Articole

Evenimentele Zilei de 22 octombrie în Istorie

Evrei deportaţi în Transnistria sub supravegherea unui soldat român

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org

 

22 octombrie este a 295-a zi a calendarului gregorian și a 296-a zi în anii bisecți.

Mai sunt 70 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 22 octombrie


 

Biserica Ortodoxă Română

Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii; Sfinții 7 tineri din Efes

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică

Sf. Averchie, episcop († 200); Cei 7 tineri din Efes, martiriș Sf. papă Ioan Paul al II-lea († 270)

Legenda celor șapte tineri din Efes sau Legenda celor șapte adormiți este o povestire hagiografică creștină. Conform acesteia, cei șapte frați Maximian, Malchus, Martinian, Dionysius, Ioan, Serapion și Constantin au fost zidiți de vii într-o peșteră în timpul împăratului Decius (249-251 d.Hr) și au fost găsiți dormind acolo două sute sau trei sute de ani mai târziu.

 

Biserica Romano-Catolică

Sf. Maria Salomeș Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.

 

Sărbători naţionale ale zilei de 22 octombrie


 

Vatican – Sărbătoarea națională a Statului Vatican situat in Cetatea Vaticanului la Roma.

Amplasarea Vaticanului - foto: ro.wikipedia.org

Amplasarea Vaticanului – foto: ro.wikipedia.org

Întreaga țară are o suprafata de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa,fiind un stat ecleziastic, condus de clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafetei si numarului de locuitori. Este reședința teritorială a Sfantului Scaun, principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.

Intrarea principală în Vatican de pe acoperişul Bazilicii Sfântul Petru, înconjurată de Roma - foto - en.wikipedia.org

Intrarea principală în Vatican de pe acoperişul Bazilicii Sfântul Petru, înconjurată de Roma – foto – en.wikipedia.org

 

Ziua mondială a misionarilor

 

Evenimentele Zilei de 22 octombrie în Istorie

- 22 octombrie 1883 – Teatrul Metropolitan Opera din New York City a fost inaugurat cu opera Faust de Charles Gounod;

- 22 octombrie 1884 – A fost introdus “Timpul Universal” (UTC);

- 22 octombrie 1895 — Un tren a deraiat în Gara Montparnasse din Paris, după care a pătruns 30 m pe peron și a ieșit prin fațada gării;

- 22 octombrie 1932 – A treia Conferinţă Balcanică de la București, la care participă Albania, Grecia, Iugoslavia, România și Turcia. Se pun bazele unui pact politic balcanic bazat pe principiul neagresiunii.;

- 22 octombrie 1941 – A fost declanșat Masacrul de la Odesa (22 – 24 octombrie 1941);

- 22 octombrie 1964 — Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură, declarând că nu dorește să fie „transformat” de acest premiu;

- 22 octombrie 2016 – “Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia”


 

22 octombrie 362 - Templul lui Apolo din Daphne, de langa Antiohia, a fost mistuit de un incendiu misterios.

Apollo sau Apolo  este, în mitologia greacă și în mitologia romană, zeul zilei, al luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit și Phoebus-Apollo - foto: ro.wikipedia.org

Apollo - foto: ro.wikipedia.org

Apollo sau Apolo este, în mitologia greacă și în mitologia romană, zeul zilei, al luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit și Phoebus-Apollo.

 

22 octombrie 741 - A murit Charles Martel, erou al francilor, intrat in legenda prin lupta dusa impotriva invadatorilor mauri; (n. 23 august 686).

Charles Martel (n. 23 august 686 - d. 22 octombrie 741) a fost majordom și duce al francilor (dux francorum), având atribuțiile unui rege. Și-a extins stăpânirea peste toate teritoriile france: Austrasia, Neustria și Burgundia. S-a născut la Herstal, în Belgia de astăzi, fiul nelegitim al lui Pepin cel Mijlociu și a concubinei sale Alpaida (sau Chalpaida) - in imagine, Statuia lui Charles Martel din Palatul Versailles din Paris - foto: ro.wikipedia.org

Statuia lui Charles Martel din Palatul Versailles din Paris – foto: ro.wikipedia.org

Charles Martel (n. 23 august 686 – d. 22 octombrie 741) a fost majordom și duce al francilor (dux francorum), având atribuțiile unui rege.

Și-a extins stăpânirea peste toate teritoriile france: Austrasia, Neustria și Burgundia.

S-a născut la Herstal, în Belgia de astăzi, fiul nelegitim al lui Pepin cel Mijlociu și a concubinei sale Alpaida (sau Chalpaida).

Este cunoscut mai ales pentru victoria sa de la Tours din 732 asupra unei armate invadatoare musulmane.

Această victorie este considerată ca fiind salvarea restului Europei de expansionismul islamic care cucerise deja Iberia.

În afară de victoria de la Tours, Charles Martel a fost și un mare general, care a pus bazele cavaleriei grele medievale, a cavalerismului, a Imperiului Carolingian, și un catalizator al sistemului feudal care a existat în Europa din Evul Mediu.

Martel nu și-a asumat titlul de rege, dar a împărțit Francia, precum un rege, între fii săi, Carloman și Pepin.

Nepotul lui Martel, Carol cel Mare, a extins teritoriile francilor, incluzând cea mai mare parte a vestului Europei, devenind primul împărat de la căderea Romei.

Califatul și cuceririile sale – foto: ro.wikipedia.org

 

22 octombrie 794 - Împăratul japonez Kanmu mută capitala Japoniei de la Heijō-kyō (actualmente, Nara), la Heiankyo (astazi Kyoto).

Emperor Kanmu (737–806) was the 50th emperor of Japan, according to the traditional order of succession. Kanmu reigned from 781 to 806 - foto: en.wikipedia.org

Emperor Kanmu (737–806) was the 50th emperor of Japan, according to the traditional order of succession. Kanmu reigned from 781 to 806 – foto: en.wikipedia.org

 

22 octombrie 1071 - S-a născut Guillaume al IX – lea de Poitiers (m. 1 februarie 1127) supranumit „Trubadurul”. A fost conte de Poitiers si duce al Aquitaniei si Gasconiei. Este primul poet care a scris in limba occitana.

 

22 octombrie 1383 - A murit Regele Ferdinand I al Portugaliei, supranumit Cel Frumos (portugheză : o Formoso); (n. 31 octombrie 1345).

Ferdinand I al Portugaliei (n. 31 octombrie 1345, Lisabona — d. 22 octombrie 1383, Lisabona), supranumit Cel Frumos  sau mai rar Cel Inconstant, a fost al nouălea rege al Portugaliei, al doilea fiu, și cel mai mare care a supraviețuit, al lui Petru I al Portugaliei și a Constanței de Castilia. A urcat pe tron în 1367 - foto: ro.wikipedia.org

Ferdinand I al Portugaliei  – foto: ro.wikipedia.org

Ferdinand I al Portugaliei (n. 31 octombrie 1345, Lisabona — d. 22 octombrie 1383, Lisabona), supranumit Cel Frumos sau mai rar Cel Inconstant, a fost al nouălea rege al Portugaliei, al doilea fiu, și cel mai mare care a supraviețuit, al lui Petru I al Portugaliei și a Constanței de Castilia.

A urcat pe tron în 1367 Intre 1383-1385 în Portugalia au avut loc mari tulburari, ca urmare a faptului ca regele Fernando a murit fara a avea un moştenitor la tron, ceea ce a condus la izbucnirea unui război civil, iar dinastia burgundiană, care ocupa tronul din timpul contelui Henric (cca.1112 , avea să fie înlocuită.

 

22 octombrie 1575 - A fost fondat orasul Aguascalientes, actualmente centrul administrativ a statului mexican cu acelasi nume din anii 1850.

Este numit și La Ciudad Perforada (orașul perforat), datorită unui labirint subteran de tunele construite de o populație precolumbiană, necunonscută.

 

22 octombrie 1631 - S-a născut poetul si traducatorul francez Gilles Boileau.

A fost fratele mai mare al mult mai celebrul Nicolas Boileau – Despreaux, traducător și membru al Academiei Franceze.

Boileau a fost privit ca un clasicist de contemporanii săi și a publicat o traducere din cartea a patra a Eneidei, precum si a scrierilor lui Diogene Laertius si Epictet, despre a cărui viață a scris.

El a primit o sinecură regala, functia de contrôleur de l’argenterie du Roi , și a fost ales printre “nemuritorii” Academiei Franceze, în ianuarie 1659.

A decedat la 18 martie 1669.

 

22 octombrie 1707 - Dezastrul naval din Sicilia: navele Marinei Regale britanice se deplasau, prin manevre riscante, printre recifele aflate la vest de Insulele Siciliei.

Patru nave s-au scufundat și aproximativ 2.000 de oameni și-au pierdut viața.

 

22 octombrie 1746 - A fost fondat colegiul Princeton.

Clădirea Alexander Hall din campusul universităţii Princeton - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Clădirea Alexander Hall din campusul universităţii Princeton – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Universitatea Princeton este o universitate particulară de cercetare din SUA situată în localitatea Princeton, New Jersey.

Este cunoscută ca una dintre cele mai mari și mai importante universități americane, fiind una din cele opt universități din Ivy League, și este unul dintre cele nouă Colegii coloniale ce au fost fondate înainte de Revoluția americană.

De asemenea, este considerată ca fiind una dintre cele mai bune universități din lume, fiind situată pe locul al șaptelea, conform „Times Higher Education”.

A fost fondată în 1746, la Elizabeth, New Jersey, sub denumirea de Colegiul din New Jersey, a fost mutată la Newark, în 1747, apoi la Princeton în 1756 și a fost redenumită Universitatea Princeton în 1896.

(Colegiul din New Jersey, existent în prezent în Ewing din apropiere, New Jersey, este o instituție fără legătură cu Universitatea Princeton.)

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

22 octombrie 1784 - Rusia a fondat o colonie pe Insula Kodiak, în Alaska.

 

22 octombrie 1797 - Francezul Andre-Jacques Garnerin a facut in premiera mondiala un salt cu parasuta. Acesta a sarit dintr-un balon de la o inaltime de circa 1.000 de metri.

André-Jacques Garnerin (n. 31 ianuarie 1769 - d. 18 august 1823, (54 ani)), aeronaut francez și primul parașutist din lume. Este soțul lui Jeanne-Genevieve Lyabross (1775-1847). La 22 octombrie 1797 a efectuat în premieră mondială o săritură cu parașuta dintr-un balon - foto: ro.wikipedia.org

André-Jacques Garnerin - foto: ro.wikipedia.org

André-Jacques Garnerin (n. 31 ianuarie 1769 – d. 18 august 1823, (54 ani)), aeronaut francez și primul parașutist din lume.

Este soțul lui Jeanne-Genevieve Lyabross (1775-1847).

La 22 octombrie 1797 a efectuat în premieră mondială o săritură cu parașuta dintr-un balon.

Ideea confectionarii unei parasute s-a regasit in scrierile lui Leonardo da Vinci, iar Louis-Sybastien Lenormand a confectionat in 1783 un fel de parasuta din doua umbrele si a sarit dintr-un copac, insa primul salt oficial i-a apartinut lui Andre-Jacques Garnerin.

Prima parașută - ilustrare schematică. A fost folosită la 22 octombrie 1797 - foto: ro.wikipedia.org

Prima parașută – ilustrare schematică. A fost folosită la 22 octombrie 1797 – foto: ro.wikipedia.org

Doi ani mai tarziu, sotia francezului, Jeanne Geneviève Garnerin, a devenit prima femeie din lume care a sarit cu parasuta.

Jeanne Geneviève Garnerin (1775–1847), née Labrosse, was a French balloonist and parachutist. She was the wife of André-Jacques Garnerin, a hydrogen balloonist and inventor of the frameless parachute - foto (Monsieur and Madame Garnerin (Christoph Haller von Hallerstein, c. 1803)): en.wikipedia.org

Monsieur and Madame Garnerin (Christoph Haller von Hallerstein, c. 1803) – foto: en.wikipedia.org

 

22 octombrie 1811 - S-a născut pianistul si compozitorul ungur de factura romantica, Franz Liszt.

A studiat la Viena si Paris, fiind elevul lui Czerny si Salieri.

Franz Liszt sau Liszt Ferenc (n. 22 octombrie 1811, Raiding, în lb. maghiară Doborján, Imperiul Austriac, astăzi Burgenland, Austria - d. 31 iulie 1886, Bayreuth, Bavaria), compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor - foto - ro.wikipedia.org

Franz Liszt - foto – ro.wikipedia.org

Franz Liszt sau Liszt Ferenc (n. 22 octombrie 1811, Raiding, în lb. maghiară Doborján, Imperiul Austriac, astăzi Burgenland, Austria – d. 31 iulie 1886, Bayreuth, Bavaria), compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor.

Naționalitatea lui a fost o temă controversată. Unii susțineau ca ar fi de etnie germana, alții de etnie maghiara , dar au fost și unii care susțineau originea lui slovaca.

Inainte de caderea Imperiului Austro – Ungar, când aceasta nu era o temă controversată, era acceptată naționalitatea sa în concordanță cu biografia de 3 volume scrisă de Lina Ramann, conform careia „tatăl lui era maghiar, mama austriacă”.

A sustinut concerte in intreaga Europasi a compus 12 poeme simfonice, doua simfonii si un numar mare de piese pentru pian, totalizind peste 1.000 de compozitii.

Prin lucrarile sale, Liszt a contribuit enorm la dezvoltarea pianisticii si a tehnicii de interpretare, el fiind unul dintre cei mai insemnati inovatori in domeniul armoniei.

A avut trei copii cu contesa d’Agoult, cu care a stat impreuna in perioada 1835-1839.

În 1847 a cunoscut-o pe printesa Caroline de Sayn-Wittgenstein, langa care a ramas până la sfârșitul vieții sale; (m. 31 iulie 1886).

A întreprins mai multe turnee în Muntenia, Moldova si Transilvania unde a fost primit cu mare căldură, înregistrând succese notabile.

În urma contactului cu muzica populara românească, a compus o Rapsodie română.

Franz Liszt a fost socrul compozitorului Richard Wagner; el și-a petrecut ultima parte a vieții sale la Bayreuth.

A murit la 31 iulie 1886, la patru ani după decesul ginerelui său, Richard Wagner, la Bayreuth, unde a fost înmormântat. Casa în care a murit (Bayreuth, Wahnfriedstr. 9) a devenit „Muzeul Franz Liszt”.

 

22 octombrie 1818 - S-a născut poetul Charles Leconte de Lisle, principalul reprezentant al şcolii parnasiene (“Poeme tragice”); (m. 18 iulie 1894).

Charles Marie René Leconte de Lisle (n. 22 octombrie 1818 - d. 18 iulie 1894) a fost un poet francez, reprezentant recunoscut al curentului parnasianist, teoretician al „artei pentru artă“ și al interdependenței dintre poezie și știință - in imagine, Portrait of Leconte de Lisle by Blanquer Jacques-Léonard - foto: ro.wikipedia.org

Portrait of Leconte de Lisle by Blanquer Jacques-Léonard – foto: ro.wikipedia.org

Charles Marie René Leconte de Lisle (n. 22 octombrie 1818 – d. 18 iulie 1894) a fost un poet francez, reprezentant recunoscut al curentului parnasianist, teoretician al „artei pentru artă“ și al interdependenței dintre poezie și știință.

Leconte de Lisle (pseudonimul lui Charles-René-Marie Leconte) s-a născut într-o îndepărtată colonie franceză, a cunoscut îndeaproape cultura Indiei și peisajul exotic, ceea ce se va reflecta în poezia sa.

A fost adept al fourierismului și a participat la Revoluția de la 1848.

Creația sa poetică se caracterizează prin evocarea nostalgică a marilor mituri și civilizații străvechi orientale și occidentale, cu elemente meditative asupra condiției umane, propunându-și să ofere un ideal etic superior contemporaneității.

Susține impersonalitatea în artă, descrierea exactă, reprezentările precise, expresia a unei erudiții riguroase, cultul frumosului și perfecțiunea formală.

Scrie ciclurile de versuri Poeme antice, Poeme și poezii, Poeme barbare, considerate opera sa cea mai valoroasă.

Poemele inspirate din peisajul tropical și descrierea animalelor exotice îl singularizează în contextul liricii franceze.

 

22 octombrie 1836 - Sam Houston e ales primul președinte a Republicii independente Texas.

Samuel Houston, cunoscut sub numele de Sam Houston (n. 2 martie 1793 – d. 26 iulie 1863), om politic și ofițer american din secolul al XIX-lea - foto: ro.wikipedia.org

Samuel Houston - foto: ro.wikipedia.org

Samuel Houston, cunoscut sub numele de Sam Houston (n. 2 martie 1793 – d. 26 iulie 1863), a fost un om politic și ofițer american din secolul al XIX-lea. S-a născut la Timber Ridge în valea Shenandoah din Virginia, fiind de origine scoțian-irlandeză.

Houston a devenit o personalitate de referință în istoria Texasului, fiind ales de două ori în funcția de președinte al Republicii Texas, fiind senator al SUA din partea Texasului după aderarea sa la Statele Unite, și, în cele din urmă, guvernator al statului Texas.

El a refuzat să depună jurământ de loialitate Confederație atunci când Texasul s-a separat de SUA în perioada Războiului Civil, și a demisionat din funcția de guvernator.

Pentru a evita vărsarea de sânge, a refuzat oferta de a conduce o armată a Uniunii.

El s-a retras la Huntsville, Texas, unde a murit înainte de sfârșitul războiului.

În tinerețe, a emigrat în Tennessee din Virginia, a petrecut o perioadă în compania indienilor Cherokee (care l-au adoptat ca cetățean și din rândul căruia și-a găsit soție), a servit în armată în Războiul din 1812, și a participat la viața politică din Tennessee.

Houston este singura persoană din istoria SUA care a fost guvernator a două state diferite (deși și alții au servit drept guvernatori ai mai multor teritorii diferite).

O ceartă cu un congressman american, urmată de un proces intens mediatizat a dus la emigrarea sa în 1832 în Texasul Mexican.

Acolo, a devenit rapid lider al Revoluției Texane.

El a susținut unirea Texasului cu Statele Unite. Orașul Houston a fost botezat după el.

 

22 octombrie 1844 - S-a născut actrița franceză Sarah Bernhardt; (d. 216 martie 1923).

Sarah Bernhardt (n. 22/23 octombrie 1844, Paris, Franţa - d. 26 martie 1923, Paris) a fost o renumită actriţă franceză, pe numele său real Henriette-Rosine Bernard - in imagine, Portrait of actress Sarah Bernhardt (1844-1923) around 1878, by Paul Nadar (1856-1939), crop - foto: ro.wikipedia.org

Portrait of actress Sarah Bernhardt (1844-1923) around 1878, by Paul Nadar (1856-1939), crop – foto: ro.wikipedia.org

Sarah Bernhardt (n. 22/23 octombrie 1844, Paris, Franţa – d. 26 martie 1923, Paris) a fost o renumită actriţă franceză, pe numele său real Henriette-Rosine Bernard.

Fiica nelegitimă a unei curtezane, a fost încurajată să urmeze o carieră artistică de către unul dintre amanţii mamei sale, ducele de Morny.

După o scurtă apariţie la Comedia Franceză (1862-1863), a intrat în trupa teatrului Odeon (1866-1872) unde a jucat în Kean, de Alexandre Dumas (tatăl), şi în Ruy Blas, de Victor Hugo, fermecînd publicul cu „vocea ei de aur”.

Revenind la Comedia Franceză (1872-1880), Sarah Bernhardt a jucat în Fedra (Phedre) de Jean Racine, obţinînd un mare succes la Paris şi Londra.

În 1880 şi-a înfiinţat propria companie de teatru şi a făcut un turneu în jurul lumii cu Dama cu camelii (La Dame aux camélias) de Alexandre Dumas fiul, Adrienne Lecouvreur de Eugene Scribe, patru piese scrise special pentru ea de Victorien Sardou şi “Puiul de vultur” (L’Aiglon) de Edmond Rostand.

În 1879 Sarah Bernard a invitatat pe marii nostri actori Aristizza Romanescu si Grigore Manolescu la Paris, ca bursieri ai Comedie Franceze.

După un accident suferit la un picior, care a dus la amputarea acestuia (în 1915), a purtat o proteză de lemn şi a jucat roluri în care putea să stea aşezată cît mai mult.

A fost una dintre cele mai cunoscute figuri din istoria scenei franceze, fapt pentru care a primit Legiunea de Onoare în 1914.

 

22 octombrie 1844 - Milleriţii, adeptii sectei lui William Miller, anticipeaza in aceasta zi sfârşitul lumii, legata de a doua venire a lui Hristos.

Ziua următoare, a devenit cunoscuta sub numele de Marea Dezamăgire.

William Miller (n. 15 februarie 1782 - d. 20 decembrie 1849) a fost un predicator baptist american, care a declanșat marea trezire interconfesională din anii 1840-1844, prin anunțarea celei de-a doua veniri a lui Iisus Christos în 1843-1844, întemeiat pe o serie de studii biblice, în special profetice și apocaliptice. Deoarece în limba engleză venirea lui Christos se numește Advent, adepții lui William Miller (milleriții) au fost numiți adventiști, iar curentul religios și teologic s-a numit adventism. Confesiunile care își au originea în această mișcare sunt clasificabile ca adventiste, indiferent dacă mențin numele de adventist sau caracterul și teologia inițială - foto: ro.wikipedia.org

William Miller – foto: ro.wikipedia.org

William Miller (n. 15 februarie 1782 – d. 20 dexembrie 1849), a fost un predicator un baptist american , care a anunțat cea de-a doua veniri a lui Iisus Christos în 1843-1844, întemeiat pe o serie de studii biblice, în special profetice și apocaliptice.

Deoarece în limba engleză venirea lui Christos se numește Advent, adepții lui William Miller (milleriții) au fost numiți adventiști, iar curentul religios și teologic s-a numit adventism.

Confesiunile care își au originea în această mișcare sunt clasificabile ca adventiste, indiferent dacă mențin numele de adventist sau caracterul și teologia inițială.

 

22 octombrie 1846 - S-a născut Dimitrie Brandză, medic, naturalist și botanist român, membru al Academiei Române și fondator al Grădinii Botanice din București (d. 1895).

Dimitrie (Demetrius) Brândză (10/22 octombrie 1846, Bivolu, azi Viișoara, Botoșani - 3 august 1895, Slănic Moldova) medic, naturalist și botanist român, membru titular al Academiei Române. A fondat Grădina Botanică din București, care astăzi îi poartă numele - foto - ro.wikipedia.org

Dimitrie (Demetrius) Brândză – foto: ro.wikipedia.org

Dimitrie (Demetrius) Brândză (10/22 octombrie 1846, Bivolu, azi Viișoara, Botoșani – 3 august 1895, Slănic Moldova) medic, naturalist și botanist român, membru titular al Academiei Române.

A fondat Grădina Botanică din București, care astăzi îi poartă numele.

 

22 octombrie 1859 - S-a născut Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein, prima soţie a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei; (d. 11 aprilie 1921).

Prinţesa Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein (22 octombrie 1858 - 11 aprilie 1921), a fost ultima împărăteasă a Germaniei şi regină a Prusiei. A fost fiica cea mare a lui Frederic al VIII-lea, Duce de Schleswig-Holstein şi a Prinţesei Adelheid de Hohenlohe-Langenburg. Bunicii materni au fost Ernst I, Prinţ de Hohenlohe-Langenburg şi Prinţesa Feodora de Leiningen, sora vitregă a reginei Victoria - foto: ro.wikipedia.org

Prinţesa Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein – foto: ro.wikipedia.org

Prinţesa Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein (22 octombrie 1858 – 11 aprilie 1921), a fost ultima împărăteasă a Germaniei şi regină a Prusiei.

A fost fiica cea mare a lui Frederic al VIII-lea, Duce de Schleswig-Holstein şi a Prinţesei Adelheid de Hohenlohe-Langenburg.

Bunicii materni au fost Ernst I, Prinţ de Hohenlohe-Langenburg şi Prinţesa Feodora de Leiningen, sora vitregă a reginei Victoria.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

22 octombrie 1865 - A fost fondat primul ziar muncitoresc cubanez La Aurora.

 

22 octombrie 1870 - S-a născut scriitorul rus Ivan Alexeevici Bunin, laureat al Premiului Nobel; (d. 1953).

Ivan Alekseievici Bunin (n. 22 octombrie (stil vechi 10 octombrie), 1870 – d. 8 noiembrie, 1953) a fost primul scriitor rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1933 - foto: ro.wikipedia.org

Ivan Alekseievici Bunin – foto: ro.wikipedia.org

Ivan Alekseievici Bunin (n. 22 octombrie (stil vechi 10 octombrie), 1870 – d. 8 noiembrie, 1953) a fost primul scriitor rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1933.
Motivația Juriului Nobel

pentru artisticitatea viguroasă, prin care a dezvoltat tradițiile prozei ruse clasice

 

22 octombrie 1872 - A încetat din viaţă poetul, prozatorul şi criticul literar Theophile Gautier, promotor al teoriei “artă pentru artă” (“Comedia morţii”, “Căpitanul Fracasse”); (n. 31 august 1811).

Théophile Gautier (* 30 august 1811, Tarbes - † 23 octombrie 1872, Neuilly-sur-Seine), scriitor francez, la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric Le Capitaine Fracasse (1863), devine unul din teoreticienii "artei pentru artă" și unul din maeștrii școlii parnassiene - foto (Théophile Gautier, Portret realizat de Auguste de Chatillon): ro.wikipedia.org

Théophile Gautier, Portret realizat de Auguste de Chatillon – foto: ro.wikipedia.org

Théophile Gautier (* 30 august 1811, Tarbes – † 23 octombrie 1872, Neuilly-sur-Seine), scriitor francez, la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric Le Capitaine Fracasse (1863), devine unul din teoreticienii “artei pentru artă” și unul din maeștrii școlii parnassiene.

 

22 octombrie 1882 - A decedat Ion Andreescu, membru de onoare post-mortem al Academiei Române. Aderent la înnoirile aduse de arta reprezentanţilor Şcolii de la Barbizon, Andreescu este recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi peisagişti români; (n.15.02.1850).

Ion Andreescu (n. 15 februarie 1850, București — d. 22 octombrie 1882, București), pictor și pedagog român, membru post-mortem al Academiei Române (1948) - foto (Ion Andreescu, Autoportret, oil on canvas, 93 x 65 cm, Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti): ro.wikipedia.org

Ion Andreescu, Autoportret, oil on canvas, 93 x 65 cm, Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti – foto: ro.wikipedia.org

Ion Andreescu (n. 15 februarie 1850, București — d. 22 octombrie 1882, București), pictor și pedagog român, membru post-mortem al Academiei Române (1948).

 

22 octombrie 1883 - A fost inaugurată Opera Metropolitan din New York, unul dintre centrele culturii muzicale mondiale.

Cu acest prilej s-a interpretat opera Faust, a compozitorului francez Charles Gounod (1818-1893).

Metropolitan Opera este un teatru de operă situat în renumitul Lincoln Center for the Performing Arts în New York - foto: en.wikipedia.org

Metropolitan Opera - foto: en.wikipedia.org

Metropolitan Opera este un teatru de operă situat în renumitul Lincoln Center for the Performing Arts în New York. “Metropolitan Opera Association” este cea mai mare organizație de muzică clasică din America, prezentând anual aproximativ 240 de spectacole de operă.

Sediul companiei este Metropolitan Opera House, una dintre cele mai importante scene de operă din lume. “MET”, cum mai este numită uneori, este doar una din cele 12 organizații rezidente la Lincoln Center.

 

22 octombrie 1884 - A fost introdus “Timpul Universal” (UTC); s-a stabilit drept meridian “zero” (meridianul de origine), de-a lungul meridianului Greenwich.

Timpul Universal Coordonat este măsurat la şase ceasuri atomice standard, la Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (BIPM) în Paris, Franţa. Pus în aplicare în 1964.

Fusurile orare mondiale standard - foto: ro.wikipedia.org

Fusurile orare mondiale standard – foto: ro.wikipedia.org

Ora universală coordonată sau timpul universal coordonat, abreviat internațional ca UTC (compromis între engleză Coordinated Universal Time – CUT și franceză Temps Universel Coordonné – TUC), este un hibrid între timpul civil al meridianului 0 (timpul calculat după mișcarea aparentă a Soarelui, numit timp universal) și timpul fizic determinat cu cea mai mare precizie posibilă (timpul atomic internațional – TAI).

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

Harta Europei cu fusurile orare „Timpul universal coordonat: verde – UTC; albastru – UTC+1; mov – UTC+2; grena – UTC+3; portocaliu; UTC+4; verde – UTC+5 – foto: ro.wikipedia.org

 

22 octombrie 1886 - S-a adoptat la Berna,in Elvetia, prima Convenţie pentru protecţia operelor literare şi artistice.

 

22 octombrie 1895 - În Gara Montparnasse din Paris, un tren a deraiat, a depăşit capătul liniei, a pătruns 30 m pe peron şi a ieşit prin faţada gării.

22 octombrie 1895: În Gara Montparnasse din Paris, un tren a deraiat, a depășit capătul liniei, a pătruns 30 m pe peron și a ieșit prin fațada gării - foto: ro.wikipedia.org

22 octombrie 1895: În Gara Montparnasse din Paris, un tren a deraiat, a depășit capătul liniei, a pătruns 30 m pe peron și a ieșit prin fațada gării – foto: ro.wikipedia.org

 

22 octombrie 1906 - A murit Paul Cézanne, pictor francez (n. 1839)

Paul Cézanne (n. 19 ianuarie 1839, Aix-en-Provence - d. 23 octombrie 1906, Aix-en-Provence), pictor francez, considerat în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea - foto (Paul Cézanne, c. 1861): ro.wikipedia.org

Paul Cézanne, c. 1861 – foto: ro.wikipedia.org

Paul Cézanne (n. 19 ianuarie 1839, Aix-en-Provence – d. 23 octombrie 1906, Aix-en-Provence) a fost un pictor francez, considerat în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, “faza cézanniană”.

Opera lui Cézanne, sinteză ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță evoluția artei moderne, al cărei limbaj o revoluționează în direcția unor experiențe neașteptate.

 

22 octombrie 1907 - S-a născut Cella Serghi, scriitoare româncă, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice;(d. 19.09.1992).

Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București), scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice - foto: jurnalul.ro

Cella Serghi - foto: jurnalul.ro

Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București), scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, si camil Petrescu.

În anul 1977 a publicat la editura cartea Romaneasca un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memorieiCella Serghi sau o viaţă ca un roman - Daniela Titire – jurnalul.ro – 13 aprilie 2009; Post-scriptum la romanul unei vieţi - Carmen Dragomir – jurnalul.ro – 15 aprilie 2009

 

22 octombrie 1911 - Apare săptămînal, apoi bilunar, la Bucureşti revista literară şi socială “Flacăra” (1911-1916 şi 1921-1923), sub direcţia lui C. Banu, militant pentru realizarea unităţii naţional- statale a românilor.

Pe 22 octombrie 1911 apare primul număr al revistei Flacăra – asa“literară, artistică, socială” – tipărită în atelierele Socec și având redacția și administrația în București, pe str. Parfumului nr. 3. Publicația este săptămânală, având ziua de apariție sâmbăta.

Director fondator este Constantin Banu.

Cele două articole-program din primul număr, “Un vis…”, de Ion Gheorghe Duca și „Un cuvînt… care putea să lipsească”, al directorului Constantin Banu, preconizau o revistă care să grupeze în jurul ei scriitori, artiști, oameni de știință, capabili să exprime ,,în versuri minunate toate tainele sufletului omenesc”, să tindă spre un ,,ideal mai curat și mai înalt” (I.Gh. Duca), să aprindă ,,o flacără pentru luminarea și încălzirea marii mulțimi”, printr-o ,,artă democratică”, flacără pe care s-o poată țină “vie deasupra patimilor oarbe și a intereselor trecătoare” (Constantin Banu).

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

22 octombrie 1913 - S-a născut Robert Capa, fotograf american/ungur

 

22 octombrie 1913 - S-a născut Bao Dai, ultimul împărat al Vietnamului (m. 1997)

 

22 octombrie 1915 - S-a născut Yitzhak Shamir, om politic israelit (m. 2012)

 

22 octombrie 1917 - S-a născut Joan Fontaine, actriță americană

 

22 octombrie 1919 - S-a născut Doris Lessing, scriitoare engleză, laureată a Premiului Nobel (d. 2013)

Doris Lessing născută Doris May Tayler (22 octombrie 1919 - 17 noiembrie 2013), a fost o romancieră, poetă, dramaturgă din Marea Britanie, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în anul 2007 - in imagine, Lessing at the Lit Cologne literary festival in 2006 - foto: en.wikipedia.org

Lessing at the Lit Cologne literary festival in 2006 – foto: en.wikipedia.org

Doris Lessing născută Doris May Tayler (22 octombrie 1919 – 17 noiembrie 2013), a fost o romancieră, poetă, dramaturgă din Marea Britanie, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în anul 2007.
cititi mai mult pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org

 

22 octombrie 1920 - S-a născut Timothy Leary, psiholog american

 

22 octombrie 1921 - S-a născut Georges Brassens, poet, cântăreț-compozitor francez

 

22 octombrie 1925 - S-a născut Robert Rauschenberg, artist plastic american (d. 2008)

 

22 octombrie 1927 - Savantul de origine istro-romana Nikola Tesla a expus 6 noi invenţii, printre care un motor electric monofazat de conceptie proprie.

Nikola Tesla (n. 10 iulie 1856, satul Smiljan, în apropiere de Gospić, Croatia, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar - d. 7 ianuarie 1943, New York), inventator, fizician, inginer mecanic, inginer electrician și unul dintre promotorii cei mai importanți ai electricității comerciale. Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX.[judecată de valoare] Invențiile, precum și munca teoretica ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială - foto: cersipamantromanesc.com

Nikola Tesla – foto: cersipamantromanesc.com

Nikola Tesla (n. 10 iulie 1856, satul Smiljan, în apropiere de Gospić, Croatia, pe atunci în Imperiul Austro-Ungar – d. 7 ianuarie 1943, New York), a fost un inventator, fizician, inginer mecanic, inginer electrician și unul dintre promotorii cei mai importanți ai electricității comerciale.

Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. Invențiile, precum și munca teoretica ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

22 octombrie 1929 - S-a născut celebrul jucator de fotbal rus, Lev Iasin. Lev Ivanovici Iașin a fost un jucător de fotbal rus, considerat drept unul dintre cei mai buni din istoria acestui sport. A fost votat de IFFHS ca fiind cel mai bun portar al secolului XX. A decedat la 20 martie 1990.

 

22 octombrie 1932 - Are loc a treia Conferinţă Balcanică cu participarea Albaniei, Greciei, Iugoslaviei, României şi Turciei. Conferinţa a avut loc la Bucureşti, România şi a durat pînă pe 28 octombrie. Se pun bazele unui pact politic balcanic bazat pe principiul neagresiunii.

 

22 octombrie 1933 - În comuna Chiperceni, jud.Orhei, România, este dezvelit monumentul consacrat ostaşilor căzuţi pe cîmpul de luptă în Primul Război Mondial, băştinaşi din satele Chiperceni, Bieşti, Slobozia-Hodorogea, Cihoreni şi Voroteţ.

 

22 octombrie 1938 - Americanul Chester F. Carlson, inventează aparatul de fotocopiat.

El a reușit să imprime cuvintele “10-22-38 ASTORIA”. Prima mașină de fotocopiat a fost comercializată în 1954 sub numele XEROX 914 .

Xerox 914 photo copier - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Xerox 914 photo copier – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

22 octombrie 1941 - A fost declanșat Masacrul de la Odesa (22 – 24 octombrie 1941).

Holocaust prin gloanţe. Evrei-români deportaţi în Transnistria şi asasinaţi între Bârzula şi Grozdovca de militarii români care-i escortau, octombrie 1941 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Holocaust prin gloanţe. Evrei-români deportaţi în Transnistria şi asasinaţi între Bârzula şi Grozdovca de militarii români care-i escortau, octombrie 1941 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Masacrul de la Odesa a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, cu titlul de „pedepsire” (represalii asupra populației civile) în urma aruncării în aer a Comandamentului militar român din Odesa de către partizani sau militari sovietici din armata regulată, explozie în care au fost omorâți 16 ofițeri români, inclusiv comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină. Militarii români nu au reușit să-i prindă pe autorii atentatului și s-au răzbunat pe populația civilă locală. Au fost uciși, la întâmplare, 5 000 de localnici civili, majoritatea evrei.

Evrei deportaţi în Transnistria sub supravegherea unui soldat român - foto PRELUAT DE PE ro.wikipedia.org

Evrei deportaţi în Transnistria sub supravegherea unui soldat român – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În urma raportului primit, mareșalul Antonescu i-a ordonat generalului Iosif Iacobici, șeful Marelui Stat Major și comandant al Armatei a 4-a române, să ia măsuri drastice de pedepsire. În aceeași noapte, Iacobici a telegrafiat cabinetului militar al lui Antonescu că a pornit acțiunea ordonată:

Ca represalii și pentru a da un exemplu populației, s-au luat măsuri pentru a spânzura în piețele publice un număr de evrei și comuniști suspecți”. În ziua următoare, la 23 octombrie 1941, militari români au ucis alți 19 000 evrei civili, femei, bătrâni și copii, familii întregi din orașul Odesa, împușcați, spânzurați, explodați, sau arși de vii.

Alți aproximativ 45 000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în lagărul de concentrare Bogdanovka, unde au fost asasinați aproximativ două luni mai târziu.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

 

22 octombrie 1941 - Al Doilea Război Mondial. Luptatorul din Rezistenţa franceza Guy Moquet şi alti 29 de ostatici, sunt executati de către germani drept represalii pentru moartea unui ofiţer german.

Facsimile of his famous last words: "Les copains qui restez, soyez dignes de nous! Les 27 qui vont mourir." or "Friends who remain, be worthy of us! The 27 who are going to die" - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Facsimile of his famous last words: “Les copains qui restez, soyez dignes de nous! Les 27 qui vont mourir.” or “Friends who remain, be worthy of us! The 27 who are going to die” – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

22 octombrie 1943 - Al Doilea Război Mondial: Un raid de bombardament britanic asupra Germaniei provoaca distrugeri enorme orasului Kassel, omorând 10.000 persoane si lasand alte 150.000 fără adăpost.

Two people observing fires ravaging the Bettenhausen district after bombing - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Two people observing fires ravaging the Bettenhausen district after bombing – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

21 octombrie 1943 - S-a născut Niculina Moica, arestată la 15 iunie 1959, pe când era elevă, la numai 16 ani şi condamnată la 20 ani muncă silnică pentru că făcuse parte, alături de alţi tineri, din organizaţia anticomunistă Uniunea Tineretului Liber din România.

Niculina Moica (n. 21 octombrie 1943, Ploieşti) a fost arestată la 15 iunie 1959, pe când era elevă, la numai 16 ani şi condamnată la 20 ani muncă silnică pentru că făcuse parte, alături de alţi tineri, din organizaţia anticomunistă Uniunea Tineretului Liber din România - foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Niculina Moica – foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

După cinci ani, în care a trecut prin penitenciarele Târgu Mureş, Jilava, Botoşani, Arad, Oradea, a fost graţiată la 23 iunie 1964.

La scurt timp după arestarea sa, la 13 iulie 1959, a fost ridicat şi tatăl său, Petru Moica, condamnat, la rândul său, la 20 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. În prezent, Niculina Moica trăieşte în Bucureşti şi este membru activ al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici.

Şi, într-adevăr, ne-am întâlnit de câteva ori câteva persoane, am discutat – eram tineri, aveam 15-16 ani. Şi aveam nişte discuţii din astea contra regimului, este foarte adevărat. Dar concret,n-am făcut nimic. Erau intenţii mai mult. Nicolae Muntu, care era liderul organizaţiei, făcuse un fel de statut al acesteia, în care o denumise ,,Uniunea Tineretului Liber’’. (…) Şi în aceeaşi noapte ne-au şi arestat pe toţi.

A început ancheta… Pe toţi ne-au arestat. Plus că în boxă, la proces, din 3-4, 5 maxim, câţi ştiam, m-am trezit că eram 21 de persoane. Şi erau câţiva din liceu de la noi. Cel mai cumplit a fost pentru mine la Securitate în Târgu-Mureş, că de la Reghin, de unde ne-au arestat, ne-au transportat la Securitatea din Târgu-Mureş.

După vreo lună pe culoarele Securităţii de acolo am recunoscut o statură, a lui taică-miu. A fost cea mai cumplită durere pentru mine, asta m-a chinuit toţi anii de detenţie, m-a chinuit şi restul vieţii şi cred c-o să mă chinuiască câte zile voi avea. Că… mi-am zăpăcit toată familia, totul s-a întors pe dos de-atunci, a început nenorocirea. Pe maică-mea a dat-o afară din casă, i-au confiscat toate lucrurile…

Fragment din interviul nr. 2552 din Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.

articol preluat de pe www.memorialsighet.ro

 

22 octombrie 1943 - S-a născut Catherine Deneuve (Catherine Fabienne Dorléac), actriţă franceză de film (“Umbrelele din Cherbourg”, “Viata la castel”, “Piele de magar”).

Catherine Deneuve (născută Catherine Fabienne Dorléac la 22 octombrie 1943) este o actriță franceză de film - Catherine Deneuve (născută Catherine Fabienne Dorléac la 22 octombrie 1943), actriță franceză de film - foto (Deneuve in 1968): en.wikipedia.org

Deneuve in 1968 – foto: en.wikipedia.org

Catherine Deneuve (născută Catherine Fabienne Dorléac la 22 octombrie 1943) este o actriță franceză de film – Catherine Deneuve (născută Catherine Fabienne Dorléac la 22 octombrie 1943), actriță franceză de film.

 

22 octombrie 1949 - Atletul ceh Emil Zatopek doboară recordul mondial în proba de 10,000 m; (29:21.2).

Emil Zátopek (n. 19 septembrie 1922, Kopřivnice, Cehia; d. 21 noiembrie 2000, Praga) atlet ceh. Zátopek a fost un alergător pe distanțe mari, multiplu campion național, olimpic și deținător de record mondial. În Cehoslovacia era sărbătorit ca erou național - foto: ro.wikipedia.org

Emil Zátopek – foto: ro.wikipedia.org

Emil Zátopek (n. 19 septembrie 1922, Kopřivnice, Cehia; d. 21 noiembrie 2000, Praga) atlet ceh. Zátopek a fost un alergător pe distanțe mari, multiplu campion național, olimpic și deținător de record mondial.

În Cehoslovacia era sărbătorit ca erou național.

 

22 octombrie 1952 - S-a născut Mircea Sandu, fost fotbalist român, preşedinte al Federatiei Romane de Fotbal (FRF).

Mircea Sandu (n. 22 octombrie 1952) este un fost fotbalist român - foto preluat de pe: adevarul.ro

Mircea Sandu – foto preluat de pe: adevarul.ro

Mircea Sandu (n. 22 octombrie 1952) este un fost fotbalist român, actualmente membru cu drepturi depline în Comitetul Executiv al UEFA din anul 2007.

S-a remarcat ca fotbalist la Sportul Studențesc, unde a jucat între 1971 și 1986.

A câștigat o Cupă Balcanică.

A condus Federația Română de Fotbal din august 1990 până in martie 2014.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute în preliminariile Campionatului European și pentru calificarea la turneul final.

Mircea Sandu a fost căsătorit cu fosta mare handbalistă Simona Arghir, fiind totodată tatăl fostei jucătoare de tenis Raluca Sandu.

Direcția Națională Anticorupție, la data de 17 iunie 2013, a trimis în judecată pe președintele FRF Mircea Sandu, sub acuzația de abuz în serviciu, sustragere de sub sechestru și folosirea influenței sau autorității pentru obținerea de foloase necuvenite.

Tribunalul București, în iunie 2016, l-a condamnat pe inculpatul Mircea Sandu la 3 ani de închisoare cu suspendare, decizia nefiind definitivă.

 

22 octombrie 1953 - Laos își câștigă independența față de Franța.

Amplasarea Laosului - foto: ro.wikipedia.org

Amplasarea Laosului – foto: ro.wikipedia.org

Laos (nume oficial: Republica Populară Democrată Laos) este un stat fără ieșire la mare din Asia de Sud-Est, ce se învecinează cu Birmania (Myanmar) și China la nord-est, cu Vietnamul la est, cu Cambodgia la sud și cu Thailanda la vest.

Laosul își are originile în Imperiul Lan Xang ce a existat între secolele XIV și XVIII.

După o perioadă de apartenență la Imperiul Colonial Francez, și-a obținut independența. O lungă perioadă de Război Civil s-a încheiat odată cu venirea la putere a Partidului Comunist din Laos în 1975.

 

22 octombrie 1962 - Criza rachetelor cubaneze. Începe blocada economică a SUA împotriva Cubei.

Avionul U2 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Avionul U2 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Criza rachetelor din Cuba a capatat amploare, presedintele american J.F. Kennedy sustinand un discurs televizat in care a precizat ca avioane de spionaj ale SUA au descoperit ca sovieticii isi instaleaza baze militare in Cuba.

Presedintele Statelor Unite a informat populatia ca rusii au amplasat rachete nucleare in zona care ameninta siguranta tarii, astfel incat a luat decizia supravegherii navale a coastelor cubaneze.

Începe blocada economică a SUA împotriva Cubei.

Criza rachetelor cubaneze - O fotografie a serviciilor de spionaj americane care releva  construirea unei baze de rachete sovietice in Cuba, la nord de Mariel - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Criza rachetelor cubaneze – O fotografie a serviciilor de spionaj americane care releva construirea unei baze de rachete sovietice in Cuba, la nord de Mariel – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Kennedy l-a avertizat pe Hrusciov sa ia masuri pentru a impiedica o actiune militara.

Criza rachetelor, izbucnita pe 15 octombrie cand americanii au intrat in posesia primelor dovezi care indicau dislocarea de arme sovietice in Cuba, era sa degenereze in razboi nuclear intre cele doua mari puteri ale lumii.

A doua zi dupa aparitia televizata, presedintele SUA a ordonat restrangerea ariei de supraveghere a apelor teritoriale ale Cubei pentru a permite navelor rusesti sa se retraga.

Petrolierul rus “Bucuresti”, care se presupunea ca transporta arme nucleare, a depasit insa linia de “carantina”, ceea ce a facut ca tensiunea sa creasca si mai mult.

SUA au decis sa invadeze Cuba, iar Hrusciov a cedat aratand ca va retrage rachetele.

Cand lumea credea ca situatia va reveni la normal, un avion de spionaj american a fost doborat deasupra Cubei, americanii planuind o actiune de razbunare.

Tot atunci, secretarul general al ONU a cerut cu insistenta evitarea unui conflict.

Sovieticii au cedat, criza ajungand la final pe 28 octombrie, criza inarmarilor continuind insa atat in SUA, cat si in URSS.

 

22 octombrie 1964 - Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură, declarând că nu dorește să fie „transformat” de acest premiu.

Jean-Paul Sartre (pe numele complet Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n. 21 iunie 1905, Paris, d. 15 aprilie 1980, Paris), filozof francez, reprezentant al existențialismului, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist și militant social - foto: blog.bookstellyouwhy.com

Jean-Paul Sartre - foto: blog.bookstellyouwhy.com

Jean-Paul Sartre, pe numele complet Jean-Paul Charles Aymard Sartre; n. 21 iunie 1905, Paris – d. 15 aprilie 1980, Paris) a fost un filozof francez, reprezentant al existențialismului, scriitor (Premiul Nobel 1964), jurnalist și militant social.

A influențat profund generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat.

Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Domnule Secretar,
După anumite informații de care am luat cunoștință astăzi, aș avea anul acesta unele șanse să obțin premiul Nobel. Deși ar fi prezumțios să mă pronunț asupra unui vot înainte ca el să aibă loc, îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a risipi sau a evita o neînțelegere. Vă asigur mai întâi, Domnule secretar, de profunda mea stimă pentru academia suedeză și premiul cu care ea a onorat atâția scriitori. Cu toate acestea, din niște motive care îmi aparțin și din altele care sunt mai obiective, doresc să nu figurez pe lista laureaților posibili, și nu pot și nici nu vreau, nici în 1964, nici mai târziu, să accept această distincție onorifică.
Vă rog, Domnule secretar, să acceptați scuzele mele și să credeți în înalta considerație pe care v-o port,
J.-P. Sartre

Scrisoarea nu e însă deschisă decât după ce votul are loc; pe 22 octombrie 1964, un membru al Academiei anunță oficial: „Premiul Nobel din acest an a fost atribuit scriitorului francez Jean-Paul Sartre pentru opera sa care, prin spiritul de libertate și prin căutarea adevărului pe care le reprezintă, a exercitat o vastă influență asupra epocii noastre.”

Sartre e deci nevoit să scrie încă o epistolă Academiei, subliniind refuzul. Un extras semnificativ:

Motivele personale sunt următoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat întotdeauna distincțiile oficiale. După război, în 1945, când mi s-a propus legiunea de onoare, am refuzat deși aveam prieteni care erau în guvern. La fel, n-am dorit niciodată să intru în Collège de France așa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei. (…) Nu e același lucru dacă semnez Jean-Paul Sartre sau dacă semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel. (…) Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituție, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum.

 

22 octombrie 1966 - Un agent dublu sovietic evadeaza dintr-o inchisoare britanica.

Spionul George Blake, a evadat dintr-o închisoare din Londra, unde se afla inchis in urma sentintei date in procesul său, in care el a pledat vinovat pentru cinci capete de acuzare privind vanzarea de secrete de stat către autorităţile sovietice.

A fost condamnat la un total de 42 de ani inchisoare, cel mai lung termen închisoare dat de o instanţă britanică până la data aceea.

Fusese noua ani agent dublu, după ce s-a convertit la comunism, în timpul războiului din Coreea.

În acest timp, a trădat sovieticilor numele a peste 40 de agenţi britanici.Acţiunile sale au distrus operaţiunile serviciilor secrete britanice în Orientul Mijlociu.

 

22 octombrie 1968 - Apollo 7 a aterizat conform planului, coborând în Oceanul Atlantic după ce a orbitat de 163 de ori în jurul Terrei.

Misiunea americană spațială Apollo 7, avându-i la bord pe Donn Eisele și Walt Cunningham și la comandă pe Wally Schirra, a fost lansată din Cape Kennedy, Florida, pe 11 octombrie 1968.

Misiunea americană spațială Apollo 7, avându-i la bord pe Donn Eisele și Walt Cunningham și la comandă pe Wally Schirra, a fost lansată din Cape Kennedy, Florida, pe 11 octombrie 1968 - foto (Echipajul de pe Apollo 7): ro.wikipedia.org

Echipajul de pe Apollo 7 – foto: ro.wikipedia.org

 

22 octombrie 1968 - Trupa rock Led Zeppelin a lansat albumul Led Zeppelin II.

Coperta albumului Led Zeppelin II – foto: ro.wikipedia.org

Led Zeppelin II este al doilea album de studio al trupei hard rock engleze Led Zeppelin. A fost lansat la 22 octombrie 1969 la casa de discuri Atlantic Records.

Înregistrările au avut loc în diferite locații în Marea Britanie și America de Nord din ianuarie până în august 1969.

Ca producător Jimmy Page, chitaristul și compozitorul formației, a fost creditat aproape în totalitate.

Temele lirice de pe Led Zeppelin I (1969) sunt reluate și pe cel de-al doilea disc devenit mult mai de succes și mai apreciat decât primul conținând de asemenea elemente de blues și muzică folk.

 

22 octombrie 1968 - S-a născut Shaggy, interpret american de muzica reggae de origine jamaicana.

 

22 octombrie 1973 - A încetat din viaţă violonistul spaniol Pablo Casals; (n. 29 decembrie 1876).

 

22 octombrie 1974 - A fost inaugurat Centrul Național de Fizică București.

 

22 octombrie 1975 - A încetat din viaţă Arnold Joseph Toynbee, istoric britanic; (n. 14 aprilie 1889).

 

22-24 octombrie 1983 - Vizita oficială a lui Nicolae Ceaușescu în RD Sudan.

 

22 octombrie 1986 - A decedat Albert Szent-Gyorgyi, medic si biochimist maghiar, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1937; ( m. 16 septembrie 1893).

Albert Szent-Gyorgyi (n. 16 septembrie 1893 – d. 22 octombrie 1986), medic biochimist maghiar care a câștigat Premiul Nobel pentru Medicină în 1937 - foto: ro.wikipedia.org

Albert Szent-Gyorgyi - foto: ro.wikipedia.org

Albert Szent-Gyorgyi (n. 16 septembrie 1893 – d. 22 octombrie 1986), medic biochimist maghiar care a câștigat Premiul Nobel pentru Medicină în 1937.

Lui i se datorează izolarea vitaminei C și a vitaminei B6, descoperirea vitaminei P si insemnate contribuții la descoprerirea componentelor și reacțiilor din ciclul acidului citric, la descoperirea substratului chimic al contractiei musculare.

Tatăl său Miklós Szent-Györgyi s-a născut la Târgu Mureș.

A jucat un rol în eforturile diplomatice nereușite ale regimului lui Horthy de a ajunge la un acord de armistitiu cu puterile aliate în anul 1944.

În 1947, dupa venirea comunistilor la putere s-a exilat iar in 1955 a primit cetățenia americana.

 

22 octombrie 1987 - A încetat din viaţă actorul francez de origine italiana Lino Ventura (Angiolino Joseph Pascal Ventura) cunoscut pentru rolurile sale din filmele “Cadavre de lux”, “Mizerabilii”; (n. 14 iulie1919).

Lino Ventura (născut Angiolino Joseph Pascal Ventura la 14 iulie 1919 – d. 22 octombrie 1987) a fost un actor italian de film - foto: fanpop.com

Lino Ventura – foto: fanpop.com

Lino Ventura (născut Angiolino Joseph Pascal Ventura la 14 iulie 1919 – d. 22 octombrie 1987) a fost un actor italian de film.

 

22 octombrie 1991 - Arhiepiscopul Bartolomeu I este ales cel de–al 270–lea patriarh ecumenic al Constantinopolului, liderul spiritual al ortodocșilor din întreaga lume.

Bartolomeu I (numele său laic fiind cel de Demetrios Arhontonis) (n. 29 februarie 1940, insula Imbros, Turcia), din 2 noiembrie 1991, cel de-al 270-lea patriarh ecumenic al Patriarhiei de Constantinopol - foto: ro.wikipedia.org

Bartolomeu I - foto: ro.wikipedia.org

Bartolomeu I (numele său laic fiind cel de Demetrios Arhontonis) (n. 29 februarie 1940, insula Imbros, Turcia) este, din 2 noiembrie 1991, cel de-al 270-lea patriarh ecumenic al Patriarhiei de Constantinopol.

Poartă titlul de „arhiepiscop de Constantinopol, Noua Romă și patriarh ecumenic”, este considerat succesorul Sfântului Apostol Andrei, „primul între egalii săi” (primus inter pares) în raport cu conducătorii Bisericilor Ortodoxe. Cu cetățenie turcă, el aparține minorității grecești din Turcia.

 

22 octombrie 1992 - S-a inaugurat Centrul Cultural Român de la New York.

 

22 octombrie 1997 - S-au schimbat instrumentele de ratificare si a intrat în vigoare Tratatul româno-ucrainean.

 

22 octombrie 2002 - A încetat din viaţă Richard Helms, directorul CIA , serviciul american de spionaj,în perioada 1966-1973 (n.30 martie 1913).

 

22 octombrie 2008 - A murit Nicolae Boșcaiu, biolog român, membru al Academiei Române (n. 1925)

Nicolae Boșcaiu (n. 23 iulie 1925, Caransebeș - d. 22 octombrie 2008, Cluj) a fost un biolog român, membru titular al Academiei Române - foto: gazetadecluj.ro

Nicolae Boșcaiu - foto: gazetadecluj.ro

Nicolae Boșcaiu (n. 23 iulie 1925, Caransebeș – d. 22 octombrie 2008, Cluj) a fost un biolog român, membru titular al Academiei Române.

La trecerea în eternitate a Academicianului Nicolae Boşcaiu - Adrian Man – gazetadecluj.ro – 23 octombrie 2008

 

22 octombrie 2011 - A murit Sultan bin Abdul-Aziz Al Saud, prinț al Arabiei Saudite (n. 1930)

Sultan bin Abdul Aziz Al Saud (n. 30 decembrie 1930 — d. 21 octombrie 2011), prințul moștenitor al Arabiei Saudite. El a îndeplinit funcțiile de viceprim-ministru și Ministru al Apărării și Aviației. Pentru Arabia Saudită, el a supravegheat miliarde de dolari din contracte de apărare cu firmele de apărare. În anii precedenți, a fost acuzat de corupție și poreclit de către criticii săi „Sultanul hoților” - foto: ro.wikipedia.org

Sultan bin Abdul Aziz Al Saud - foto: ro.wikipedia.org

Sultan bin Abdul Aziz Al Saud (n. 30 decembrie 1930 — d. 21 octombrie 2011), prințul moștenitor al Arabiei Saudite.

El a îndeplinit funcțiile de viceprim-ministru și Ministru al Apărării și Aviației.

Pentru Arabia Saudită, el a supravegheat miliarde de dolari din contracte de apărare cu firmele de apărare.

În anii precedenți, a fost acuzat de corupție și poreclit de către criticii săi „Sultanul hoților”.

 

22 octombrie 2016 - La București, a avut loc “Marșul Unirii: LUPTĂ pentru Basarabia

(Alexandru Cristian Surcel) Marşul Unirii „Luptă pentru Basarabia” explicat

 

22 octombrie 2019 - A avut loc ceremonia oficială de întronizare a împăratului Japoniei Naruhito.

Ceremonia oficială de întronizare a împăratului Naruhito la Tronul Crizantemei s-a desfasurat la 22 octombrie 2019 într-un ritual plin de semnificaţie în prezenţa a numeroase personalităţi internaţionale, ilustrând lumii întregi într-un spectacol inedit tradiţia sacră a uneia dintre cele mai avansate şi moderne societăţi ale omenirii.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

22 octombrie 2020 - La Ordinea Zilei

Sfântul Ierarh Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii (Secolul al II-lea)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro

 

Sfântul Ierarh Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii


 

Sfântul Averchie al Ierapolei (gr. Αβέρκιος) a fost un episcop de Ierapole (Hierapolis / Hieropolis, în Frigia, Asia Mică), făcător de minuni și considerat întocmai cu Apostolii, care a trăit în secolul al II-lea, pe vremea împarăției lui Marcu Aureliu (161-180).

Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 22 octombrie.

Sfântul Averchie a trăit în Ierapole în vremea împăratului filosof persecutor al creștinilor Marcu Aurelui (161-180) și a fost episcop al orașului după Papia.

În vremea aceea cei mai mulți locuitori ai Ierapolei erau păgâni, iar creștinii erau foarte puțini.

Când erau sărbătorile păgâne la care se aduceau jertfe în templele păgâne, sfântul se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi pentru mântuirea sufletelor lor şi pentru a se număra printre cei aleşi.

Odată un înger i s-a înfăţişat şi i-a poruncit Sf. Averchie să distrugă idolii din templul păgân, ceea ce a şi făcut cu multă râvnă.

Apoi, auzind că închinătorii la idoli îl căutau ca să-l omoare, sfântul a mers el însuși în locul unde s-au adunat oamenii şi cu voce tare a vorbit despre rătăcirile păgânilor și despr credința în Hristos.

Aceştia au încercat să-l prindă pe sfânt dar în momentul acela, trei tineri posedaţi au început să strige din mulţime.

Oamenii au rămas înmărmuriţi când au văzut cum sfântul a izgonit duhurile necurate din acei tineri numai cu puterea rugăciunii.

Văzându-i pe îndrăciţi reveniţi la normal, sute dintre locuitorii din Ierapole i-au cerut Sfântului Averchie să-i înveţe despre credinţa creştină şi apoi au primit sfântul botez.

Sfântul Averchie a călătorit prin oraşele şi satele vecine vindecînd bolnavii şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu.

El a predicat în Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitând Roma şi convertind peste tot mulţimi de oameni la creștinism.

Mulţi ani sfântul a apărat Biserica de diverse erezii, între care de Marcionism, a întărit creştinii în credinţă, a revărsat din abundenţă sfaturile sale despre calea cea dreaptă a vieții și a credinței, a vindecat bolnavii şi a propovăduit slava lui Dumnezeu.

Pentru lucrarea sa importantă și extinsă de propovăduire Sf. Averchie a fost socotit de conștiința Bisericii ca fiind „întocmai cu Apostolii”.

 

Moartea și posteritatea


 

Sf. Averchie s-a întors să moară acasă la Ierapolis. După moartea sa multe minuni s-au înfăptuit la mormântul său. El şi-a scris propriul epitaf care a fost gravat în piatra funerară de pe mormântul, care se păstrată până astăzi în Muzeul Lateran din Roma.

 

Imnografie


 

Troparul Sfântului Ierarh Averchie, Episcopul Ierapolei, cel intocmai cu Apostolii

Glasul al 4-lea:

Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Averchie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Ierarh Averchie, Episcopul Ierapolei, cel intocmai cu Apostolii

Glasul al 8-lea:

Ca nişte pârgă a firii…

Ca pe un mai mare preot și împreună locuitor cu Apostolii, toată Biserica credincioșilor te cinsteşte pe tine, Sfinte Ierarhe Averchie. Pe care cu rugăciunile tale păzeș­te-o, fericite, nebiruită și fără de valuri, de tot eresul cel gân­ditor de cele deșarte, mult minunate.

 

Scrieri


 

Printre scrierile atribuite sfântului Averchie sunt:

- Epistolă, adresată împăratului Marcus Aurelius.

- Carte a Disciplinei, adresată clerului său; care este pierdută azi.

- Inscripția lui Averchie, păstrată în Muzeul Vaticanului.

 

Viața Sfântului Ierarh, întocmai cu apostolii, Averchie, Episcopul Ierapolei


 

Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii  (Secolul al II-lea)  - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii (Secolul al II-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

Acest sfânt Averchie a fost episcop în Ierapoli pe vremea împărăției lui Marc Aureliu, fiul lui Antonin, unde erau puțini creștini, iar închinătorii la idoli erau o mulțime nenumărată. Odată s-a făcut în cetatea aceea un mare praznic păgânesc și toți necredincioșii, adunându-se cu jertfe, dănțuiau în capiștea idolească, închinându-se neînsuflețiților zei. Văzând acest lucru, Sfântul Averchie a plâns și a suspinat, căci oamenii cei orbiți, lăsând pe Dumnezeu, se închinau idolilor și nebăgând în seamă pe Ziditorul, cinsteau lucrul făcut de mâini omenești. Apoi, închinându-se în cămara sa, se ruga zicând: „Dumnezeul veacurilor și Doamne al milei, Cel ce ai zidit lumea și o stăpânești, Cel ce ai trimis pe Unul născut, Fiul Tău, pe pământ, ca să se întrupeze pentru om, Tu caută acum din cer spre toată partea cea de sub cer și nu trece cu vederea nici această cetate în care m-ai pus pe mine păstor oilor Tale celor cuvântătoare, ci vezi pe oamenii cei întunecați din ea, care cinstea ce Ți se cuvine Ție o dau necuraților idoli și lucrului făcut de mâinile lor. Izbăvește pe acești rătăciți de pierzarea lor, din întuneric adu-i pe ei la lumina Ta și să-i numeri cu turma Ta cea aleasă”. Astfel rugându-se sfântul a adormit, că era noapte, și a văzut în vedenie un tânăr mai frumos cu podoaba decât fiii omenești, dându-i lui în mâini un toiag și zicându-i: „Averchie, în numele Meu acum să mergi și cu acest toiag să sfărâmi pe începătorii rătăcirii”.

Sculându-se din somn, Averchie a cunoscut că însuși Dumnezeu S-a arătat în vedenie, pentru că a simțit în inima sao negrăită bucurie. Deci, umplându-se de râvnă, s-a sculat și, apucând un lemn mare ce i-a venit la îndemână- fiind încă întuneric, că era ca al nouălea ceas din noapte – a alergat la capiștea lui Apollo, în care cu o zi înainte fusese praznic mare și se aduseseră multe jertfe, pentru că acea capiște avea în ea mulțime de idoli mari, frumoși și de mare preț. Ajungând la capiște, a aflat ușile încuiate și, lovind în uși, îndată s-au deschis. A intrat în capiște și întâi a început a lovi pe idolul cel mare al lui Apollo, apoi pe ceilalți și pe toți i-a zdrobit și i-a sfărâmat în bucăți mici. Aceștia, fiind muți și surzi, fără suflet și neputincioși, nu au putut să se apere de Sfântul Averchie, nici să strige când îi sfărâma și nu se auzea decât zgomotul ce se făcea din căderea la pământ a idolilor și din sfărâmarea lor.

Atunci, deșteptându-se preoții idolești care locuiau aproape de capiște și auzind zgomot mare acolo, nu pricepeau ce este și alergând degrabă, au aflat pe zeii lor aruncați la pământ și sfărâmați. Când au văzut pe Sfântul Averchie călcând cu picioarele rămășițele bucăților idolești și sfărâmându-le cu lemnul ce-l avea în mâini, s-au înfricoșat. Iar Sfântul Averchie, întorcându-se spre dânșii, le-a zis cu mânie: „Mergeți la mai marii cetății și la tot poporul și să spuneți că zeii voștri, îmbătându-se la praznicul ce li s-a făcut ieri, în noaptea asta s-au bătut și, căzând la pământ, s-au sfărâmat”. Aceasta zicându-le sfântul, s-a dus la casa sa, ca bărbatul cel tare care a biruit pe vrășmașii cei ce cu adevărat erau începătorii pierzării multor suflete omenești.

Preoții idolești îndată au alergat la mai marii cetății și le-au spus toate cele ce făcuse Averchie. Făcându-se ziuă, a străbătut vestea într-un ceas în toată cetatea despre fapta lui Averchie și s-au strâns la capiște și tot poporul cu căpeteniile sale și, văzând pe zeii lor zdrobiți și sfărâmați în mici bucăți și aruncați la pământ, s-au mirat. Apoi, umplându-se de mânie mare, strigau în multe feluri, zicând: „Averchie să fie ucis”. Alții răcneau: „Să-l trimitem la împărat, ca să ia acolo chinurile cele vrednice după faptele sale”. Iar cei mai mulți strigau: „Să mergem să-i aprindem casă ca să ardă cu toți casnicii săi”. Însă cei mari ziceau către popor: „Să nu îndrăzniți să aprindeți casa lui Averchie, pentru că de veți aprinde casa lui, ne temem să nu se aprindă toată cetatea, ci pe Averchie singur prinzându-l, să-l judecăm după lege, sau să-l trimitem pe el la cea mai aspră judecată”. Astfel tulburându-se poporul și vrând să vină asupra casei lui Averchie, unii din vecinii săi, auzind aceasta, au alergat la casa lui și l-au aflat învățând pe credincioșii care se adunaseră la dânsul și i-au spus despre toate cele auzite de la popor, că adică vor să vină asupra lui și să-l prindă ca pe un făcător de rele.

Auzind aceasta credincioșii, s-au temut și cu rugăminte sfătuiau pe sfântul lor păstor ca să iasă din casă și să se ducă undeva, până ce se va potoli poporul. Dar sfântul nu se temea și a zis: „Domnul a poruncit apostolilor Săi ca să propovăduiască cu îndrăzneală cuvântul mântuirii tuturor neamurilor, netemându-se de nimic; oare eu mă tem de cei ce se scoală asupra mea și caută sufletul meu, pentru râvna ce o am pentru Dumnezeul meu? Chiar de m-aș ascunde, fugind din mâinile oamenilor, oare cum voi scăpa din mâinile lui Dumnezeu? Ce loc mă va ascunde pe mine de Dânsul? Cu adevărat, fraților, nu se cade nouă a ne teme și a ne ascunde, având pe Domnul ajutor și păzitor al vieții noastre, pentru Care este bine a pătimi, dar este mai plăcut a muri și mai folositor decât toată viața aceasta chinuită”. Acestea zicându-le, a ieșit din casa sa și a mers în mijlocul cetății împreună cu credincioșii. Ajungând la locul unde avea obiceiul a se aduna poporul, îi învăța pe cei care erau acolo ca să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, să înțeleagă înșelăciunea diavolească și deșărtăciunea zeilor și să se lepede de ea și apoi să slujească cu credință Celui ce locuiește întru cei de sus, Ziditorul tuturor. Iar cineva dintre necredincioși, alergând la mai marele cetății și la tot poporul cel adunat la capiștea lui Apollo – și care cârteau pentru sfărâmarea idolilor – le-a spus că Averchie învață poporul credința creștinească în mijlocul cetății. Auzind acestea paginii, s-au înfuriat și mai mult, căci nu numai pe idolii lor i-a sfărâmat, ci și credința sa cea creștinească a îndrăznit a o propovădui pe față. Deci, au alergat la dânsul cu aprindere, scrâșnind din dinți asupra lui și vrând să-l ucidă chiar în același loc. Erau acolo trei tineri de multă vreme îndrăciți și pe când se apropia poporul de Sfântul Averchie, deodată acei tineri îndrăciți, tulburați fiind de diavoli, au început a grăi cu glas înfricoșat, încât pe toți i-au înspăimântat și și-au rupt hainele de pe ei, apoi au început a-și rupe carnea cu dinții și a-și mușca mâinile. După aceea, căzând la pământ, s-au tăvălit, spumegând și adeseori slobozeau glas înspăimântat, strigând: „Averchie, jurămu-ne pe tine cu unul adevăratul Dumnezeu, pe Care Îl propovăduiești, să nu ne muncești pe noi înainte de vreme”.

De o spaimă înfricoșată ca aceasta împiedicându-se oamenii, au stat și s-au întristat, privind la chinurile cumplite ale acelor tineri și, auzind înfricoșata lor strigare și țipătul, a căzut peste toți spaima; apoi, liniștindu-se, priveau ce are să facă Averchie cu tinerii aceia, fiincă îl rugau pe ei diavolii ca să nu îi chinuiască. Sfântul, făcând rugăciune, a zis: „Părintele iubitului Tău Fiu, Iisus, Cel ce ne ierți nouă păcatele, deși cu miile ți-am greșit și ne împlinești toate cererile cele de folos, la Tine acum mă rog, gonește diavoleasca năvălire de la tinerii aceștia, ca și ei de acum să mergă pe calea poruncilor Tale, urmând cele sfinte ale Tale, și cu această minune, pe care o săvârșești întru dânșii, mulți să te cunoască pe Tine, Unul preaputernicul Dumnezeu și să se lipească de Tine și să știe că nu este altul afară de Tine”. Astfel rugându-se Sfântul Averchie către Dumnezeu, s-a întors spre tinerii cei chinuiți de diavoli și, lovindu-i pe ei încetișor peste cap cu toiagul pe care îl avea în mâini, le-a zis: „În numele Hristosului meu vă poruncesc vouă, diavolilor, să ieșiți din tineri, nevătămîndu-i pe ei întru nimic”. Iar diavolii, strigând cu mare glas, au ieșit și tinerii zăceau la pământ ca morți. Apoi Sfântul Averchie, apucând pe fiecare de mână, i-a ridicat de la pământ și s-au sculat sănătoși și întru pricepere și, cazând înaintea sfântului, i-au sărutat cinstitele lui picioare.

Toate acestea văzându-le poporul, și-a schimbat mânia și a strigat: „Unul este Dumnezeul cel adevărat, Acela pe Care Averchie Îl propovăduiește”. Iar către Sfântul Averchie au zis: „Omule al lui Dumnezeu, spune-ne nouă, oare ne va primi pe noi Dumnezeul tău, dacă ne vom apropia de Dânsul? Oare ne va ierta păcatele noastre cele fără de număr, de ne vom întoarce către El? Deci, învață-ne pe noi cum să credem în El”. Iar Sfântul Averchie a început a-i învăța pe ei cunoștința de Dumnezeu și și-a întins cuvântarea până la al nouălea ceas din zi. Apoi a poruncit să fie aduși la el toți neputincioșii și i-a tămăduit pe ei cu numele lui Iisus Hristos, punându-și mâinile pe dânșii. Popoarele, ascultând învățătura lui și văzându-i minunile, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos și au cerut Botezul de la Sfântul Averchie. Iar el – de vreme ce acum era seară – a amânat botezul lor pentru a doua zi, poruncind tuturor să fie de față la Sfântul Botez. Apoi, a doua zi, adunându-se iarăși la dânsul poporul, i-a dus pe ei în biserică și i-a învățat din învățătura creștină. După aceea, făcând obișnuitele rugăciuni, a botezat în ziua aceea cinci sute de bărbați. În puține zile nu numai cetatea aceea, ci și cetățile și satele dimprejur le-a adus la credință și le-a împreunat prin Botez cu Dumnezeu.

Străbătând vestea despre dânsul pretutindeni, mulți bolnavi din diferite și depărtate locuri alergau la dânsul și luau îndoită tămăduire, trupească și sufletească. Între cei care s-au tămăduit prin rugăciunile sfântului a fost o femeie slăvită, cu numele Friella, mama lui Evxenian Poplion, antipatul Răsăritului. Friella, fiind oarbă și auzind că Sfântul Averchie tămăduiește multe și felurite boli, a poruncit să fie dusă la el. Aflându-l învățând poporul, a căzut la picioarele lui, rugându-l ca să-i deschidă ochii ei. Iar sfântul, având mai întâi grijă de luminarea ochilor ei cei sufletești, a întrebat-o de va crede în Iisus Hristos, Cel ce a deschis ochii celui orb din naștere. După ce femeia a făgăduit că va crede, și neîncetat uda cu lacrimi picioarele lui, Sfântul Averchie, rugându-se lui Dumnezeu, s-a atins de ochii ei și a zis: „Iisuse Hristoase, lumina cea adevărată, vino și deschide ochii roabei Tale”. Și îndată Friela a văzut și s-a botezat de dânsul. Iar după botez a dat jumătate din averea sa în mâinile sfântului ca s-o împartă la săraci, și luând multă învățătură de la dânsul, s-a întors la locul său.

Fiul ei Evxenian Plopion, văzând că maică să și-a căpătat lumina ochilor și aflând că numai Sfântul Averchie, cu rugăciunile sale, i-a redat vederea, a vrut să-l vadă și să-i dea mulțumire pentru tămăduirea maicii sale; iar sfântul, învățând și pe Evxenian credința, l-a câștigat și pe el pentru Hristos.

După aceasta, alte trei cinstite femei, având ochii orbi, s-au apropiat de sfântul și, închinându-se lui, i-au zis: „Și noi credem în Iisus Hristos, pe care tu Îl propovăduiești. Deci, ne rugăm ție, deschide și ochii noștri cei orbi, precum ai deschis pe ai Friellei”. Iar sfântul a zis către dânsele: „De credeți în adevăratul Dumnezeu, precum ziceți, veți vedea lumina Lui”. Zicând acestea, și-a ridicat ochii săi în sus și a început a se ruga, iar când se ruga sfântul, a venit din cer raza luminii celei negrăite, care covârșea strălucirea soarelui și a strălucit locul acela împrejur, unde se ruga Sfântul Averchie și toți cei ce erau colo au căzut la pământ, neputând să vadă acea lumină, numai singure cele trei femei stăteau în preajmă. Cum s-a atins acea lumină de ochii acelor femei oarbe, îndată au și văzut și s-a dus strălucirea luminii cerești. Apoi sfântul le-a întrebat pe femei: „Ce ați văzut când s-au deschis ochii voștri?”. Cea dintâi a răspuns: „L-am văzut pe Dumnezeul Cel veșnic, atingându-se de ochii mei”. A doua a zis: „Eu am văzut un tânăr frumos, atingându-se de ochii mei”. Iar a treia a zis: „Eu am văzut un prunc mic și prealuminos, atingându-se de ochii mei”. Auzind acestea sfântul și toți cei ce erau cu dânsul au lăudat pe Unul Dumnezeu în Treime, Cel ce face minuni preamărite.

După aceasta Sfântul Averchie, auzind că și în cetățile și satele din preajmă mulți bolesc de felurite neputințe, s-a dus cu ucenicii săi și, urmând Domnului său, umbla prin cetăți și prin sate, învățând cele pentru împărăția lui Dumnezeu și tămăduind pe cei neputincioși. Mergând la un loc care se numește Seliște, și-a plecat genunchii lângă un râu și s-a rugat, zicând: „Doamne, Îndurate, ascultă-mă pe mine, robul Tău și dă darul locului acestuia, ca să curgă izvor de ape calde și toți cei ce vor spăla într-însul să primească tămăduire de toate bolile și rănile”. Când a sfârșit rugăciunea, s-a auzit deodată un tunet, cerul fiind senin și toți cei ce erau de față s-au înspăimântat; iar după tunet a curs un izvor de apă caldă în locul unde erau genunchii Sfântului Averchie plecați la rugăciune. Apoi sfântul a poruncit celor ce erau cu dânsul să sape gropi adânci, ca în ele să se adune apele calde. Tuturor bolnavilor le-a poruncit să se spele în apele acelea și toți cei ce se spălau câștigau sănătate, cu ajutorul rugăciunilor cuviosului.

Odată, vrând să-l ispitească pe el diavolul, s-a prefăcut în chip de femeie și s-a apropiat de el, cerându-i binecuvântare. Căutând sfântul la fața necuratului și vrând să se întoarcă, s-a împiedicat cu piciorul cel drept de o piatră care l-a vătămat și i s-a făcut o rană la gleznă. Din cauza durerii stătea trist, ținându-se cu mâna de acel loc unde era lovitura. Diavolul, râzând, s-a schimbat iar în chipul său și a zis către sfântul: „Să nu mă socotești că sunt din diavolii cei proști și nici pe care tu în multe feluri i-ai izgonit. Dimpotrivă, eu sunt mai-marele lor și această rană de la mine ți-a venit, căci tămăduind pe alții de dureri să fii și tu bolnav”. Zicând acestea diavolul, a intrat în unul din tinerii care stăteau înaintea sfântului și a început să-l chinuie. Sfântul Averchie, rugându-se lui Dumnezeu, a certat pe diavol și l-a izgonit din tânăr. Apoi, diavolul ieșind, a strigat: „Multe rele îmi faci mie, Averchie și nu mă lași să viețuiesc aici cu pace, dar mă voi sârgui să-ți răsplătesc și la bătrânețele tale te voi sili să alergi la cetatea Romei”.

Sfântul, întorcându-se acasă, șapte zile n-a mâncat și nici n-a băut, ci petrecea în post și rugăciuni toată noaptea, rugându-se lui Dumnezeu să nu dea vrăjmașului o putere ca aceea asupra lui, ca să meargă acolo unde ar voi să-l ducă. În a șaptea noapte i s-a arătat lui Domnul în vedenie, zicându-i: „Averchie, cu a Mea purtare de grijă vei merge la Roma, ca să fie și mai bine cunoscut numele Meu acolo; deci nu te teme, căci darul Meu va fi cu tine”. Iar sfântul, întărindu-se prin acea vedenie, a spus fraților cele ce a auzit de la Domnul, Care I s-a arătat lui. Apoi, nu după multă vreme, diavolul care se lăuda că va osteni în Roma pe Sfântul Averchie, a început cu viclenie să-și arate fapta.

În acea vreme împărat al Romei era Marc Aureliu și el a făcut părtaș al împărăției sale pe Luchie Vera, pe care l-a logodit cu fiica sa Luchilia. Însă mai înainte de a se face nunta, a intrat diavolul în acea fecioară și o chinuia, fiind amândoi împărații, și tatăl și logodnicul, într-o mare mâhnire pentru dânsa. Adunând din toate părțile doctori înțelepți, vrăjitori și preoți idolești, se îngrijeau de tămăduirea ei, dar nimic nu sporeau, ci din zi în zi îi era mai rău Luchiliei. Apoi a început diavolul dintr-însa a striga, zicând: „Nimeni nu mă poate izgoni de aici, în afară de Cuviosul Averchie, episcopul Ierapoliei”. Auzind aceasta împăratul Aureliu, tatăl acelei fecioare, a trimis îndată la antipatul său Evxenian Poplion, care era la răsărit, scrisoarea următoare: „Știre s-a făcut stăpânirii noastre pentru un oarecare Averchie, episcopul Ierapoliei, care este într-a ta stăpânire și în credința creștinească este îmbunătățit bărbat, încât izgonește diavolii și alte boli poate să tămăduiască; deci, noi, având trebuință de el, trimitem doi senatori de-ai noștri, Valerie și Vasian, ca să-l aducă la noi cu toată cinstea. De aceea, poruncim cinstei tale să-l sfătuiești pe el să vină degrabă la noi, căci vei avea din partea noastră nu puțină laudă”.

Asemenea scrisoare primind antipatul de la împărat, a mers la Cuviosul Averchie și l-a rugat să meargă în Roma împreună cu solii împărătești. Iar Sfântul Averchie, aducându-și aminte că diavolul se lăuda că are să-l ostenească în calea cea lungă până la Roma, a zis întru sine: „Deși te-ai sârguit, vrăjmașule, a împlini ceea ce te-ai lăudat că să faci, însă nu te vei bucura, pentru că am nădejde la Dumnezeu că nu-mi vei supăra bătrânețele, ci și acolo voi sfărâma grumazul tău cu puterea Hristosului meu, Care mi-a făgăduit în vedenie Darul Său”. Pregătindu-și toate cele de trebuință pentru călătorie, s-a sculat și a plecat, chemând în ajutor pe Atotputernicul Dumnezeu.

Pregătirea lui s-a făcut în acest chip: a luat puțină pâine, iar într-un burduf de piele a turnat puțin vin, untdelemn, oțet și apă și le-a făcut să nu se amestece între ele, că atunci când îi trebuia vin pe cale, atunci din burduf numai vin curgea: iar când îi trebuia untdelemn, apoi numai untdelemn ieșea, iar când voia oțet, oțet scotea, la fel și cu apa, și așa, după trebuință, fiecare lichid curgea deosebit de celălalt, deși toate erau în același burduf. Odată ucenicul lui, voind fără binecuvântare să scoată unpahar de vin din burduf, îndată au curs toate lichidele amestecate: și vin, și untdelemn, și oțet, și apă, încât nu-i era cu putință să guste, iar el, înspăimîntîndu-se, a mărturisit sfântului păcatul său și a cerut iertare de la dânsul. Apoi, iarăși, cu binecuvântarea fericitului, fiecare lichid curgea deosebit.

După ce au ajuns la Roma, împăratul și femeia sa, Faustina, l-au primit cu cinste și l-au dus la fiica lor care era chinuită de diavol. Văzând aceasta pe Sfântul Averchie, a râs și i-a zis: „Oare nu ți-am spus, Averchie, că îți voi răsplăti supărarea mea și că la bătrânețele tale te voi sili ca să mergi în cetatea Romei?”. Iar sfântul i-a răspuns: „Cu adevărat este așa, dar nicidecum nu te vei mângâia cu aceasta, diavol blestemat”. Apoi a poruncit că fecioară să fie scoasă afară din palat. Pe când o scotea, diavolul se scutura nevoind să meargă. Însă fecioară, fiind dusă cu sila, a început diavolul a o arunca la pământ și a o bate. Atunci Sfântul Averchie, ridicându-și ochii în sus, a făcut rugăciune către Dumnezeu pentru tămăduirea fecioarei care pătimea, iar diavolul a început a striga: „Juru-te pe tine, cu însuși Hristosul tău, ca să nu mă trimiți în adânc, nici în alt loc oarecare, ci să merg acolo unde am fost mai înainte de a fi aici”. Iar sfântul i-a răspuns: „Vrăjmașule, să mergi la tatăl tău satana, iar pentru că mi-ai ostenit bătrânețele mele până aici, să ai și tu parte de osteneală și să nu te întorci nepedepsit aici”. Și era acolo înaintea palatului o piatră foarte mare, pe care numai o muțime de oameni abia putea s-o miște din loc.

Spre acea piatră arătând sfântul cu mâna, a zis către diavol: „Ție îți poruncesc, diavole, cu numele Domnului meuIisus Hristos, ca să duci piatra asta până în patria mea, în cetatea Ierapoliei, și să o așezi lângă porțile dinspre miazăzi”. Iar diavolul, ca un rob predat și legat cu jurământ, ieșind din fiica împăratului, a luat piatra aceea și, suspinând din greu, a dus-o prin văzduh pe la locul numit Ipodromiul. Mulți oameni au văzut, cu mare mirare, piatra aceea ce o ducea prin văzduh și au auzit pe diavolul suspinând cu glas mare, dar nu au putut să-l vadă. Iar diavolul, ducând piatra în Ierapole, a aruncat-o în acel loc unde îi poruncise Sfântul Averchie. Locuitorii Ierapoliei, când au văzut piatra cazând ca de năpraznă din văzduh, s-au mirat foarte tare, neștiind taina, până când s-a întors sfântul înapoi la dânșii.

Fiica împăratului, fiind eliberată de diavolul care o chinuia, zăcea la picioarele Sfântului Averchie ca o moartă. Iar Faustina, împărăteasa, socotind că fiica ei a murit, a început să plângă. Apoi sfântul, întinzând mâna, a ridicat-o pe fecioară, care acum era sănătoasă și cu mintea întreagă. Atunci s-au bucurat foarte mult părinții ei și toată casa împărătească s-a veselit de tămăduirea fiicei împăratului. Îndată părinții ei au trimis cu bucurie vestitori la ginerele lor, Luchie Verul, care era atunci în război împotriva parților, înștiințându-l de însănătoșirea logodnicei lui. Apoi i-au dat sfântului daruri și l-au întrebat ce-i mai trebuie, făgăduindu-i să-i dea toate cele ce va voi. Dar el n-a luat nici aur, nici argint, nici vreo altă avere, pentru că zicea: „Nu are nevoie de bogăție cel pentru care pâinea și apa este ca o masă împărătească sau ca un banchet mare și ospăț îmbelșugat”. Însă el a cerut aceste două lucruri: cel dintâi lucru cerut a fost ca să li se dea creștinilor săraci din Ierapoli, din daniile împărătești ce se luau în fiecare an, câte trei mii de măsuri de grâu – căci atunci toți oamenii din Ierapole credeau în Hristos, iar al doilea lucru pe care l-a cerut sfântul de la împărat a fost să se poruncească a se zidi, cu cheltuială împărătească, băi la apele cele calde, pe care el cu rugăciune le scosese la suprafață, spre tămăduirea bolnavilor. Și îndată împăratul i-a făgăduit că îi va îndeplini cu bucurie amândouă lucrurile cerute, dându-i și înscris pentru aceasta.

Petrecând el câtăva vreme în Roma și întărind în credință Biserica lui Hristos, i s-a arătat în vedenie Domnul, zicându-i: „Se cade ție, Averchie, ca să mergi în Siria, ca și acolo să propovăduiești numele Meu, să întărești Biserica Mea și să tămăduiești mulțime de bolnavi”. Averchie, după vedenia aceea, îndată a rugat pe împărat ca să-l slobozească, dar el nu voia, temându-se că nu cumva în lipsa lui să se întoarcă iarăși vrăjmașul în fiica lor. Iar Averchie i-a spus să nu se teamă, încredințându-l că diavolul nu se va întoarce și împăratul abia i-a dat drumul sfântului. Apoi s-a urcat în corabie, care a plutit spre părțile Siriei.

Mai întâi a fost în Antiohia, apoi s-a dus la Apamia și în cetățile cele dimprejur, aducând pace Bisericilor celor tulburate de ereticii marchioniți. Apoi, trecând Eufratul, a cercetat Bisericile din Nisibe și din toată Mesopotamia. De acolo a mers în Cilicia și Pisidia, apoi a trecut la Sinad, mitropolia Frigiei. Prin toate țările și cetățile acelea a adus mult folos Bisericii lui Dumnezeu, pe mulți credincioși i-a întors la credință, pe eretici i-a rușinat și i-a izgonit, pe credincioși i-a întărit în credință, a povățuit pe cei rătăciți la calea cea bună, duhurile cele diavolești din oameni le-a gonit și multe feluri de neputințe ale bolnavilor a tămăduit; drept pentru care a fost numit de toți întocmai cu apostolii, pentru că nimeni n-a înconjurat așa de multe țări și cetăți ca el, afară de apostoli.

Astfel, arhiereul Averchie a răspândit slava lui Hristos Dumnezeu și a propovăduit mântuirea oamenilor. Apoi s-a întors la scaunul său. Auzind poporul Ierapolei că păstorul lor se întoarce la dânșii și că este aproape de cetate, au alergat toți în întâmpinarea lui, mici și mari, bărbați, femei și copii și cu bucurie negrăită cazând înaintea lui, ca și copiii înaintea tatălui, se învredniceau de binecuvântarea sfântului, pe care de mult îl doreau. Apoi Sfântul Averchie, intrând în biserica din cetate și șezând pe scaunul său, a dat pace tuturor și i-a învățat multe. Astfel a adus mare bucurie norodului, prin venirea lui, dar mai ales săracilor, căci pentru hrănirea lor avea scrisoarea împărătească, care poruncea că țăranii să ia pe fiecare an trei măsuri de grâu din dările împărătești ce se adunau. Astfel s-a luat acel grâu în toți anii, până la Iulian Paravatul, care a stricat acel așezământ împărătesc și scrisoarea ce o adusese sfântul. Apoi s-au clădit și băi la apele acelea calde, prin poruncă împărătească și prin sârguință Sfântului Averchie.

Cuviosul Averchie a petrecut ceilalți ani ai vieții sale întru cuvioșie și dreptate, și bine întreținându-și turma, s-a apropiat de sfârșitul vieții sale, despre care a știut mai înainte de vreme. Pentru că i s-a arătat Domnul în vedenie, zicându-i: „Averchie, acum este aproape vremea să te odihnești după ostenelile tale”. Iar Averchie și-a chemat turmă și a spus că viața lui se sfârșește. Dând obișnuitul său cuvânt de învățătură, pe toți îi învăța să stăruie în credință, în nădejde neîndoită și în dragoste nefățarnică. Apoi și-a gătit mormântul și, dând tuturor pace și binecuvântare, și-a dat sfântul său suflet în mâinile Domnului. Așa s-a sfârșit Sfântul Averchie, cel întocmai cu apostolii, având șaptezeci și doi de ani. Plângând mult pentru el tot poporul Ierapoliei, au îngropat cinstitul lui trup cu mare cinste. Piatra aceea, care prin porunca lui se adusese de la Roma, au pus-o cu mare osteneală pe mormântul cuviosului, cu ale cărui rugăciuni multe tămăduiri se făceau la mormânt și la apele calde, pe care singur le-a scos la suprafață prin rugăciuni, prin care și nouă pururea să-Și verse Domnul mila Sa în veci. Amin.

Calendar Ortodox 22 octombrie 2024

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 22 octombrie 2024

Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii;

† Sfinții 7 tineri din Efes

 

Sinaxar 22 Octombrie


 

În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua, pomenirea celui întru sfinti parintelui nostru si întocmai cu apostolii Averchie, episcopul Ierapolei, facatorul de minuni (Secolul al II-lea).

Sfântul Averchie, Episcop şi Făcător de Minuni din Hieropolis, a trăit în secolul al II-lea în Frigia, mai exact Ierapolea (Hieropolis) Frigiei Salutare, pe vremea împaratiei lui Marcu Antonin (161-180).

Oraşul Hieropolis era plin de păgâni şi foarte puţini creştini.

Sfântul se ruga lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor lor şi pentru a se număra printre cei aleşi.

Odată un înger i s-a înfăţişat şi i-a poruncit Sf. Averchie să distrugă idolii din templul păgân, ceea ce a şi făcut cu multă râvnă.

Apoi, auzind că închinătorii la idoli îl căutau ca să-l omoare, sfântul a mers în locul unde s-au adunat oamenii şi cu voce tare a vorbit despre rătăcirile păgânilor.

Aceştia au încercat să-l prindă pe sfânt dar în momentul acela, trei tineri posedaţi au început să strige din mulţime.

Oamenii au rămas înmărmuriţi când au văzut cum sfântul a izgonit duhurile necurate din acei tineri numai cu puterea rugăciunii.

Văzându-i pe îndrăciţi reveniţi la normal, locuitorii din Hieropolis i-au cerut Sfântului Averchie să-i înveţe despre credinţa creştină şi au acceptat sfântul botez.

Sfântul Averchie a umblat prin oraşele şi satele vecine vindecînd bolnavii şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu.

El a predicat în Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitînd Roma şi convertind peste tot mulţimi de oameni la creştinism.

Mulţi ani sfântul a apărat biserica de eretici, a întărit creştinii în credinţă, a revărsat din abundenţă sfaturile sale despre cărarea cea dreaptă, a vindecat bolnavii şi a propovăduit slava lui Dumnezeu.

Pentru faptele sale minunate Sf. Averchie a fost socotit “întocmai cu Apostolii”.

Sf. Averchie s-a întors să moară acasă la Hieropolis. După moartea sa multe minuni s-au înfăptuit la mormântul său.

El şi-a scris propriul epitaf care a fost gravat în piatra de mormânt.

Piatra este păstrată şi azi în Muzeul Lateran.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor sapte tineri din Efes: Maximilian, Iamvlih, Martian, Dionisie, Antonin, Exacustodian si Constantin (Secolul al III-lea).

Sfinții 7 tineri din Efes (Secolul al III-lea) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfinții 7 tineri din Efes (Secolul al III-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro

Acesti sfinti au fost în zilele împaratului Deciu; si s-au sfatuit si si-au împartit averea la saraci si au intrat într-o pestera; si rugându-se lui Dumnezeu, sa le ia sufletele, ca sa nu cada în mâna împaratului si-au dat sufletele. Iar daca s-a întors Deciu la Efes, a întrebat de ei, ca sa-i faca sa aduca Jertfa la idoli, si aflând ca au murit în pestera a poruncit ca sa astupe gura pesterii. Deci, dupa trei sute saptezeci si doi de ani, când a fost în vremea împaratiei lui Teodosie cel mic, scornindu-se un eres cum ca nu exista înviere, la treizeci si opt de ani ai împaratiei lui, vazând împaratul ca se tulbura Biserica lui Dumnezeu, pentru ca se aflau si unii din episcopi cuprinsi de acel eres, sta îndoit ce va face. Dezbracându-se de haine, si culcându-se jos la pamânt, împaratul se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ca sa-i arate ceea ce dorea sa stie. Domnul nu i-a trecut lacrimile cu vederea, ci i-a aratat cu chip aceasta. Stapânul muntelui în care era pestera aceea, a vrut sa faca în aceeasi vreme staul pentru turma sa; si rasturnând pietrele de la pestera, spre zidirea staulului, s-a deschis usa pesterii; si din porunca lui Dumnezeu s-au desteptat acei sapte sfinti tineri ce fusesera savârsiti acolo si vorbeau între dânsii ca si cum ar fi fost adormiti de ieri neschimbându-se nicidecum; atât cât nici hainele lor ce purtau, nu se stricasera cu nimic de pamânt; si mai vârtos aceasta aducându-si aminte, ca si Deciu îi cerca ca sa-i chinuiasca vorbeau între dânsii, zicând Maximilian catre ceilalti: “De cumva ne vor si prinde, fratilor, sa stam barbateste si sa nu vindem bunul neam al credintei noastre; iar tu, frate Iamvlihe, du-te si cumpara pâine si ia mai multa, ca aseara ai adus putina si ne-am culcat flamânzi; si afla si de Deciu, ce gând are pentru noi?” Deci, mergând Iamvlih la cetate, si vazând semnul Crucii la poarta, se mira; acelasi semn vazând si prin alte parti, si zidirile schimbate, si altfel de oameni, i se parea ca viseaza, sau ca nu-si este în fire. Însa mergând catre cei ce vindeau pâine, a luat si dându-le argintul, se grabea sa se întoarca.

Vazând însa ca vânzatorii aratau între dânsii si pe la altii argintul, si cautând la dânsul si zicând ca a gasit o comoara, precum argintul arata lucru de fata, având chipul celui ce a împaratit mai înainte cu multi ani, îl cuprinsese frica si grija si nu putea sa graiasca cugetând ca l-au cunoscut si-l vor prinde, si-l vor duce la împaratul Deciu. Drept aceea cazând la dânsii cu rugaminte zicea: “Rogu-ma voua, daca ati luat argintul, luati si pâinea, numai pe mine ma lasati sa-mi caut de cale”. Iar aceia îi ziceau:

“Arata-ne comoara si ne fa si pe noi partasi; sau de nu, te vom da spre moarte”. Acestea zicându-i si vazându-l ca este pe gânduri, îl legara de grumaji, si-l purtau prin târg, aducându-l la proconsulul cetatii ca sa-si dea seama. Iar vazându-l dregatorul îi zise: “Spune-ne tinere, cum ai aflat comoara, câta este si unde?” Iar el a raspuns: “Niciodata n-am aflat comoara, si banii îmi sunt de la parinti si ce întâmplare este aceasta nu stiu”. Iar proconsulul zise: “Dar din care cetate esti?” El zise: “Din aceasta sunt, de este acesta Efesul”. Iar guvernatorul zise: “Dar care îti sunt parintii? Sa vina aici si daca se va cunoaste adevarul te vom crede”. Iar el zise: “Cutare este tatal meu si cutare este mama mea si cutare îmi sunt rudele si cutare este mosul meu”. Iar dregatorul zise: “Nu vei putea tu sa ne faci sa credem spunându-ne nume straine, care nu sunt acum, ci sunt afara din cele obisnuite”. Iar Iamvlih zise: “De nu ma crezi ca spun adevarul, nu stiu ce sa zic alta”. Atunci dregatorul zise: “Pagâne, banul tau marturiseste dupa scrisoare ca este tiparit mai înainte cu trei sute de ani si mai bine, din zilele împaratului Deciu; si tu fiind tânar, nici treizeci de ani având, te silesti sa ne amagesti”. Atunci Iamvlih cazând la picioarele lor se ruga zicând: “Ma rog, domnilor mei, spuneti-mi unde se afla împaratul Deciu, care era întru aceasta cetate?” apoi ei zisera: “În vremile acestea nu se afla Deciu ci a fost mai înainte cu multi ani”. Si Iamvlih zise: “Si pentru aceasta v-ati mirat, domnii mei? Veniti dar dupa mine si va voi duce la sotii mei care sunt în pestera si de la dânsii doara se vor crede cuvintele mele; ca eu stiu ca am fugit de fata împaratului Deciu. Si ieri venind ca sa cumpar pâine, am vazut pe Deciu intrând în cetatea aceasta”. Acestea zise, si auzind episcopul Marin, zise catre proconsulul: “Pare-mi-se sa se fi întâmplat vreo minune la aceasta povestire. Ci, sa mergem cu dânsul împreuna sa vedem”.

Si mergând dupa cuvintele acestea intra înainte Iamvlih în pestera; dupa aceea episcopul. Si întorcându-se spre partea dreapta a usii, vazu un sicrias pecetluit, cu doua peceti de argint, pe care îl pusese Rufin si Teodor crestini fiind, ce fusesera trimisi împreuna si cu altii de Deciu, ca sa astupe pestera, scriind întru aceasta spre pomenirea sfintilor, însemnându-le numele lor în table de plumb. Si strângându-se toti cei alesi cu proconsulul le-au aratat lor. Si deschizând gasira tablele cele de plumb. Si citind se minunara si intrând înauntru în pestera, aflara pe sfinti si au cazut la picioarele lor si sezând îi întrebau. Iar ei povesteau mai întâi despre ale lor; dupa aceea de ispravile împaratului Deciu; si se mirau toti si slaveau pe Dumnezeul minunilor. Atunci proconsulul împreuna ca episcopul au scris împaratului Teodosie, si i-au vestit despre toate cele mai sus-zise. Deci împaratul luând scrisoarea, s-a umplut de bucurie pentru o înstiintare ca aceasta si a mers foarte degrab acolo la acel loc; si cum a intrat în pestera, a cazut la pamânt si a udat picioarele sfintilor cu lacrimile lui si i se bucura sufletul, caci i-a ascultat Domnul rugaciunea, aratându-i de fata învierea mortilor. Deci, facând împaratul nu putina vorba cu sfintii împreuna cu episcopii si cu mai-marii cetatii, sfintii au fost cuprinsi ca de un somn; si privind toti cum dormitau, iarasi au raposat catre Domnul. Atunci împaratul dând haine scumpe si aur si argint, se facu sapte sicrie întru cinstea sfintilor. Iar peste noapte s-au aratat împaratului si-i zisera: “Lasa-ne împarate pe pamânt, unde o data am înviat”. Si facându-se adunare mare de episcopi, împaratul puse pe pamânt, precum ei poruncise prin vedenie si facând praznic cu bucurie, au dat multa milostenie la saracii cetatii Efesului si se bucura cinstind pe tot poporul sau cu daruri. Si a slobozit pe episcopii care erau închisi prin temnita, pentru propovaduirea învierii; si s-a facut de toti praznic obstesc, multumind si slavind pe Dumnezeu.

Troparul Sfinţilor 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin

Glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfinţilor 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin

Glasul al 4-lea:

Cel Ce Te-ai Înălţat…

Cel Ce ai minunat pe pământ pe sfinţii Tăi, mai înainte de înfricoşătoarea şi a doua Ta venire, prin preaslăvită scularea celor şapte tineri, Hristoase, descoperind învierea ce va să fie, ai arătat celor ce nu credeau în ea, îmbrăcămintea şi trupurile lor nestricate. Iar pe împăratul l-ai înduplecat a grăi: cu adevărat este învierea morţilor.

 

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Alexandru episcopul si Iraclie Mucenicul, Anna si Elisaveta, Teodota si Glicheria.

Sfântul mucenic Alexandru, episcop fiind si învatând si întorcând si botezând pe multi a fost prins de guvernator si fiind chinuit mult si silit ca sa jertfeasca la idoli, n-a vrut sa se supuna. Deci, vazând Iraclie ostasul rabdarea lui a crezut în Hristos si chinuindu-l si pe acesta mai întâi mult, i-au taiat capul. Si facând Sfântul Alexandru minuni si tamaduindu-se de rani, cu ajutorul si harul lui Dumnezeu a tras spre credinta lui Hristos si pe patru femei: Teodota, Glicheria, Anna si Elisaveta care înaintea guvernatorului stând si mustrând înselaciunea idolilor, li s-au taiat capetele. Apoi si Sfântul Alexandru s-a savârsit lovit de sabie.

 

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Zaharia, care în mare s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Ruf, care în pace s-a savârsit.

Tot în aceasta zi Cuviosul Lot cel ce în pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfinții 7 tineri din Efes (secolul al III-lea)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: basilica.ro; doxologia.ro

 

Sfinții 7 tineri din Efes


 

Biserica Ortodoxă îi sărbătorește astăzi, 4 august, dar și în data de 22 octombrie pe Sfinții 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin și Constantin.

Efesul a fost una din cele 12 cetăți întemeiate de grecii ionieni pe țărmul Asiatic al Mării Egee.

Aici au înflorit din cele mai vechi timpuri comerțul și credința în zei. Foarte multe imperii au râvnit la bogăția Efesului.

Templul zeiței Artemis (Diana) din Efes era de patru ori mai mare decât vestitul Panteon din Acropola Atenei, fiind una din cele șapte minuni ale lumii.

Biserica creștină a Efesului s-a dezvoltat încă din veacul apostolic. Răscoala argintarului Dimitrie și alungarea Sfântului Apostol Pavel din cetate n-au împiedicat progresul ei.

Faptele Apostolilor și Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel dovedesc viața creștină ce s-a întemeiat în Efes.

Aici a păstorit Timotei, pus episcop de Sfântul Apostol Pavel, și tot aici a locuit Sfântul Ioan Evanghelistul după trecerea Sfintei Fecioare Maria din această viață.

Istoria celor șapte tineri, scrisă de Simeon Metafrastul, de Nichifor Calist, de Teodor, Rufin și de alți scriitori, ca și organizarea aici a celui de-al treilea Sinod Ecumenic în anul 431, precum și marele număr de mucenici efeseni, arată și mai mult locul de seamă pe care l-a avut Efesul în lumea creștină.

În timpul împăratului Deciu (249-251) – Caius Messius Quintus Decius -, în toamna anului 249, a fost emis un edict de persecuție generală a creștinilor.

În acest context al declanșării unei persecuții generalizate în Imperiul Roman împotriva creștinilor, Împăratul Deciu vine în jurul anului 250 în Efes și impune aplicarea imediată a Edictului de persecuție dat împotriva creștinilor.

Între cei identificați ca fiind creștini au fost și cei șapte tineri pe care îi pomenim astăzi în Biserica noastră Ortodoxă, legionari importanți în trupele imperiale romane.

Unul dintre ei, Maximilian, era chiar fiul guvernatorului orașului Efes. Împăratul Deciu, aflând că acești tineri sunt creștini, a încercat printr-un interogatoriu direct să-i determine să apostazieze, însă, văzând că aceștia refuză, le-a dat un timp de reflecție între a muri pentru Hristos sau a-și păstra funcțiile în cadrul Armatei romane.

Cei șapte tineri s-au retras într-o peșteră din muntele Ohlon (azi muntele Pion) din imediata apropiere a Efesului. Cel mai tânăr dintre ei, Iamblic, cobora din când în când în Efes pentru a cumpăra hrană și pentru a aduce haine de schimb.

Împăratul Deciu, întorcându-se în Efes, și aflând că cei șapte nu au apostaziat, ci din contră s-au ascuns într-o peșteră din imediata apropiere a orașului, a ordonat să fie zidită intrarea în peșteră pentru ca cei șapte tineri să moară prin asfixiere și prin lipsa hranei.

Această sarcină ingrată a revenit unor doi ofițeri din Armata romană, Teodor și Rufin, care erau creștini în ascuns.

Ei s-au aflat între ceilalți soldați romani care au îndeplinit ordinul împăratului și au scris pe două tăblițe de plumb pătimirea celor șapte tineri și le-au ascuns între pietrele puse la intrarea în peșteră.

Sursele siriene ale vieţilor celor şapte sfinţi spun că ei au dormit, prin voia lui Dumnezeu, 200 de ani. Sfântul Simeon Metafrastul descrie acest moment în următorii termeni:

Iar milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, Care totdeauna poartă grijă de cele folositoare Bisericii Sale şi Se îngrijeste de robii Săi, a poruncit acestor şapte tineri să adoarmă cu oarecare străină şi minunată adormire, ca Cel ce voia să facă prin ei, în vremea viitoare, o minune preaslăvită şi să încredinţeze pe cei care se îndoiau de învierea morţilor“.

Această minune s-a făcut în vremea împăratului Teodosie al II-lea (401-450), când învăţătura ereticilor manihei spunea că nu este înviere.

Atunci Dumnezeu i-a înviat pe cei şapte sfinţi. Piatra cu care fusese zidită gura peşterii era luată de cineva, așa că Iamblichos a putut ieși, crezând că a dormit doar o noapte.

Când a încercat să cumpere pâine cu banii săi, oamenii s-au mirat și astfel a ajuns vestea la proconsul și la Episcopiâul Ștefan al Efesului.

Așa s-a descoperit minunea învierii lor.

Au mai trăit 7 zile pentru a da mărturie, inclusiv Împăratului Teodosie, și au adormit în Domnul în anul 434, fiind înmormântaţi cu mare cinste de către întregul popor.

 

Imnografie


 

Troparul Sfinţilor 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin

Glasulul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfinţilor 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin

Glasul 4

Cel Ce Te-ai Înălţat…

Cel Ce ai minunat pe pământ pe sfinţii Tăi, mai înainte de înfricoşătoarea şi a doua Ta venire, prin preaslăvită scularea celor şapte tineri, Hristoase, descoperind învierea ce va să fie, ai arătat celor ce nu credeau în ea, îmbrăcămintea şi trupurile lor nestricate. Iar pe împăratul l-ai înduplecat a grăi: cu adevărat este învierea morţilor.

 

Viața Sfinților 7 tineri din Efes


 

Icoană rusă reprezentându-i pe cei şapte tineri din Efes (secolul al III-lea) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Icoană rusă reprezentându-i pe cei şapte tineri din Efes (secolul al III-lea) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articol preluat de pe doxologia.ro

În vremea aceea erau în Efes șapte tineri în rânduiala ostășească. Ei erau fii de cetățeni cinstiți și mari, numele lor fiind: Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian și Antonin.

Când păgânul Deciu avea în stăpânirea sa sceptrul împărăției Romei, a mers din cetatea Cartagina la Efes, suflând cu multă mânie împotriva creștinilor de acolo. Atunci toate ținuturile dimprejur s-au adunat din porunca lui în cetatea Efesului, ca să aducă jertfe deșerților zei. Iar Biserica credincioșilor era în prigonire, încât mulți robi ai lui Hristos, preoți, clerici și ceilalți credincioși se ascundeau fiecare pe unde puteau, temându-se de cumplitul prigonitor. Iar împăratul, înălțându-se cu inima, a pus idoli în mijlocul cetății și le-a făcut jertfelnice spurcate.

Și a poruncit mai întâi celor mai mari ai cetății ca, împreună cu dânsul, să aducă jertfe zeilor. Deci se uda pământul cu sângele dobitoacelor înjunghiate, iar fumul și duhoarea celor jertfite umpleau văzduhul, săvârșindu-se de tot poporul necredincios praznicul păgânilor cel urât de Dumnezeu. Iar a treia zi, împăratul a poruncit să prindă pe toți creștinii și să-i silească la jertfele idolești. Deci credincioșii au fost căutați pretutindeni. Și erau trași din case și din peșteri, și împinși, fiind duși cu necinste la poporul cel adunat, care se închina cu jertfe idolilor. Și câți din creștini erau fricoși și mici la suflet, aceia temându-se de munci, cădeau din credință și se închinau idolilor înaintea poporului. Deci auzind și văzând acest lucru ceilalți creștini, se tânguiau cu sufletele și plângeau pentru cei ce cădeau de la Hristos și alunecau la închinare de idoli. Iar cei ce erau tari în credință și mari la suflet, aceia se dădeau fără temere la toate chinurile, suferind felurite morți, punându-și astfel cu bărbăție sufletele pentru Domnul și Mântuitorul lumii. Și erau mulți cei munciți, din a căror trupuri chinuite și zdrobite, sângele curgea ca apa, adăpând pământul; iar trupurile celor uciși, chinuitorii le aruncau pe unele în gunoi, pe altele, pe lângă drumuri, pe altele le spânzurau pe ziduri împrejurul cetății, iar capetele lor le puneau înfipte în pari înaintea porților cetății, încât corbii, pelicanii și celelalte păsări mâncătoare de carne, zburând peste zidurile cetății, mâncau trupurile mucenicești. Deci mâhnire era creștinilor celor ascunși, căci nu puteau să ia și să îngroape trupurile fraților lor, care erau mâncate de păsări. Și se rugau tânguindu-se și își ridicau mâinile către Dumnezeu, ca să scape Biserica de la acea muncire.

În vremea aceea erau în Efes șapte tineri în rânduiala ostășească. Ei erau fii de cetățeni cinstiți și mari, numele lor fiind: Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian și Antonin. Aceștia, deși erau născuți din feluriți părinți, erau cu un suflet întru credința și în dragostea lui Hristos. Ei petreceau împreună în rugăciune și în postiri, răstignindu-se împreună cu Hristos prin omorârea trupurilor lor și prin păzirea curăției celei neprihănite. Și văzând în toate zilele răutățile ce se făceau creștinilor și uciderile cele cumplite, își zdrobeau inimile lor, suspinând și plângând. Deci pe când împăratul cu toți păgânii mergeau la jertfe, ei se abăteau și, intrând în biserica creștinească, se aruncau la pământ înaintea lui Dumnezeu și, presărându-și țărână pe cap, se rugau cu tânguire.

Făcând ei astfel, au aflat oarecare pânditori, pentru că în vremea aceea fiecare pândea pe prietenul său, să vadă care se ruga lui Dumnezeu, și se dădea la moarte frate pe frate, tată pe fiu, fiul pe tată, și fiecare nu-l tăinuia pe aproapele lui, dacă îl afla rugându-se lui Hristos. Deci, mergând pânditorii la tiran, i-au zis: „Impărate, în veci să trăiești! Tu chemi pe cei ce sunt departe și îi silești la jertfe, iar cei ce sunt aproape de tine, aceia nu bagă în seamă stăpânirea ta cea împărătească și poruncile tale nu le ascultă, ci le hulesc și se țin de creștineasca credință”.

Iar împăratul, umplându-se de mânie, întreba: „Cine este unul ca acela, care ar fi potrivnic stăpânirii mele?”. Clevetitorii au zis: „Maximilian, fiul eparhului cetății, și alți șase fii de boieri din Efes, cinstiți în rânduiala ostășească”. Deci îndată împăratul a dat poruncă să-i prindă și să-i aducă înaintea sa legați cu lanțuri de fier. Astfel au fost puși sfinții înaintea lui, fiindu-le încă lacrimile în ochi și țărâna pe capetele lor. Iar tiranul, căutând la ei, le-a zis: „Pentru ce nu ați fost cu noi la praznicul zeilor, care pe toată lumea au chemat la închinarea lor? Ci acum, apropiindu-vă, să le aduceți jertfa cea datornică, precum le-au adus toți”. Răspuns-a Sfântul Maximilian: „Noi avem pe Unul Dumnezeu, Impăratul Cel ce viețuiește la ceruri, de a Cărui slavă este plin cerul și pământul. Aceluia îi aducem jertfă de mărturisire și rugăciunile noastre în tot ceasul; iar ardere și jertfe necurate nu vom aduce idolilor voștri, ca să nu ne întinăm sufletele noastre”.

Auzind împăratul acestea, a poruncit să ia de la ei brâiele cele ostășești, care erau semn de cinstită boierie, zicând că sunt nevrednici a fi între ostașii împărătești, deoarece s-au făcut potrivnici zeilor și împăratului. Și privind frumusețea tinereților lor, s-a milostivit de ei și a zis: „Nu este drept ca tinerețea acestora să o pierdem așa iute cu munci; deci, iată, frumoșilor tineri, vă dau vreme să vă gândiți, ca, înțelepțindu-vă, să vă apropiați la zei și astfel să fiți vii”. Zicând acestea, a poruncit să-i dezlege din lanțurile de fier și să-i lase liberi până la vremea hotărâtă lor; iar el s-a dus la altă cetate, vrând să se întoarcă după aceea iar în Efes.

Iar sfinții tineri, având vreme liberă, făceau lucrurile cele drepte ale credinței lor și, luând aur și argint din casele părinților, le împărțeau la săraci în taină și la arătare. După aceea au făcut sfat între ei, zicând: „Să plecăm din cetate până ce împăratul se va întoarce, și să intrăm în peștera cea mare din munte, care este în partea răsăritului. Acolo, în liniște, să ne rugăm lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca să ne întărească pe noi întru mărturisirea preasfântului Său nume, ca astfel să putem să stăm fără temere înaintea tiranului și, bărbătește pătimind, să câștigăm de la Domnul nostru Iisus Hristos cununa cea neveștejită a slavei, cea pregătită credincioșilor robilor Lui”.

Astfel sfătuindu-se, au luat cu dânșii arginți ca să le ajungă câteva zile pentru hrană și, ducându-se spre muntele cel dinspre răsărit, care se numea Ohlon, au intrat în peștera dintr-însul. Și au petrecut acolo multe zile, lăudând neîncetat pe Dumnezeu și rugându-se pentru mântuirea sufletelor lor. Iar pe Iamvlih, ca cel mai tânăr cu anii, l-au rânduit spre slujire, adică să umble prin cetate și să aducă cele de trebuință. Deci, Sfântul Iamvlih, tânărul cel foarte înțelept, mergând în cetate, își schimba hainele sale și se îmbrăca în haine proaste, ca să nu fie cunoscut; iar din argintii pe care îi lua, o parte îi împărțea săracilor, iar cu partea care rămânea cumpăra hrană. Și fiind în acea slujbă, cerceta în taină despre venirea împăratului în cetate, dacă se va întoarce degrab.

Iar după multe zile, Sfântul Iamvlih mergând spre cetate în chip de sărac, a văzut venirea împăratului și a auzit și porunca lui, ca toți mai-marii cetățenilor și ai oștilor să fie gata a doua zi spre a aduce jertfe zeilor lor; pentru că împăratul acela spurcat se silea mult la slujba idolilor. Și a mai auzit Iamvlih că împăratul a dat poruncă să fie căutați și cei șapte tineri, eliberați pentru o vreme, ca și aceștia, împreună cu ceilalți cetățeni, să jertfească idolilor înaintea lui. Atunci Iamvlih s-a temut foarte și îndată a alergat în peșteră la frați, aducându-le și puțină pâine; și le-a spus lor toate cele ce a văzut și a auzit și cum că ei sunt căutați spre jertfa.

Aceasta auzind-o toți, s-au umplut de frică și, căzând cu fețele la pământ, cu plângere și cu suspine s-au rugat lui Dumnezeu, încredințându-se pe ei spre ajutorul și mila Lui. Deci Iamvlih, sculându-se, a pregătit masa, punând înaintea lor acea puțină pâine pe care o adusese, că acum era seară și soarele apunea. Apoi, șezând ei, au mâncat, întărindu-și trupurile lor pentru primirea chinurilor. Iar după ce au mâncat, au stat vorbind între dânșii, mângâindu-se unul pe altul și îndemnându-se spre bărbăteasca pătimire pentru Hristos. Și așa având cuvinte lăudătoare de Dumnezeu în gurile lor, au adormit; pentru că de mâhnirea care era în inimile lor li se îngreuiaseră ochii.

Iar milostivul și iubitorul de oameni Dumnezeu, Care totdeauna poartă grijă de cele folositoare Bisericii Sale și se îngrijește de robii Săi, a poruncit acestor șapte tineri să adoarmă cu oarecare străină și minunată adormire, ca Cel ce voia să facă printr-înșii în vremea viitoare o minune preaslavită și să încredințeze pe cei care se îndoiau de învierea morților. De aceea, sfinții au adormit cu somn de moarte, căci sufletele lor erau păzite în mâinile lui Dumnezeu, iar trupurile lor, ca și cum ar fi dormit, zăceau în peșteră, nestricate și neschimbate.

Deci a doua zi împăratul a poruncit să caute pe acești șapte tineri de neam bun și, neaflându-i pe ei, a zis către boieri: „Mi-e milă de acei tineri, deoarece sunt de neam bun și frumoși la chip; deci socotesc că, temându-se de mânia noastră, au fugit undeva și s-au ascuns; dar bunătatea noastră cea împărătească este gata a-i milui pe ei, dacă se vor căi și se vor întoarce spre zeii noștri”. Dar boierii i-au răspuns lui: „Nu jeli, o, împărate, pentru tinerii aceia potrivnici ție și zeilor, pentru că am auzit că nu s-au căit, ci mai răi hulitori s-au făcut și, după ce au împărțit mult aur și argint săracilor de pe ulițele cetăților, s-au făcut nevăzuți. Iar de vei voi, să se cheme părinții lor și cu chinuri să se muncească, ca să spună unde sunt fiii lor”.

Atunci împăratul a poruncit ca îndată să cheme pe părinți și a zis către dânșii: „Unde sunt fiii voștri, ocărâtorii împărăției mele? Spuneți adevărul, pentru că în locul lor voi porunci să vă piardă pe voi, deoarece voi, dându-le lor aur și argint, i-ați trimis undeva să nu se arate înaintea feței noastre”. Părinții au răspuns: „O, împărate, ne rugăm bunătății tale, ascultă-ne pe noi fără de mânie. Noi nu suntem împotriva împărăției tale, poruncile tale nu le încălcăm, nici nu încetăm să aducem jertfe zeilor; deci pentru ce să murim? Iar dacă fiii noștri s-au răzvrătit, la acestea nu i-am învățat noi, nici nu le-am dat aur și argint, ci ei singuri, luându-l tâlhărește de la noi, l-au împărțit la cei neputincioși și, fugind, s-au ascuns, după cum am auzit, în peștera cea mare care este în muntele Ohlon. Și multe zile au trecut de când nu s-au arătat de acolo și nu știm dacă mai sunt vii sau au murit”.

Iar împăratul, auzind acestea, a eliberat pe bărbații aceia și a poruncit să astupe ușa peșterii aceleia cu pietre mari, zicând: „Deoarece nu s-au căit și nu s-au întors la zei și s-au ascuns dinaintea feței noastre, să nu mai vadă de acum față omenească, ci să piară de foame și de sete în întunericul peșterii”. Căci împăratul și cetățenii nu știau că acei tineri adormiseră întru Domnul, ci toți îi socoteau pe ei că sunt vii. Deci, astupându-se peștera, doi din postelnicii împărătești, Teodor și Rufin, creștini tăinuiți, au scris pătimirea și numele acestor șapte sfinți tineri pe două tăblițe de plumb și, pecetluindu-le într-un sicriaș de aramă, le-au pus între pietre la ușa peșterii, zicând între dânșii: „Poate cândva va voi Dumnezeu să cerceteze pe robii Săi, mai înainte de venirea Sa, și se va deschide peștera și arătate vor fi într-însa trupurile sfinților; atunci se vor cunoaște numele și faptele lor din scrisoarea aceasta și va fi arătat celor mai de pe urmă despre dânșii că sunt mucenici, deoarece au murit pentru Hristos, fiind astupați în peșteră”. Astfel peștera aceea s-a astupat și s-a întărit cu peceți.

După aceasta, nu după multă vreme, păgânul împărat Deciu a pierit și după dânsul alți împărați păgâni și prigonitori ai Bisericii lui Dumnezeu au pierit fiecare întru a sa vreme. Și ridicându-se marele Constantin împărat al creștinilor și, după mulți ani, ajungând sceptrul în mâinile binecredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr, în zilele lui s-au sculat niște eretici care ziceau că nu este învierea morților, pe care Insuși Hristos a poruncit Bisericii Sale să o aștepte fără îndoială. Și se îndoiau mulți de aceea; și nu numai mireni, ci și unii episcopi au căzut în eresul acela. Deci se ridicase prigoană asupra dreptcre-dincioșilor de la cei mai mari boieri ai palatelor împărătești și de la arhiereii cei rătăciți din calea cea dreaptă, între care era înainte-mergător la toată răutatea Teodor, episcopul Egheniei.

De aceea, unii din acei eretici ziceau că după moarte nu va fi oamenilor nici un fel de mângâiere, pentru că cei ce mor cu trupul, mor și cu sufletul, și amândouă se nimicesc. Iar alții ziceau că numai singure trupurile, în mormânt stricându-se, vor pieri, iar sufletele vor avea răsplătirea lor, fără de trupurile cele pierite prin stricăciune; pentru că se întrebau cum vor putea să învie și să se scoale după atâtea mii de ani trupurile acelea, din care nici praful nu se mai găsește. Aceasta era o socoteală eretică, căci nu luau în seamă cuvintele Domnului Hristos din Evanghelie: Morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei ce vor auzi vor învia… Nici cele ce sunt scrise în proorocia lui Daniil: Cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula, unii spre viața veșnică, iar alții spre ocară și spre înfruntare veșnică. Nici cele grăite de Dumnezeu prin proorocul Său, Iezechiel: Iată, Eu voi deschide mormintele voastre și vă voi scoate pe voi din mormintele voastre, poporul meu.

Neaducându-și aminte de acestea, tulburau Biserica lui Dumnezeu foarte mult. Iar împăratul Teodosie era în mare mâhnire, văzând tulburarea Bisericii, și se ruga lui Dumnezeu cu dinadinsul, cu post și multe lacrimi, ca însuși Făcătorul tuturor să fie doctor al vătămării aduse Bisericii Lui. Iar Domnul cel multmilostiv, Care nu voiește să rătăcească și să piară cineva de la credința cea adevărată, a auzit rugăciunea împăratului și suspinele cu lacrimi ale credincioșilor celor mulți și a descoperit tuturor la arătare taina cea așteptată a învierii morților și a vieții veșnice. Insă aceasta a descoperit-o în acest chip: un bărbat oarecare, anume Adolie, care era stăpânul muntelui ce se numea Ohlon, unde era peștera cea astupată cu tinerii cei adormiți, acela având acolo locuința sa, a voit, după rânduiala lui Dumnezeu, să zidească un staul pentru oile sale. Și începând să-l zidească, slugile lui luau pietre pentru zidărie din acelea cu care de demult se astupase peștera, însă nu știau că acolo este peșteră, ci socoteau că așa sunt pietrele în munte. Deci trăgându-le din munte, au făcut o gaură în gura peșterii cât putea să intre omul.

Într-acea vreme, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce stăpânește viața și moartea, Care a înviat pe Lazăr cel mort de patru zile, a înviat și pe acești șapte tineri, care adormiseră de mulți ani. Și au înviat acești sfinți mucenici după porunca Lui cea dumnezeiască, ca și cum s-ar fi deșteptat din somn și, sculându-se, au dat lui Dumnezeu lauda cea de dimineață. Apoi, după slavoslovia lui Dumnezeu, s-au sărutat unul pe altul, după obicei, pentru că ei credeau că se deșteptaseră din somnul cel de noapte, nefiind nici un semn de moarte într-înșii. Hainele le erau întregi, trupurile neschimbate, ba chiar înflorite cu sănătate și cu frumusețile tinereților, și după toate erau în așa chip, ca și cum erau adormiți de seara și sculați de dimineață. Deci șezând, vorbeau, mâhnindu-se de slujirea idolilor care le stătea asupră-le și de prigonirea ce era împotriva creștinilor, și socoteau că Deciu îi caută spre chinuire. Deci, căutând spre Iamvlih, l-au întrebat ce a auzit astăzi în cetate, ca să le spună lor iarăși. Iar Iamvlih le-a răspuns: „Cele ce v-am spus aseară, acelea vă spun și acum: împăratul a poruncit ca astăzi toți cetățenii să fie gata la jertfe, iar pe noi a poruncit să ne caute, ca, împreună cu toți, să ne închinăm idolilor înaintea feței lui, iar de nu vom face acest lucru, apoi are să ne chinuiască”.

Atunci Maximilian a zis către toți: „Fraților, să fim gata a ieși și a ne arăta cu îndrăzneală înaintea lui Deciu. Până când să ședem aici ca niște fricoși? Să ieșim și fără de temere să mărturisim înaintea împăratului pământesc pe Impăratul cerului, pe Dumnezeu cel adevărat, pe Domnul nostru Iisus Hristos, și pentru cinstea Lui să răbdăm până la sânge! Să ne punem sufletele pentru El, să nu ne înfricoșăm de asupritorul cel muritor și de muncile cele vremelnice, ca să nu cădem din viața cea veșnică, pe care o așteptăm întru credința în Iisus Hristos. Iar tu, frate Iamvlih, sârguiește-te să ne gătești hrană la ceasul obișnuit. Ia un ban de argint și du-te în cetate să ne cumperi pâine mai multă decât ieri, pentru că ieri ai adus puțină și acum suntem flămânzi. Incă te înștiințează ce a mai poruncit Deciu împotriva noastră și întoarce-te degrabă, ca, întărindu-ne cu hrană, să ieșim de aici și să ne dăm de bunăvoie la muncire pentru Domnul nostru Iisus Hristos”. Deci Iamvlih a luat un ban de argint și a ieșit foarte de dimineață, când începea să se lumineze de ziuă.

Și ieșind Sfântul Iamvlih din peșteră, a văzut pietrele zăcând lângă ușă și s-a mirat. Și se gândea în sine, zicând: „Ce sunt acestea și când s-au pus? Că aseară nu erau!”. Apoi, coborându-se din munte, mergea cu frică și se temea să intre în cetate, ca nu cumva să-l recunoască și să-l ducă la împărat. Și apropiindu-se el de porțile cetății și ridicârtdu-și ochii, a văzut o cinstită cruce deasupra, foarte frumos făcută și s-a minunat mult. Apoi, ori unde își întorcea ochii, pretutindeni vedea alte zidiri și alte case și se minuna. După aceea s-a dus la altă poartă a cetății și acolo a văzut chipul crucii pus pe zid și nu pricepea. Deci, înconjurând toate porțile cetății și văzând pretutindeni Sfinte Cruci, s-a mirat foarte. Apoi, venind iar la poarta dintâi, zicea în sine: „Ce este aceasta? Aseară nu se vedea nicăieri semnul Sfintei Cruci, decât numai în taină, dacă pe undeva era păzit de credincioși, iar acum se vede pus pe porți și pe zidurile cetății! Văd adevărul sau vreo nălucire? Oare nu este aceasta vreo nălucire din vis?”. Apoi, întărindu-se cu duhul, a intrat în cetate și, mergând puțin, a auzit pe mulți jurându-se cu numele lui Hristos și mai mult s-a înspăimântat, gândind în sine: „Ieri nimeni nu îndrăznea să cheme pe față numele lui Hristos, iar acum Hristos se proslăvește prin atât de multe guri! Socotesc că aceasta nu este cetatea Efes, ci alta, căci și zidurile sunt altele și oamenii îmbrăcați cu alte haine!”.

Și mergând mai departe, a întrebat pe un om, zicând: „Cum se numește cetatea aceasta?”. Acela a răspuns: „Efesul este aceasta”. Dar Sfântul Iamvlih nu l-a crezut, ci se gândea în sine: „Cu adevărat m-am rătăcit în altă cetate; deci mi se cade să cumpăr pâine și să ies de aici degrab, ca să nu mă rătăcesc cu desăvârșire”. Și apropiindu-se de un vânzător de pâine, a scos banul de argint și i l-a dat, ca, oprindu-și prețul cuvenit pentru pâini, de celălalt preț al banului să-i dea bani de aramă. Iar banul acela de argint era mare, având pe el chipul și numele împăraților cei mai vechi. Deci vânzătorul de pâine, luând banul de argint, l-a arătat altuia; iar acela, luându-l, l-a dat la al treilea și la al patrulea. Apoi s-au apropiat și ceilalți care erau acolo, și, uitându-se la banul acela de argint, se mirau de vechimea lui, și, privind și la Iamvlih, își șopteau unul altuia la ureche: „Cu adevărat tânărul acesta a găsit vreo comoară ascunsă de demult!”.

Iar Sfântul Iamvlih, văzându-i că-și șoptesc, s-a temut, fiindcă socotea că este cunoscut de dânșii și vor să-l prindă și să-l dea împăratului Deciu. Deci a zis către dânșii: „Rogu-mă vouă, luați-vă banul acesta de argint, pentru că eu nu voiesc nimic”. Dar ei, prinzându-l, îl țineau, zicându-i: „Spune-ne nouă de unde ești și cum ai aflat comoara împăraților de mai înainte? Dă-ne și nouă o parte ca să nu te spunem; iar de nu vei voi să ne ai și pe noi părtași la acea comoară, apoi te vom da pe tine judecătorului”.

Auzind aceasta, Sfântul Iamvlih nepricepându-se, se mira și tăcea. Însă bărbații aceia îi ziceau: „Comoara aceasta nu se poate tăinui, deci spune-ne de voie, mai înainte de a fi chinuit”. Insă el nu știa ce să le răspundă lor și era ca un mut. Atunci bărbații aceia au luat de la dânsul brâul și, punându-l pe grumajii lui, îl țineau în mijlocul târgului. Deci a străbătut vestea în popor că un tânăr oarecare, aflând o comoară, este prins. Și s-au adunat la dânsul mulți, care, uitându-se la fața lui, ziceau: „Acest om este străin și nu l-am mai văzut pe el vreodată”. Iar Sfântul Iamvlih voia să spună despre dânsul că n-a găsit nici o comoară, dar nu putea să grăiască de multă mirare.

Și uitându-se prin popor, voia să vadă pe cineva din cei care îl cunoșteau sau din cei ai casei sale – tată, mamă ori pe cineva din slugi –, dar pe nimeni nu afla sau cunoștea. Din această pricină el mai mult se mira, că ieri la toți a fost cunoscut, fiindcă era fiu de tată slăvit, iar a doua zi nu putea să-l recunoască nimeni și nici el nu putea recunoaște pe cineva. Și s-a vestit despre prinderea lui prin toată cetatea și a ajuns aceasta până la auzul antipatului cetății și al episcopului Ștefan, care, după rânduiala lui Dumnezeu, erau împreună în acel ceas, vorbind între dânșii. Deci amândoi au poruncit să aducă la dânșii pe tânărul cel prins împreună cu banul de argint.

Deci fiind dus Sfântul Iamvlih, el socotea că îl duc la împăratul Deciu, și mai cu dinadinsul privea spre popor, vrând să vadă pe cineva din cei știuți; însă nimeni nu-i era lui cunoscut. Și fiind el dus la antipat și la episcop și luând ei banul cel de argint și uitându-se la el, se mirau că era de la împărații foarte vechi. Apoi antipatul a zis către Iamvlih: „Unde este comoara pe care ai găsit-o, că acest ban de argint este din comoara aceea?”. Sfântul Iamvlih a răspuns: „Nu știu nici un fel de comoară. Aceasta numai știu, că din averile părinților mei am acest ban de argint de acest fel, precum după obicei în această cetate umblă banii de argint la negustori. Insă mă minunez și nu pricep de unde mi-a venit mie năpasta aceasta”. Antipatul a zis: „De unde ești tu?”. Sfântul a răspuns: „Mi se pare că din această cetate”. Antipatul a zis: „Al cui fiu ești tu? Oare este cineva care să te știe? Să vină să mărturisească pentru tine și apoi te vom crede!”. Iar Sfântul Iamvlih a spus numele tatălui, al mamei, ale moșilor, ale fraților săi și ale rudeniilor sale, dar nimeni nu-i știa pe dânșii. Atunci antipatul a zis: „Nu spui adevărul, ci minți; pentru că ne spui nume străine și neobișnuite, de care nu am auzit niciodată”.

Iar sfântul, nepricepându-se, tăcea, căutând în jos. Și unii ziceau că este nebun, iar alții ziceau că nu este, dar se face nebun, pentru ca să scape de primejdie. Iar antipatul a început cu cuvinte mai aspre a-l îngrozi pe el, zicându-i: „Cum putem să te credem pe tine, când zici că banul acesta de argint este din averea părinților tăi, când pe el este chipul și numele lui Deciu, împăratul cel de demult, și de la moartea lui au trecut mulți ani și argintul tău nu este asemenea cu argintul de acum. Oare părinții tăi sunt atât de bătrâni, încât să-și aducă aminte de împăratul Deciu, care a fost de demult și să aibă banii lui? Tu ești tânăr, nu ai nici treizeci de ani și voiești să amăgești cu meșteșugul tău pe bătrânii și înțelepții Efesului? Te voi arunca în temniță, îți voi da bătăi multe și nu te voi lăsa, până ce nu vei spune adevărul, unde este comoara cea găsită de tine!”.

Acestea auzindu-le Sfântul Iamvlih, s-a temut de îngrozirea antipatului și s-a minunat când a auzit despre Deciu că a fost în anii de demult. Deci, căzând cu fața la pământ, a zis: „Rogu-mă vouă, domnii mei, spuneți-mi ceea ce vă voi întreba pe voi, iar eu pe toate le voi spune vouă de bună voie: Oare Deciu este împărat în cetatea aceasta și este viu sau nu?”. Iar episcopul i-a zis lui: „Nu este, o, fiule, în vremea de acum și în țările acestea un împărat care să se numească Deciu; decât numai la neamurile cele de demult a fost, în anii cei vechi; iar acum împărătește dreptcredinciosul împărat Teodosie”. Atunci Iamvlih a zis: „Rogu-mă vouă, domnilor, să mergeți cu mine și vă voi arăta în peștera din muntele Ohlon pe prietenii mei, ca să știți de la dânșii că este adevărat ceea ce grăiesc; căci noi, fugind de aici cu adevărat din fața lui Deciu, mai înainte cu câteva zile, ne-am ascuns în peștera aceea. Iar pe Deciu eu l-am văzut ieri intrând în cetatea Efesului; însă acum nu știu, oare Efesul este cetatea aceasta sau alta?”.

Atunci episcopul s-a gândit în sine, zicând: „Dumnezeu voiește ca prin tânărul acesta să ne descopere oarecare taină!”. Apoi a zis către antipat: „Să mergem cu dânsul, ca să vedem ce lucru minunat are să ne arate”. Atunci episcopul și antipatul, sculându-se îndată, au mers cu tânărul, iar după dânșii veneau toți mai-marii cetății și mulțime de popor. Și ajungând la muntele acela și la peșteră, a intrat iamvlih întâi în peșteră, iar episcopul și ceilalți, urmându-i lui, au găsit în gura peșterii, între două pietre, sicriașul de aramă, pecetluit cu două peceți de argint. Și deschizând episcopul și antipatul sicriașul acela înaintea tuturor, au găsit în el acele două tăblițe de plumb pe care era scris că șapte sfinți tineri – Maximilian, fiul eparhului, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian și Antonin – au fugit din fața asupritorului Deciu și s-au ascuns în peștera aceea, care astupându-se din porunca lui Deciu, sfinții tineri s-au sfârșit în ea mucenicește pentru Hristos. Aceasta citind-o toți, s-au minunat și au proslăvit pe Dumnezeu cu glas mare.

Apoi, intrând în peșteră, au găsit pe sfinți șezând plini de bucurie, cu fețele lor strălucite cu lumina darului lui Dumnezeu și înflorind cu frumusețile ca niște flori. Deci, văzându-i pe ei episcopul, antipatul, mai-marii cetății și poporul, s-au închinat jos la picioarele lor și au dat slavă lui Dumnezeu, care i-a învrednicit pe ei a vedea o minune preaslăvită ca aceea. Apoi sfinții tineri le-au spus lor toate cele despre dânșii și despre Deciu tiranul, ce fel de prigonire era pe vremea lui împotriva credincioșilor. Atunci îndată episcopul și antipatul au trimis o scrisoare la binecredinciosul împărat Teodosie, zicând: „Să poruncești stăpânirea ta, ca degrabă să vină de la tine niște bărbați cinstiți, ca să vadă minunea care a arătat-o Dumnezeu întru a ta împărăție; că în zilele noastre s-a arătat chipul învierii ce are să fie, în trupurile sfinților celor ce au înviat acum”.

Și auzind împăratul Teodosie de aceasta, s-a bucurat cu bucurie mare și îndată s-a sârguit să meargă el însuși la dânșii. Deci s-a dus cu boieri și cu mult popor din Constantinopol la Efes, și a fost întâmpinat de efeseni cu cinste, precum se cădea. Iar episcopul, antipatul și ceilalți mai-mari ai cetății l-au dus pe el la peșteră, în care, intrând și văzând pe sfinți ca pe îngerii lui Dumnezeu, a căzut la picioarele lor, închinându-se; iar ei, întinzându-și mâinile, l-au ridicat de la pământ. Și sculându-se împăratul, i-a cuprins cu dragos-te, i-a sărutat și a plâns pe grumajii lor. Apoi, după cinstita sărutare, împăratul a stat pe pământ în dreptul lor și, privind spre dânșii, slăvea pe Dumnezeu, iar inima lui se bucura foarte mult într-însul. Deci a grăit către ei: „Stăpânii mei, în fața voastră mi se pare că văd pe Insuși Impăratul Hristos, Stăpânul meu, Care a strigat pe Lazăr din mormânt și care acum v-a înviat pe voi cu Cuvântul Lui cel Atotputernic, ca să ne adeverească pe noi de învierea morților ce va să fie; că cei ce sunt în morminte, auzind glasul Fiului lui Dumnezeu, vor învia și vor ieși din mormânt nestricați”.

Iar Sfântul Maximilian a zis către împărat: „De acum împărăția ta va fi puternică, pentru credința ta cea tare, și Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, o va păzi nevătămată de tot răul întru numele Său cel sfânt. Și să crezi că pentru tine ne-a înviat pe noi Dumnezeu, mai înainte de învierea cea de obște”. Deci multă vreme au grăit sfinții către împărat și multe alte cuvinte folositoare de suflet, iar împăratul împreună cu arhiereul, cu boierii și tot poporul ascultau cu dulceață cuvintele lor.

Scriitorul grec al faptelor bisericești, Nichifor al lui Calist, adaugă și aceasta, că și la masă împăratul s-a împărtășit șapte zile împreună cu dânșii și le slujea lor. Iar după multe vorbiri, toți privind spre dânșii cu dinadinsul și îndulcindu-se de vederea feței lor, i-au văzut plecându-și iar capetele la pământ și adormind cu somnul morții, după porunca lui Dumnezeu. Deci împăratul, stând lângă dânșii, a plâns foarte împreună cu cei ce erau cu el. Și a poruncit împăratul să se facă șapte racle de argint și de aur, în care să se pună trupurile sfinților.

Iar în noaptea aceea, sfinții s-au arătat împăratului în vedenia visului, poruncindu-i să-i lase să se odihnească așa pe pământ, precum s-au odihnit și mai înainte. După aceasta s-a adunat acolo sobor de mulți episcopi și, făcând praznic luminos, au cinstit cu vrednicie pe sfinții mucenici. Iar împăratul, făcând multe milostenii săracilor și scăpătaților țării aceleia, și pe cei ce erau în legături eliberându-i, s-a întors la Constantinopol, bucurându-se și slăvind pe Hristos Dumnezeul nostru, Căruia și de la noi, păcătoșii, să-i fie cinste și slavă, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Notă. Câți ani au dormit sfinții tineri de la Deciu până la învierea lor nu s-a pus în istorie, deoarece scriitorii nu se potrivesc la aceasta. Prologul, Hronograful și Sinaxarul lunilor spun de 172 ani. Iar Gheorghe cel numit Chedrinos, scriitorul de istorii al Constantinopolului, în Sinopsisul istoriilor sale, întru împărăția lui Teodosie cel Mic, a scris că sfinții au dormit 170 de ani și au înviat în anul 23 al împărăției lui Teodosie.

Iar cel ce va voi să știe adevărul, să caute anii lui Deciu și ai lui Teodosie, care aici de față s-au pus astfel:

Deciu, după adormirea sfinților șapte tineri, a pierit în anul 254 de la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul; iar Teodosie cel Tânăr a luat împărăția în anul 408. Sfinții șapte tineri, după mărturisirea lui Gheorghe Chedrinos și a noului Hronograf, care este tălmăcit din cel grecesc, s-au sculat în anul 23 al împărăției lui Teodosie cel Tânăr, iar Prologul povestește în 22 de zile ale lui octombrie, că în anul 38 al împărăției lui s-au sculat. Deci oricine va voi, să numere anii de la împărăția lui Deciu până la împărăția lui Teodosie cel Mic, până la 23 de ani, și până la 38 de ani ai împărăției lui, și vor vedea cu adevărat, câți ani au dormit sfinții tineri.

cititi mai mult despre Sf. 7 tineri din Efes si pe doxologia.ro; ro.wikipedia.orgen.wikipedia.org

La ordinea zilei – 22 octombrie 2020

Capsula Soyuz MS-16, avându-i la bord pe astronauţii Christopher Cassidy (NASA), Anatoly Ivanishin şi Ivan Vagner (Rusia-Agenţia Spaţială Roscosmos), în procedură de aterizare în stepa kazahă din regiunea Zhezkazgan, 22 octombrie, 2020

Foto: (c) Cristian Mallocci/Handout via REUTERS – preluat de pe www.facebook.com/AGERPRES

 

Sărbătorile Zilei de 22 octombrie

Ortodoxe – Sf. Ier. Averchie, episcopul Ierapolei, cel întocmai cu Apostolii; Sfinții 7 tineri din Efes

Greco-catolice – Sf. ep. Averchie; Cei 7 tineri m. din Efes. Sf. papă Ioan Paul II

Romano-catolice – Sf. Ioan Paul al II-lea, pp.

 

Nicușor Dan: La aproape patru săptămâni de la alegerile locale pentru Primăria Capitalei, preocupările PSD și ale Gabrielei Firea sunt foarte departe de interesele bucureștenilor. Nu doar că PSD și Firea nu se mai ocupă de rezolvarea problemelor Capitalei, dar îi împiedică și pe alții să o facă.

Pesediștii au depus 52 de cereri de apel către Tribunalul București, în care cer invalidarea alegerilor din 27 septembrie și repetarea lor, invocând o fraudă electorală imaginară, pe care n-o cred nici măcar ei. Remarc aici lașitatea primarului încă în funcție, Gabriela Firea, care și-a pus subordonații pe linie de partid să conteste alegerile pentru Primăria Capitalei, dar n-a avut curajul să semneze și ea alături de ei. De altfel, toate sunt copy-paste, ordonate de la partid, ca să dea de muncă inutil judecătorilor. Prin întârzierea preluării mandatului meu de primar general, Firea demonstrează din nou că e condusă de răutate, resentimente, dorință de revanșă.

Cel mai grav rămâne însă faptul că Firea și PSD București nu mai dau doi bani pe responsabilitățile pe care încă le au în gestionarea problemelor serioase ale Capitalei. Deși primar încă în funcție, Gabriela Firea a abandonat pur și simplu lupta împotriva COVID-19 și încearcă să nu-mi dea timp să pot pregati măsurile pentru perioada rece. La Primăria Capitalei nu mai există implicare, nu mai există coordonare, nu mai există niciun efort pentru a limita răspândirea coronavirusului sau pentru măsuri de maximă urgență.

Totodată, Gabriela Firea și PSD pregătesc în mod deliberat o iarnă grea pentru bucureșteni, pentru ca apoi să poată da vina pe noua administrație pentru problemele legate de încălzire și apă caldă. Nu știm nimic despre măsuri pentru asigurarea în avans a stocurilor de materiale necesare pentru repararea viitoarelor avarii, nu am văzut mobilizare de resurse umane și financiare pentru ca sistemul de termoficare să facă față iernii care vine.

Aștept de aceea preluarea mandatului de primar general, astfel încât – împreună cu noul Consiliu General – să mă pot ocupa de rezolvarea problemelor bucureștenilor.

 

Summitul Tinerilor 2020 se va desfăşura online

Tinerii din întreaga ţară vor putea participa online la activităţi de învăţare, dezbatere, consultare şi celebrare a mişcării de tineret în cadrul Summitului Tinerilor, care se va desfăşura în perioada 2-16 noiembrie.

În acest an, programul naţional Capitala Tineretului din România şi Summitul Tinerilor sunt la o ediţie aniversară, cea cu numărul 5. În perioada 2-16 noiembrie, tinerii din întreaga ţară îşi dau întâlnire online, la cel mai amplu eveniment dedicat sectorului de tineret din România. (…) Summitul Tinerilor 5.0 este un eveniment inedit, care cuprinde 15 zile cu activităţi de învăţare, dezbatere, consultare şi celebrare a mişcării de tineret. După patru ediţii reuşite în format fizic, cea cu numărul 5 se va desfăşura online, dar promite să fie la fel de incitantă ca celelalte“, se arată într-un comunicat al Consiliului Tineretului din România.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Programul Sărbătorii Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Biroul de Presă al Patriarhiei Române a transmis un comunicat în care anunţă programul sărbătorii Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.

Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Bucureşti, 25-27 octombrie 2020

Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, din perioada 25-27 octombrie 2020, are loc anul acesta în condiţii diferite, impuse de restricțiile sanitare cauzate de pandemia Covid 19 din România.

Astfel, participarea la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (prăznuit la 27 octombrie), organizată de Patriarhia Română şi Arhiepiscopia Bucureştilor, se va desfășura anul acesta în condiții de maximă precauție, ordine și protecție, sub semnul respectării riguroase a normelor igienico-sanitare, impuse de starea de alertă specială în care se află acum municipiul București.
cititi mai mult pe basilica.ro

 

Andrei Mina-Drăghici (ASPA): Vulpe lovită de maşină, pe Splaiul Unirii

O vulpe a fost lovită de o maşină pe Splaiul Unirii, animalul murind în urma impactului, a declarat pentru AGERPRES directorul general al Autorităţii pentru Supravegherea şi Protecţia Animalelor (ASPA), Andrei Mina-Drăghici.

El a apreciat că este vorba, probabil, despre acelaşi animal care a fost văzut în zona Ferdinand – Mihai Bravu în cursul nopţii, traversând o stradă.

El a adăugat că în ultimul an au existat deja 3-4 sesizări referitoare la apariţia unor vulpi în Capitală, dar este prima dată când un astfel de animal a fost văzut în zona centrală a oraşului.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Situația din România – 22 octombrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică

Până astăzi, 22 octombrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 196.004 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
141.089 de pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 4.902 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Coeficientul infectărilor cumulate la 14 zile, raportate la 1.000 de locuitori, calculat de către Direcțiile de Sănătate Publică, la nivelul Municipiului București și al județelor este următorul:

foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 939 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 6.163 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 21.10.2020 (10:00) – 22.10.2020 (10:00) au fost raportate 98 de decese (55 bărbați și 43 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 10.354. Dintre acestea, 778 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 2.961.562 de teste. Dintre acestea, 34.466 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 21.260 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 13.206 la cerere.

Situația din România - 22 octombrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 - Grupul de Comunicare Strategică - foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

Situația din România – 22 octombrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.829 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, au decedat.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 797 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 21 octombrie 2020, au fost raportate 5.171.961 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Spania, Franţa, Regatul Unit, Italia, și Germania.

ŢARA CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI VINDECAŢI*

Spania 988.322 (+13.873) 34.210 (+218) 150.376 -
Franţa 930.745 (+20.468) 33.885 (+262) 111.715 (+1.200)
Regatul Unit 762.542 (+21.330) 43.967 (+241) 2.636(+10)
Italia 434.449 (+10.871) 36.705 (+89) 257.374 (+2.369)
Germania 380.762 (+7.595) 9.875 (+39) 304.173 (+4.430)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

Coronavirus: Aproape 27.000 de cazuri de infectare în Marea Britanie

Coronavirus – Nou record de infectări zilnice în Italia: 16.079

Coronavirus: Germania depăşeşte pentru prima dată 10.000 de cazuri de infectare într-o zi

 

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 21 OCTOMBRIE 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI VINDECAȚI*
40.856.197 (+383.692) 1.125.756 (+6.473) 28.120.119 (+211.151)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/

* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 20 octombrie – 21 octombrie 2020

* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.

Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Opoziția din Belarus a primit Premiul Saharov al Parlamentului European

Opoziția democratică din Belarus a fost distinsă cu Premiul Saharov 2020 acordat de Parlamentul European pentru eforturile făcute pentru democrație și respectarea drepturilor omului în criza din Belarus generată de alegerile fraudate de Aleksandr Lukașenko.

Premiul, care poartă numele dizidentul sovietic Andrei Saharov, este acordat din 1988 de Parlamentul European pentru a onora persoanele și instituțiile care apără drepturile omului și libertățile fundamentale.

Asociația Jurnaliștilor din Belarus și fostul candidat la președinția Belarusului Aleksandr Milinkievic au mai primit premiul în 2004 și 2006.

Este o onoare să anunț că femeile și bărbații opoziției democratice din Belarus sunt laureați ai Premiului Saharov 2020“, a declarat președintele Parlamentului European, David Sassoli, în fața parlamentarilor europeni.
cititi mai mult pe romania.europalibera.org

Premiul Saharov 2020 al Parlamentului European pentru libertatea de gândire a fost acordat opoziției democratice din…

Publicată de Biroul Parlamentului European în România pe Joi, 22 octombrie 2020

 

Georgia: 43 de persoane eliberate după ce au fost ţinute ostatice mai multe ore într-o bancă

Patruzeci şi trei de persoane au fost eliberate după ce au fost ţinute ostatice mai multe ore de un bărbat înarmat într-o bancă din Georgia, a anunţat joi dimineaţă devreme Ministerul de Externe de la Tbilisi, citat de dpa. Potrivit presei locale, atacatorul purta o uniformă a armatei şi cerea o răscumpărare de 500.000 de dolari. Ministerul de Externe a declarat că continuă investigaţia şi nu a specificat dacă răscumpărarea a fost plătită.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Alegeri SUA – Trump şi Biden, faţă în faţă în dezbaterea finală

Preşedintele american, republicanul Donald Trump, şi contracandidatul său democrat Joe Biden se vor confrunta joi seară în dezbaterea finală înaintea alegerilor de la 3 noiembrie pentru Casa Albă, transmite dpa. Duelul televizat va avea loc între orele locale 21:00-22:30 (01.00-02.30 GMT) la Nashville, statul Tennessee.

Comisia responsabilă cu organizarea dezbaterilor a schimbat regulile pentru ultima confruntare, luând decizia ca, pentru evitarea întreruperilor reciproce, microfonul unui candidat să fie închis în timpul celor două minute în care celălalt răspunde întrebărilor moderatoarei. Restul fiecărui segment de 15 minute va fi deschis discuţiilor.

Organizatorii speră că noua regulă va împiedica haosul şi întreruperile frecvente care au marcat prima dezbatere dintre Trump şi Biden luna trecută. Donald Trump se prezintă la duelul final fiind devansat în sondaje de Joe Biden.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Trei astronauţi de pe Staţia Spaţială Internaţională au revenit cu bine pe Terra

Un astronaut american şi doi cosmonauţi ruşi de pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS) au revenit cu bine pe Terra joi, la finalul unei misiuni de şase luni în spaţiu, începută în plină pandemie de coronavirus, informează AFP.

Americanul Chris Cassidy şi ruşii Anatoli Ivanişin şi Ivan Vagner au aterizat la ora 02:54 GMT în stepele din Kazahstan, fostă republică sovietică din Asia centrală, unde Rusia deţine şi administrează cosmodromul Baikonur, potrivit imaginilor difuzate de agenţia spaţială rusă (Roskosmos).
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Ştirile zilei – 22 octombrie 2020

Revista Presei din 22 OCTOMBRIE

 

Cititi si:

- Evenimentele Zilei de 22 octombrie în Istorie