fost inclus în proiectul european de cercetare ELI.
Extreme Light Infrastructure (ELI) este un proiect european ESFRI (European Strategy Forum on Research Infrastructures) pentru investigarea interacțiilor lumină-materie la cele mai mari intensități și cele mai scurte scări de timp. El are drept scop găzduirea câtorva dintre cele mai intense lasere din lume, dezvoltarea de noi oportunități de cercetare interdisciplinară cu lumină și radiație secundară provenind de la aceste lasere și punerea lor la dispoziția unei comunități științifice internaționale.
Instalațiile urmează să fie amplasate în patru baze de cercetare exploatate în mod integrat; trei dintre acestea sunt în curs de implementare în Cehia, Ungaria și România, pentru un volum total de investiții de aproape de 850 de milioane de euro provenind îndeosebi de la Fondul European de Dezvoltare Regională.
La 5 mai 2021, Comisia Europeană a luat decizia de a stabili proiectul Extreme Light Infrastructure (ELI) în forma European Research Infrastructure Consortium (ERIC).[29] A fost luată decizia de a înființa ELI ca un consorțiu ERIC doar cu Republica Cehă și Ungaria, fără România.
În 25 mai 2021, un consilier de stat pe probleme de cercetare al premierului și reprezentantul special al Guvernului pentru participarea României la proiectul ELI ERIC a declarat „Toată lumea a greșit, a existat o incapacitate a guvernelor în a gestiona acest obiectiv iar România și-a pierdut încrederea în ochii partenerilor externi” ,„Este o palmă dată” și „Vă spun că se fac toate eforturile, … recent, premierul a luat o hotărâre, să creeze un grup interministerial coordonat chiar de premier, cu ministerele implicate – Cercetare, Fonduri europene, Afaceri Externe și Finanțe, plus CJ Ilfov și mai multe entități tocmai ca să rezolvăm problema.”.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
22 mai 2021 - Italia a câștigat Concursul Muzical Eurovision cu piesa „Zitti e buoni”, interpretată de formația Måneskin. Måneskin este o trupă rock italiană din Roma, care îi are ca membri pe Damiano David, Victoria De Angelis, Thomas Raggi și Ethan Torchio. Trupa a câștigat Concursul Muzical Eurovision 2021, aceasta reprezentând Italia cu piesa Zitti e buoni.
cititi mai mult pe www.maneskin.it
Concursul Muzical Eurovision 2021 a fost a 65-a ediție a Concursului Muzical Eurovision, prima după doi ani, deoarece concursul din 2020 a fost anulat din cauza pandemiei de COVID-19. Această ediție a avut loc în Rotterdam, Țările de Jos, întrucât această țară a câștigat concursul în 2019 cu piesa Arcade, interpretată de Duncan Laurence. A fost a cincea ediție ținută în Țările de Jos, prima după cea din 1980. Inițial s-a anunțat că vor participa 41 de țări la ediția din acest an, dar pe 5 martie 2021 Armenia a anunțat că se retrage, iar pe 26 martie 2021 Belarus a fost descalificată din concurs, rămânând doar 39 de țări participante. Italia a câștigat Eurovision 2021 cu piesa ”Zitti E Buoni” interpretată de trupa rock Måneskin.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org