Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei (Secolul al XVIII-lea)
Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan s-au nevoit în veacul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei, loc de aspră nevoință și de liniște în care se retrăgeau cei mai aleși monahi putneni.
Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei (Secolul al al XVIII-lea) – foto preluat de pe doxologia.ro
Cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna și a 20 de ani de la resfințirea vechii biserici de la Sihăstria Putnei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea în rândul Sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la 16 mai.
Sfântul Cuvios Sila (1697 – 1783)
Sfântul Cuvios Sila s-a născut în anul 1697 în ținutul Botoșanilor, din părinți ortodocși, Ion și Ioana.
A intrat ca frate începător la Schitul Orășeni (com. Cristești, jud. Botoșani), fiind foarte tânăr, de unde, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost primit și apoi călugărit de starețul Teodosie.
După trecerea acestuia la cele veșnice, starețul Dosoftei, noul părinte duhovnicesc al schitului, a rânduit să fie hirotonit diacon și preot, iar la scurt timp să fie tuns în schima mare.
Ca ucenic și ajutor al starețului Dosoftei, ieroschimonahul Sila a purtat grijă timp de peste 30 de ani de toate cele necesare obștii, ostenindu-se, în același timp, la slujbele bisericii și la împlinirea pravilei de chilie.
În toamna anului 1753, trecând la Domnul starețul Dosoftei, Cuviosul Sila a fost numit stareț de către mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul.
Ca părinte duhovnicesc al obștii, a înnoit viața duhovnicească a Sihăstriei Putnei, iar ca bun chivernisitor, cu binecuvântarea mitropolitului Iacob, a zidit o biserică nouă de piatră cu hramul Buna-Vestire, pe care a împodobit-o cu toate cele trebuitoare, precum și o nouă trapeză și chilii.
Ajuns vestit duhovnic și povățuitor de suflete, Cuviosul Sila a fost prețuit atât de credincioșii simpli, cât și de domnitorii Moldovei Constantin Cehan Racoviță și Grigorie Calimachi, precum și de înalți dregători, egumeni și arhierei, pe toți povățuindu-i cu înțelepciune pe calea mântuirii.
Sub îndrumarea sfântului stareț, monahii din Schit se îndeletniceau cu caligrafierea manuscriselor ce cuprindeau sfinte slujbe și importante scrieri ale Sfinților Părinți.
Dintre ucenicii săi, cel mai cunoscut este episcopul Rădăuților Dosoftei Herescu.
Ultimii ani de viață Cuviosul Sila și i-a petrecut în multe lipsuri și încercări, ca urmare a răpirii Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774, și a îngrădirilor puse de noua stăpânire.
Schitul nu avea cele necesare hranei monahilor și era nevoit să se împrumute de bani și alimente.
Cunoscându-și apropiatul sfârșit pământesc, Sfântul Sila a pus povățuitor Sihăstriei Putnei pe Cuviosul Natan, apoi și-a cerut iertare de la toți.
La 23 aprilie 1783, după ce se nevoise aproape 70 de ani la Sihăstria Putnei, Cuviosul ieroschimonah Sila și-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului, pe Care L-a iubit și slujit întreaga sa viață.
Sfântul Cuvios Paisie (1701 – 1784)
Sfântul Cuvios Paisie s-a născut în anul 1701 și a intrat de tânăr în viața monahală.
Pentru vrednicia sa a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, de unde a trecut la Mănăstirea Râșca.
După o vreme a venit la Schitul Sihăstria Putnei, viețuind întru adâncă smerenie.
Deși nu a fost stareț al Sihăstriei, el era un rugător înfocat, sprijinind în credința ortodoxă pe toți, mai ales în vremea stăpânirii străine.
De asemenea, el primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii, care, adăugându-se celorlalte virtuți, l-a făcut să fie cinstit de către toți ca un mare părinte duhovnicesc.
Împreună cu stareții Sila și Natan a fost martor al greutăților din anii de stăpânire austriacă, dar s-a dovedit un nevoitor plin de râvnă.
A trecut cu pace la cele veșnice în data de 16 decembrie 1784.
Sfântul Cuvios Natan (1717 – 1784)
Sfântul Cuvios Natan s-a născut în anul 1717, fiind originar din Pașcani.
A fost mai întâi viețuitor și eclesiarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot.
Dornic de mai multă rugăciune și liniște, s-a retras la Sihăstria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan.
Cuviosul Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc și marelui mitropolit Iacob Putneanul.
Totodată, viețuitorii din sihăstrie, împreună-nevoitori cu el, dar și credincioșii închinători îl cinsteau ca pe un adevărat părinte și păstrător al bunelor rânduieli ortodoxe.
El se îndeletnicea și cu caligrafierea de manuscrise și cu alcătuirea pomelnicelor ctitoricești.
În anul 1781 a fost rânduit stareț de către Cuviosul Sila, care se pregătea pentru trecerea la cele veșnice.
Deși înaintat în vârstă, ieroschimonahul Natan a continuat cu multă râvnă și jertfelnicie lucrarea duhovnicească a înaintașului său, călăuzind obștea încredințată lui spre păstorire timp de trei ani și jumătate, deși lipsurile și greutățile erau tot mai mari din pricina ocupației habsburgice.
La capătul unei vieți închinate lui Dumnezeu, în neagonisire și curăție, după ce a purtat cu multă răbdare și necontenită rugăciune povara grea a bolilor, Cuviosul ieroschimonah Natan s-a mutat la Domnul, a doua zi după sărbătoarea Nașterii Mântuitorului Hristos, pe 26 decembrie 1784.
La scurt timp după trecerea la cele veșnice a celor trei Sfinți ieroschimonahi, Schitul Sihăstria Putnei s-a pustiit din pricina vitregiei vremurilor.
După mai bine de 200 de ani, la începutul Postului Mare din anul 1990, un monah putnean, retras pe locul fostului Schit, a văzut o lumină cerească deasupra pronaosului vechii biserici ruinate, lumină care a înconjurat biserica, apoi s-a făcut nevăzută.
La puțin timp după aceasta, pe 24 aprilie 1990, când s-a început refacerea Schitului, în pronaosul vechii biserici s-au descoperit mormintele celor trei Cuvioși: Sila, Paisie și Natan, în care se aflau osemintele lor, galbene ca ceara și răspândind bună-mireasmă.
În anii ce au urmat numeroase vindecări minunate s-au săvârșit la racla cu moaștele Cuvioșilor.
De aceea, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna și a 20 de ani de la resfințirea vechii biserici de la Sihăstria Putnei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea în rândul Sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la 16 mai.
Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Imnografie
Troparul Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei
Glasul 1
Mărturisitori ai dreptei credinţe şi apărători ai neamului românesc v-aţi arătat, Sfinţilor Cuvioşi Sila, Paisie şi Natan. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea ostenindu-vă, cereştile daruri aţi luat. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.
Condacul Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei
Glasul 8
Podobie: Apărătoare Doamnă …
Pe cuvioşii părinţi ai Bucovinei, Sfinţii Sila, Paisie şi Natan să-i lăudăm. Aceştia mult nevoitori fiind, înţelepţi îndrumători s-au arătat. Pentru aceasta cu evlavie cântăm: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor Părinţi, rugători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Sfântul Brendan Călătorul (484 – 577) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
Cuviosul și de Dumnezeu-purtător Părintele nostru Brendan Marinarul (sau Călătorul) a fost un călugăr ortodox irlandez din secolul al VI-lea.
Probabil, este primul ortodox care a pus piciorul pe pământul Canadei și, astfel, este primul dintre sfinții care au călcat teritoriile din America de Nord.
Mai este cunoscut și sub numele de Brendan din Clonfert.
El este prăznuit de Biserică în 16 mai.
Viața
„Sfântul Brendan și balena” dintr-un manuscris din secolul al XV-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sfântul Brendan s-a născut în 484 la Tralee în Kerry, Irlanda.
El a înființat câteva mănăstiri în Irlanda, inclusiv Cluain Ferta Brenaind (sau Clonfert) din County Galway.
Călătoriile sale misionare și pastorale l-au dus prin insulele Scoției și, posibil, prin Țara Galilor.
El a adormit în domnul, în pace în 577.
O cronică latină de la începutul secolului al IX-lea, Navigatio Brendani (Călătoria lui Brendan), l-a făcut să devină eroul unei aventuri creștine, care a inclus și călătorii departe de coastele vestice ale Irlandei.
Menționările precizează vizitele călătorilor irlandezi în America încă din secolul al VIII-lea, înainte de vikingi; dar dacă Sfântul Brendan însuși a făcut acest voiaj este încă motiv de dispută, în principal din cauza îndoielilor legate de capacitatea unei bărci din piele de bou, nava cu care ar fi călătorit Brendan, de a face față unei astfel de călătorii.
În 1976, exploratorul irlandez Tim Severin a construit o barcă din piele de bou tăbăcită, o replică a celei folosite de Brendan, și timp de două veri el a navigat din Irlanda, via Insulele Hebride, Insulele Faroe și Islanda către Newfoundland pentru a demonstra că această călătorie a sfântului era realizabilă.
În călătoria sa, el a avut parte de întâlniri, cum ar fi aisberguri și animale de mare, printre care belene și porpoises, despre care el crede că sunt modelele din realitate pentru întâlnirile fantastice din legendele despre Brendan.
(Vezi The Brendan Voyage, ISBN 0-349-10707-6.)
Imnografie
Tropar (Glas 4)
Arătarea Dumnezeirii s-a făcut prin tine, Sfinte Părinte Brendan, Pentru că luând Crucea ai urmat lui Hristos, Și prin faptele tale ne-ai arătat să disprețuim carnea pentru că este trecătoare, Și să ne curățăm sufletul de păcate pentru că este nemuritor: Iar pentru acestea toate, Sfinte Părinte, sufletul tău petrece împreună cu îngerii.
Fericitul acesta îndeletnicindu-se cu legea lui Dumnezeu şi tot curat făcându-se şi arătându-se vas ales şi sfinţit, s-a învrednicit şi de numirea cea adevărată şi mare, dimpreună-locuitor şi asemenea la chip făcându-se marelui Pahomie.
Pentru aceea locaşurile etiopienilor, după dumnezeiescul Avacum a zice spăimântând, şi ca în uimire capetele acestora tăind, a trecut la darurile răsplătirii cu sudorile bunei fapte, alungând toată boala şi toată slăbiciunea de la oameni.
Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan s-au nevoit în veacul al 18-lea în Sihăstria Putnei, loc de aspră nevoință și de liniște în care se retrăgeau cei mai aleși monahi putneni.
Cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna și a 20 de ani de la resfințirea vechii biserici de la Sihăstria Putnei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea în rândul Sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la 16 mai.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi părintele nostru Alexandru arhiepiscopul Ierusalimului, şi a sfinţilor mucenici Avda şi Avdiis episcopii, şaisprezece preoţi, nouă diaconi, şase călugări şi şapte fecioare, în Persia (Secolul al IV-lea).
Aceştia mărturisind pe Hristos şi propovăduind în Persia, au fost prinşi şi duşi la domnitor; şi neplecându-se ei a cinsti dogma persienească, ci mărturisind pe Hristos şi felurite chinuri suferind, la sfârşit li s-au tăiat capetele cu sabia şi au primit cununile muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Isaachie, Simeon şi Vahtisoiu, care prin foc s-au săvârşit, în Persia (Secolul al IV-lea).
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Varas, întemeietorul mănăstirii Înaintemergătorului la Petra în Constantinopol
Tot în această zi, pomenirea celor 44 cuvioși părinți din Mânăstirea sfântului Sava, ucişi de către Vlemini.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic PapilIn, care de sabie s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Petru cel din Vlaherna, care cu vine de bou fiind bătut, s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea sfântului Nicolae patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârşit (852 – 925).
Preafericitul Nicolae I Misticul (gr. Νικόλαος Α΄ Μυστικός, Nikolaos I Mystikos), a fost Patriarh al Constantinopolului de două ori: prima oară între martie 901 și februarie 907, și a doua oară din mai 912 și până în 925. A refuzat să recunoască a patra căsătorie a împăratului Leon al VI-lea cu Zoe Karbonopsina.
Tot în această zi, pomenirea sfintei Eufimia, aproape de limanul Neoriei, de la sfânta Dinamis.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Nicolae cel din Mezov, care a mărturisit în Tricala, la anul 1619 şi care prin foc s-a săvârşit.
Sfântul Mucenic Nicolae din Meţovo (†1617) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfantul Nicolae din Metsovo este unul dintre Noii Mucenici ai Bisericii lui Hristos.
El a primit de bunavoie moarte muceniceasca, din mana turcilor, in ziua de 17 mai 1617.
Nicolae Basdasis, numit si Vlahul, s-a nascut in localitatea Metsovo, in regiunea Epir.
Familia lui a intampinat mari greutati materiale, din pricina saraciei, insa pe toate le-a biruit, cu credinta si nadejdea in mila si ajutorul lui Dumnezeu.
In acei ani, dupa ce mai multe revolte locale au fost infrante de turci, grecii au patimit grele incercari din mana cotropitorilor.
Crescand cu varsta, Nicolae a fost nevoit sa mearga in localitatea Trikala, din regiunea Tesalia, spre a-si castiga cele necesare vietii.
Ajuns acolo, el s-a angajat sluga, in brutaria unor turci.
Dupa multe amenintari din partea turcilor, tanarul Nicolae s-a lepadat de credinta crestina si a primit sa treaca la islam.
Nu dupa multa vreme, fiind cuprins de durere pentru fapta sa, Nicolae s-a intors in satul natal si s-a pocait vreme indelungata, ducand viata crestina si bineplacuta lui Dumnezeu. suferea pentru ca-l tradase pe Iisus Hristos, in care credea, precum si neamul sau grecesc, care patimea crunt din mana turcilor.
Monseniorul Vladimir Ghika – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Monseniorul Vladimir Ghika (n. 25 decembrie 1873, Constantinopol, Imperiul Otoman – d. 16 mai 1954, Jilava, Regiunea București, România) a fost un prinț, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic român (biritual: latin și bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei.
Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apărării al României.
Unul dintre frații monseniorului a fost Dimitrie I. Ghica.
Monseniorul Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la București, în cadrul unei slujbe religioase solemne desfășurate la pavilionul Rom-Expo.
În același an a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU), în rezoluția 72/130, a declarat ziua de 16 mai drept Ziua internațională a conviețuirii pașnice, ca mijloc de mobilizare periodică a eforturilor comunității internaționale de a promova pacea, toleranța, incluziunea, înțelegerea și solidaritatea.
Marcarea acestei zile are ca obiectiv susținerea dorinței de a trăi și de a acționa împreună, uniți în diferențe și diversitate, pentru a construi o lume durabilă a păcii, solidarității și armoniei, potrivit https://www.un.org.
Comitetul executiv al UNESCO a adoptat la 19 septembrie 2016 o rezoluţie pentru susţinerea Zilei internaţionale a luminii.
Rezoluţia a fost înaintată Comitetului de către statele Ghana, Mexic, Noua Zeelandă şi Federaţia Rusă, iar o decizie favorabilă a fost luată împreună cu încă 15 co-sponsori din: Argentina, Republica Dominicană, Ecuador, Egipt, Iran, Liban, Malaezia, Maroc, Nicaragua, Serbia, Nigeria, Paraguay, Qatar, Vietnam şi Uganda.
Rezoluţia a fost adoptată la cea de-a 39-a sesiune a Conferinţei Generale a UNESCO, la 7 noiembrie 2017.
Cu această ocazie, încă 12 state s-au mai alăturat cauzei: Columbia, Republica Cehă, Republica Democrată Congo, Finlanda, Coasta de Fildeş, Kenya, Madagascar, Africa de Sud, Sudan, Suedia, Togo şi Zimbabwe, potrivit www.lightday.org.
Ziua de 16 mai a fost aleasă pentru a marca prima operaţiune de succes a laserului realizat de fizicianul şi inginerul Theodore Maiman, în 1960.
Această descoperire reprezintă exemplul perfect de inovaţie ştiinţifică care a adus beneficii revoluţionare pentru societate în comunicaţii, sănătate şi alte domenii, notează sursa citată.
Este unul dintre primii sfinti ai irlandezilor si este considerat primul crestin ortodox care a pasit pe pamant canadian, si astfel, este primul dintre sfintii din America de Nord.
Este cunoscut în special pentru legendara sa căutare a „Insulei Fericiților”, cunoscută de asemenea sub numele de Insula Sfântului Brendan (legenda a ajuns până la a-l credita pe Brendan cu prima călătorie a unui european în America).
De asemenea, Brendan a fost unul dintre cei 12 apostoli ai Irlandei.
La catolici, greco- catolici si protestanti, ziua Sfântului Brendan este fixată în data de 16 mai.
- 16 mai 1812 – Tratatul de la București (Tratatul de Pace ruso-turc), în urma căruia Basarabia a fost anexată de Imperiului rus;
- 16 mai 1877 – Președintele Patrice de Mac-Mahon l-a demis pe premierul Jules Simon, declanșând o criză politică în Franța;
- 16 mai 1929 — La Hotelul Roosevelt din Hollywood a avut loc prima ceremonie de decernare a Premiilor Academiei Americane de Arte și Științe Cinematografice;
- 16 mai 1975 — În urma unui referendum, statul Sikkim a abolit monarhia și s-a unit cu India;
- 16 mai 2005 – Kuwaitul a aprobat un amendament la legea electorală, care le asigură femeilor dreptul la vot
16 mai 904 - Împăratul Suzaku abdică de la tron în favoarea fratelui său Murakami care devine cel de-al 62-lea împărat al Japoniei.
16 mai 1204 - Baudouin al IX- lea, conte de Flandra (1172 – 1205), unul dintre conducatorii proeminenti ai celei de-a IV- Cruciade, este încoronat primul împărat al Imperiului Latin de Constantinopol .
16 mai 1204 - Mentionarea populatiei ortodoxe din dioceza Oradei.
Papa Inocentiu al III-lea cere episcopului de Oradea sa supuna aceasta populatie (probabil români) direct Scaunului Apostolic.
16 mai 1527 - Florenta a devenit republica.
16 mai 1605 - Paul al V lea a devenit Papa.
Papa Paul al V-lea – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
S-a nascut la Roma la 17 septembrie 1552 si a decedat pe 28 ianuarie 1621. Numele sau de nastere a fost Camillo Borghese si a ramas in scaunul pontifical de la 16 mai 1605 până la moartea sa.
Paul al V-lea a facut apel la natiunile europene pentru a face sa inceteze persecutarea crestinilor in Orient.
A incurajat cercetarile astronomice, dar a fost de acord cu condamnarea teoriei heliocentrice a lui Copernic.
Lucrarile de constructie la Basilica Sfantul Petru din Roma a fost terminate in timpul pontificatului sau.
Bazilica Sfântul Petru din Roma. O gravură medievală a vechii bazilici – foto: ro.wikipedia.org
16 mai 1611 - S-a nascut Papa Inocenţiu al XI-lea; (d. 1689).
Portrait of Blessed Pope Innocent XI – foto preluat de pe en.wikipedia.org
A fost un inițiator entuziast al Ligii Sfinte care a reunit statele germane și pe regele Ioan al II-lea al Poloniei , cel care în 1683 i-a infrant pe turcii care asediau Viena.
După ce asediul a fost ridicat, Innocent nu a cruțat din nou, nici un efort pentru a-i uni pe principii creștin pentru alungarea turcilor din Ungaria.
El a contribuit cu milioane de scuzi la fondul pentru ajutorarea Austriei si Ungariei .
16 mai 1703 - Tarul Rusiei Petru cel Mare, a fondat orasul Sankt Petersburg, care a devenit capitala tarii pana la revolutia bolsevica din 1918.
Petru cel Mare și planurile orașului Sankt Petersburg – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Acesta a fost principalul centru al revoluţiilor din 1905 şi 1917, iar dupa ce bolşevicii lui Lenin şi Troţki au preluat puterea, au mutat capitala la Moscova.
St Petersburg a fost numit de bolsevici Petrograd, apoi Leningrad, înainte de a reveni la numele original, Sankt Petersburg in anul 1991.
16 mai 1703 - A murit Charles Perrault, povestitor, dramaturg, traducător francez; (n. 1628).
Charles Perrault- foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
Charles Perrault, povestitor, dramaturg, traducător francez.
16 mai 1718 - S-a nascut Maria Gaetana Agnesi, matematiciană italiană (d. 1799)
Maria Gaetana Agnesi (n. 16 mai 1718, Milano – d. 9 ianuarie 1799 Milano) a fost o matematiciană, lingvistă și filozoafă italiană.
I se atribuie scrierea primei cărți în care sunt tratate atât calculul diferențial cât și cel integral.
A luptat pentru emanciparea femeii și accesul ei la educație.
Maria Teresa Agnesi Pinottini, clavecinistă și compozitoare a fost sora ei.
În tinerețe își manifestă aptitudinile pentru limbi străine.
Dezbate cu numeroși oameni de știință probleme ca: propagarea luminii, transparența corpurilor, studiul geometric al curbelor.
Se călugărește (intră în ordinul Ordre des Soeurs Bleues) și își dedică întreaga viață studiului matematicii.
Scrie o lucrare despre calculul diferențial și integral pe care o publică în 1748 și care ulterior este tradusă în engleză și franceză.
Studiază curba de ecuație carteziană: xy^2 = a^2 (a-x), care ulterior va fi numită bucla lui Agnesi.
Fiind femeie, Maria Gaetana Agnesi nu a fost admisă în cadrul Academiei Franceze, dar în schimb intră la cea italiană, care se dovedește mai liberală. Spre sfârșitul vieții se dedică operelor de caritate.
Viața Mariei Agnesi a fost descrisă de Paolo Frisi (1799) și de Bianca Milesi-Mojon (1836).
16 mai 1763 - S-a născut Louis Nicolas Vauquelin, chimist francez (d. 1829)
Louis Nicolas Vauquelin (16 mai 1763 – 14 noiembrie 1829) a fost un farmacist și chimist francez.
S-a născut și a murit în Normandia.
A studiat chimia inițial la Rouen, apoi la Paris.
În 1797 a decoperit cromul, iar în 1798 – beriliul.
Din 1809 este profesor la Universitatea din Paris, iar din 1816 este membru străin al Academiei de Științe Regale din Suedia.
A murit când era în vizită la locul său de naștere
16 mai 1770 - Principesa Maria Antoaneta s-a casatorit la varsta de 14 ani cu viitorul rege al Frantei, Ludovic al XVI-lea, (cu un an mai mare decat consoarta sa).
Gravură a căsătoriei arhiducesei Maria Antoaneta cu delfinul, viitorul Ludovic al XVI-lea, la 16 mai 1770 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
(…) Nuntă oficială a fost sărbătorită la 16 mai 1770, în capela castelului din Versailles, unde au fost 5.000 de invitaţi.
Acolo, Maria Antoaneta a traversat galeria oglinzilor cu regele şi viitorul său soţ până la capelă.
Nunta este binecuvântată de Charles Antoine de La Roche-Aymon, arhiepiscop de Reims.
Delfinul, purtând cordonul albastru al Ordinului Duhului Sfânt, a trecut inelul pe degetul soţiei sale şi a obţinut din partea regelui semnul ritual al asentimentului.
Apoi, soţii şi martorii au semnat în registrele parohiale.
După-amiaza, parizienii veniţi în număr mare să asiste la nuntă au avut voie să meargă prin parcul castelului unde s-a desfăşurat diverse jocuri cu apă.
Focurile de artificii planificate pentru aceeaşi seară au fost anulate din cauza unei furtuni violente.
Cina a fost organizată în noul sală de spectacole a castelului; masa a fost acompaniată de 24 de muzicieni îmbrăcaţi în haine turceşti.
Cuplul a mâncat foarte puţin.
La scurt timp după miezul nopţii, aceştia au fost însoţiţi de camera nupţială.
Arhiepiscopul a binecuvântat patul, delfinul a primit cămaşa nupţială din mâinile regelui, iar delfina din mâinile ducesei de Chartres Marie-Adelaide de Bourbon, care avea cel mai mare rang între femeile căsătorite de la curte.
Asistenţa a participat la culcarea soţilor, care au fost lăsaţi singuri în cele din urmă.
William Henry Seward, Sr. (n. 16 mai 1801 – d. 10 octombrie 1872) a fost guvernator al statului New York, senator al SUA și secretar de stat al Statelor Unite în timpul președințiilor lui Abraham Lincoln și Andrew Johnson.
Adversar virulent al răspândirii sclaviei în anii dinaintea Războiului Civil, el a fost o figură dominantă a Partidului Republican în anii săi de început, și a fost privit ca principal favorit la candidatura partidului la alegerile prezidențiale din 1860– deși chiar virulența sa pare să-l fi constat nominalizarea.
În ciuda acestei pierderi, a devenit un membru loial al cabinetului lui Lincoln din timpul războiului, și a jucat un rol în a preveni intervenția străină în război.
În seara asasinării lui Lincoln, a supraviețuit unei tentative de asasinat în cadrul încercării conspiratorilor de a decapita guvernul Uniunii.
Ca secretar de stat al lui Johnson, a instrumentat achiziția teritoriului Alaska de la Rusia, act ridiculizat la acea vreme și denumit „nebunia lui Seward”.
Contemporanul său Carl Schurz îl descria pe Seward ca fiind „unul dintre acele spirite care uneori o iau înaintea opiniei publice, în loc să îi urmeze supus pașii”.
16 mai 1812 - S-a semnat la Bucuresti,Tratatul de Pace ruso-turc, in urma caruia jumătatea de est a Moldovei, ce avea să fie denumită Basarabia, a fost anexată de Imperiului rus.
La 16 mai 1812, la București, in Muntenia, în urma Războiului ruso-turc din anii 1806-1812, a fost încheiat Tratatul de pace dintre Rusia și Turcia, prin care teritoriul dintre Prut și Nistru (parte a principatului Moldovei), numit apoi de ruși Basarabia, este anexat Imperiului Rus.
Înca din 1803, ministrul rus de Externe Voronţov îl avertiza pe ţarul Alexandru că trecerea Nistrului şi ocuparea Principatelor Române reprezenta o implicare pe termen lung în politica Balcanilor.
Strategii militari ţarişti s-au convins de avantajele unei prezenţe militare permanente în regiune care să ţină presiune asupra Imperiului Otoman.
De aici a rezultat ocuparea unei fâşii lipsite de importanţă economică sau demografică, însă extrem de importantă din punct de vedere militar.
Pafnuti Lvovici Cebîșev (n. 16 mai 1821, d. 26 noiembrie 1894) a fost un matematician rus, cu contribuții în domeniul probabilităților, statisticii și teoriei numerelor.
Cel mai strălucit reprezentant al școlii matematice din Petersburg, este considerat, după Nicolai Ivanovici Lobacevski, ca fiind cel mai mare matematician rus.
16 mai 1823 - S-a nascut Haiman Steinthal, lingvist și filosof german (d. 1899)
16 mai 1826 - A murit Elisabeta Alexeievna, soţia ţarului Alexandru I al Rusiei; (n. 1779).
16 mai 1830 - A decedat matematicianul francez Jean Baptiste Fourier (n. 1768).
16 mai 1836 - Edgar Allan Poe, celebru poet si scriitor american, se însoară cu verişoara sa de numai 13 ani, Virginia.
16 mai 1848 - Intre 4 mai / 16 mai – 5 / 17 mai 1848 are loc Adunarea românilor din comitatul Caraş, cu participarea unor moldoveni şi munteni, la Lugoj, unde se revendică drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana.
16 mai 1872 - A fost infiintata agentia diplomatica a Romaniei la Berlin.
16 mai 1877 - Președintele Patrice de Mac-Mahon l-a demis pe premierul Jules Simon, declanșând o criză politică în Franța.
O caricatură contemporană a crizei: președintele Patrice de MacMahon (sub o floare de crin , simbol monarhist) confruntat de liderul republican Léon Gambetta (sub o bonetă frigiană , simbol republican) care strigă „Supuneți-vă sau demisionați!” – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Criza de la 16 mai 1877 a fost o criză politică și instituțională a celei de a Treia Republici Franceze în care s-au confruntat președintele republicii, mareșalul monarhist Patrice de Mac Mahon, pe de o parte, și Camera Deputaților aleasă în 1876, majoritar republicană și condusă de președintele ei, Léon Gambetta, pe de altă parte.
Criza s-a declanșat la 16 mai, când președintele a numit un prim ministru cu vederi politice similare celor ale sale și opuse curentului majoritar din parlament, și s-a prelungit de-a lungul lunilor ce au urmat, încheindu-se la 13 decembrie 1877, când Mac Mahon și-a recunoscut înfrângerea politică.
Importanța aceastei crize politice rezidă în faptul că a dus la stabilizarea regimului republican de guvernământ în Franța (care nu a mai fost dărâmat până la invazia nazistă din 1940), spulberând speranțele monarhiștilor, și că a orientat definitiv practica politică a sistemului instituțional al țării, instituind principiul separării totale a răspunderii politice prezidențiale de cea parlamentară.
Ion C. Brătianu s-a nascut pe 2 iunie 1821 la Pitești, în Țara Românească).
A luat parte la Revolutia română din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul revolutionar provizoriu.
În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent.
A contribuit la alegerea Prințului Carol I ca domn al României, avand sub domnia acestuia mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani.
A fost arestat pentru complicitate la revoluția din 1870 (revolutia de la Ploiesti), dar a fost eliberat la scurt timp.
În 1876 a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877 si al Congresului de la Berlin.
A avut o contributie remarcabila in cladirea statului Romaniei moderne.
16 mai 1905 - S-a nascut Henry Fonda, actor si producator american. S-a nascut in statul Nebraska, numele lui complet fiind Henry Jaynes Fonda.
A studiat jurnalistica la Universitatea din Minnesota, dar, in parale, a facut si cursuri de drama.
Henry Fonda, actor si producator american – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
Henry FondaLa varsta de 23 de ani a decis sa se alaturi unei companii teatrale, ocazie cu care si-a cunoscut si viitoarea sotie, Margaret Sullivan.
Pe marele ecran a debutat abia in 1935, in productia „Fermierul isi ia o nevasta”, insa abia cu urmatoarele roluri a reusit sa se impuna in fata publicului.
Desi succesul era asigurat, actorul a revenit din nou la prima dragoste, teatrul.
A reaparut in productii de cinema in 1955, facand roluri memorabile.
Cu toate acestea doar la finalul carierei a fost recompensat cu premiul Oscar, pentru aparitia in pelicula „Pe lacul auriu”.
S-a stins din viata in 12 februarie 1982, dupa ce a aparut in 90 de filme. Este tatal nu mai putin celebrei actrite Jane Fonda.
16 mai 1920 - Eroina poporului francez, Ioana d’Arc a fost sanctificata in cadrul unei ceremonii de canonizare care a fost oficiata la Roma, de catre Papa Benedict al XV-lea.
Joan of arc miniature graded – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
16 mai 1926 - A murit Mehmed VI, ultimul sultan otoman (n. 1861).
36th and last Sultan of the Ottoman Empire,also 115 th Caliph of Islam ;Mehmed Vahideddin VI – foto preluat de pe en.wikipedia.org
În 1922 in Turcia a avut loc o lovitură de stat, care l-a detronat pe sultanul Mehmet al VI-lea Vahdettin.
Republica Turcia a fost proclamată pe 29 octombrie 1923, fiind constituită din rămășițele Imperiului Otoman.
Departure of Mehmed VI, last Sultan of the Ottoman Empire, 1922 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
16 mai 1929 - La Hotelul Roosevelt din Hollywood a avut loc prima ceremonie de decernare a Premiilor Academiei Americane de Arte și Științe Cinematografice (Premiile Oscar)
16 mai 1929: La Hollywood, California are loc prima ediţie Academy Awards (Oscar) – foto: ro.wikipedia.org
La 16 mai 1929 a avut loc în Los Angeles prima ceremonie de înmânare a premiilor Oscar de către Academia de Film de la Hollywood, recompense acordate industriei cinematografice care avea doar zece ani de existenţă.
Era perioada de început, când instituţia responsabilă cu aceste premii se înfiinţase de numai doi ani.
Înmânarea premiilor care încă nu purtau numele de Oscar, dar care aveau o formă similară celei actuale, a avut loc în cadrul unui dineu oferit de Academie.
Spre deosebire de galele prelungite, un supliciu pentru mulţi privitori şi o durere de cap pentru organizatori care trebuie să le difuzeze la televiziune, prima ceremonie a premiilor Oscar a durat doar un sfert de oră.
16 mai 1930 - S-a născut scriitorul si scenaristul Titus Popovici; (d. 1994).
Titus Popovici - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Titus Popovici, scriitor si scenarist.
16 mai 1931 - La Londra este pus in circulatie primul troleibuz.
16 mai 1943 - 19 bombardiere britanice Lancasters din Escadrila 617, pilotate de canadieni şi britanici , bombardeaza barajele germane Mohn, Eder şi Sorpe, din regiunea industriala Ruhr.
16 mai 1943 - Rezistenţa evreilor rasculati din ghetoul de la Varsovia este zdrobita după o lună de lupte sângeroase cu trupele germane. Au murit in timpul luptelor 7000 de evrei. Supravietuitorii au fost trimisi in lagare de concentrare germane, iar ghettoul evreiesc din Varsovia a fost distrus.
Ghetoul de la Varsovia – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
16 mai 1948 - Chaim Weizmann este ales primul preşedinte al Israelului .
President Chaim Weizmann, who was a science professor before becoming Israel’s first president – foto preluat de pe en.wikipedia.org
16 mai 1950 - S-a născut Johannes Georg Bednorz, fizician german, laureat al Premiul Nobel.
Johannes Georg Bednorz (n. 16 mai 1950, Neuenkirchen, RFG) este un fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1987, împreună cu Karl Alexander Müller, pentru reușitele lor în descoperirea proprietăților de supraconductibilitate în materialele ceramice.
16 mai 1951 - S-a nascut Christian Lacroix, designer francez.
16 mai 1953 - S-a nascut Pierce Brosnan, actor american.
Legendar actor irlandezo-american, producător de film, ecologist, filantrop, artist, de două ori nominalizat la Premiul Globul de Aur, Pierce Brosnan este cunoscut pentru cariera sa bogată, extinsă atât în faţa camerei, cât şi în spatele acesteia, ca producător.
Pierce Brosnan s-a născut la 16 mai 1953, în County Meath, Irlanda, şi s-a mutat la Londra, la vârsta de 11 ani. La 20 de ani, s-a înscris la The Oval House şi a continuat studiile la The Drama Center din Londra.
16 mai 1954 - S-a stins din viaţă, la Jilava, monseniorul Vladimir Ghika, deţinut politic in timpul regimului comunist din Romania; (n. 1873).
Monseniorul Vladimir Ghika – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
A fost diplomat, scriitor, om de caritate si preot catolic român, nepotul lui Grigore Alexandru Ghika ultimul principe al Moldovei.
Tatăl lui Vladimir Ghika a fost Ioan Grigore Ghika ministru de externe al Romaniei. După venirea la putere a comuniștilor refuză de asemenea să plece cu trenul regal alegand sa ramana in mijlocul credinciosilor.
Este arestat la 18 noiembrie 1852 sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat.
Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.
La 27 martie 2013 Papa Francisc a semnat decretul prin care Biserica recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan […] ucis din ura față de credinta […], la 16 mai 1954”.
Miercuri, 8 mai 2013, s-a anunțat că Monseniorul Vladimir Ghika va fi beatificat sâmbătă, 31 august 2013, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, ce va fi săvârșită la Romexpo, de la ora 11.
Sfânta Liturghie va fi prezidată de Eminența Sa, cardinalul Angelo Amato , Prefectul Congregației pentru Cauzele Sfinților.
După beatificare, sărbătoarea sa va fi la 16 mai , data martirajului său.
16 mai 1957 - A murit Elliot Ness, celebrul sef echipei de lupta impotriva gangsterilor din Chicago n anii’30, cunoscuta sub numele de “Incoruptibilii”(The Untouchables). (n. 19 aprilie 1903)
Eliot Ness- foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
16 mai 1960 - Theodore Maiman, un fizician american prezinta lumii inventia sa – primul laser, produs in laboratoarele de cercetare Hughes din Malibu din California.
16 mai 1970 - S-a născut Gabriela Sabatini, jucătoare de tenis argentiniană.
Gabriela Sabatini- foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
16 mai 1972 - A fost inaugurat sistemul hidroenergetic Portile de Fier I, cu o putere de 1050 MW, in partea romaneasca si tot atat in partea iugoslava.
Lucrarile sistemului au inceput in septembrie 1964, insa discutiile referitoare la construirea hidrocentralei s-au purtat cu insistenta inca din 1955.
Initiativa a apartinut statului roman care a prezentat ideea liderului iugoslav Iosif Broz Tito.
In 7 septembrie 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej si Tito au participat la punerea pietrei de temelie la Portile de Fier I, lucrarile desfasurate ulterior scotand la iveala o serie de vestigii dacice.
Proiectul a fost finalizat dupa opt ani, dar eforturile financiare au meritat.
Centrala Portile de Fier I, amplasata la 15 kilometri in amonte de orasul Drobeta Turnu-Severin, este printre cele mai mari din Europa.
16 mai 1973 - S-a născut actrita americana Tory Spelling. Actriţa Victoria ”Tori” Davey Spelling s-a născut la 16 mai 1973, în Los Angeles.
Este fiica lui Aaron Spelling, producător de televiziune şi film, potrivit https://www.imdb.com.
A învăţat la Liceul din Beverly Hills, California, iar în 1991 a absolvit cursurile şcolii Harvard-Westlake din Los Angeles.
A început să ia lecţii de actorie la vârsta de 6 ani, la iniţiativa tatălui său, având apariţii sporadice în seriale precum ”The Love Boat”, ”Hotel” şi ”Saved by the Bell”.
16 mai 1974 - S-a născut populara cantareata italiana Laura Pausini.
16 mai 1974 - Josip Broz Tito este re-ales preşedinte al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia si in acelasi timp timp este ales presedinte pe viaţă .
Josip Broz Tito – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
16 mai 1975 - În urma unui referendum, statul Sikkim a abolit monarhia și s-a unit cu India.
Regatul Sikkim a fost fondat de dinastia Namgyal în secolul al XVII-lea. A fost condus de preoții-regi budisti cunoscuți sub numele de Chogyal . A devenit un stat princiar al Indiei Britanice în 1890. După independența Indiei, Sikkim a rămas protectorat al statului indian. S-a bucurat de cea mai mare rată de alfabetizare și de venit pe cap de locuitor dintre statele din Himalaya. În 1973, în fața palatului Chogyal au avut loc revolte anti-regaliste. În 1975, după ce armata indiană a preluat controlul asupra orașului Gangtok, a avut loc un referendum care a condus la desființarea monarhiei și aderarea Sikkimului la India ca al 22-lea stat.
16 mai 1975 - Alpinista nipona Junko Tabei a devenit prima femeie din lume care a urcat pe Everest.
Junko Tabei, alpinista nipona – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
16 mai 1978 - A fost gasit cadavrul lui Charlie Chaplin , la trei luni după furtul sicriului sau din cimitirul Corsier-sur-Vevey din Elvetia.
16 mai 1980 - Scriitorul Marin Preda a murit subit la casa de creaţie de la Mogoşoaia.
Marin Preda – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La 16 mai 1980, la Mogoșoaia, România, se stinge din viață Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman) nuvelist, romancier, scriitor și director de editură român. În 1974 este ales membru corespondent alAcademiei Române. Marin Preda debutează în aprilie 1942 cu schița Părlitu’ în ziarul, la pagina literară ”Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicînd în continuare schițele și povestirile:Strigoaica, Salcîmul, Calul, Noaptea, La cîmp. Experiență sa militară o descrie în romanele Viața ca o pradă și Delirul. În 1945 devine corector la ziarul ”România liberă”.
În 1956 primește Premiul de Stat pentru romanul Moromeții. În 1954 se căsătorește cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorțat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor 70. Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru. Din 1952 devine redactor la revista ”Viaț raomânească”. În 1970 – traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primește premiulUniunii Scriitorilor pe anul 1971.
În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pămînteni. O lună mai tîrziu este ales deputat în Marea Adunare Națională. Pe 16 mai 1980 moare la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS român ar fi dispărut. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pămînteni și a survenit în condiții oculte.
16 mai 1983 - Ia fiinta Armata de Eliberare a Poporului din Sudanul de Sud , organizatie militara care lupta împotriva guvernului central sudanez.
Sudan – foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
Armata de Eliberare a Poporului din Sudanul de Sud (SPLA) a fost fondata ca o mișcare de gherilă și a fost un participant cheie in cel de-al doilea război civil sudanez , sub conducerea colonelului John Garang. După moartea John Garang în 2005, Salva Kiir Mayardit a fost numit noul comandant-șef al SPLA. În urma obtinerii independenței Sudanului de Sud, în 2011, SPLA a devenit armata regulată a noii republici.
16 mai 1990 - A murit americanul Jim Henson, creatorul cunoscutelor “papusi Muppets”.
Jim Henson - foto preluat de pe brainpickings.org
Jim Henson, creatorul cunoscutelor “papusi Muppets”
16 mai 1990 - A luat fiinţă prima societate pe acţiuni din România , după Revoluţia din decembrie 1989.
16 mai 1991 - Regina Elisabeta a II-a Regatului Unit s- a adresat intr-un discurs Congresului Statelor Unite . A fost primul monarh britanic care s-a adresat Congresului SUA.
16 mai 1990 - A murit dansatorul, cantaretul si muzicianul american Sammy Davis Jr.
16 mai 1997 - Preşedintele Zairului, Mobutu Sese Seko, încheie 32 de ani de guvernare autocratica, forţele rebele conduse de Laurent Kabila obligandu-l sa paraseasca ţara.
Mobutu Sese Seko - foto preluat de pe cersipamantromanesc.com
Mobutu Sese Seko, preşedintele Zairului.
16 mai 1997 - Actorul roman Puiu Calinescu (n. 21 iunie 1920, București), a incetat din viata in urma unui stop respirator.
16 mai 1999 - Congresul UDMR l-a reales pe Marko Bela in functia de presedinte executiv al Uniunii.
Béla Markó, 2010 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
16 mai 2002 - Actritei Marlene Dietrich i-a fost acordat, post-mortem, titlul de „Cetateana de onoare” a Berlinului, la zece ani dupa ce s-a stins din viata.
Marlene Dietrich – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
16 mai 2005 - Kuwaitul a aprobat un amendament la legea electorală, care le asigură femeilor dreptul la vot și le ofera posibilitatea de a candida la funcții politice.
16 mai 2009 - Finala celei de-a 54-a ediții a concursului Eurovision a avut loc la Moscova, Rusia.
Ziua internațională a luminii este marcată anual, la 16 mai, pentru a aniversa prima operațiune de succes a laserului, în 1960, de către fizicianul și inginerul Theodore Maiman.
Laserul este un exemplu extraordinar al modului în care o descoperire științifică poate aduce beneficii revoluționare în domenii diverse precum comunicații, medicină și altele, potrivit www.lightday.org.
Inițiativa marcării acestei zile a aparținut Comitetului executiv al UNESCO, care, la 19 septembrie 2016, a adoptat o rezoluție pentru susținerea Zilei internaționale a luminii.
Rezoluția a fost înaintată Comitetului de către Ghana, Mexic, Noua Zeelandă și Federația Rusă, iar o decizie favorabilă a fost aprobată împreună cu încă 15 co-sponsori din: Argentina, Republica Dominicană, Ecuador, Egipt, Iran, Liban, Malaezia, Maroc, Nicaragua, Serbia, Nigeria, Paraguay, Qatar, Vietnam și Uganda.
Rezoluția a fost, în final, adoptată în cadrul Conferinței Generale a UNESCO, din 7 noiembrie 2017.
Cu această ocazie, încă 12 state s-au alăturat inițiativei: Columbia, Republica Cehă, Republica Democrată Congo, Finlanda, Coasta de Fildeș, Kenya, Madagascar, Africa de Sud, Sudan, Suedia, Togo și Zimbabwe, mai arată site-ul www.lightday.org.
Înainte de adoptarea rezoluției privind marcarea la nivel internațional a unei zile a luminii, UNESCO a organizat, în 2015, Anul internațional al luminii și al tehnologiilor bazate pe lumină 2015 (IYL 2015), care a atras atenția asupra realizărilor științei luminii și a importanței aplicațiilor sale pentru omenire, scrie sursa citată.
Succesul organizării Anului Internațional al Luminii a evidențiat importanța proclamării Zilei Internaționale a Luminii pentru sprijinirea profilului științei și tehnologiei, a stimulării educației și a îmbunătățirii calității vieții la nivel mondial.
Tema din 2025 a zilei este ‘Light, Innovation, Society’ (‘Lumină, inovare, societate’), dorind să se transmită rolul central jucat de lumină în știință și în tehnologiile revoluționare.
De asemenea, 2025 a fost proclamat de Națiunile Unite, Anul Internațional al Științei și Tehnologiei Cuantice, cu obiectivul de ‘a sensibiliza omenirea cu privire la importanța’ acestei revoluții centenare.
Preacuviosul Teodor cel Sfințit (aprox. 310 – 27 aprilie 368) a fost un mare ascet egiptean, în același timp un Părinte al pustiei, ucenic și continuator al lucrării spirituale a întemeietorlui monahismului de obște (cenobitic) în Egipt, sfântul Pahomie cel Mare.
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 16 mai.
Sf. Cuv. Teodor cel Sfinţit (cca 310 – 368)- foto preluat de pe en.wikipedia.org
Născut într-o familie creștină nobilă din Egiptul de Sus, sfântul Teodor a dus o viață creștină pioasă încă din copilăria lui. La vârsta de 12 ani, văzând un ospăț pregătit de familia sa pentru sărbătoarea Epifaniei, Teodor a fost atins de zdrobirea iminii și și-a spus:
„Dacă te bucuri de aceste bunătăți, nu te vei bucura de viața veșnică”.
Din acea zi a început să ajuneze în fiecare zi până seara și să se oprească de la orice mâncare mai deosebită. Doi ani mai târziu, la numai 14 ani, a fost primit în mănăstirea de la Latopolis, unde a început să ducă o viață pustnicească pe lângă alți călugări mai bătrâni.
Mai apoi, auzind de sfântul Pahomie, s-a dus la Tabenisi (către 328) și a intrat în obștea marelui fondator al monahismului cenobitic. De la sosirea sa în mănăstire, tânărul Teodor s-a străduit să imite în toate pe marele Pahomie, pe care îl vedea ca pe o prezență vie a lui Dumnezeu.
S-a străduit să păzească curăția inimii, vorbirea măsurată și ascultarea necondiționată până la moarte. În felul acesta Dumnezeu l-a făcut să progreseze în virtuți și viață duhovnicească mai mult decât ceilalți și să devină, în ciuda vârstei lui tinere, o mângâiere și un model pentru toți frații.
După primul an de ședere la Tabenisi, într-o dimineață pe când se scula la rugăciune, chilia lui a fost dintr-o dată învăluită de lumină și doi îngeri strălucitori i s-au arătat.
De frică să nu fie înșelat, Teodor a ieșit afară din chilie, dar îngerii au venit după el și l-au încredințat și i-au dat în mod profetic un mare număr de chei.
Mai apoi, mama lui a venit să-l vadă la mănăstire, dar Teodor nu a vrut să o vadă – urmând cuvântul Domnului că cei care intră pe calea desăvârșirii trebuie să se lepede și de tată și de mamă -, zicându-i: „Nu am mamă în această lume, că ete trecătoare”.
Deci înțelegând ea de ce fiul ei nu voiește nicidecum să o vadă, a dorit și ea a nu se mai întoarce la locul său, ci a viețui în călugărie în mănăstirea de fecioare, pentru că socotea în sine: „De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu între sfinții părinți și îmi voi dobândi sufletul pentru dânsul“.
Astfel, voința către Dumnezeu cea bărbătească și statornică a monahului cel tânăr, a mântuit nu numai sufletul său, dar și pe al maicii sale, aducând-o pentru Dumnezeu în viața monahicească cea strâmtă și necăjită.
Deci, Cuviosul Teodor se întărea cu duhul și se asemăna în toate Sfântului Pahomie, duhovnicescul său părinte, supunându-se lui pentru Dumnezeu, ca lui Dumnezeu.
Iar părintele de multe ori îl ispitea în ascultări și în răbdări, poruncindu-i să facă oarecare lucruri; și, dacă îndeplinea porunca, el îl ocăra ca și cum nu făcea bine și îi poruncea să strice acel lucru și să facă altul; iar el niciodată nu s-a împotrivit părintelui întru nimic, nici a cârtit, nici s-a mâniat, nici s-a mâhnit, ci totdeauna primea cu bucurie ceea ce i se poruncea de Cuviosul Pahomie, socotind ocările lui ca niște laude.
Când a împlinit 30 de ani, într-o duminică seară, sfântul Pahomie adunând pe călugări pentru cateheza obisnuită (sinaxă), a lăsat locul lui Teodor să vorbească, fără să prevină pe nimeni dinainte.
Teodor a făcut ascultare și a vorbit după cum l-a luminat Dumnezeu, în fața lui Pahomie și a celorlalți călugări.
Unii monahi mai bătrâni s-au tulburat de această înălțare a unuia dintre cei mai tineri din comunitate, dar sfântul Pahomie i-a certat că s-au arătat mândri, lipsindu-se astfel de harul lui Dumnezeu.
Puțin după aceasta, Pahomie l-a numit pe Teodor iconom al mănăstirii din Tabenesi (către anul 336) – iar Pahomie s-a sălășluit într-o altă mănăstire mai mică și mai liniștită din comunitatea lor, la Pabau – și l-a făcut adjunctul său în administrarea comunității.
Plin de smerenie și lipsindu-se pe sine de voia proprie, Teodor nu a lăsat mintea să i se înalțe din cauza noilor sale funcții în comunitate, pe care le vedea ca pe ascultări.
La sfârțitul fiecărei zile mergea la Pabau ca să asculte cateheza sfântului Pahomie către călugări, și apoi revenea la Tabenesi și le-o repeta călugărilor săi.
Mai apoi Teodor a primit ascultare de la sfântul Pahomie să viziteze mănăstirile din comunitatea pahomiană. Era primit peste tot cu mare bucurie, pentru că Dumnezeu îi dăduse darul de a-i mângâia pe frați.
De aceea Pahomie însuți spunea despre Teodor că „eu și Teodor împlinim aceeași lucrare a lui Dumnezeu și de aceea el poate să poruncească ca un părinte și un duhovnic”.
De aceea, după un timp, Pahomie l-a retras pe Teodor de la Tabenesi ca să-l asocieze la conducerea duhovnicească a întregii comunități pahomiene.
Teodor avea ascultarea să-i primească pe noii călugări și să-i alunge pe călugării care nu făceau ascultare și creau tulburări.
Când pedepsea pe un frate pentru ceva, Teodor împlinea el însuși aceeași pedeapsă din dragoste pentru fratele și ca să nu fie judecat de Dumnezeu ca unul care poruncește la alții ceva ce el însuși nu împlinește.
Nu mult timp după aceea, sfântul Pahomie a căzut bolnav și atunci frații au venit la Teodor și după multe insistențe l-au făcut să promită că acceptă să preia conducerea comunității pahomiene în cazul în care Marele Pahomie ar muri.
Iar după ce sfântul Pahomie s-a însănătoșit, Teodor i-a mărturisit ceea ce făcuse, că avea obiceiul să descopere toate părintelui său duhovnicesc.
Atunci sfântul Pahomie ia retras toate formele de autoritate pe care le avea în mijlocul fraților și l-a trimis să viețuiească într-un loc mai pustnicesc, unde Teodor s-a pocăit cu lacrimi pentru păcatul lui de mândrie.
Dar după câțiva ani de pocăință, sfântul Pahomie l-a chemat înapoi pe Teodor și l-a repus în toate funcțiile lui din comunitate spunând fraților că această încercare l-a făcut pe Teodor să progreseze de șapte ori mai mult decât toate luptele lui ascetice anterioare, din cauza smereniei pocăinței de care a dat dovadă.
În acel timp, episcopul cetății Panopoliei, fericitul Uar, voind să facă o mănăstire în cetatea sa, a chemat la el cu rugăminte pe Cuviosul Pahomie.
Atunci a mers și Cuviosul Teodor acolo cu părintele său, Pahomie. Și, după ce s-a gătit locașul, a venit la ei un filosof, cerând să vorbească cu marele stareț Pahomie.
Iar el n-a voit să vorbească singur cu dânsul, căci a cunoscut că venise spre ispitire, ci a trimis la el pe doi ucenici ai săi, pe Cornelie și pe fericitul Teodor.
Și a zis către dânșii filosoful: „Doresc să vorbesc cu voi din Scriptură“.
Sfântul Teodor zise către dânsul: „Spune ceea ce voiești“.
Filosoful a zis: „Cine nu s-a născut și a murit; cine s-a născut și n-a murit; și cine a murit și n-a putrezit?”
Cuviosul Teodor i-a răspuns: „O, filosofule, nu este mare întrebarea ta, dar îți voi răspunde: Cel ce nu s-a născut și a murit este Adam, cel ce s-a născut și n-a murit este Enoh, iar cel ce a murit și n-a putrezit este femeia lui Lot, care s-a prefăcut în stâlp de sare. Însă, tu ascultă sfatul nostru cel sănătos și, părăsindu-ți întrebările cele nefolositoare și silogismele cele scolasticești, apropie-te de Hristos, Căruia îi slujim, și vei lua iertare de păcate“.
Iar el a tăcut ca un mut și s-a dus, minunându-se de răspunsul cel dat cu multă pricepere.
După moartea sfântului Pahomie în 346, Teodor a fost trimis de noul stareț Petroniu la Alexandria pentru treburile comunității.
Cu această ocazie Teodor l-a vizitat pe sfântul Antonie cel Mare, care i-a mărturisit admirația sa pentru Pahomie și monahismul cenobitic, și l-a trimis la sfântul Atanasie cel Mare cu o scrisoare de recomandare din partea lui.
Pe când era la Alexandria, Teodor a aflat că Petroniu a murit și atunci a revenit în Tabaida și s-a supus cu smerenie noului stareț ales, sfântul Orsisie (despre care se vorbește și în Patericul egiptean).
Și dezrădăcinând din inima lui orice dorință de putere sau autoritate, a cerut să fie mutat la mănăstirea din Pachnoum, și acolo își făcea ascultarea la brutărie.
Când superiorul mănăstirii de la Monchosis (Thmousons), Apollonios, s-a răzvrătit cerând ca mănăstirea lui să fie independentă, Orsisie s-a retras și l-a desemnat pe Teodor ca succesor al comunității pahomiene (i.e. Koinonia).
Teodor i-a adunat pe frați și i-a îndemnat cu lacrimi ca să păstreze tradiția sfântului Pahomie și să păstreze unitatea comunității lor.
Apoi a vizitat toate mănăstirile, i-a schimbat pe toți stareții și a reorganizat ascultările.
Totuși, păstrând vie în el amintirea pocăinței pentru că a acceptat să fie succesorul lui Pahomie când acesta a fost bolnav, Teodor nu se considera pe sine ca mai-mare al mănăstirilor pahomiene, ci ca un înlocuitor și un slujitor al lui avva Orsisie; de fiecare dată când se gândea să ia niște decizii mergea mai întâi să ceară sfatul și binecuvântrea lui avva Orsisie, care se retrăsese la mănăstirea din Chenoboskion.
Astfel, Teodor era tot timpul pentru frați un model de smerenie, atât prin cuvintele lui cât și prin purtarea și faptele lui, în ciuda renumelui pe care deja îl avea în tot Egiptul și a numeroaselor minuni și vindecări pe care Dumnezeu le împlinea prin el.
În acest fel, Teodor a reușit să readucă ordinea cea bună și înflăcărarea duhovnicească în rândul călugărilor și a mănăstirilor.
Vorbea cu fiecare și pe fiecare îndemna să reziste cu curaj duhovnicesc asaltuilor gândurilor răutății, iar când era nevoie îi corecta cu răbdare și blândețe pe cei care se îndepărtau de la bună viețuire călugărească.
Mănăstirilor întemeiate de Pahomie, Teodor le-a adăugat cele de la Kaior și Ui în regiunea Hermopolis, o alta aproape de Hermonthis, precum și două noi mănăstiri de maici.
În jurul anului 363, sfântul Atanasie cel Mare, exilat, a vizitat mănăstirile din Koinonia pahomiană, apreciind ordinea și regulile de viață ale monahilor.
Teodor i-a spus cu această ocazie: „Acest dar al lui Dumnezeu ne vine de la Părintele nostru Pahomie. Dar când te vedem pe tine, Părinte, ni se pare că vedem pe însuși Domnul Hristos”.
Mai apoi, Teodor a reușit să-l convingă pe avva Orsisie să revină la Pabau și i-a slujit ca ajutător, vizitând amândoi alternativ mănăstirile comunității.
Totuși, preocupările materiale creșteau permanent în comunitate, datprită numărului mare de noi călugări, așa încât Teodor trebuia totdeauna să le reamintească călugărilor să nu abandoneze modul de viață riguros și simplu instituit de sfântul Pahomie.
Și se ostenea el însuși să fie un model de asceză, smerenie și pocăință, petrecând nopțile în priveghere pe mormântul sfântului Pahomie, doar de el cunoscut.
După Paștile anului 368, Teodor s-a îmbolnăvit grav.
Orsisie l-a implorat pe Dumnezeu să-l ia pe el în locul lui Teodor, de care Koinonia avea atâta nevoie.
Dar nu aceasta a fost voia lui Dumnezeu și, după ce a mărturisit că n-a făcut nimic în viața lui de monah fără ascultare, Teodor a trecut la Domnul în pace, pe 27 aprilie a acelui an 368.
Când au auzit vestea, frații au strigat într-un glas: „Am devenit orfani, că însuși Părintele nostru Pahomie a murit azi încă o dată!”
După slujba de înmormântare, avva Orsisie a îngropat trupul lui Teodor2 alături de cel al sfântului Pahomie, într-un loc neștiut de nimeni.
La rândul lui, când a auzit vestea, sfântul arhiepiscop Atanasie a scris fraților o scrisoare de mângâiere în care le spunea că Teodor nu a încetat să fie în mijlocul lor, pentru că el și Orsisie erau una, îndemnându-i să nu-l plângă pe cel care era de acum în cămările Domnului cu sfinții.
Imnografie
Troparul Sfântului Cuvios Teodor cel Sfinţit
Glasul al 1-lea:
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Teodor; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Condacul Sfântului Cuvios Teodor cel Sfinţit
Glasul al 2-lea:
Cele de sus căutând…
În casa lui Dumnezeu ca un finic ai înflorit, roade de fapte bune, Domnului aducând prin prea bună pustnicia ta, părinte cuvioase. Pentru aceasta te şi fericeşti, ca cel întocmai stătător cu cei fără de trupuri.
Fiind născut din părinți creștini bogați și slăviți, și-a ales de bunăvoie sărăcia, socotind toate ca niște gunoaie, ca să dobândească pe Hristos.
Când se întindea vestea de viața cea asemenea cu îngerii a Cuviosului și purtătorului de Dumnezeu părintelui nostru Pahomie, și toți credincioșii preamăreau pe Hristos Dumnezeu pentru el, mulți din cei ce aveau dragoste mai fierbinte către Dumnezeu, se umileau cu inima, defăimau lumea și toate cele din lume și se duceau la acel cuvios părinte pentru călugărie. între aceștia a fost și fericitul Teodor, a cărui pomenire se face astăzi.
Acesta, fiind născut din părinți creștini bogați și slăviți, și-a ales de bunăvoie sărăcia, socotind toate ca niște gunoaie, ca să dobândească pe Hristos. Iar începutul lui spre osârdia monahicească i-a fost astfel: Săvârșindu-se un praznic mare în casa dreptcredincioșilor săi părinți în șase zile ale lunii ianuarie, în care zi se prăznuiește dumnezeiescul Botez al Domnului; Teodor fiind atunci copil de paisprezece ani și văzând casa părinților săi împodobită foarte minunat pentru praznic și îndestulată cu toate bunătățile mirenești, și socotind deșertăciunea tuturor acelora, s-a umilit cu sufletul, atingându-se darul de inima lui, și și-a zis întru sine: „Ce folos am eu din toate acestea? Sau ce voi câștiga eu, ticălosul, dacă îndulcindu-mă de aceste desfătări vremelnice ale acestei vieți, mă voi lipsi de cele veșnice? Pentru că nimeni, îndulcindu-se de cele vremelnice, nu va putea să câștige slava cea veșnică”.
Acestea socotindu-le în sine, a suspinat din adâncul inimii și la vremea mesei a intrat într-o cămară ascunsă și acolo a căzut cu fața la pământ, rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi și zicând: „Doamne, știutorule al celor ascunse și ispititorule al tainelor omenești, Tu știi că nimic nu cinstesc din cele ce sunt în lumea aceasta mai mult decât dragostea Ta. Drept aceea mă rog Ție, Stăpâne, povățuiește-mă spre calea Ta, ca să fac voia Ta, și luminează sufletul meu, ca să Te slăvesc și să Te laud totdeauna, Domnul meu”. Pe când el se ruga astfel, a intrat în cămara aceea maica sa; iar el s-a sculat de jos cu ochii plini de lacrimi. Și căutând maica sa spre dânsul și văzând ochii lui umflați de plâns, l-a întrebat: „Ce-ți este, fiule? Cine te-a mâhnit? Pentru ce plângi? Și de ce te-ai despărțit de noi de la masă? Căci noi, mâhnindu-ne, te-am căutat pretutindeni ca să te veselești împreună cu noi”.
Atunci el a răspuns către dânsa: „Mergi, maica mea și prânziți fără de mine, pentru că eu acum nu voi mânca”. Și rugându-l maica sa mult și silindu-l să meargă la masă, n-a ascultat-o. Și astfel în toate zilele umblând la școală și învățând carte, el postea până seara. Uneori nu gusta nimic toată ziua, iar a doua zi spre seară lua puțină hrană. Doi ani n-a gustat bucate scumpe și dulci, deprinzându-se la înfrânarea cea desăvârșită și postnicească. Apoi a ieșit în taină din casa sa, lăsându-și părinții și bogăția lor. Deci, defăimând slava lumii acesteia, a aflat într-o mănăstire niște monahi plăcuți lui Dumnezeu și acolo a început a viețui cu ei întru frica lui Dumnezeu. Și privind la nevoințele lor pustnicești, urma vieții lor și se sârguia după puterea sa, să placă lui Dumnezeu.
Deci șezând odată monahii după rugăciunea cea de seară și vorbind din dumnezeiasca Scriptură, Teodor a auzit pe unul dintre dânșii grăind pentru cortul care a fost în Legea Veche și tâlcuire a Sfintei Sfintelor spunând pentru două popoare, astfel: „Cortul cel din afară este poporul iudeilor, iar Sfânta Sfintelor este chemarea neamurilor, care are intrarea mai tăinuită și mai slăvită; pentru că în loc de jertfele cele de dobitoace și de cădelniță, de masă și de chivotul care a avut pâinea cea de mană, de cărțile Legii și de câte altele, care au fost acolo, și în loc de lumina cea din sfeșnic, S-a arătat nouă Dumnezeu Cuvântul în trupul cel luat de El și S-a făcut nouă Lumină a cunoștinței, pâine de viață și jertfă pentru păcatele noastre”.
O tâlcuire ca aceasta spunând monahul acela fraților care ședeau cu el, a zis: „Această tâlcuire am auzit-o de la Sfântul părintele nostru Pahomie, care a adunat în Tavenisiot pe frații care nădăjduiesc spre Domnul și cred că-mi va dărui și mie Domnul iertare păcatelor mele; de vreme ce de acel drept bărbat mi-am adus aminte în ceasul acesta”. Iar fericitul Teodor, auzind de Cuviosul Pahomie, s-a aprins cu inima și a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, de este pe pământ un bărbat sfânt ca acesta, învrednicește-mă ca să-l văd pe acela și să-i urmez lui în toate poruncile; ca și eu să mă mântuiesc și să mă fac vrednic bunătăților acelora, care le-ai gătit celor ce Te iubesc pe Tine”.
Aceasta grăind, plângea, pentru că era rănit de dumnezeiasca dorire. Și după câteva zile, a mers la ei unul din ucenicii lui Pahomie, cu numele Pecusie, bărbat bătrân și îmbunătățit. Deci, pe acela l-a rugat, ca să-l ia pe el cu sine la Tavenisiot, în obștea Cuviosului părinte Pahomie. Deci, Pecusie a luat pe tânăr și, când au ajuns la mănăstire, Teodor s-a închinat Domnului, zicând: „Bine ești cuvântat, Doamne Dumnezeule, Cel ce Te-ai grăbit de m-ai ascultat pe mine păcătosul și ai împlinit cererea mea”. Iar când a ajuns la ușa chiliei Sfântului Pahomie, a început a plânge din umilința inimii și din duhovniceasca bucurie, scăldându-și fața cu lacrimi. Și văzându-l pe el Cuviosul părinte Pahomie, a zis către dânsul: „Nu plânge, fiule, că și eu, deși păcătos, sunt sluga Domnului și Părintelui cel de obște al nostru, al tuturor”.
Deci, primind Cuviosul Pahomie pe fericitul Teodor cu dragoste în mănăstirea sa și văzând Teodor în mănăstirea aceea mulțimea fraților ostenindu-se pentru Domnul, s-a luminat cu mintea și a luat râvnă în sufletul său de plăcerea lui Dumnezeu și sporea întru Dumnezeu cu faptele bune, pentru că, fiind înțelept și priceput, a cunoscut cu înlesnire calea cea adevărată a mântuirii și a câștigat, împreună cu smerenia, ascultare mare și minunată. Și întărindu-se cu darul lui Dumnezeu, petrecea treaz în rugăciuni, nelenevindu-se în osteneli și în postiri. Și nu înceta niciodată a dori sporirea cea mai mare în faptele cele bune și în darul Domnului. Iar când vedea pe cineva scârbit, îl mângâia pe acela; și orice ar fi greșit cineva, îl îndrepta cu iubire de prietenie și cu milostivire. Toate acestea văzându-le Cuviosul Pahomie, l-a iubit foarte mult și l-a pus în inima sa.
Și auzind maica lui Teodor despre el că se află în Tavenisiot la Cuviosul Pahomie, a luat de la episcopi scrisori, prin care îi porunceau Sfântului Pahomie să-i dea pe fiul ei. Deci, venind ea la Tavenisiot, a fost primită în casa de oaspeți din mănăstirea fecioarelor, în care pustnicea sora lui Pahomie. Și a trimis maica lui Teodor la Sfântul Pahomie, zicând că dorește să vadă pe fiul său. Iar starețul a zis lui Teodor: „Fiule, maica ta a venit aici, voind să te vadă, și are scrisori de la episcopi către noi; deci, du-te la dânsa, mai ales pentru aceea că au scris sfinții episcopi, pe care avem datoria să-i ascultăm”. Teodor a răspuns: „Părinte, încredințează-mă mai întâi: oare nu voi da răspuns lui Dumnezeu în ziua Judecății, dacă, după începutul vieții monahicești, mă voi duce la maica mea, pe care am lăsat-o lui Dumnezeu cu toate pătimirile lumești, și se vor sminti frații pentru mine? Pentru că, dacă mai înainte de darul cel nou, fiilor lui Levi din așezământul cel vechi le-a fost oprit să vadă pe părinții și pe frații lor, ca să păzească îndreptările lui Dumnezeu, cu atât mai vârtos eu, învrednicindu-mă în darul cel nou, de atâta dar al sfintei rânduieli monahicești, nu mi se cade a cinsti mai mult dragostea părinților, decât dragostea lui Dumnezeu; de vreme ce Stăpânul nostru a zis:Cel ce iubește pe tată sau pe maică mai mult decât pe Mine, nu este Mie vrednic”. Grăit-a lui Sfântul Pahomie: „Fiule, de nu-ți este de folos să te duci să vezi pe maica ta, eu nu te silesc, dar fii monah desăvârșit, lepădându-te de lume și de sine, până la sfârșit”.
Deci, înștiințându-se maica, că fiul ei nu voiește nicidecum, nu numai să se întoarcă acasă la dânsa, dar nici s-o vadă, a voit și ea a nu se mai întoarce la locul său, ci a viețui în călugărie în mănăstirea de fecioare, pentru că socotea în sine: „De va voi Dumnezeu, voi vedea pe fiul meu între sfinții părinți și îmi voi dobândi sufletul pentru dânsul”. Astfel, voința către Dumnezeu cea bărbătească și statornică a monahului cel tânăr, a mântuit nu numai sufletul său, dar și pe al maicii sale, aducând-o pentru Dumnezeu în viața monahicească cea strâmtă și necăjită. Deci, Cuviosul Teodor se întărea cu duhul și se asemăna în toate Sfântului Pahomie, duhovnicescul său părinte, supunându-se lui pentru Dumnezeu, ca lui Dumnezeu. Iar părintele de multe ori îl ispitea în ascultări și în răbdări, poruncindu-i să facă oarecare lucruri; și, dacă îndeplinea porunca, el îl ocăra ca și cum nu făcea bine și îi poruncea să strice acel lucru și să facă altul; iar el niciodată nu s-a împotrivit părintelui întru nimic, nici a cârtit, nici s-a mâniat, nici s-a mâhnit, ci totdeauna primea cu bucurie ceea ce i se poruncea de Cuviosul Pahomie, socotind ocările lui ca niște laude.
Iar după câtăva vreme, a venit la dânsul un frate după trup, cu numele Pafnutie, dorind asemenea să se facă monah. Iar Teodor nu voia nicidecum să-l primească, deoarece acela nu se lepădase desăvârșit de omul cel vechi și pentru aceasta Pafnutie plângea. Deci, Sfântul Pahomie, înștiințându-se de aceea, a zis lui Teodor: „Bine este a slăbi la început pe unii ca aceștia, care voiesc să intre în nevoința monahicească, că precum un pom nou sădit are trebuință de multă grijă și curățenie, așa și înfrânarea monahicească începând, are trebuință de puțină slăbire și mângâiere, până ce se va înrădăcina cu darul Domnului și se va întări cu credința”. Și ascultând Teodor pe Cuviosul Pahomie, a primit pe fratele cel după trup și-l povățuia spre fapta bună.
Un alt frate, după duh, leneș la viață, adeseori fund sfătuit și învățat de Cuviosul Pahomie, s-a mâhnit și voia să fugă din mănăstire. Și, înțelegând aceea fericitul Teodor, s-a prefăcut că are mâhnire asupra părintelui și, ca și cum ar voi și el să fugă, a zis către fratele acela: „Știi, frate, că cuvintele acestui stareț sunt aspre și mai presus de măsură și nu știu de voi putea să rabd mai mult aici”. Iar fratele acela, auzind de la Teodor niște cuvinte ca acestea, s-a bucurat și i-a zis: „Oare și tu pătimești de la dânsul ca mine?” Grăit-a Teodor: „Pătimesc foarte, dar, de vrei să fim împreună, să ne mângâiem unul pe altul, până ce îl vom ispiti încă o dată și, dacă de acum se va arăta bun spre noi, vom sta aici; iar dacă va fi tot rău și mânios asupra noastră, apoi vom ieși împreună din mănăstire”. Și ascultând fratele acela pe Teodor, n-a plecat din mănăstire, așteptând până ce vor ieși amândoi împreună. Deci, Teodor s-a dus și a vestit aceasta deosebi Cuviosului Pahomie și a lăudat starețul înțelegerea lui Teodor.
Apoi, chemându-i pe amândoi, părintele și-a plecat spre dânșii capul și a zis: „Iertați-mă, fraților, că v-am greșit, dar și voi sunteți datori, ca niște fii adevărați, să răbdați și să suferiți neputința părintelui vostru”. Astfel, umilindu-se fratele acela, s-a lăsat de scopul lui cel nefolositor și de atunci s-a îndreptat.
Văzând Cuviosul Pahomie pe fericitul Teodor sporind în fapte bune și în buna înțelegere, putând să folosească și altora cu cuvântul, ca un iscusit în Scriptură, i-a poruncit ca la o vreme oarecare să spună cuvântul lui Dumnezeu spre folosul fraților; și avea el atunci douăzeci de ani de la nașterea sa. Iar Teodor, fiind supus și ascultând porunca fără de nici o împotrivire, a stat în mijlocul soborului și a început a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, din dumnezeiasca Scriptură, spunând multe lucruri folositoare, care duc spre calea mântuirii. Iar unii dintre bătrânii cei mai vechi, văzând pe Teodor făcând învățătură către dânșii, n-au voit să-l asculte, ci au început a cârti, zicând unul către altul: „Iată, noul începător ne învață pe noi și încă fiind tânăr, ne dă învățătură nouă, bătrânilor; deci, să nu-l ascultăm”. Și sculându-se, s-au dus din sobor la chiliile lor. Iar după ce Cuviosul Teodor a sfârșit propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, Cuviosul Pahomie a chemat la el pe bătrânii aceia și le-a zis: „Pentru ce ați lăsat soborul și ascultarea învățăturii și v-ați dus la chiliile voastre?”
Ei au răspuns: „Pentru aceea am făcut aceasta, fiindcă ai pus pe un copil ca învățător nouă, celor bătrâni, care de mulți ani petrecem în această mănăstire”. Cuviosul Pahomie, auzind niște cuvinte ca acestea, a suspinat foarte și le-a zis: „Sunteți nebuni și robiți de diavolul, pentru că toată fapta voastră cea bună ați pierdut-o cu mintea cea înaltă; și nu pe Teodor l-ați lăsat ducându-vă, ci ați lepădat cuvântul lui Pumnezeu fugind de dânsul și v-ați lipsit de Sfântul Duh. Au nu m-ați văzut pe mine cu câtă luare aminte l-am ascultat și mult m-am folosit din cuvintele lui?”
Astfel, Cuviosul Pahomie cu cuvinte din destul învățând și smerind pe acei bătrâni, le-a tămăduit vătămarea îngâmfării și a cârtirii lor și i-a făcut să fie ascultători la învățătura cea folositoare și cu bună înțelegere a lui Teodor. După aceasta, pe fericitul Teodor l-a pus iconom al mănăstirii Tavenisioților, iar el s-a sălășluit într-o altă mănăstire mai mică și mai liniștită; lăsând pe Teodor a-și îndrepta bine locașul cel încredințat lui.
În acel timp, episcopul cetății Panopoliei, fericitul Uar, voind să facă o mănăstire în cetatea sa, a chemat la el cu rugăminte pe Cuviosul Pahomie. Atunci a mers și Cuviosul Teodor acolo cu părintele său, Pahomie; și, după ce s-a gătit locașul, a venit la dânșii un filosof, voind să vorbească cu marele stareț Pahomie. Iar el n-a voit să vorbească singur cu dânsul, căci a cunoscut că venise spre ispitire, ci a trimis la el pe doi ucenici ai săi, pe Cornelie și pe acest fericit Teodor. Și a zis către dânșii filosoful: „Doresc să vorbesc cu voi din Scriptură”. Sfântul Teodor zise către dânsul: „Spune ceea ce voiești”. Filosoful a zis: „Cine nu s-a născut și a murit; cine s-a născut și n-a murit; și cine a murit și n-a putrezit?” Cuviosul Teodor i-a răspuns: „O, filosofule, nu este mare întrebarea ta, dar îți voi răspunde: Cel ce nu s-a născut și a murit este Adam, cel ce s-a născut și n-a murit este Enoh, iar cel ce a murit și n^a putrezit este femeia lui Lot, care s-a prefăcut în stâlp de sare. Însă, tu ascultă sfatul nostru cel sănătos și, părăsindu-ți întrebările cele nefolositoare și silogismele cele scolasticești, apropie-te de Hristos, Căruia îi slujim, și vei lua iertare de păcate”. Iar el a tăcut ca un mut și s-a dus, minunându-se de răspunsul cel dat cu multă pricepere.
Iar Cuviosul Teodor a viețuit în toată vremea vieții sale cu bună plăcere lui Dumnezeu și întru toate s-a supus părintelui său până la sfârșitul aceluia, slujindu-i și la boala cea trupească. Apoi, după fericitul sfârșit al Cuviosului Pahomie, părintele său, asemenea și după sfârșitul cel grabnic al fericitului stareț Petronie, urmașul lui Pahomie, s-a făcut Cuviosul Teodor povățuitor al sfintei turme și s-a îmbogățit cu multe minuni. Pentru acestea era slăvit și știut de preasfințitul Atanasie cel Mare al Alexandriei. Și folosind multora cu lucrurile și cu cuvintele, s-a dus către Domnul la adânci bătrâneți, ca să stea înainte în cer, împreună cu Cuviosul Pahomie, în ceata părinților purtători de Dumnezeu, la scaunul slavei Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, al unuia Dumnezeu în Treime, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
Notă – Despre Cuviosul Teodor, sinaxarul cel mare scrie astfel: El se numește sfințit, deoarece când l-a zămislit maică-sa în pântece, a văzut în vis o stea prealuminoasă pogorându-se din cer spre pântecele ei, așa mai înainte a arătat Dumnezeu pe plăcutul său, că încă din pântecele maicii sale a fost sfințit cu darul Sfântului Duh. Dar de vreme ce aceasta nu se află scrisă nici la Metafrast, nici în manuscrisele grecești, nici în Mineiul cel mare și nici în proloage, de aceea nici noi n-am pus aceasta în viața lui, ci am amintit-o numai aici la sfârșit. însă se pare că acea pogorâre a stelei din cer, spre pântecele de maică, se cuvine mai mult Sfântului Teodor Sicheotul, care se cinstește în 22 de zile ale lunii aprilie, precum s-a scris despre aceea în viața lui, decât acestui Sfânt Teodor, ucenicul lui Pahomie. Iar că pe acesta l-au numit unii sfințit, se cuvine să înțelegem că într-acea vreme, între monahii din viața de obște a tavenisiotenilor, neavând nimeni sfințire preoțească – precum este arătat în viața lui Pahomie -,el mai întâi a fost silit să primească rânduiala preoțească și pentru aceea s-a numit sfințit, ca și Cuviosul Sava, care se cinstește în cinci zile ale lunii decembrie, care pentru aceasta se numește sfințit, fiindcă el a fost mai întâi hirotonit preot în lavra sa. Iar dacă în viața Sfântului Teodor nu se înștiințează de a fost preot sau nu, este știut că nu sunt scrise cu de-amănuntul viețile tuturor sfinților, precum nici viața lui Iisus Hristos nu este scrisă cu de-a- mănuntul în Sfânta Evanghelie, pentru că se zice:Că de s-ar fi scris una câte una, nici în toată lumea n-ar fi încăput cărțile cele scrise. Deci este lucru cuviincios de crezut, că acest Sfânt Teodor a fost preot și pentru aceea se numește sfințit.
