Articole

Evenimentele Zilei de 14 august în Istorie

Trupe române trecând Carpații (august 1916)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org

articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org;

(articol in curs de editare)

 

14 august este a 226-a zi a calendarului gregorian și a 227-a zi în anii bisecți. Mai sunt 139 de zile până la sfârșitul anului.

 

Sărbători Religioase ale Zilei de 14 august


 

Ortodoxe

Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sf. Proroc Miheia

cititi si Calendar Ortodox 14 august 2025

Sfântul și slăvitul Prooroc Miheia (în unele traduceri Micah, sau Mica) este al șaselea dintre cei doisprezece Profeți mici.

A trăit spre sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr., fiind contemporan cu proorocii Isaia, Amos și Osea și a scris cartea din Vechiul Testament care îi poartă numele.

Numele său înseamnă „Cel ce este de la Dumnezeu”.

Este cunoscut ca cel care a proorocit că Betleemul avea să fie locul nașterii lui Mesia.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Greco-Catolice

Sf. pf. Micheia († 699 î.Hr.); Sf. Maximilian Kolbe († 1941)

Maximilian Kolbe (n. 7 ianuarie 1894, Zduńska Wola, azi Polonia - d. 14 august 1941, Auschwitz) a fost un călugăr franciscan, preot romano-catolic din Polonia, decedat în lagărul de concentrare de la Auschwitz. A fost canonizat în anul 1984. Este sărbătorit la 14 august - in imagine, Maximilian Kolbe in 1939 - foto: en.wikipedia.org

Maximilian Kolbe in 1939 – foto: en.wikipedia.org

Maximilian Kolbe (n. 7 ianuarie 1894, Zduńska Wola, azi Polonia – d. 14 august 1941, Auschwitz) a fost un călugăr franciscan, preot romano-catolic din Polonia, decedat în lagărul de concentrare de la Auschwitz.

A fost canonizat în anul 1984.

Este sărbătorit la 14 august.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Romano-Catolice

Sf. Maximilian Kolbe, preot, martir

 

Anglicane

Maximilian Kolbe, Friar, Martyr, 1941

 

Sărbători naționale ale Zilei de 14 august


 

Pakistan – Ziua Independenței

Paraguay – Ziua steagului

 

Evenimentele Zilei de 14 august în Istorie:


 

- 14 august 1720 – Expediția spaniolă Villasur, menită să încetinească progresul influenței franceze asupra Marilor Câmpii din America de Nord, s-a încheiat cu un eșec după ce a fost atacată în ambuscadă de forțele Pawnee și Otoe;

- 14 august 1888 – Una dintre primele înregistrări muzicale, piesa „ The Lost Chord ” de Arthur Sullivan, a fost difuzată la o conferință de presă la Londra pentru a prezenta fonograful lui Thomas Edison;

- 14 august 1916 – România a declarat război Austro-Ungariei;

- 14 august 1938 – România a fost reorganizată administrativ-teritorial

- 14 august 1947 – S-a realizat împărțirea Indiei, prin constituirea Pakistanului independent, stat cu majoritate musulmană;

- 14 august 1975 – Filmul „The Rocky Horror Picture Show” a avut premiera la Londra, fiind primul din seria sa de difuzări record în cinematografe, care continuă într-o ediție limitată;

- 14 august 1980 – Conduși de Lech Wałęsa, muncitorii de la Șantierele Navale din Gdańsk au declanșat grevele împotriva guvernului comunist, înființând sindicatul liber Solidaritatea;

- 14 august 1994 – Trădat de propriile gărzi de corp, teroristul Carlos Șacalul a fost capturat de autoritățile francezeș

- 14 august 2005 – Zborul 522 al companiei Helios Airways s-a prăbușit într-un munte la nord de Marathon, Grecia, ucigând toate cele 121 de persoane aflate la bord;

- 14 august 2007 – Patru atacuri sinucigașe cu bombă, coordonate, au detonat în comunitățile yazidi Qahtaniya și Jazeera, Irak, ucigând 796 de persoane și rănind alte 1.562.


 

14 august 29 î.Hr. – Octavianus Augustus obține cel de-al doilea din trei triumfuri consecutive la Roma pentru a sărbători victoria asupra triburilor dalmațiene.

 

14 august 582 - A murit imparatul Flavius Tiberius Constantius Augustus; (n.540)

Flavius Tiberius Constantius – foto; ro.wikipedia.org

Flavius Tiberius Constantius Augustus (n. 540, d. 14 august 582), cunoscut sub numele de Tiberiu al II-lea Constantin, a fost împărat bizantin între 578 și 582. A fost fiul adoptiv al lui Iustin al II-lea. Era un prieten al lui Iustin II, care l-a numit comes și comandant al excubitorilor.

A preluat controlul imperiului după 574, când Iustin devenise incapabil să conducă statul. Tiberiu a devenit împărat la moartea lui Iustin în 578. A făcut pace cu vizigoții din Spania și i-a învins pe berberi în Africa.

Slavii au început să migreze spre Balcani din 579, dar Tiberiu cu armata lui era în Orient unde se lupta cu perșii, deci nu a putut stăvili invazia slavă. În 582, Tiberiu a murit otrăvit, fiul său adoptiv Mauriciu devenind împărat.

 

14 august 644 - A murit Omar ibn al-Hatab, al doilea calif al arabilor (din anul 634), unul dintre apropiatii profetului Mahomed;(n.592), întemeietorul islamismului.

 

14 august 1040 - Macbeth îl ucide pe regele Scoției Duncan I în Bătălia de la Elgin și se încoronează el însuși rege.

Este cunoscut ca subiect al tragediei lui William Shakespeare “Macbeth” și din multele opere care s-au inspirat din ea.

Macbeth al Scoției – foto: ro.wikipedia.org

Mac Bethad mac Findlaích (gaelica modernă: MacBheatha mac Fhionnlaigh,[1] anglicizat ca Macbeth, și poreclit Rí Deircc, „Regele Roșu”; decedat 15 august 1057) a fost Rege al Scoțienilor (cunoscut și ca Rege al Albei, iar mai înainte ca Rege al Morayului și Rege al Fortriului) din 1040 până la moartea sa. El este cunoscut ca subiect al tragediei lui William Shakespeare Macbeth și din multele opere care s-au inspirat din ea, deși piesa prezintă un portret inexact al domniei și personalității sale.

 

14 august 1089 - Imparatul Sfantului Imperiu Romano-German Henric al IV-lea ( 11_noiembrie 1050 – d. 7 august 1106) se casatoreste cu Adelaida de Kiev, fiica marelui voievod Vsevolod I al Kievului.

Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman – foto: ro.wikipedia.org

Henric al IV-lea (n. 11 noiembrie 1050 – d. 7 august 1106) este cel de al treilea membru al dinastiei de Sfinți Împărați Romani Salici.

A fost Rege al Germaniei din 1054, Rege de Burgundia din 1056, rege de Italia din 1080 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1084 până la abdicarea sa forțată din 1105.

 

14 august 1433 - Eduard devine rege al Portugaliei după moartea tatălui său, regele Ioan I.

Eduard al Portugaliei – foto: ro.wikipedia.org

Eduard (portugheză Duarte; 31 octombrie 1391 – 9 septembrie 1438) numit Filosoful sau Elocventul, a fost al 11-lea rege al Portugaliei și al doilea Lord de Ceuta din 1433 până la moartea sa.

A fost fiu al regelui Ioan I al Portugaliei și a soției acestuia, Filipa de Lancaster, care era fiica lui Ioan de Gaunt. A fost numit după străbunicul său, regele Eduard al III-lea al Angliei.

 

14 august 1457 - Este tiparita de catre Johann Fust şi Peter Scheffer, Psaltirea din Mainz

foto; cersipamantromanesc.wordpress.com

 

14 august 1575 - A murit Diego Hurtado de Mendoza, diplomat, istoric si scriitor spaniol; (n.1503).

Diego Hurtado de Mendoza (n. 1503 - d. 14 august 1575) a fost un poet, romancier, diplomat și istoric spaniol - foto: ro.wikipedia.org

Diego Hurtado de Mendoza  – foto: ro.wikipedia.org

Diego Hurtado de Mendoza (n. 1503 – d. 14 august 1575) a fost un poet, romancier, diplomat și istoric spaniol. A scris o poezie umanistă în tradiția versului castilian și a formelor liricii italiene. Proza sa istorică are ca model opera clasicilor Salustiu și Tacit și relevă un stil remarcabil. Scrieri:

- 1627: Războiul Granadei (“La guerra de Granada”)

- Hipómenes

- Atlanta

- Epistolă către Boscán (“Epistola a Boscán”).

Hurtado de Mendoza este și presupusul autor al romanului picaresc El Lazarillo de Tormes.

 

14 august 1688 - S-a născut Frederick-Wilhelm I, rege al Prusiei (d. 31 mai 1740).

Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei şi „Friedrich Wilhelm II prinţ de Brandenburg” (n. 14 august 1688 în Berlin - d. 31 mai 1740 în Potsdam) provine din dinastia Hohenzollern, cunoscut în istorie ca „regele soldat” - in imagine, Friedrich Wilhelm I al Prusiei, portret de von Samuel Theodor Gericke, 1713. - foto: ro.wikipedia.org

Friedrich Wilhelm I al Prusiei, portret de von Samuel Theodor Gericke, 1713. – foto: ro.wikipedia.org

Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei și „Friedrich Wilhelm II prinț de Brandenburg” (n. 14 august 1688 în Berlin – d. 31 mai 1740 în Potsdam) provine din dinastia Hohenzollern, cunoscut în istorie ca „regele soldat”.

Friedrich Wilhelm este fiul lui Frederic I rege al Prusiei și al soției sale Sophie Charlotte de Hanovra, care până la moartea soțului ei (Friedrich I) a preluat conducerea statului prusac între anii 1700-1740. Noul rege Friedrich Wilhelm s-a concentrat mai mult pe consolidarea militară și financiară a Prusiei.

Astfel în timpul domniei sale Prusia devine o putere militară, fiind cunoscut că în garda regimentului său au fost acceptați soldați numai de la o anumită înălțime (1,88 m), în acest scop pentru corpul de grenadieri recrutează soldați din toată Europa.

Incă și azi poartă juriștii din Prusia robele introduse de Friedrich Wilhelm.

A dus o politică economică cumpătată, neirosind banii pe un lux extravagant la curtea regală prusacă, obligând pe cei bogați să clădească case în Berlin.

In timpul lui va funcționa Tabakskollegium (colegiu militar), fiind condus de Prințul Leopold de Anhalt-Dessau care se va ocupa și de educația militară a fiului regelui.

La moartea lui, urmașul său, Frederic cel Mare, preia tronul, când Prusia avea o situație financiară stabilă și o armată bine organizată.

 

14 august 1692 - S-a născut Frederic Anton, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (d. 1744)

Frederic Anton de Schwarzburg-Rudolstadt (14 august 1692 – 1 septembrie 1744) a fost Prinț suveran de Schwarzburg-Rudolstadt din 1718 până la moartea sa.

 

14 august 1714 - S-a născut Claude Joseph Vernet, pictor francez (d. 1789)

Claude-Joseph Vernet (n. 14 august 1714, Avignon, Franţa – d. 3 decembrie 1789, Paris, Franţa) a fost un pictor francez - in imagine, Joseph Vernet, de Élisabeth Vigée-Lebrun - foto: ro.wikipedia.org

Joseph Vernet, de Élisabeth Vigée-Lebrun – foto: ro.wikipedia.org

Claude-Joseph Vernet (n. 14 august 1714, Avignon, Franța – d. 3 decembrie 1789, Paris, Franța) a fost un pictor francez.

Fiul său, Antoine Charles Horace Vernet, a fost de asemenea pictor.

Născut în Avignon, a studiat în Italia, la Bernardino Fergionni și a devenit unul dintre cei mai de seamă pictori peisagiști ai timpului său.

A devenit faimos prin reprezentările artistice ale furtunilor pe mare, care i-au plăcut în special împăratului rus Pavel I.

"Naufragiu" (1759) de Claude Joseph Vernet - foto: ro.wikipedia.org

“Naufragiu” (1759) de Claude Joseph Vernet – foto: ro.wikipedia.org

În perioada 1754-1762, prin ordin al regelui Ludovic al XV-lea, a creat o serie de picturi “Porturi Franceze” (Paris, Luvru) care a precedat crearea unui număr de schițe de viață.

Pînzele sale mari erau achiziționate pentru a decora palatele din întreaga Europă, fiind prezente acum în cele mai importante muzee europene.

Una dintre cele mai mari colecții este păstrată în Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg.

Urmașii lui Claude Joseph Vernet au fost de asemenea pictori.

În această privință sunt de menționat unul din fii săi, Carle Vernet, precum și nepotul său, Horace Vernet.

 

14 august 1720 - Expediția spaniolă Villasur, menită să încetinească progresul influenței franceze asupra Marilor Câmpii din America de Nord, s-a încheiat cu un eșec după ce a fost atacată în ambuscadă de forțele Pawnee și Otoe.

 

14 august 1727 - S-a născut Prințesa Louise-Élisabeth a Franței, primul copil al regelui Ludovic al XV-lea al Franței (d. 1759)

Marie Louise Élisabeth a Franţei, Ducesă de Parma, Piacenza şi Guastalla (14 august 1727 – 6 decembrie 1759) - foto: ro.wikipedia.org

Marie Louise Élisabeth a Franţei, Ducesă de Parma, Piacenza şi Guastalla- foto: ro.wikipedia.org

Marie Louise Élisabeth a Franței, Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla (14 august 1727 – 6 decembrie 1759) a fost cel mai mare copil al regelui Ludovic al XV-lea al Franței și a soției lui, Maria Leszczyńska, și sora geamănă cea mare a Henriette-Anne.

Ca fiică a regelui, ea era Fiică a Franței. S-a căsătorit cu Filip, Duce de Parma, al patrulea fiu al regelui Filip al V-lea al Spaniei devenind Ducesă de Parma.

 

14 august 1742 - S-a născut Papa Pius al VII-lea (d. 1823)

Pius al VII-lea (Ordinul Sfântului Benedict) , cu numele la naştere Barnaba Niccolò Maria Luigi Chiaramonti (* 14 august 1742 în Cesena, Italia; † 20 august 1823 în Roma) a fost un episcop al Romei şi papă al Bisericii Universale, de la 14 martie 1800, până la moartea sa în 1823 - foto: ro.wikipedia.org

Pius al VII-lea – foto: ro.wikipedia.org

Pius al VII-lea (Ordinul Sfântului Benedict), cu numele la naștere Barnaba Niccolò Maria Luigi Chiaramonti (* 14 august 1742 în Cesena, Italia; † 20 august 1823 în Roma) a fost un episcop al Romei și papă al Bisericii Universale, de la 14 martie 1800, până la moartea sa în 1823.

Familia sa era nobilă, însă destul de săracă. Ca și frații săi, a frecventat mai întâi Colegio dei Nobili din Ravenna, dar, la cererea sa, a intrat, la vârsta de 14 ani, la 2 octombrie 1756, în Abația benedictină Santa Maria del Monte de la Cesena, unde a fost admis novice, sub conducerea lui dom Gregorio Caldarera.

Papa Pius al VII-lea s-a refugiat cu succes în anul 1808 prin coridorul secret al “Pasajului Borgo” dintre Vatican și fortificația învecinată Castelul Sant’Angelo, pentru a scăpa cu viață la asediul Vaticanului de către trupele lui Napoleon Bonaparte.

 

14 august 1756 - S-a născut Olof Åhlström, compozitor suedez (d. 1835)

Olof Åhlström – foto: ro.wikipedia.org

Olof Åhlström (n. 14 august 1756, Vårdinge, d. 11 august 1835, Stockholm) a fost un compozitor suedez

 

14 august 1758 - S-a născut Carle Vernet, pictor francez (d. 1835)

Antoine Charles Horace Vernet alias Carle Vernet (n. 14 august 1758 – d. 17 noiembrie 1835) a fost un pictor francez, cel mai mic copil al lui Claude Joseph Vernet şi tatăl lui Horace Vernet - in imagine, Carle Vernet, portrait by Robert Lefevre - foto: ro.wikipedia.org

Carle Vernet, portrait by Robert Lefevre – foto: ro.wikipedia.org

Antoine Charles Horace Vernet alias Carle Vernet (n. 14 august 1758 – d. 17 noiembrie 1835) a fost un pictor francez, cel mai mic copil al lui Claude Joseph Vernet și tatăl lui Horace Vernet.

Născut în Bordeaux, a fost un elev al tatălui său și a lui Nicolas-Bernard Lépicié. După ce, în anul 1782 a obținut bursa Prix de Rome, tatăl său a trebuit să îl cheme de la Roma înapoi în Franța pentru a-l împiedica să devină călugăr.

Sora sa, Carle, a fost executată cu ghilotina în timpul revoluției franceze, lucru ce l-a determinat să renunțe la artă.

„Bătălia de la Wagram”; colorată de Carle Vernet și Jacques Swebach - foto: ro.wikipedia.org

„Bătălia de la Wagram”; colorată de Carle Vernet și Jacques Swebach – foto: ro.wikipedia.org

După ce a început din nou să picteze, în timpul Directoratului francez (1795–1799), stilul său s-a schimbat radical. A început să deseneze la detalii de minut bătălii și campanii pentru a-l glorifica pe Napoleon I.

Desenele lui, precum „Bătălia de la Marengo”, înfățișând campania italiană a lui Napoleon, au câștigat prețuirea împăratului, fiind premiat cu Legiunea de onoare pentru opera „Dimineața de la Austerlitz”.

De asemenea, Ludovic al XVIII-lea al Franței l-a premiat cu Ordinul Sfântul Mihail. A decedat la Paris.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

14 august 1777 - S-a născut fizicianul şi chimistul danez Hans Christian Ørsted (d. 09 martie 1851). Este cunoscut pentru descoperirea relației dintre electricitate si magnetism, cunoscută ca electromagnetism.

Hans Christian Ørsted (n. 14 august 1777, d. 9 martie 1851) a fost un fizician şi chimist danez, care a influenţat filosofia post-kantiană şi progresul ştiinţei în secolul al XIX-lea - foto: ro.wikipedia.org

Hans Christian Ørsted – foto: ro.wikipedia.org

Hans Christian Ørsted (n. 14 august 1777, d. 9 martie 1851) a fost un fizician și chimist danez, care a influențat filosofia post-kantiană și progresul științei în secolul al XIX-lea.

Este cunoscut pentru descoperirea relației dintre electricitate și magnetism cunoscută ca electromagnetism.

 

14 august 1777 - S-a născut Francisc I al celor Două Sicilii (d. 1830)

Francisc I (14 august 1777 – 8 noiembrie 1830) a fost rege al celor Două Sicilii din 1825 până în 1830.

 

14 august 1816 - Marea Britanie a anexat în mod oficial arhipelagul Tristan da Cunha din Oceanul Atlantic.

 

14 august 1826 - O comisie a Academiei verifică metoda descrisă de Jerome Balard, pentru obţinerea unui nou element: bromul. Rezultatele se confirmă.

Antoine Jérôme Balard in the 1870s – foto: en.wikipedia.org

 

14 august 1867 - S-a născut prozatorul şi dramaturgul John Galsworthy (John Sinjohn), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură: “Forsyte Saga”, “O comedie modernă”, “Tabachera de argint” (d. 31 ianuarie 1933).

John Galsworthy – foto: ro.wikipedia.org

John Galsworthy (n. 14 august 1867 – d. 31 ianuarie 1933) a fost un prozator englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1932.

Motivația Juriului Nobel

pentru remarcabila sa artă narativă care își găsește forma cea mai înaltă de expresie în Saga familiei Forsyte

 

14 august 1871 - Sarbatorirea a 400 de ani de la tarnosirea manastirii Putna (amanata din 1869). Organizarea a fost facuta de catre un comitet din care faceau parte M. Eminescu, A. D. Xenopol, I. Slavici. Au participat peste 3000 de persoane venite din toate provinciile romanesti;(14/26-15/27).

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu). Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc - foto: ro.wikipedia.org

Mănăstirea Putna – foto: ro.wikipedia.org

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu).

Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei.

Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase.

Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

 

14 august 1871 - S-a născut Guangxu împărat al Chinei (d. 1908)

Guangxu – Al-XI-lea Împărat Qing – foto: ro.wikipedia.org

Împăratul erei Guangxu (împăratul Kuang-Hsu; 14 august 1871 – 14 noiembrie 1908), născut Aisin-Gioro Zaitian (Aisin-Gioro Tsai-tien; Manchu: Aisin-Gioro Dzai-Tiyan), a fost al unsprezecelea împărat al dinastiei Qing, și al nouălea împărat Qing ce a domnit peste China propriu-zisă.

A domnit între 1875 și 1908, dar de facto el a condus sub influența Împărătesei văduve Cixi, domnind în nume propriu doar între anii 1889-1898.

El a inițiat “Reforma celor o sută de zile“, dar a fost brusc oprit, când Cixi a lansat o lovitură de stat în 1898, după care a fost pus sub arest la domiciliu până la moartea sa.

Numele lui de domnie înseamnă “succesiune glorioasă”.

Împărăteasa văduvă Cixi – foto: ro.wikipedia.org

Împărăteasa văduvă Cixi (Tse Hsi, sau Tz’u-hsi, n. 29 noiembrie 1835, Peking – d. 15 noiembrie 1908) a fost una dintre concubinele împăratului Xianfeng, dinastia Qing, și a fost cea mai influentă personalitate de la sfârșitul Chinei imperiale.

Cixi a rămas în istorie ca și o persoană crudă, ambițioasă și brutală. Fără îndoială a fost foarte iscusită în lupta pentru putere și lipsită de scrupule când era vorba de propriile interese.

Totodată a dat dovadă de mult curaj prin intervenția ei pe lângă împăratul aflat pe patul de moarte pentru impunerea fiului lor comun ca urmaș la tron, sub regența ei și a soției împăratului, dejucând intrigile celorlați nobili mandchurieni și ale eunucilor.

 

14 august 1875 - S-a născut Mstislav Dobujinski, pictor rus (d. 1957)

Portrait of Dobuzhinsky by Osip Braz – foto: ro.wikipedia.org

Mstislav Valerianovici Dobujinski (n. 14 august (2 august, stil vechi) 1875 la Novgorod, d. 20 noiembrie 1957 la New York, Statele Unite ale Americii) a fost un pictor rus de origine lituaniană.

Mstislav Dobuzhinsky, A man with eyeglasses, or The portrait of Konstantin Sunnerberg, 1901-1902, The Tretyakov Gallery, Moscow – foto: en.wikipedia.org

 

14 august 1876 - S-a născut Sibilla Aleramo, scriitoare italiană (d. 1960)

Sibilla Aleramo, portret de Mario Nunes Vais (1917) – foto; ro.wikipedia.org

Rina Faccio, cunoscută sub pseudonimul Sibilla Aleramo, (n. 14 august 1876 – d. 13 ianuarie 1960) a fost prozatoare și poetă italiană și activistă a mișcării feministe.

 

14 august 1876 - S-a născut Aleksandar Obrenovic, regele Serbiei; (d. 11 iunie 1903).

El rey Alejandro I de Serbia en 1900 – foto: en.wikipedia.org

A domnit din 1889 până la data de 11 iunie 1903, cand fost asasinat de gruparea teroristă panslavista „Mana Neagra”, care i-a reproșat o politica provestică.

 

14 august 1880 – Se finalizează construcția Catedralei din Köln, cel mai cunoscut reper din Köln, Germania.

Domul din Köln (în germană Kölner Dom) este un monument istoric și de arhitectură, catedrală a Arhiepiscopiei romano-catolice de Köln, una din cele mai vechi episcopii din Germania. Patronul protector al domului este Sfântul Petru. Această catedrală este cea mai mare biserică din Germania și este considerată a fi și cea mai mare din Europa de Nord, și una dintre cele mai mari din lume.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

14 august 1893 - A fost eliberat primul permis de conducere din lume. Seful politiei din Paris a prezentat „o referinta prin care se certifica abilitatea de a opera un vehicul de transport cu un motor mecanic” unui sofer francez al carui nume nu se mai cunoaste.

 

14 august 1900 - S-a incheiat, dupa 56 de zile, asediul fortelor occidentale impotriva Pekinului, pentru inabusirea “Rascoalei Boxerilor”.

Russian cannons firing at Beijing gates during the night. August, 14, 1900 – foto: ro.wikipedia.org

Răscoala boxerilor  sau Revolta boxerilor ori Rebeliunea boxerilor a fost o mișcare xenofobă și anticreștină violentă, petrecută în China la sfârșitul dinastiei Qing, între anii 1898 și 1900.

A fost inițiată de Miliția Yìhétuán (Miliția Unită pentru Dreptate), cunoscută în occident sub denumirea de “Boxerii“, și motivată de sentimente proto-naționaliste și de rezistența palpabilă împotriva imperialismului vestic și japonez și a creștinismului.

Termenul de „boxer” se datorează faptului că membrii Miliției Yìhétuán practicau boxul și exercițiile calistenice, crezând că aceste practici îi vor face impenetrabili în fața gloanțelor.

Marile puteri au intervenit și au înfrânt forțele chineze. Ostilitățile s-au încheiat cu un protocol semnat în 1901 prin care Chinei i se cerea să plătească daune unui număr de 11 state. Ulterior, Marea Britanie și SUA au returnat o mare parte din reparațiile pe care le primiseră.

 

14 august 1914 – Mina de diamante The Big Hole de la Kimberley, Africa de Sud se închide. Din 1871, aici s-au excavat 22,5 milioane de tone de pământ și s-au obținut 2722 kg de diamante.

 

14 august 1914 – Primul Război Mondial: Începe Bătălia din Lorena, o ofensivă franceză nereușită, destinată să recupereze provincia Mosela de la Germania

 

14 august 1916 -  (14/27 august) România a declarat război Austro-Ungariei, intrând în Primul Război Mondial, de partea Antantei.

Ambasadorul Edgar Mavrocordat depune la ora 21 la secretariatul Ministerului Austro-Ungar de Externe declarația de război din partea Regatului Român.

Armata română înaintează pe trei direcții în Transilvania.

La rândul lor Germania și Turcia declară război României la 28 respectiv 30 august.

Pe 31 august Bulgaria atacă România fără declarație de război, care va fi făcută abia pe 1 septembrie 1916.

Trupe române trecând Carpații (august 1916) - foto: ro.wikipedia.org

Trupe române trecând Carpații (august 1916) – foto: ro.wikipedia.org

Din punct de vedere militar, Campania anului 1916 a cuprins patru operații militare de nivel strategic, fiecare dintre acestea incluzând un număr de mari bătălii:

- Operația ofensivă în Transilvania;

- Operația de apărare pe frontul de sud (incluzând operația de nivel operativ-strategic de la Flămânda);

- Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați;

- Operația de apărare a teritoriului Munteniei (incluzând operația de nivel operativ-strategic de apărare a Bucureștiului).

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Campania română în Transilvania, august 1916 – foto: ro.wikipedia.org

 

14/27 august 1916 - S-a constituit Regimentul 15 Infanterie (1916-1918)

Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) - Subunitate a regimentului în faţa unui adăpost, în 1917 la Oituz - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) – Subunitate a regimentului în faţa unui adăpost, în 1917 la Oituz – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Regimentul 15 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente pe timp de pace care au aparținut de Regimentul Războieni No. 15.

Unitatea a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocată în timp de pace în garnizoana Piatra Neamț.

Regimentul a participat la acțiunile militare desfășurate pe frontul românesc pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 – și prima sa demobilizare din 28 mai/10 iunie 1918.

În timpul ofensivei din Transilvania și a operației de apărare a trecătorilor a luptat mai întâi în zona Ciucului și Odorheiului, iar mai apoi în apărarea văi Uzului. În luna noiembrie 1916 a luat parte la bătălia dusă pentru apărarea Capitalei.

Ulterior s-a retras luptând până la Măgura Odobeștilor, aducându-și contribuția atât la acțiunile militare de pe aliniamentul Cricov-Ialomița cât și la încercarea de rezistență de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru.

Luptând în continuare pe frontul de la Oituz, a participat la acțiunea de stabilizare a frontului pe Siret.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

14 august 1917 - China a declarat razboi Germaniei si Austro-Ungariei.

 

14 august 1920 - Cehoslovacia si Iugoslavia creeaza Antanta Mica (in curand acestora li se alatura si România).

Pe harta, ţările participante la Mica Înţelegere (Mica Antantă) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Pe harta, ţările participante la Mica Înţelegere (Mica Antantă) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mica Antantă, numită și Mica Înțelegere a fost o alianță formată în 1920 și 1921 de Cehoslovacia, România și Iugoslavia (de fapt Regatul Sârbo-Croato-Sloven, denumit Iugoslavia abia din 1929) pentru a se apăra de revizionismul maghiar (în urma Tratatului de la Trianon care prevedea că partea de nord a Republicii Croația și Voivodinei intrau în cadrul Regatul Sârbilor, Slovacia și Rutenia – azi Regiunea Transcarpatia din Ucraina – era cedată Cehoslovaciei, iar Transilvania și partea răsăriteană a Banatului era recunoscută în cadrul României) și pentru a împiedica întoarcerea casei de Habsburg la putere.

Mica Înțelegere, inițiată de ministrul de externe al Cehoslovaciei, Edvard Beneš, ca organizație de securitate regională, a apărut prin semnarea succesivă de convenții bilaterale de alianțe între Cehoslovacia și Iugoslavia (14 august 1920), România și Cehoslovacia (Convenția de alianță defensivă româno-cehoslovacă, 23 aprilie 1921) și România-Iugoslavia (7 iunie 1921).

cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

14 august 1938 - Printr-un decret-lege Romania a fost reorganizata administrativ-teritorial infiintandu-se tinuturile conduse de un rezident regal.

Județele, orașele și plasele Regatului României, 1938 - foto: ro.wikipedia.org

Județele, orașele și plasele Regatului României, 1938 – foto: ro.wikipedia.org

Regatul României 1938 - foto: ro.wikipedia.org

Regatul României 1938 – foto: ro.wikipedia.org

 

14 august 1941 - Presedintele SUA, F.D. Roosevelt, si primul ministru al Marii Britanii, W. Churchill, au semnat “Carta Atlanticului”, document considerat ca fiind punctul de plecare in crearea Natiunilor Unite. URSS adera la acest tratat la 24.09.1941.

Carta Atlanticului (14 august 1941) - Întrunirea dintre Roosevelt și Churchill - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carta Atlanticului (14 august 1941) – Întrunirea dintre Roosevelt și Churchill – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Carta Atlanticului (în engleză Atlantic Charter) a fost un document semnat de președintele SUA, F. D. Roosevelt, și de premeirul britanic, W. Churchill, la 14 august 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Declarația stipula că cele două state nu urmăresc extinderea teritorială și proclama dreptul la autodeterminare al popoarelor care fuseseră lipsite de acest drept și a contribuit la consolidarea coaliției antihitleriste.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

 

14 august 1941 – A murit Maximilian Kolbe, preot polonez (n. 1894)

Maximilian Maria Kolbe (n. 7 ianuarie 1894, Zduńska Wola, azi Polonia – d. 14 august 1941, Auschwitz) a fost un călugăr franciscan, preot romano-catolic din Polonia, decedat în lagărul de concentrare de la Auschwitz.

A fost canonizat în anul 1984.

Este sărbătorit la 14 august.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

14 august 1941 - A murit Paul Sabatier, chimist francez, laureat al Premiului Nobel în 1912; (n. 05.111854).

 

14 august 1945 - Imparatul Japoniei Hirohito a emis decretul pentru capitularea neconditionata a tarii sale.

 

14 august 1945 - – Philippe Pétain, șeful regimului de la Vichy, este condamnat de un tribunal francez la moarte prin împușcare. Charles de Gaulle îi va comuta sentința la închisoare pe viață, datorită vârstei înaintate și a meritelor din timpul Primului Război Mondial.

 

14 august 1945 - S-a născut Steve Martin, actor american; ocupă locul 6 în topul 100 al celor mai buni actori de comedie.

 

14 august 1946 - In cadrul Conferintei de la Paris, reprezentantul Ungariei a cerut cedarea catre Ungaria a unui teritoriu din Transilvania, de cca 22.000 km2. Cererea a fost respinsa ca fiind nefondata.

 

14 august 1947 - S-a născut Danielle Steel, scriitoare americancă numită în “Guinnes Book” cea mai citită romancieră din lume.

 

14 august 1947 - India se divide, odata cu constituirea statului Pakistan independent, stat cu majoritate musulmană, membru al Commonwealth-ului britanic.

 

14 august 1951 - A încetat din viaţă magnatul presei americane, jurnalistul William Randolph Hearst; (n. 29 aprilie 1863).

 

14 august 1954 - S-a născut Răzvan Vasilescu, actor român.

Răzvan Vasilescu (n. 14 august 1954, Ploiești) este un actor român de film, teatru, televiziune și de voce. L-a jucat pe Gheorghe Cocoșilă în filmul Moromeții 2.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro

 

14 august 1956 - A încetat din viaţă Bertolt Brecht, dramaturg, poet, regizor de origine germană, iniţiator al teatrului epic; (n. 10 februarie 1898).

A fost unul dintre cei mai importanţi dramaturgi şi teoreticieni ai teatrului din secolul XX.

În anul 1949, pune bazele companiei de teatru “Berliner Ensemble” (“Opera de trei parale”, “Sfînta Johanna a abatoarelor”, “Omul cel bun din Sechuan”,“Mutter Courage şi copiii ei”, “Viaţa lui Galilei”, “O sută de poezii”, “Eseuri”) ; (n.10.02.1898).

 

14 august 1958 -  A încetat din viaţă savantul francez Frederic Joliot-Curie, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1935, împreună cu soţia sa, Irene Joliot-Curie (n. 19 martie 1900).

 

14 august 1959 - A murit Nicolae Dărăscu, pictor si acuarelist roman, influenţat de curentele impresionist şi neoimpresionist ; (n.18.02.1883, Giurgiu).

 

14 august 1970 - A murit Vano Muradeli, compozitor gruzin, autorul imnului Uniunii internationale a studentilor.

 

14 august 1972 - A încetat din viaţă scriitorul Jules Romains (pseudonimul lui Louis Farigoule): “Oameni de bună-voinţă”-27 de volume, “Dr. Knock sau triumful medicinei”, “Dictatorul”; (n. 26 august 1885).

 

14 august 1974 - A început a doua invazie turcă a Ciprului . Intre 140000 si 200.000 de ciprioţii greci se refugiaza din calea armatei turce. Sunt masacrati 6.000 de ciprioti greci, 126 turci si sunt raportate 1619 persoane dispărute.

 

14 august 1974 - Grecia se retrage din organismele militare ale NATO, rămânand membră a structurilor politice ale acestei Alianţe.

 

14 august 1980 - Conduși de Lech Wałęsa, muncitorii de la Șantierele Navale din Gdańsk au declanșat grevele împotriva guvernului comunist, înființând sindicatul liber Solidaritatea.

Vedere de sus, Poarta nr 2 din șantierul naval Gdansk-le. Lenin și mulțimile de greviștii ai Solidaritatii, locuitorii din Gdańsk - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Vedere de sus, Poarta nr 2 din șantierul naval Gdansk-le. Lenin și mulțimile de greviștii ai Solidaritatii, locuitorii din Gdańsk - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Solidaritatea (nume integral: Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea”) este o federație sindicală fondată în septembrie 1980 la Gdańsk în Polonia și condusă inițial de Lech Wałęsa.

În anii 1980 a constituit o importantă mișcare anticomunistă, adunând de la persoane asociate cu Biserica Catolică până la membri ai stângii anticomuniste. Solidaritatea sugera nonviolența în activitatea membrilor săi.

Apariția Solidarității a reprezentat un eveniment fără precedent nu doar pentru Republica Populară Polonia, un stat marionetă al URSS, condus pe un sistem unipartit, ci pentru întregul bloc estic.

Influența crescândă a Solidarității a condus la intensificarea și răspândirea idealurilor anticomuniste în întreaga Europă Centrală și de Est, slăbind regimurile comuniste.

În Polonia, Solidaritatea a fost principala cauză a prăbușirii comunismului. Criza economică tot mai adâncă de la sfârșitul anilor 1980 a determinat izbucnirea unor greve masive, iar guvernul, amenințat de faliment economic, a fost nevoit să încheie un acord cu sindicatele libere, prin care s-a decis organizarea primelor alegeri libere. Curând, Republica Populară Polonia a fost înlocuită de o republică democrată.

Aceste alegeri, în care au învins cu precădere candidați anticomuniști, au cauzat o serie de revoluții pașnice anticomuniste în Europa Centrală și de Est.

Modelul Solidarității a fost preluat, pe diverse căi, de opoziția din întreaga Europă comunistă, fapt care a determinat căderea blocului estic și, mai apoi, dizolvarea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990.

(…)

Situația economică s-a deteriorat și mai mult la începutul anilor 1980. În iulie 1980 guvernul condus de Edward Gierek, aflat în impas, a decis creșterea prețului cărnii. Grevele izbucnite erau greu de reprimat.

Criza s-a adâncit odată cu intrarea în grevă a muncitorilor de pe șantierele navale din Gdańsk, la 14 august 1980. Aceștia erau conduși de electricianul militant Lech Wałęsa.

Pentru prima dată activitatea greviștilor a fost coordonată, iar guvernul a fost nevoit să se așeze la masa negocierilor și să semneze în august 1980 la Gdańsk un acord prin care se stipulau, printre altele, dreptul la grevă, legalizarea înființării sindicatelor independente și desființarea cenzurii.

cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

14 august 1984 - A murit Vasile Lovinescu, critic literar, dramaturg şi filosof esoteric român, elev al filosofului francez René Guénon; (n. 17 decembrie 1905).

 

14 august 1990 – Lech Wałęsa conduce greva de la șantierul naval din Gdańsk, Polonia.

 

14 august 1994 - Cel mai cautat terorist international, Carlos Șacalul (Ilici Ramirez Sanchez), a fost capturat de autoritățile franceze, dupa ce a fost tradat de propriile garzi de corp.

 

14 august 1996 - A murit celebrul dirijor de origine română Sergiu Celibidache, membru de onoare al Academiei Române; (n. 28 iunie 1912, Roman, jud.Neamt).

 

14 august 2000 - Țarul Nicolae al II-lea și câțiva membri ai familiei imperiale, asasinați în anul 1918 de către bolșevici, sunt canonizați de către sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Sfinții Țari Mucenici Romanov: Nicolae și Alexandra și fiii lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 18 iulie - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfinții Țari Mucenici Romanov: Nicolae și Alexandra și fiii lor Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă se face la data de 18 iulie – foto preluat de pe doxologia.ro

 

14 august 2003 - Se sting luminile în NE Americii. Caderi masive curent au provocat haos în estul Statelor Unite şi Canada, lovind oraşe mari, cum ar fi New York şi Ottawa.Aceasta este considerata a fi fi fost cea mai mare pana de curent din istoria Statelor Unite,ea afectand mai mult de 50 de milioane de oameni. Semafoarele s-au blocat, căile ferate subterane au fost evacuate şi sute de mii de oameni au fost blocaţi în lifturi, în birouri şi apartamente. Zborurile avioanelor în şase aeroporturi din zonele afectate au fost oprite pentru mai multe ore. Mii de navetişti nu au putut să ajung acasă şi au petrecut noaptea dormind pe străzi. Uriasa pana de energie electrica s-a petrecut intr-una din cele mai fierbinti zile ale anului.

 

14 august 2004 - A decedat Czeslaw Milosz, poet si romancier polonez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1980; (n.30.06.1911).

 

14 august 2009 – 2009 – Accidentul rutier de la Scânteia.

Accidentul rutier de la Scânteia (județul Iași) este un accident care s-a produs la data de 14 august 2009, ora 14:20 (UTC+3), pe drumul județean 246 între un tren de persoane și un microbuz.

În urma accidentului au decedat 14 persoane, iar alte 2 au fost rănite grav.

A fost cel mai sângeros accident rutier din Romania din perioada 1994-2009.

cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

14 august 2015 - Ambasada SUA la Havana, Cuba se redeschide după 54 de ani de pauză în relațiile diplomatice bilaterale.

 

14 august 2020 - La Ordinea Zilei

Calendar Ortodox 14 august 2025

foto si articol preluate de pe ziarullumina.ro

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 14 august 2025


 

Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului;

Sf. Proroc Miheia

 

Sinaxar 14 August


 

În aceasta luna, în ziua a paisprezecea, înainte-praznuirea Adormirii Maicii Domnului.

Adormirea Maicii Domnului - foto preluat de pe basilica.ro/

Adormirea Maicii Domnului – foto preluat de pe basilica.ro/

Astăzi, Biserica Ortodoxă cinsteşte Înainte-prăznuirea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Maica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos.

Fără să cunoască stricăciunea şi cu trupul proslăvit, Fecioara Maria a fost dusă de îngeri, după adormirea sa, la veşnicele locaşuri, la viaţa cea cerească.

Se bucură aşadar îngerii în ceruri şi oamenii se veselesc pe pământ, căci Maica Domnului, mutată fiind cu trupul la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri, primeşte pe toţi care cinstesc preasfântă adormirea ei.

Spre deosebire de Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul ei, Care prin puterea Lui S-a înălţat întru slavă la ceruri, Maica Domnului a fost dusă de îngeri la ceruri, nu prin puterea ei.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

În aceasta luna, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Miheia (Miheea) (Secolul al VIII-lea î.Hr.).

Sf. Proroc Miheia (secolul al VIII-lea î.Hr.) -  Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Proroc Miheia (secolul al VIII-lea î.Hr.) – Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Acest prooroc era feciorul lui Ioram, nascut în locul ce se zice Morati, din neamul lui Efrem, si a proorocit 84 de ani, înainte de venirea lui Hristos cu 660 ani. El a mustrat pe Ahav, împaratul Samariei, pentru multele si deosebitele lui pacate, si pentru aceasta era urât de catre acela. Stiind aceasta proorocul, s-a departat si petrecea mai mult în munti. Dupa ce a murit Ahav, Proorocul Miheia a fost omorât de Ioram, feciorul lui Ahav, prin spânzurare, caci îl mustra pentru pagânatatile lui si ale parintilor lui. Si, murind, a fost îngropat în pamântul lui Morati, lânga movila lui Enachim.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Marcel, episcopul Apamiei.

Acest Sfânt Marcel a trait pe vremea împaratiei lui Teodosie cel Mare (379-395) si era din Cipru, unde i s-a încredintat dregatorie lumeasca. Prin ocârmuirea lui, a minunat pe toti cu buna cinstire, si cu amanuntimea la lucru.

Iar dupa ce a fost asezat episcop Apamiei celei din Siria, chibzuia cu dreptate si cu cuviosie. Apoi a ajuns fierbinte râvnitor al credintei celei întru Hristos, întemeind biserici spre slava lui Dumnezeu si capistile idolesti surpând. Pentru aceasta a fost prins de închinatorii la idoli, si aruncat fiind în foc, a primit cununa muceniciei.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea aducerii cinstitei Cruci în palat la Constantinopol.

În aceasta zi Cinstitul Lemn al Sfintei si de-viata-facatoarei Cruci revenea la palatul imperial, dupa doua saptamâni de pelerinaje prin capitala imperiului bizantin, Constantinopolul (cf. 1 august).

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ursichie.

Acest Sfânt Mucenic Ursichie a trait pe vremea împaratului Maximian. El era din cetatea Severinului, a Iliriei celei de sus, ostas cu rânduiala, si ridicat la cinul de tribun. Fiind pârât la împaratul Maximian, acesta l-a dat spre cercetare eparhului Aristid. Din porunca acestuia, Sfântul Ursichie a fost în felurite chipuri chinuit. Iar la urma s-a dat hotarârea ca Sfântului Ursichie sa i se taie capul, de catre Valent ce-l pârâse. Acela a scos sabia si de trei ori a lovit pe Sfântul în grumaji; si asa a luat Fericitul cununa muceniciei.

 

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Luchie ostasul, care prin foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Simeon Trapezunteanul, care a marturisit în Constantinopol, la anul 1653 si prin sugrumare s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Mica Antantă (1920 – 1938)

foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

articole preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Mica Antantă


 

Mica Antantă, numită și Mica Înțelegere a fost o alianță formată în 1920 și 1921 de Cehoslovacia, România și Iugoslavia (de fapt Regatul Sârbo-Croato-Sloven, denumit Iugoslavia abia din 1929) pentru a se apăra de revizionismul maghiar (în urma Tratatului de la Trianon care prevedea că partea de nord a Republicii Croația și Voivodinei intrau în cadrul Regatul Sârbilor, Slovacia și Rutenia – azi Regiunea Transcarpatia din Ucraina – era cedată Cehoslovaciei, iar Transilvania și partea răsăriteană a Banatului era recunoscută în cadrul României) și pentru a împiedica întoarcerea casei de Habsburg la putere.

Pe harta, ţările participante la Mica Înţelegere (Mica Antantă) - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Pe harta, ţările participante la Mica Înţelegere (Mica Antantă) – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Mica Înțelegere, inițiată de ministrul de externe al Cehoslovaciei, Edvard Beneš, ca organizație de securitate regională, a apărut prin semnarea succesivă de convenții bilaterale de alianțe între Cehoslovacia și Iugoslavia (14 august 1920),

Edvard Beneš (n. 28 mai 1884 – d. 3 septembrie 1948), om politic ceh, cel de-al doilea președinte al Cehoslovaciei  și liderul Guvernului Cehoslovac în exil - foto: preluat de pero.wikipedia.org

Edvard Beneš (1) în 1942 - foto: preluat de pe ro.wikipedia.org

România și Cehoslovacia (Convenția de alianță defensivă româno-cehoslovacă, 23 aprilie 1921) și România-Iugoslavia (7 iunie 1921).

Apariţia noilor state independente şi reîntregirea celor deja existente după dezintegrarea Austro-Ungariei şi semnarea Tratatului de la Trianon - foto: ro.wikipedia.org

Apariţia noilor state independente şi reîntregirea celor deja existente după dezintegrarea Austro-Ungariei şi semnarea Tratatului de la Trianon – foto: ro.wikipedia.org

Prin această inițiativă, Edvard Beneš a vrut (și a reușit) să contracareze un proiect al diplomației franceze care dorea o apropiere franco-ungară, fapt ce ar fi putut, după părerea sa, să amenințe Statu quo-ul de după 1920.

Take Ionescu, explica astfel semnarea tratatelor de către România:

„Un război nu se termină cu semnarea tratatelor de pace. El se continuă chiar în sufletele popoarelor, iar datoria oamenilor de stat este de a crea și menține o stare a lucrurilor care să convingă pe cei ce ar năzui să răstoarne ordinea nou stabilită de lipsa de sens și chiar de pericolul unei asemenea încercări”.

Take Ionescu in 1913 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Take Ionescu (2) in 1913 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Sintagma „Mica Antantă” a fost utilizată pentru prima dată într-un articol al ziarului maghiar Pesti Hirlap, din 21 februarie 1920, autorul articolului vrând să-și exprime ironia, ba chiar batjocura, față de planurile de colaborare dintre România, Cehoslovacia și Iugoslavia.

Cu toate acestea, folosirea sintagmei a fost autorizată de către cei trei membri ai săi, ea fiind adoptată în mod oficial.

La 27 iunie 1930, alianța s-a consolidat prin așa-numitul Acord complementar de la Štrbské Pleso, semnat de către toți cei trei contractanți, dar îndeosebi la 16 februarie 1933 prin Pactul de Organizare al Micii înțelegeri, prin care aceasta era transformată într-o „organizație internațională unificată, deschisă eventual și altor țări”.

Se hotăra constituirea „ca organ director al politicii externe comune a unui Consiliu Permanent al Micii înțelegeri, compus din miniștrii de Externe ai celor trei țări“, fiecare dintre aceștia exercitând președinția Consiliului prin rotație, pe termen de un an (articolele 1-3).

Reuniunea Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri, Praga, 29 mai - 1 iunie 1933. Nicolae Titulescu, Edvard Beneš şi Bogoljub Jevtic - foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Reuniunea Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri, Praga, 29 mai – 1 iunie 1933. Nicolae Titulescu, Edvard Beneš şi Bogoljub Jevtic – foto preluat de pe enciclopediaromaniei.ro

Franța a sprijinit această alianță, semnând tratate cu fiecare țară în parte.

Mica Antantă a început să se dezintegreze în 1936, desființându-se complet în 1938.

Franța a văzut în Mica Antantă potențialul refacerii unui război pe două fronturi împotriva Germaniei, în interesul securității franceze.

De la stânga la dreapta: Chamberlain, Daladier, Hitler, Mussolini şi Ciano fotografiaţi înainte de a semna Acordul de la München, care a dat Regiunea Sudetă Germaniei - foto: ro.wikipedia.org

De la stânga la dreapta: Chamberlain, Daladier, Hitler, Mussolini şi Ciano fotografiaţi înainte de a semna Acordul de la München, care a dat Regiunea Sudetă Germaniei - foto: ro.wikipedia.org

Mica Antantă s-a destrămat după cotropirea Cehoslovaciei de către trupele germane și a dispărut în urma acordului de la München din 1938, unde Franța a abandonat garantarea granițelor statului cehoslovac.

La 14 martie 1939 Slovacia și-a declarat independența (Republica Slovacă (1939-1945)), iar cea mai rămas din Cehoslovacia a fost împărțit între Germania, Ungaria și Polonia.

Din postura de aliată, România ar fi trebuit să intervină în ajutorul acesteia însă a fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile de aliat.

Pur formal, acordul semnat de țările din Mica Antantă nu a putut fi aplicat deoarece Cehoslovacia nu a declarat război Germaniei.

Succesiunea evenimentelor care au urmat Acordului de la München: 1. Germania ocupă Regiunea Sudetă (octombrie 1938). 2. Polonia anexează regiunea Zaolzie, o zonă cu majoritatea populației de origine poloneză ocupată de armata cehă în perioada 1918-1920 (octombrie 1938). 3. Ungaria ocupă regiunile de graniță (treimea sudică a Slovaciei) și sudul Regiunea Transcarpatia cu populație majoritară maghiară, conform Primului arbitraj de la Viena (noiembrie 1938). 4. În martie 1939, Ungaria anexează Regiunea Transcarpatia, cu populație minoritară maghiară (care a devenit autonomă din octombrie 1938). 5. Teritoriul ceh rămas devine satelitul german numit Protectoratul Boemiei și Moraviei. 6. Ce a mai rămas din Cehoslovacia devine Republica Slovacă, un alt satelit german - foto: ro.wikipedia.org

Succesiunea evenimentelor care au urmat Acordului de la München- foto: ro.wikipedia.org

 

Succesiunea evenimentelor care au urmat Acordului de la München:


 

1. Germania ocupă Regiunea Sudetă (octombrie 1938).

2. Polonia anexează regiunea Zaolzie, o zonă cu majoritatea populației de origine poloneză ocupată de armata cehă în perioada 1918-1920 (octombrie 1938).

3. Ungaria ocupă regiunile de graniță (treimea sudică a Slovaciei) și sudul Regiunea Transcarpatia cu populație minoritară maghiară, conform Primului arbitraj de la Viena (noiembrie 1938).

4. În martie 1939, Ungaria anexează Regiunea Transcarpatia (care a devenit autonomă din octombrie 1938).

5. Teritoriul ceh rămas devine satelitul german numit Protectoratul Boemiei și Moraviei.

6. Ce a mai rămas din Cehoslovacia devine Republica Slovacă, un alt satelit german.

În timpul existenței sale, Mica Înțelegere a contribuit la menținerea păcii în regiunea central-europeană și dunăreană, la dezvoltarea legăturilor de colaborare pe multiple planuri între statele membre precum și cu celelalte state din această zonă geografică, a acționat în direcția realizării politicii de securitate colectivă, a întăririi forței de acțiune a Societății Națiunilor.

Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor (Harta Membrilor între 1920-1945) - foto: ro.wikipedia.org

Societatea Națiunilor (3) – Harta Membrilor între 1920-1945 - foto: ro.wikipedia.org

Filozofia diplomatică a Ligii Națiunilor a reprezentat o schimbare radicală a gândirii politice față de ultimele sute de ani precedenți.

Societatea nu dispunea de forțe armate proprii, ci depindea de Marile Puteri pentru a-și pune în aplicare rezoluțiile, menținerea sancțiunilor economice pe care Societatea le impunea sau să i se ofere o armată pe care Societatea să o poată folosi când va fi necesar.

Cu toate acestea, ezitau adesea să o folosească.

Sancțiunile puteau, de asemenea, să nemulțumească membrii Societății, prin urmare nu se puteau conforma cu acestea.

Când Societatea i-a acuzat pe soldații italieni că ținteau corturile medicale ale Crucii Roșii în timpul celui de-al Doilea Război Italo-Etiopian, Benito Mussolini a răspuns că „Societatea Națiunilor este extrem de eficientă atunci când ciripesc păsărelele, dar își pierde complet utilitatea atunci când atacă uliii”.

După o serie de succese și unele eșecuri din anii 1920, Liga s-a dovedit neputincioasă în fața agresiunii Puterilor Axei din anii 1930.

Germania a părăsit Societatea Națiunilor, urmată apoi de Japonia, Italia, Spania și alții.

Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial a însemnat eșecul scopului principal al Societății, acela de a împiedica o nouă conflagrație mondială.

Organizația Națiunilor Unite a înlocuit-o după sfârșitul războiului și a moștenit un număr de agenții și organizații fondate de Societate.

 

cititi despre Mica Antantă (1920 – 1938) si pe enciclopediaromaniei.ro

 

(1) Edvard Beneš (n. 28 mai 1884 – d. 3 septembrie 1948) a fost un om politic ceh, care a îndeplinit funcția de președinte al Cehoslovaciei de două ori, în perioadele 1935-1938 și 1939-1948.

El a fost, de asemenea, ministru al afacerilor externe (1918-1935), prim-ministru al Cehoslovaciei (1921-1922) și președinte al Cehoslovaciei în exil (1939-1945). Membru al Partidului Social Național Cehoslovac, el a fost cunoscut ca un priceput diplomat;

 

(2) Take Ionescu (n. 13 octombrie 1858, Ploiești – d. 22 iunie1922, Roma) om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de prim-ministru al României în perioada 1921-1922

 

(3) Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite.

Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri.

Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj.

Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa.

Maximilian Kolbe (1894 – 1941)

foto preluat de pe www.wordonfire.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Maximilian Kolbe (1894 – 1941)


 

Maximilian Kolbe (n. 7 ianuarie 1894, Zduńska Wola, azi Polonia – d. 14 august 1941, Auschwitz) a fost un călugăr franciscan, preot romano-catolic din Polonia, decedat în lagărul de concentrare de la Auschwitz.

A fost canonizat în anul 1984.

Este sărbătorit la 14 august.

Maximilian Kolbe in 1936 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Maximilian Kolbe in 1936 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Biografie


 

Maximilian Kolbe s-a născut la 7 ianuarie 1894 într-o familie de ţesători săraci polonezi.

La botez i s-a pus numele Raimond.

După multe frământări s-a hotărât să intre în Ordinul Franciscanilor Minori Conventuali.

Pentru studiile de filozofie şi teologie a fost trimis la Roma, unde a luat cunoştinţă de minunatele monumente ale trecutului glorios al credinţei, dar şi de rănile adinci ale prezentului tulburat prin care trecea lumea dintre cele două războaie mondiale.

Pentru a contribui la vindecarea acestor răni, concepe organizarea unei imense „cruciade” de rugăciuni şi întrajutorare în trăirea vieţii creştine, sub ocrotirea Maicii Neprihănit zămislite.

În ziua de 17 octombrie 1917, împreună cu alţi şase colegi, se consfinţeşte Preacuratei Fecioare Maria şi întemeiază asociaţia numită: „Militia Imaculatae”, „Oastea Neprihănitei” sau „Armata Maicii Domnului”.

Ei şi-au propus ca prin sfinţirea vieţii proprii, prin rugăciune şi activitate concretă să lucreze la cunoaşterea şi imitarea Fecioarei Maria.

După ce a fost sfinţit preot s-a reîntors în Polonia, unde, cu multă jertfă, învingând greutăţi de neînvins omeneşte vorbind, a ajuns să organizeze lîngă Varşovia un „Oraş al Neprihănitei” – ”Niepokala-now”.

Aici, sub conducerea a şase preoţi, aproape şapte sute de fraţi, unii specialişti de înaltă calificare, toţi atraşi de idealul Neprihănitei, trăiau şi lucrau într-o atmosferă serafică de sărăcie şi pace.

Aveau cea mai mare tipografie din Europa şi editau diferite publicaţii în cinstea Maicii Domnului, în milioane de exemplare.

După ce consolidează fundaţia de lîngă Varşovia, îndemnat de un grup de japonezi entuziasmaţi de cele ce se petreceau la «Niepokalanow», se duce în Japonia în 1930, împreună cu câţiva fraţi.

Ajung în luna martie iar în luna mai, luna Mariei, apare în limba japoneză primul număr al revistei «Cavalerul Neprihănitei».

Se stabileşte la Nagasaki, unde întemeiază o mănăstire care în 1945 va avea peste o sută de fraţi.

La întoarcerea în Polonia străbate cu trenul întreaga Rusie.

Peste tot vorbeşte cu înflăcărare despre Neprihănita Zămislire şi ajută pe nenumăraţi oameni, creştini şi necreştini, să înţeleagă şi să experimenteze că prin Maria se apropie de Dumnezeu, devin mai buni şi mai curaţi la suflet.

În mănăstirile întemeiate de el, fraţii se salutau rostind numele: Maria.

La fiecare bătaie de ceas, îndreptau un gând către Regina Apostolilor, spunînd «Ave Maria».

Evlavia şi încrederea lor în Neprihănita Fecioară Măria şi-au dovedit tăria în munca imensă pe care au depus-o cu bucurie, dar în deosebi în încercarea grea a războiului.

Maximilian Kolbe (n. 7 ianuarie 1894, Zduńska Wola, azi Polonia - d. 14 august 1941, Auschwitz) a fost un călugăr franciscan, preot romano-catolic din Polonia, decedat în lagărul de concentrare de la Auschwitz. A fost canonizat în anul 1984. Este sărbătorit la 14 august - in imagine, Maximilian Kolbe in 1939 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Maximilian Kolbe – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Viaţa trăită în lagărul morţii de la Auschwitz


 

În ajunul zilei Adormirii Maicii Domnului din anul 1941, creştinii din lumea întreagă, deşi sub apăsarea celui de al II-lea război mondial, se pregăteau pentru sărbătoarea ridicării cu trupul îşi sufletul la cer a Preacuratei Fecioare Maria, sărbătoare care se celebrează în biserica romano-catolică.

Pe când mulţimile credincioşilor aduceau la altarele Maicii Domnului buchete de flori, din infernul creat de ura şi lăcomia oamenilor, din Oswiecim (Auschwitz) un suflet curat şi curajos se îndrepta către lăcaşurile cereşti, spre a depune la tronul Celei fără de pată omagiul unei vieţi jertfite Fecioarei Neprihănite şi mântuirii sufletelor.

Era sufletul preotului polonez Maximilian Kolbe, care în ziua de 14 august 1941, după două săptămîni de înfometare absolută şi în urma unei injecţii cu formol a murit în «celula morţii» din lagărul de exterminare, de tristă amintire, care a marcat istoria lumii într-un mod ireversibil.

Maximilian Kolbe, spre deosebire de alţii a fost aruncat în celula morţii la cererea sa, în locul unui deţinut care, la momentul începerii procesului de beatificare, a dat mărturie despre viaţa exemplară pe care a dus-o preotul.

Se afla la lagărul de la Auschwitz din luna mai, şi, cu toate că era aproape o epavă, a fost supus tratamentului special aplicat preoţilor.

Insultele nu i-au atins sufletul, dar prin modul în care s-a comportat i-a întărit pe ceilalţi deţinuţi, spovedindu-i.

Maximilian Kolbe (n. 7 ianuarie 1894, Zduńska Wola, azi Polonia - d. 14 august 1941, Auschwitz) a fost un călugăr franciscan, preot romano-catolic din Polonia, decedat în lagărul de concentrare de la Auschwitz. A fost canonizat în anul 1984. Este sărbătorit la 14 august - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Maximilian Kolbe – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Legile lagărului de la Auschwitz


 

Legile lagărului erau foarte dure şi prevedeau ca în momentul în care un deţinut evadează şi nu este găsit în 48 de ore, alţi deţinuţi din lotul său erau condamnaţi la moarte prin înfometare.

La sfîrşitul lunii iulie evadează un deţinut din blocul 14, bloc în care se afla şi preotul Maximilian Kolbe.

Deoarece nu a fost descoperit în termenul fixat, brigada este ţinută în picioare pe platou o zi întreagă, apoi sunt desemnaţi cei sortiţi morţii, prin decimare (fiecare al zecelea deţinut trebuia să moară).

Între aceşti deţinuţi se afla unul care, de tamă, a început să-şi strige copii care se aflau acasă pe nume.

Deodată din rândul celor rămaşi apare un preot slab, cu chipul străveziu care se oferă să moară în locul lui.

„Domnule Comandant, vă rog să-mi permiteţi să raportez”
„Ce vrei? ”
„Vă rog să-mi permiteţi să merg eu în locul numărului N.”

Era o cerere nemaiauzită, printre deţinuţi, de neînchipuit, imposibilă, pentru un om care considera că în faţa morţii se uită totul, dar nu şi propria existenţă. Comandantul întreabă:

„Cine eşti? ”
„Sunt un preot catolic”
„Sunt de acord”

În locul preotului catolic, deţinutul care care fusese cruţat se reîntoarece în rândurile brigăzii şi va supravieţui celui de al doilea război mondial.

Va da mărturie despre modelul de credinţă al preotului catolic Maximilian Kolbe.

 

Scrisoare din lagăr


 

„Dragă mamă.

Spre sfârşitul lunii mai am sosit cu un convoi în lagărul de concentrare de la Auschwitz.

Totul este în regulă, dragă mamă.

Poţi fi liniştită în legătură cu mine şi cu sănătatea mea, deoarece bunul Dumnezeu este pretutindeni şi El se gândeşte cu o iubire mare la toţi şi la toate.

Ar fi bine să nu îmi mai scri până nu îţi trimit eu o altă scrisoare, deoarece nu ştiu cât timp voi mai fi aici.

Te salut cu drag şi te sărut, Raymond Kolbe.”

 

Moartea în lagărul morţii


 

Împreună cu cei nouă care erau trimişi la moarte, Maximilian Kolbe, se îndrepta spre celula în care au fost dezbrăcaţi şi azvârliţi pe podeaua rece.

Celula nu avea ferestre şi nici aerisire.

Unul dintre paznici va povesti mai târziu cum după câteva ore, din mormântul celor îngropaţi de vii a început să se audă murmur de rugăciuni şi cântări în cinstea Maicii Domnului”.

Aceste cântări au început să se audă, din ce în ce mai putin, odată cu trecerea timpului, până la moartea sa.

După terminarea războiului, au început demersurile pentru ridicarea lui la cinstea sfintelor altare.

În anul 1974 papa Paul al VI-lea l-a trecut în rândul „fericiţilor”, iar la 10 octombrie 1982 papa Ioan Paul al II-lea l-a declarat „sfânt”.

Este sărbătorit în data de 14 august.

 

cititi despre si pe Maximilian Kolbe si pe en.wikipedia.org

cititi si:

- Lagărul de concentrare Auschwitz (1940 – 1945)

- Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Holocaustului (27 ianuarie 1945)

Sfântul Proroc Miheia (Secolul al VIII-lea î.Hr)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.orgpravila.rodoxologia.ro

 

Sfântul Proroc Miheia


 

Sfântul și slăvitul Prooroc Miheia (în unele traduceri Micah, sau Mica) este al șaselea dintre cei doisprezece Profeți mici.

A trăit spre sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr., fiind contemporan cu proorocii Isaia, Amos și Osea și a scris cartea din Vechiul Testament care îi poartă numele.

Numele său înseamnă „Cel ce este de la Dumnezeu”.

Este cunoscut ca cel care a proorocit că Betleemul avea să fie locul nașterii lui Mesia.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 14 august.

Sf. Proroc Miheia (secolul al VIII-lea î.Hr.) - foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Sf. Proroc Miheia (secolul al VIII-lea î.Hr.) – foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org

Miheia s-a născut în satul Moreșet.

Se cunosc puține despre viața lui personală.

După stilul în care este scrisă cartea sa, era un om educat, posibil dintr-o familie înstărită de proprietari de pământuri.

Miheia a asistat la căderea Regatului lui Israel în anul 722 î.Hr.

Vreme de mai bine de cincizeci de ani, a călătorit prin Regatul lui Iuda, arătând poporului iudeu că israeliții își încălcaseră legământul față de Dumnezeu și îndemnându-i să se lepede de păcatele în care se afundaseră și să se apropie cât mai mult de Dumnezeu.

Nu se cunosc prea multe nici despre moartea proorocului Miheia, în afară de faptul că a fost înmormântat la Moreșet, în satul unde s-a născut.

Moaștele sale au fost descoperite în vremea domniei împăratului Teodosie cel Mare, la sfârșitul sec. al IV-lea d. Hr. printr-o descoperire minunată ce i s-a făcut episcopului de atunci din Elefteropolis.

 

Profeții


 

Proorocii sunt cei care anticipează perioada martiriului creștin.

Fără să ezite, ei aduc mesajul lui Dumnezeu în fața poporului care își petrece viața în nepăsare și trândăvie.

Mulți dintre ei au plătit cu viața, iar alții au fost chinuiți pentru adevăr, dar cuvintele lor s-au împlinit atunci când a venit vremea.

Proorocul Miheia ne-a lăsat multe mărturii care mai sunt valabile și astăzi, pentru că unele proorocii pur și simplu nu sunt determinate de timp.

Patimile lumii nu se schimbă niciodată.

 

Profeții depre cucerirea Samariei și a Ierusalimului

Prorocul a prezis și distrugerea Samariei și cucerirea Regatului de nord ca urmare a păcatelor săvârșite de popor.

El a prezis și faptul că Sionul, Ierusalimul și Templul vor fi distruse și poporul va fi dus în robie.

Din păcate, aproape nimeni nu l-a crezut.

Încă și mai greu de crezut a fost prorocia sa privitoare la faptul că dușmanii omului vor fi casnicii lui.

Nu vă încredeți în prieteni și în cel de aproape nu vă puneți nădejdea și de aceea care se sprijină pe pieptul tău păzește cuvintele gurii tale!

(Miheia 7:5).

 

Profeția venirii Mântuitorului Hristos

Miheia a scris despre Mesia care avea să vină, despre locul nașterii acestuia, despre strămoșii, originea și viitoarea domnie a acestuia.

Şi tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei.

Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naște.

Atunci rămășița fraților săi se va întoarce la fiii lui Israel.

El va fi voinic și va paște poporul prin puterea Domnului, întru slava numelui Domnului Dumnezeului Său și toți vor fi fără de grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului.

Şi El Însuși va fi pacea noastră!

(Miheia 5, 1-4).

 

Teme abordate de Sfântul Proroc Miheia în cartea sa


 

Miheia – cel care este de la Dumnezeu. Aceasta este tâlcuirea numelui prorocului Miheia. Însuși numele său reprezintă o mărturie a activității sale proorocești.

Nedreptatea locuitorilor iudei față de Dumnezeu și slujitorii săi adevărați era evidentă în timpul activității lui Miheia. Nu doar conducătorii erau corupți și necinstiți în comportamentul lor, dar existau și numeroși profeți falși și preoți nevrednici.

Toți deveniseră lacomi de bani, dorind să își sporească avutul propriu în dauna celor săraci.

De asemenea, erau convinși că fac doar ceea ce este plăcut lui Dumnezeu și se mințeau pe ei înșiși considerând că Dumnezeu îi va ajuta și îi va apăra cu toate că erau nedrepți.

De aceea, Sfântul Proroc Miheia este necruțător în prorocia sa.

Este clar că oamenii pătrunși de patimi până în măduva oaselor nu se vor îndura nici de rudele lor.

Patima transformă omul în fiară sălbatică, imposibil de controlat, care se hrănește doar din munca aproapelui, ignorând orice legături de sânge. Același lucru se întâmplă și cu profeții mincinoși.

“Așa zice Domnul împotriva proorocilor care rătăcesc pe poporul meu… Văzătorii se vor face de rușine și ghicitorii vor fi de ocară și toți își vor acoperi barba, căci nu vor avea nici un răspuns de la Domnul (Miheia 3:5-7).”

 

Care este adevărata dreptate?

Sfântul Proroc Miheia spune că nu sunt necesare jertfe scumpe său sacrificarea propriilor copii pentru a fi plăcut lui Dumnezeu.

Ceea ce cere Dumnezeu sunt cele patru virtuți fundamentale, pe care fiecare om trebuie să le posede în cel mai înalt grad.

Prima dintre acestea este dreptatea, despre care am observat că lipsea cu desăvârșire în Israel.

A doua era iubirea. Mai putem, însă, să vorbim despre iubire atunci când discutăm de oameni nedrepți? Milostivirea se naște și ea din iubire. Unde nu este iubire, nu există, prin urmare, nici milostenie.

Cât despre smerenie, este clar că nu mai exista nici un strop în cei care umblau doar după câștiguri nedrepte și credeau în tot acest timp că nu vor fi pedepsiți de Dumnezeu.

Această atitudine se naște doar din mândrie, nicidecum din smerenie.

Cu alte cuvinte, aici sunt mustrați toți israeliții care considerau că jertfele de animale reușeau să îi curățească de păcat, dar nu înregistrau nici un progres moral, ci continuau să săvârșească fărădelegi.

În ciuda acestui sfat, nimic nu s-a schimbat.

Poporul și-a continuat drumul pe calea greșită, nereușind să își schimbe atitudinea și să dobândească adevăratele virtuți interioare, iar nu doar câteva fapte exterioare golite de sens.

“Cu ce mă voi înfățișa înaintea Domnului și mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt?

Înfățișa-mă-voi cu arderi de tot, cu viței de un an?

Dar, oare, Domnului Îi vor plăcea miile de berbeci, zecile de mii de râuri de untdelemn?

Oare Îi voi da pe cel dintâi născut al meu ca preț pentru fărădelegea mea și rodul pântecelui meu pentru păcatul sufletului meu?”

Miheia 6:6-8

 

Viața veșnică

În ciuda acestei atitudini foarte dure și pesimiste, Sfântul Proroc Miheia profețește și despre fericirea vieții veșnice, oferind o speranță de mântuire poporului cuprins de patimi netrebnice.

Și în zilele cele de apoi, muntele templului Domnului se va înălța peste vârfurile munților și mai sus decât dealurile și către el vor curge popoarele… nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia și nu se vor mai învăța cum să se lupte; ci fiecare va sta liniștit sub vița și smochinul lui și nimeni nu-i va înfricoșa, căci gura Domnului Savaot a grăit!

(Miheia 4:1-3).

Aici se află de fapt o profeție cu un sens dublu.

Pe de o parte, aceasta ne amintește de perioada de după Întruparea Mântuitorului, atunci când toate popoarele au putut să asculte cuvântul Domnului și să se încreștineze.

Pe de altă parte, versetele finale ale acestui fragment fac referire la viața veșnică în care nu există nici un război, ci doar pace fără de sfârșit.

Unitatea întregii lumi este subliniată aici cu o mare forță.

Este clar că judecata universală și recunoașterea Domnului drept adevăratul Dumnezeu duc la o unificare extraordinară a întregii lumi.

Această unitate de credință s-a observat și din reușita misiunii creștine în cursul veacurilor atunci când neamuri întregi s-au convertit la adevărata credință.

Un fragment din slujba Sfântului Prooroc Miheia, rezumă întreaga să misiune:

Cu strălucirile dumnezeieștii insuflări celei de Sus fiind luminat, cele viitoare le-ai vestit, văzându-le ca și cum ar fi fost acum, vrednicule de minune“.

 

Imnografie


 

Troparul Sfântului Proroc Miheia

Glasul al 2-lea

A proorocului Tău Miheia pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

 

Viața Sfântului Proroc Miheia


 

Sf. Proroc Miheia (secolul al VIII-lea î.Hr.) -  Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos (Grecia) - Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași)    - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Proroc Miheia (secolul al VIII-lea î.Hr.) – Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) - foto preluat de pe doxologia.ro

articol preluat de pe doxologia.ro

După acest dintâi Proroc Miheia, trecând 150 de ani și mai mult, a fost un alt Sfânt Proroc Miheia tot cu același nume, care se cinstește în ziua de acum – 14 august.

Sfântul Proroc Miheia, cel dintâi cu acest nume, era cu neamul din seminția lui Efrem și era fiul lui Iemvlaan. El a fost în Israel întru aceleași zile, în care a fost și Sfântul Proroc Ilie, împărățind atunci peste Israel, în Samaria, Ahab și cu Izabela; iar peste iudei, în Ierusalim, fiind împărat Iosafat. In vremea aceea, semințiile celor doisprezece fii ai lui Iacov erau despărțite în două împărății. Deosebită era împărăția celor două seminții: a lui Iuda și a lui Veniamin – aceasta se numea împărăția lui Iuda, iar scaunul ei era Ierusalimul; și deosebită era împărăția celor zece seminții care se numea a lui Israel, iar scaunul aceleia era Samaria, și în stăpânirea împărăției acelui Israel era seminția lui Efrem, neamul și patria Prorocului Miheia.

Deci Sfântul Miheia îl mustra mult pe Ahab, împăratul lui Israel, pentru aceleași greșeli pentru care îl mustra și Sfântul Ilie: pe de o parte, pentru depărtarea lui de la Dumnezeu spre închinarea la idoli, iar pe de alta, pentru nedreptățile ce le făcea. Iar împăratul ura pe prorocul care-l mustra, dar nu îndrăznea să-l ucidă, temându-se de pedeapsa lui Dumnezeu și rușinându-se de cinstea și de sfințenia îmbunătățitului bărbat; încă și înfricoșându-se de împlinirea cuvintelor lui cele prorocești. Insă prorocul, dând loc mâniei celei nedrepte a împăratului, ieșea aiurea și petrecea prin munți, ca nu cumva arătându-se adeseori împăratului și mustrându-l pe el, să-l pornească spre mânie ucigașă.

Într-acele zile, casa lui Ahab, împăratul lui Israel și casa lui Iosafat, împăratul Iudeii, erau unite, căci Iosafat luase de la Ahab, după Ioram, cel dintâi fiu născut al său, pe Atalia, fiica lui, și împăratul Iosafat venise din Ierusalim în Samaria, spre cercetare la împăratul Ahab; deci, între dânșii era legătură de dragoste. Și când ei se veseleau, Ahab a rugat pe Iosafat să-i ajute la război împotriva împăratului Asiriei, ca să ia de la dânsul cetatea Ramot din Galaad, care era de demult a lui Israel, iar împăratul Asiriei pusese stăpânire pe ea cu sila. Și a făgăduit Iosafat lui Ahab că va merge el însuși împreună cu dânsul la războiul acela și i-a zis: „Precum voiești tu, așa și eu, și precum poporul tău, așa și poporul meu vom merge împreună la război; dar mai întâi să întrebăm pe Dumnezeu, oare acel război ne va fi nouă cu câștig?”. Și îndată Ahab a adunat pe prorocii săi cei necurați și mincinoși, în număr de patru sute, între care unul era mai-mare proroc mincinos, anume Sedechie, fiul lui Hanaan.

Și toți acei proroci dădeau bună nădejde lui Ahab, zicându-i: „Mergi și Dumnezeu îți va da ție în mâini nu numai cetatea Ramot, ci și pe însuși împăratul Asiriei!”. Dar Iosafat, împăratul Iudeei, fiind bine cinstitor și credincios lui Dumnezeu, văzând și înțelegând că între prorocii aceia nici unul nu era adevărat proroc, ci toți erau înșelători și momitori, a zis către Ahab, împăratul lui Israel: „Oare nu este aici cineva, măcar unul ca acela, proroc al Domnului, prin care să întrebăm pe Domnul și să ne spună nouă adevărul?”. Ahab a zis: „Este un bărbat care poate să întrebe pe Domnul și să știe adevărul de la El; acela este Miheia, fiul lui Iemvlaan; dar eu îl urăsc pe el, că nu-mi prorocește mie bune, ci totdeauna cele rele”. Iosafat a zis lui Ahab: „Nu grăi așa! Cheamă-l și ascultă-l pe el și nu te mânia când ești certat de dânsul”.

Și îndată Ahab a trimis să-l cheme pe Prorocul Miheia, pentru că într-acea vreme venise în Israel din munții cei pustii. Și au șezut împărații amândoi pe scaunele lor, în podoaba și slava lor, lângă porțile Samariei și toți prorocii mincinoși au prorocit înaintea lor. Atunci mai-marele proroc mincinos, Sedechia, a făcut niște coarne de fier și, trâmbițând, a zis către împăratul Ahab: „Domnul zice așa: Cu aceste coarne vei sfârși și vei prăpădi Siria și o vei pierde pe ea”. Asemenea și toți ceilalți ziceau împăratului: „Să te sui la Ramot în Galaad că vei birui pe împăratul Siriei și Domnul ți-l va da în mâinile tale”. Dar trimisul care mersese să cheme pe Prorocul Miheia, a zis către el: „Iată, toți prorocii bine prorocesc împăratului; deci te rog pe tine, ca și tu cu dânșii să-i prorocești bine, ca să nu fie cuvintele tale potrivnice”. Sfântul Miheia a răspuns: „Viu este Domnul, că orice-mi va zice Domnul Dumnezeul meu, aceea voi grăi împăratului”. Deci, venind Sfântul Miheia, a stat înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel, care l-a întrebat, zicând: „Ascultă, Miheia, să merg oare la Ramot al Galaadului cu război, sau să mă opresc?”. Iar prorocul, nedepărtând îndată întrebarea împăratului, ci trăgându-l mai ales pe el spre întrebarea cea mai cu dinadinsul, i-a zis ca și cum nu ar fi vrut: „Să te sui, că Domnul te va povățui pe tine și-l va da în mâinile tale pe împăratul Asiriei!”.

Atunci împăratul Ahab, văzându-l pe el că nu grăiește cu îndrăzneală, a zis către dânsul: „Juru-te pe tine de multe ori, ca să-mi spui mie adevărul înaintea Domnului!”. Atunci Sfântul Miheia a zis cu îndrăzneală: „Am văzut pe tot Israelul risipit prin munți, ca oile fără păstor”. Cu aceste cuvinte prorocul a arătat că oastea lui Israel avea să se lipsească în război de păstorul său, adică de împărat, pentru că avea să fie ucis, și toți aveau să fie izgoniți prin munți și pustietăți de ostașii asirienilor, ca oile de lupi. Atunci Ahab, împăratul lui Israel, a zis către Iosafat, împăratul Iudeei: „Oare nu ți-am spus eu ție că acesta nu-mi prorocește mie cele bune, ci numai cele rele?”.

Iar Sfântul Miheia a zis: „Nu așa, că și eu aud cuvântul Domnului! Nu așa! Am văzut pe Domnul Dumnezeul lui Israel șe-zând pe scaunul Său și toată oastea cerească stătea înaintea Lui, de-a dreapta și de-a stânga. Și a zis Domnul: «Cine va înșela pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie și să cadă în Ramot al Galaadului?» Iar cei ce stăteau înaintea lui, unii au zis într-un fel, alții, într-altul. Dar venind un duh viclean, a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi înșela pe el!» Atunci Domnul a zis: «Cum îl vei înșela pe el?» Duhul cel viclean a zis: «Voi merge și voi grăi minciuni prin gurile tuturor prorocilor lui». Iar Domnul a zis: «Mergi și fă așa!» Deci, să știi, împărate, că duh mincinos este în gurile tuturor prorocilor tăi, iar Domnul a grăit rele de tine!”.

Aceasta zicând-o prorocul, a venit Sedechia, prorocul mincinos, și a lovit pe Sfântul Miheia peste obraz, zicând: „Care Duh al Domnului ți-a grăit ție acestea?”. Sfântul Miheia a răspuns: „Tu vei vedea împlinirea cuvintelor acestea în ziua aceea când vei fugi din odaie în odaie și din casă în casă, vrând să te ascunzi în casa ta de frica asirienilor!”. Atunci împăratul Ahab, umplându-se de mânie, a poruncit să prindă pe Prorocul Miheia și să-l arunce în temniță, să-l hrănească pe el cu pâine și cu apă de mâhnire, adică să-i dea lui foarte puțină pâine și apă, numai să nu moară de foame și de sete; ca astfel să poată să fie viu până la întoarcerea împăratului, spre a fi muncit de dânsul; pentru că așa zisese împăratul: „Țineți-l pe el, până ce mă voi întoarce cu pace!”. Iar Sfântul Miheia a zis către împărat: „Dacă te vei întoarce cu pace, apoi să știi că Domnul n-a grăit prin mine”. Aceasta zicând-o prorocul, a strigat către popor, zicând: „Aceasta să o auziți tot poporul”. Și au pus pe Sfântul Miheia în temniță în Samaria, cetatea de scaun a împărăției lui Israel. Iar împăratul Ahab, ducându-se la război, a fost ucis, după prorocia Sfântului Miheia, precum se spune despre aceasta în cartea a III-a Impărați, capitolul 22 și în cartea a Ii-a Paralipomena, în capitolul 18, unde se scrie pe larg.

Iar după moartea lui Ahab, a împărățit în Israel, Ohozia, fiul lui. Despre sfârșitul Sfântului Proroc Miheia nu se află nimic în dumnezeiasca Scriptură, decât numai în Prolog se spune cum că ar fi fost ucis de Ioram, fiul lui Ahab; dar Ioram, precum s-a zis mai înainte, era ginere, iar nu fiu al lui Ahab. Insă este de crezut că prorocul lui Dumnezeu s-a sfârșit cu moarte mucenicească, ori de care chinuitor ar fi fost ucis, pentru că și Izabela, femeia lui Ahab, rămânând văduvă după bărbatul său, și Ohozia, fiul ei, primind împărăția după tatăl său, și ginerele lor, Ioram, împăratul Ierusalimului, toți aceștia nu aveau să cruțe pe acela care a prorocit adevărul despre pierzarea lui Ahab.

Iar pomenirea acestui Sfânt Proroc Miheia se pune în cinci zile ale lunii ianuarie, în Mineiul cel mare și în Sinaxarele lunilor sfinților de la Kiev. Insă se mai pomenește despre dânsul și aceasta, că el a fost ucis pentru că mustra fărădelegile, și a fost aruncat într-o prăpastie; iar cei de aproape ai lui l-au scos și l-au îngropat în pământul său, aproape de mormântul unui proroc străin.

După acest dintâi Proroc Miheia, trecând 150 de ani și mai mult, a fost un alt Sfânt Proroc Miheia tot cu același nume, care se cinstește în ziua de acum – 14 august. Acesta a fost din seminția lui Iuda, din satul cel aproape de Elevteropolis, care se numea Marisi; de aceea s-a numit și morastitean. Acesta a prorocit în Ierusalim, pe vremea împăraților iudei Iotam, Ahaz și Iezechia. In acea vreme trăia și Sfântul Proroc Isaia. Sfântul Miheia mustra pe oamenii care părăsiseră pe adevăratul Dumnezeu și care se abătuseră la închinarea de idoli, deprinzându-se la fapte păgânești spurcate. El le zicea cu umilință, din partea lui Dumnezeu: „Poporul Meu, ce v-am făcut vouă? Cu ce v-am întristat pe voi sau cu ce v-am supărat? Răspundeți-Mi Mie! Fiindcă v-am scos pe voi din pământul Egiptului și v-am izbăvit pe voi din casa robiei, oare pentru aceasta M-ați părăsit pe Mine și v-ați ales vouă pe idolii păgânilor ca și zei?”.

Și iarăși mustra răutățile, nedreptățile, jefuirile și asuprelile care erau făcute de boieri, de judecători și de cei mai-mari, asupra oamenilor săraci și scăpătați. El zicea: „Ascultați, stăpânitorii casei lui Iacov, care urâți binele și căutați răul: Oare nu este lucrul vostru ca să înțelegeți și să faceți judecată dreaptă în popor? Iar voi nu numai cu nedreptate chinuiți pe cei săraci și pe popoarele cele scăpătate și nevinovate, dar ați jupuit și pielea de pe dânșii, oasele lor le-ați pisat și trupurile lor le-ați zdrobit, ca și cum ați vrea să-i puneți în căldare spre facerea de bucate. Ascultați acestea, cei mai mari ai casei lui Iacov, care urâți judecata și răzvrătiți toate cele drepte, care zidiți Sionul din sângiuiri și Ierusalimul din nedreptăți”.

Astfel prorocul mustrand pe cei păcătoși și văzând neîndrep-tarea celor mustrați, se tânguia pentru pierderea lor, suspinând și strigând: „O, vai mie, de vreme ce m-am făcut ca acela care adună paie la seceriș și ca o aguridă la culegerea viilor, neavând struguri -nu sunt așa cei ce plac lui Dumnezeu! O, vai mie, suflete! A pierit binecredinciosul de pe pământ și nu mai este cel ce îndreptează pe oameni. Toți întru sângiuri se ceartă, fiecare chinuiește pe aproapele său cu răutate și își pregătesc spre rău mâinile lor. Boierul cere daruri și judecătorul grăiește cuvinte de pace, asta este pofta sufletului său”.

Astfel sfântul proroc, mustrand pe cei răi și tânguindu-se pentru nepocăința lor, le prorocea mânia lui Dumnezeu care venea asupra lor și care avea să pedepsească mai întâi Samaria, cetatea cea cu întâiul scaun al împărăției lui Israel; căci într-aceea se începuse mai întâi păgânătatea idolească și stricarea legii lui Dumnezeu și faptele cele necurate ale păgânilor. Apoi acea pedeapsă avea să ajungă și Ierusalimul, căci Samaria de asirieni, iar Ierusalimul de caldei aveau să fie stricate desăvârșit, după cum a judecat dreapta răzbunare a lui Dumnezeu. Și iarăși se tânguia prorocul, zicând: „O, vai! O, vai, căci răzbunările au sosit!”. Insă între toate aceste lucruri de mâhnire, le-a vestit înainte și lucruri de bucurie, că avea să se nască Domnul nostru Hristos, Păstorul și Mântuitorul sufletelor noastre, în Betleem și a zis: „Iar tu, Betleeme, pământul Iudeei, întru nimic nu vei fi mai mic între stăpânii Iudeei, pentru că din tine va ieși Povățuitorul, Care va paște pe poporul Meu Israel!”. Iar celelalte cuvinte ale acestui sfânt proroc sunt scrise în cartea lui prorocească.

Iar după acea prorocie îndestulată despre cele ce aveau să fie, nu se știe cum Sfântul Miheia și-a sfârșit viața; însă se pare că sfârșitul lui nu a fost mucenicesc, căci se scrie despre dânsul în viața și în cartea Sfântului Proroc Ieremia, că atunci când popii și prorocii mincinoși și mulțimea poporului voiau să ucidă pe Ieremia, unii din bătrâni îl apărau pe el, zicând către sobor: „Aduceți-vă aminte de Prorocul Miheia morastiteanul. Acela în zilele lui Iezechia, împăratul Iudeii, a zis către tot poporul: «Așa zice Domnul Savaot: Sionul se va ara ca o țarină și Ierusalimul va fi ca o cale neumblată și muntele templului va fi ca o luncă de dumbravă». Pentru aceste cuvinte au doară l-au ucis pe el Iezechia împăratul și tot poporul iudeu? Oare nu s-au temut de Domnul?”.

Din aceste cuvinte se arată că Sfântul Miheia nu a fost ucis; ci, după petrecerea vieții sale celei plăcute lui Dumnezeu, el s-a sfârșit în pace și a fost îngropat în satul Marisi, cel de moștenire. Iar cinstitele lui moaște s-au aflat după mulți ani, împreună cu moaștele sfântului Proroc Avacum, pe vremea împărăției marelui Teodosie, prin descoperirea lui Dumnezeu, fiind Zevin episcop al Elevteropoliei, pentru care fie slavă Dumnezeului nostru, acum și pururea și în veci. Amin.

Nota. Să se știe că erau doi proroci cu numele de Miheia: cel dintâi, care a prorocit lui Ahab, împăratul lui Israel, că va fi biruit și ucis de asirieni în război; iar altul, care a trăit mulți ani după cel dintâi, a fost acela care a prorocit despre nașterea lui Iisus Hristos în Betleem și a scris carte de prorocie. Deci, de vreme ce în Minei s-a pus slujba celui de-al doilea, iar în Prolog sinaxarul este scris despre cel dintâi, și cu un sinaxar viața amândurora este amestecată într-una, este de trebuință ca aici să punem viața fiecăruia deosebi, ca să fie arătată tuturor deosebirea între cei doi Miheia.

 

VECHIUL TESTAMENT – Miheia

Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului (14 august)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articol preluat de pe basilica.ro

 

Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului

În Biserica Ortodoxă durata serbării praznicelor împărătești este de o zi, cu excepția Sărbătorii Învierii Domnului care ține trei zile de-a rândul.

Însă, pentru pregătirea sufletească a credincioșilor, toate sărbătorile împărătești sunt precedate de un timp de pregătire numit preserbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire.

De asemenea, sărbătorile împărătești au și o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire.

Prima zi a înainte-serbării se numește începutul sărbătoririi, iar ultima zi a după-serbării se numește, cu un termen slavon, odovania, adică sfârșitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii.

În ziua dinaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului se oficiază, în cadrul Vecerniei Mari, Rânduiala Prohodului Adormirii Maicii Domnului.

Prohodul Maicii Domnului a fost alcătuit de Manuel din Corint la începutul secolului al XVI-lea, după modelul Prohodului Mântuitorului care se cântă în Vinerea Mare.

Generalizată mai ales în bisericile ruseşti, a pătruns şi în spaţiul românesc, prin traducerea făcută în 1820 de Ion Pralea.

Adormirea Maicii Domnului, lucrare de Rubens (1626) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Adormirea Maicii Domnului, lucrare de Rubens (1626) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Adormirii Maicii Domnului (preluat de pe doxologia.ro)

Glasul 4

Popoare, înainte dănţuiţi, din mâini bătând cu credinţă şi cu dragoste vă adunaţi astăzi bucurându-vă şi luminat cântaţi toţi cu veselie. Că Maica lui Dumnezeu urmează să treacă de la cele pământeşti la cele de sus cu preamărire. Pe aceea cu cântări pururea să o mărim că este Născătoare de Dumnezeu.

 

Condac la Praznicul Înainteprăznuirii Adormirii Maicii Domnului (preluat de pe doxologia.ro)

Glasul 4

Arătatu-Te-ai astăzi…

Întru mărită pomenirea ta, lumea, împodobită fiind prin gând cu duh fără materie în veselie, strigă către tine: Bucură-te, Fecioară, Lauda creştinilor.

 

cititi si:

- (†) Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie)

- (†) Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie)

- (†) Adormirea Maicii Domnului (secolul I d.Hr)

- †) Soborul Maicii Domnului (26 decembrie)

- †) Izvorul Tămăduirii

- †) Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului “Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamţ

- †) Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu

- Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în biserica Vlaherne (473)

- Așezarea cinstitului Brâu al Maicii Domnului în raclă

La ordinea zilei – 14 august 2020

Belarus: Zeci de mii de persoane au continuat joi seara acţiunile de protest (13 august 2020)

foto si articole preluate de pe www.agerpres.ro

 

Sărbătorile Zilei de 14 august

Ortodoxe – Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sf. Proroc Miheia

Greco-catolice – Sf. pf. Micheia. Sf. Maximilian Kolbe

Romano-catolice – Sf. Maximilian Kolbe, pr. m.

 

Vreme călduroasă în Capitală, în weekend; de sâmbătă seara, instabilitatea atmosferică se va accentua

Regimul termic prognozat pentru Bucureşti va fi unul călduros, în următoarele trei zile, cu valori termice maxime ce vor ajunge frecvent la 33 de grade Celsius, informează Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM). Potrivit specialiştilor, vineri şi sâmbătă (14 şi 15 august) vremea va fi călduroasă, iar în orele amiezelor temperatura maximă va avea valori de 32 – 33 de grade. Cerul va fi variabil, iar înnorări accentuate, averse, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului se vor semnala începând din seara zilei de sâmbătă (15 august). Pe durata nopţilor, temperaturile se vor încadra între 17 şi 19 grade Celsius.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

ANM: Avertizări Cod galben de furtuni în peste trei sferturi din ţară, până duminică dimineaţa

Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) a emis, vineri, avertizări Cod galben de vreme instabilă, ce vor viza treptat, până duminică dimineaţa peste trei sferturi din ţară. Potrivit meteorologilor, în intervalul 14 august, ora 18:00 – 15 august, ora 10:00, va fi în vigoare un prim Cod galben de instabilitate atmosferică, valabil în zone din zece judeţe situate în partea de vest şi sud-vest a ţării. Astfel, în intervalul menţionat, în Banat, Crişana, vestul Transilvaniei, precum şi în nord-vestul Olteniei vor fi perioade cu instabilitate atmosferică accentuată ce se va manifesta prin averse ce vor avea şi caracter torenţial, descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului, vijelii şi grindină. Cantităţile de apă vor depăşi 20 – 25 l/mp şi, izolat, 40 – 50 l/mp.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Până astăzi, 14 august, pe teritoriul României, au fost confirmate 68.046 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
31.920 pacienți au fost declarați vindecați și 7.497 pacienți asimptomatici au fost externați la 10 zile după depistare.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 1.415 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 611 persoane au fost reconfirmate pozitiv.

Până astăzi, 2.904 persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 13.08.2020 (10:00) – 14.08.2020 (10:00) au fost înregistrate 44 de decese (29 bărbați și 15 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 7.431 Dintre acestea, 473 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 1.478.056 de teste. Dintre acestea 22.914 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 13.439 în baza definiției de caz și a protocolului medical, iar 9.475 la cerere. De asemenea, de la ultima informare făcută de GCS, au fost raportate și rezultatele a 4.873 de teste prelucrate anterior ultimelor 24 de ore și transmise până la data de 14 august.

 

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 5.630 de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus). De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 123 de cetățeni români aflați în străinătate.
Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 189 au fost declarați vindecați.

 

În continuare vă prezentăm situația privind infectarea cu virusul COVID – 19 (Coronavirus) la nivel european și global:

Până la data de 13 august 2020, au fost raportate 1.867.717 de cazuri în UE / SEE, Regatul Unit, Monaco, San Marino, Elveția, Andorra. Cele mai multe cazuri au fost înregistrate în Regatul Unit, Spania, Italia, Franţa și Germania.

ŢARA
CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAŢI*

Regatul Unit 313.798 (+1.009) 46.706 (+180) 1.479 (+7)
Spania 329.784 (+3.172) 28.579 – 150.376 -
Italia 251.713 (+476) 35.225 (+10) 202.923 (+226)
Franţa 206.696 (+2.524) 30.371 (+17) 83.612 (+3)
Germania 219.964 (+1.445) 9.211 (+4) 199.654 (+663)

Sursă: Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CEPCB) (https://www.ecdc.europa.eu/en)

SITUAȚIE GLOBALĂ LA 13 AUGUST 2020

CAZURI CONFIRMATE DECEDAȚI
VINDECAȚI*

20.614.014 (+283.663) 749.444 (+7.031) 12.995.523 (+167.328)

* conform datelor publicate de către Johns Hopkins CSSE – https://systems.jhu.edu/
* datele din paranteze reprezintă numărul de cazuri noi, în intervalul 12– 13 august 2020
* CEPCB precizează că actualizările la nivel național sunt publicate pe coordonate diferite de timp și procesate ulterior, ceea ce poate genera discrepanțe între datele zilnice publicate de state și cele publicate de CEPCB.
Grupul de Comunicare Strategică
cititi mai mult pe www.facebook.com/ministeruldeinterne

 

Coronavirus: OMS avertizează împotriva ‘naţionalismelor’ în domeniul vaccinurilor şi lansează un apel la cooperare

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a lansat un apel la o mai mare cooperare globală în cadrul eforturilor de dezvoltare a unui vaccin împotriva COVID-19, avertizând împotriva ‘naţionalismelor’ în acest domeniu, potrivit DPA. ‘Economia mondială nu se va putea restabili într-un mod sustenabil decât dacă noul coronavirus este învins peste tot în lume, deci este în interesul naţional al ţărilor să coopereze‘, a subliniat şeful OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, într-o declaraţie făcută joi seara la sediul organizaţiei din Geneva. În opinia sa, ar trebui efectuate cercetări asupra a cât mai multor vaccinuri posibil în loc să se mizeze pe ”candidaţi” individuali.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Belarus: Zeci de mii de persoane au continuat joi seara acţiunile de protest

Zeci de mii de oameni au ieşit în stradă joi seara în Belarus pentru a manifesta împotriva represiunii violente a mişcării de protest declanşate de realegerea controversată a preşedintelui Aleksandr Lukaşenko, transmite vineri AFP. În cursul serii de joi, autorităţile au anunţat eliberarea a peste 1.000 de manifestanţi, în timp ce pe străzile capitalei Minsk prezenţa poliţiei a fost mult mai puţin numeroasă decât în serile precedente. Zeci de mii de oameni s-au adunat noaptea în mai multe locuri din Minsk, pe fundalul sunetelor de claxon ale maşinilor şi al cântecelor. Adunări publice similare, unde poliţia nu a intervenit, au fost raportate în cel puţin şase oraşe din Belarus.

“Avem nevoie de un nou preşedinte!”, “Belaruşi, sunteţi grozavi!” se putea citi pe pancartele purtate de manifestanţi, mulţi dintre aceştia făcând semnul “V” al victoriei cu degetele. Începând de duminică au fost arestate peste 6.700 de persoane şi de atunci au fost raportate numeroase cazuri de tratamente violente şi tortură aplicate persoanelor deţinute. Persoane arestate în timpul protestelor şi deţinute în închisoarea Okrestina din Minsk au fost eliberate joi seara în grupuri mici, fiind vorba în mare parte de femei. Cel puţin 500 de rude ale deţinuţilor aşteptau în afara zidurilor închisorii.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro

 

Revista Presei din 14 august

 

articole preluate de pe www.agerpres.ro

cititi si:

- Evenimentele Zilei de 14 august în Istorie