Samuel (Secolul al XI-lea î.Hr.)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; ro.wikipedia.org; doxologia.ro

 

Sf. Proroc Samuel

Măritul Profet Samuel a trăit cu aproximativ 1146 de ani înainte de nașterea lui Hristos, fiind cel de-al cincisprezecelea și ultimul dintre judecătorii lui Israel (Fapte 13, 20) și primul dintre proorocii care au profețit israeliților în pământul lui Israel (Fapte 3, 24). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 20 august.

 

Viața

Samuel se trăgea din Tribul lui Levi și era fiul lui Elkanah din Ramataim Țofim în Muntele Efraim.

S-a născut în urma rugăciunilor făcute către Dumnezeu de mama sa, Ana (de unde și numele de Samuel care înseamnă « cerut de la Domnul »).

Încă înainte de nașterea sa a fost făgăduit Domnului.

Cântarea Anei « Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul » este cea de-a treia cântare din Vechiului Testament (I Regi 2, 1-10).

Când băiatul a ajuns la vârsta de trei ani, mama lui a mers cu el la Shiloh (Șilo) și conform jurământului făcut, l-a dăruit ca să slujească Domnului.

Ea l-a dat în grija marelui preot Eli care în acel moment era judecător peste Israel.

Profetul a crescut în frica de Dumnezeu și la doisprezece ani a avut o revelație cum că Dumnezeu va pedepsi casa marelui preot Eli întrucât acesta nu a înfrânat nelegiuirea fiilor săi.

Întreaga familie a lui Eli a fost nimicită într-o singură zi.

Profeția s-a împlinit desăvârșit când Filistenii, după ce au omorât 30.000 de israeliteni (printre care se găseau și fii marelui preot, Ofni și Fineea, au câștigat victoria și au capturat Chivotul Legii. (1)

Auzind despre acestea, marele preot Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă și a murit.

Soția lui Fineea (Phinees) la rândul ei, auzind cele întâmplate, în același moment a și născut un fiu (Ichabod) și a murit spunând aceste cuvinte :

„S-a dus slava din Israel căci s-a luat Chivotul Domnului” (I Regi 4, 22).

După moartea lui Eli, Samuel a devenit judecătorul lui Israel.

Din proprie inițiativă, Filistenii au restituit israelitenilor Chivotul Legii.

După întoarcerea la Domnul, israelitenii și-au recuperat cetățile pe care filistenii le luaseră.

La adânci bătrâneți, Profetul Samuel a numit pe fii săi, Joel și Abiah, regi peste Israel, însă ei nu au fost următori integrității și dreptății în judecată precum tatăl lor întrucât erau stăpâniți de lăcomie.

În aceea vreme, bătrânii lui Israel, pentru că doreau ca poporul lui Dumnezeu să fie «asemenea celorlalte popoare» (I Regi 8, 20), i-au cerut Profetului Samuel să le aleagă un rege.

Profetul Samuel l-a uns pe Saul rege, dar a văzut prin aceasta o decădere a poporului pe care Dumnezeu Însuși îl condusese până atunci, făcându-le cunoscută voia Sa prin sfinții săi aleși.

Renunțând la aceasta poziție de judecător, Profetul Samuel a întrebat poporul dacă consimțeau ca el să continue să-i conducă, dar nimeni n-a răspuns.

După ce l-a destituit pe primul rege, Saul, pentru nesupunerea sa față de Domnul, Profetul Samuel îl unge rege pe David.

Acesta i-a oferit lui David azil, salvându-l astfel de urmărirea Regelui Saul.

Profetul Samuel a murit la adânci bătrâneți.

Viața sa se află scrisă în Biblie (Vechiul Testament, I Regi și Sirah 46, 13-20).

În anul 406 d.Hr., moaștele Profetului Samuel au fost mutate din Iudeea în Constantinopol.

 

Imnografie

Tropar (glas 2)

Fost-ai dat ca dar prețios pântecelui celui sterp
Și ai fost oferit ca jertfă bine mirositoare Domnului
În adevăr și dreptate i-ai slujit Lui
Pentru aceasta te cinstim pe tine, o, Samuele, prooroc al lui Dumnezeu.
Mijlocește pentru sufletele noastre.

Tropar (glas 2)

A prorocului Tău Samuel pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre./em>.

Condac (glas 2)

Ca un mult cinstit dar, mai înainte de zămislire fiind dat lui Dumnezeu, din pruncie ca un înger ai slujit Lui, preafericite, și te-ai învrednicit mai înainte a spune cele ce aveau să fie. Pentru aceasta către tine grăim: Bucură-te, proorocule al lui Dumnezeu Samuele, mare arhiereu.

 

1 – Chivotul Legii (sau sicriul Legii) este o cutie cu capac frumos, împodobit cu doi heruvimi (în basorelief) auriți (Ieșire 25.10-22) în care se păstrau Tablele Legii (adică Tablele cu Decalogul), toiagul lui Aaron și, după așezarea în Canaan, tot aici s-a pus și năstrapa (vasul) cu mană (hrana dată de Dumnezeu evreilor în pustie), în amintirea exodului și a grijii lui Dumnezeu față de poporul lui Israel.

Era cel mai important obiect de cult din Cortul adunării (sau Cortul mărturiei), ambele (și chivotul și Cortul adunării) construite după indicațiile lui Dumnezeu când i-a dat lui Moise Tablele Legii (Ieșirea, cap 25-28). Chivotul Legii era semnul văzut al alianței dintre Dumnezeu și Israel, poporul său, de aceea se și numea Arca alianței sau Arca legământului sau Tabernacol.

Chivotul era păstrat în Sfânta Sfintelor din Cortul mărturiei.

Chivotul a însoțit poporul evreu în toate rătăcirile prin pustiu și în Canaan, până la construirea templului din Ierusalim.

Templul a fost construit de împăratul Solomon la Ierusalim, unde David așezase capitala regatului său.

A fost cel mai frumos sanctuar închinat vreodată lui Iahve, fiind construit din lemn prețios, marmură și piatră, împodobit cu aur, fildeș, argint și nestemate.

Aici, în Sfânta Sfintelor, a fost aşezat și Chivotul Legii (sec. X î.Hr.).

Templul a avut un destin dramatic: a fost distrus de babilonieni, sub Nabucodonosor (anul 586 î.Hr.), apoi reconstruit de evreii reveniți din exilul babilonian; mărit și înfrumusețat de Irod, în anul 18 î.Hr., templul a fost dărâmat de romani în anul 70 d.Hr., o dată cu distrugerea Ierusalimului.

cititi despre Sf. Proroc Samuel si pe: basilica.ro; doxologia.ro

 

Samuel

Samuel (în ebraică שמואל, transliterat: Shmuel) este un judecător evreu care apare în narațiunile Bibliei ebraice și joacă un rol esențial în tranziția de la epoca judecătorilor biblici la constituirea unui regat sub conducerea lui Saul și din nou în tranziția de la epoca lui Saul la epoca lui David.

El este venerat ca profet de evrei, creștini și musulmani.

Pe lângă textele ce îi sunt închinate în Scriptura iudaică, Samuel este menționat în Noul Testament, în literatura rabinică și în cel de-al doilea capitol al Coranului (deși aici nu i se menționează numele).

Iosephus Flavius îl amintește în cărțile 5-7 ale lucrării Antichități iudaice, scrise în secolul I d.Hr. (AD).

Samuel este mai întâi numit Văzătorul în 1 Samuel 9:9.

 

Relatarea biblică

Familie

Tatăl lui Samuel era Elcana, iar mama lui se numea Ana.

Elcana locuia în orașul Ramathaim din districtul Țof.

Originea sa se găsește și într-un tabel genealogic al urmașilor lui Cahat (1 Paralipomena 6: 3-15) și în cel al lui Heman Ezrahitul, care a fost, se pare, nepotul său (1 Paralipomena 6: 18–33).

Conform tabelelor genealogice din Cartea întâi a Regilor, Elcana era levit, fapt care nu este menționat în cărțile biblice ale lui Samuel.

Faptul că levitul Elcana a fost denumit efraimit este analog cu desemnarea unui levit ca aparținând seminției lui Iuda (ca, de exemplu, în Judecători 17: 7).

Conform Cărții întâi a Regilor 1: 1–28, Elcana avea două soții: Penina și Ana.

Penina avea copii, iar Ana nu avea.

Cu toate acestea, Elcana o iubea mai mult pe Ana.

Geloasă, Penina i-a reproșat Anei că nu avea copii, provocându-i multă amărăciune.

Relația dintre Penina și Ana amintește de cea dintre Hagar și Sara, femeile patriarhului biblic Avraam.

Elcana era un om pios și își ducea periodic familia în pelerinaj la cetatea sfântă Șilo.

Motivul părinților credincioși și fără copii precum Elcana și Ana reapare în povestea soților Zaharia și Elisabeta și a nașterii lui Ioan Botezătorul, ca și în povestea soților Ioachim și Ana și a nașterii Mariei, mama lui Isus.

Într-o ocazie, Ana a mers la sanctuar și s-a rugat lui Dumnezeu ca să aibă un copil.

Plângând, ea a promis că, dacă va naște un copil, îl va da lui Dumnezeu ca nazirit.

Marele preot Eli, care ședea pe scaun la ușa cortului Domnului din Șilo, a văzut-o murmurând fără a i se auzi glasul și a crezut că este beată, dar ea l-a asigurat că este doar o femeie întristată.

Eli era marele preot din Șilo și unul dintre ultimii judecători israeliți înaintea epocii domniei regilor în Israelul antic.

El își asumase funcția de conducător după moartea lui Samson.

Eli a binecuvântat-o și ea s-a întors acasă.

Ulterior, Ana a rămas însărcinată și l-a născut pe Samuel.

Imnul exaltant de mulțumire al Anei seamănă din mai multe puncte de vedere cu imnul Magnificat al Mariei.

După ce copilul a fost înțărcat, ea l-a lăsat în grija lui Eli și a venit doar din când în când pentru a-și mai vedea fiul.

 

Nume

Conform Cartea întâi a Regilor 1:20, Ana l-a numit Samuel pentru a-și comemora rugăciunea către Dumnezeu pentru un copil.

„[Ea] i-a pus numele Samuel, căci își zicea ea: «De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!»”.

Rădăcina ebraică tradusă „cerut” este „sha’al”, un cuvânt menționat de șapte ori în 1 Samuel 1.

Odată el este menționat chiar sub forma „sha’ul”, numele lui Saul în ebraică (1 Samuel 1:28).

Conform Holman Bible Dictionary, Samuel era un „nume de persoană care avea în Orientul Apropiat Antic sensul «Sumu este Dumnezeu”, dar era interpretat în Israel drept «Numele este Dumnezeu», «Dumnezeu este preamărit» sau «fiul lui Dumnezeu».”

 

Chemarea

Samuel a slujit sub îndrumarea marelui preot Eli în sanctuarul din Șilo.

Într-o noapte, Samuel a auzit o voce care îi striga numele.

Potrivit istoricului evreu din secolul I Iosephus Flavius, Samuel avea aproximativ 11 ani.

Samuel a presupus inițial că a fost chemat de Eli și s-a dus să-l întrebe ce vrea.

Eli l-a trimis însă pe Samuel să se culce.

După ce a avut loc de trei ori această chemare, Eli și-a dat seama că vocea este a Domnului și l-a învățat pe Samuel cum să răspundă:

Când Cel ce te cheamă te va mai chema, tu să zici: „Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă!”

Odată ce Samuel a răspuns, Domnul i-a spus că nelegiuirile săvârșite de fiii lui Eli a făcut ca familia lor să fie pedepsită prin nimicirea ei.

Dimineața, Samuel a ezitat să transmită acest mesaj îndrumătorului său, dar Eli l-a rugat sincer să-i povestească ceea ce i-a spus Domnul.

Auzind mesajul divin transmis lui Samuel, Eli a spus doar că Domnul este în drept să facă ceea ce crede de cuviință.

Acest eveniment a dovedit că Samuel „s-a învrednicit să fie prooroc al Domnului” și „tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba” a aflat de chemarea sa profetică.

Teologul anglican Donald Spence Jones comentează că „mințile tuturor oamenilor au fost astfel pregătite treptat atunci când a venit momentul potrivit pentru a-l recunoaște pe Samuel ca un conducător trimis de Dumnezeu”.

 

Conducător

În timpul tinereții lui Samuel la Șilo, filistenii i-au învins decisiv pe israeliți în Bătălia de la Eben-Ezer, au ocupat cetățile israeliților sub controlul filistenilor și au luat Chivotul Legământului.

După ce a auzit vestea capturării Chivotului Legământului și a morții fiilor săi, Eli s-a prăbușit și a murit.

Filistenii au fost timp de șapte luni în posesia Chivotului, dar, abătându-se asupra lor mai multe calamități și nenorociri, au decis să-l returneze israeliților.

Potrivit lui Bruce C. Birch, Samuel a fost o persoană cheie în menținerea vie a identității și moștenirii religioase a israeliților în timpul înfrângerii și ocupării Israelului de către filisteni.

„S-ar putea să fi fost posibil și necesar ca Samuel să-și exercite autoritatea îndeplinind atribuții care, în mod normal, nu ar fi fost deținute de o singură persoană (preot, profet, judecător)”.

După 20 de ani de asuprire, Samuel, care a dobândit o importanță națională ca profet (1 Samuel 3:20), i-a adunat pe israeliți pe dealul Mițpa și i-a condus împotriva filistenilor.

Filistenii, care au pornit cu armată către Mițpa pentru a ataca oastea israelită nou adunată, au fost învinși răsunător și au fugit înspăimântați.

Israeliții i-au măcelăriți pe filistenii aflați în retragere.

Textul biblic afirmă apoi că Samuel a amplasat o piatră mare pe locul luptei ca monument memorial, iar ulterior a urmat o lungă perioadă de pace.

 

Alegerea unui rege

Samuel i-a numit inițial pe cei doi fii ai săi, Ioil și Abia, ca succesori ai săi; cu toate acestea, la fel ca și fiii lui Eli, fiii lui Samuel nu s-au dovedit demni.

Israeliții i-au respins.

Din cauza amenințării externe a unor triburi străine precum filistenii, conducătorii triburilor au decis că este nevoie de un guvern central unificat și i-au cerut lui Samuel să numească un rege, pentru ca să fie asemenea celorlalte națiuni.

Samuel a interpretat acest lucru ca pe o respingere personală și, la început, a ezitat să le îndeplinească voia până când a fost asigurat printr-o revelație divină.

El a avertizat poporul cu privire la posibilele consecințe negative ale unei astfel de decizii.

Când tânărul Saul și slujitorul său căutau asinele pierdute ale tatălui său și au ajuns în ținutul Țuf, slujitorul i-a sugerat lui Saul să îl consulte pe Samuel care trăia în cetatea aflată în apropiere.

Samuel l-a recunoscut pe Saul ca viitorul rege.

Chiar înainte de a se retrage, Samuel a adunat neamurile israelite într-o adunare la Ghilgal și a ținut un discurs de rămas bun sau un discurs de încoronare în care a spus că profeții și judecătorii erau mai importanți decât regii, că regii trebuie să respecte voia lui Dumnezeu și că oamenii nu trebuie să cadă în închinarea la idol sau să se închine Așerei sau lui Baal.

Samuel a promis că Dumnezeu va supune poporul israelit invadatorilor străini în cazul în care nu i se va supune.

Acest lucru este văzut de unii ca o completare deuteronomică, deoarece descoperirile arheologice indică faptul că zeița Așerah a fost încă venerată în gospodăriile israelite până în secolul al VI-lea.

Cu toate acestea, Cartea a treia a Regilor 11:5, 33 și Cartea a patra a Regilor 23:13 consemnează că israeliții au căzut mai târziu în închinarea la Așerah.

 

Critic al lui Saul

Atunci când Saul se pregătea să lupte cu filistenii, Samuel l-a învinuit că a adus jertfă înainte de luptă, fără să aștepte sosirea proorocului, care întârzia.

El a profețit că domnia lui Saul nu va dura și se va încheia fără o succesiune dinastică.

Samuel l-a îndrumat pe Saul să-i „distrugă complet” pe amaleciți în îndeplinirea poruncii din Deuteronomul 25:17–19:

Așadar, când Domnul Dumnezeul tău te va liniști de toți vrăjmașii tăi, din toate părțile, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă moștenire ca să-l stăpânești, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub cer. Nu uita aceasta.

În timpul campaniei împotriva amaleciților, regele Saul l-a cruțat pe Agag, regele amaleciților, și pe cele mai bune dintre animalele lor.

Saul i-a spus lui Samuel că a cruțat cele mai alese dintre oile și boii amaleciților cu intenția de a jertfi aceste animale Domnului.

Acest lucru a încălcat porunca Domnului, așa cum a fost prezentată de Samuel:

„Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte are.

Să nu-i cruți, ci să dai morții de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la pruncul de sân, de la bou până la oaie, de la cămilă până la asin.” (1 Samuel 15:3).

Samuel l-a învinuit pe Saul de neascultarea poruncilor divine și i-a spus că Dumnezeu l-a făcut rege și tot el îi poate lua regatul și să-l dea unui alt rege.

Samuel a procedat apoi la executarea lui Agag.

Saul nu l-a mai văzut niciodată pe Samuel în viață după aceste întâmplări.

Samuel a mers apoi la Betleem și l-a uns în secret pe David ca rege.

Ulterior, el avea să ofere adăpost lui David, atunci când invidiosul Saul a încercat pentru prima dată să-l omoare.

 

Moartea

Scripturile biblice menționează că Samuel a fost înmormântat în orașul Rama.

Conform tradiției, acest loc de înmormântare a fost identificat a fi mormântul lui Samuel din satul Nabi Samwil, aflat azi în Cisiordania.

La câtva timp după moartea sa, Saul a implorat o vrăjitoare din Endor să cheme duhul lui Samuel pentru a prezice rezultatul unei bătălii viitoare.

Acest pasaj este atribuit de cercetătorii biblici sursei republicane.

Sursele rabinice clasice menționează că Samuel s-a înspăimântat de pedeapsa hărăzită lui, așteptându-se să apară în fața judecății lui Dumnezeu și, prin urmare, l-a adus pe Moise cu el (în țara celor vii) ca martor al respctării mițvotului.

 

Ipoteză documentară

Profet național, văzător local

Unii autori consideră că biblicul Samuel cumulează atribuțiile a două roluri distincte:

 

- Un văzător, cu reședința la Rama și necunoscut, se pare, dincolo de vecinătatea imediată a orașului (Saul, de exemplu, nu auzise vorbindu-se de el, iar servitorul său l-a informat cu privire la existența sa).

În acest rol, Samuel este asociat cu anumite grupuri de profeți extatici (Nevi’im) de la Gibeah, Bethel și Ghilgal, iar unii cercetători tradiționali au susținut că Samuel a fost fondatorul acestor grupuri.

Samuel l-a uns în secret ca rege pe Saul, după ce l-a întâlnit pentru prima dată la Rama, unde Saul căuta măgarii pierduți de tatăl său, și a prânzit împreună cu el.

 

- Un profet, cu sediul la Șilo, care a mers cu o râvnă neobosită, din loc în loc, prin toată țara mustrându-i și îndemnându-i pe oameni la pocăință.

În acest rol, Samuel a acționat ca judecător (biblic), sfătuind public poporul și oferind, de asemenea, sfaturi private anumitor persoane.

Mai târziu, Samuel a delegat acest rol fiilor săi, cu sediul la Beer Șeva, dar aceștia primeau mită și judecau strâmb și astfel israeliții, care se confruntau cu invazia amoniților, i-au cerut lui Samuel să numească un rege.

Samuel a făcut asta fără tragere de inimă și l-a uns pe Saul în fața întregului neam, care se adunase să-l vadă.

 

Cercetătorii care interpretează critic sursele biblice sugerează că aceste două roluri provin din surse diferite, care ulterior au fost reunite pentru a alcătui Cartea (cărțile) lui Samuel.

Cea mai veche sursă este considerată a fi aceea care îl marchează pe Samuel drept vazătorul local al Ramah, care l-a uns de bunăvoie în secret pe Saul ca rege, în timp ce sursa mai nouă îl prezintă pe Samuel ca un conducător național, care l-a uns cu reticență pe Saul ca rege în fața unei adunări naționale.

Această sursă ulterioară este cunoscută în general sub denumirea de „sursa republicană”, deoarece denigrează monarhia (în special acțiunile lui Saul) și îi favorizează pe conducătorii religioși, spre deosebire de cealaltă sursă principală – sursa monarhistă – care o prezintă într-un mod favorabil.

Teoretic, dacă ar exista o sursă monarhistă, ar trebui ca Saul să fie numit rege prin aclamație publică, datorită victoriilor sale militare, și nu prin intervenția unui cleric ca Samuel.

O altă diferență între surse este că sursa republicană îi prezintă pe profeții extatici ca fiind oarecum independenți de Samuel (1 Samuel 9: 1ff) și nu ca fiind conduși de el (Cartea întâi a Regilor 19:18ff).

Pasajul în care Samuel este descris exercitându-și funcția de judecător (biblic), în timpul unui circuit anual de la Rama la Betel, Ghilgal (Ghilgal între Ebal și Gherizim) și Mițpa și înapoi la Rama, este prefigurat de Debora, care obișnuia să-i judece pe fiii lui Israel sub un palmier aflat între Rama și Betel.

Cercetătorii care interpretează  critic sursele biblice consideră adesea că este o adăugire care vizează armonizarea celor două portretizări ale lui Samuel.

Cartea (cărțile) lui Samuel descriu diferit modul în care Samuel a adus jertfe în sanctuare și în care a construit și sfințit altare.

Potrivit Codului Preoțesc/Codului Deuteronomic numai preoții aaronici/leviți (în funcție de tradiția urmată) aveau voie să efectueze aceste activități, iar rangul de nazarit sau de profet era insuficient.

Cărțile Regilor conțin numeroase exemple în care această regulă nu a fost respectată de regi și profeți, dar unii cercetători critici ignoră acest aspect, căutând o armonizare a chestiunilor aflate în litigiu.

În Cartea Cronicilor (Paralipomena), Samuel este descris ca levit, fiind rectificată astfel această situație; cu toate acestea, cercetătorii care interpretează critic sursele biblice consideră Cartea Cronicilor ca o încercare de a revizui Cărțile lui Samuel și Cărțile Regilor pentru a se conforma sensibilităților religioase ulterioare.

Având în vedere că multe dintre codurile de legi biblice sunt considerate a fi ulterioare Cărților lui Samuel (potrivit Ipotezei documentare), acest lucru ar sugera că Cronicile își sprijină afirmația pe motivații religioase.

Genealogia levitică din Cartea întâi Paralipomena 4:HE nu este istorică, potrivit majorității cercetătorilor biblici din perioada modernă.

 

Deuteronomistul Samuel

Conform ipotezei documentare a privirii critice a surselor biblice, care postulează că „istoricii deuteronomiști” au redactat cărțile referitoare la foștii profeți (Cartea lui Iosua Navi, Cartea Judecătorilor, Cartea întâi a lui Samuel, Cartea a doua a lui Samuel, Cartea întâi a Regilor și Cartea a doua a Regilor), deuteronomiștii l-au idealizat pe Samuel ca o persoană mai mare decât predecesorul Iosua.

De exemplu, tatăl lui Samuel, Elcana, este descris ca fiind originar din ținutul Țuf, mai precis din Ramataim-Țofim, care făcea parte din teritoriile tribale ale lui Efraim, în timp ce 1 Paralipomena afirmă că era levit.

Samuel este prezentat ca un judecător care conduce armata israeliților, la fel ca judecătorii din Cartea Judecătorilor, și care exercită, de asemenea, sarcini judiciare.

În 1 Samuel 12:6–17 un discurs al lui Samuel care îl înfățișează ca judecător trimis de Dumnezeu pentru a izbăvi Israelul ar putea să fi fost alcătuit de deuteronomiști.

În 1 Samuel 9:6–20, Samuel este descris ca un „văzător” local.

Potrivit cercetătorilor adepți ai ipotezei documentare, istoricii deuteronomiști au păstrat acest punct de vedere cu privire la Samuel, considerându-l în același timp ca fiind „primul dintre profeți care a afirmat eșecul israeliților de a-și respecta legământul cu Dumnezeu”.

Pentru istoricii deuteronomiști, Samuel ar fi fost un succesor al lui Moise, care a exercitat în continuare funcțiile lui Moise de profet, judecător și preot, ceea ce face ca natura persoanei istorice Samuel să fie incertă.

 

Perspective asupra lui Samuel

Iudaism

Potrivit Cărții lui Ieremia și a unuia dintre psalmi, Samuel a avut o mare evlavie față de Dumnezeu.

Literatura rabinică clasică adaugă că el era mai mult decât un egal al lui Moise, deoarece Dumnezeu i-a vorbit direct cu Samuel, fără ca el să fie nevoit să meargă la tabernacol pentru a-l auzi pe Dumnezeu.

Samuel este, de asemenea, descris de învățații rabini ca fiind extrem de inteligent; el a susținut că este legitim ca persoanele laice să aducă jertfe, în condițiile în care Halaha insista că doar preoții să aducă sângele (cf. Leviticul 1:5, Zebahim 32a).

Se spune că Eli, care era privit cu dezaprobare de mulți învățați rabini clasici, ar fi reacționat la această argumentație a lui Samuel, afirmând că ea era adevărată din punct de vedere tehnic, dar că Samuel ar trebui să fie condamnat la moarte pentru că a făcut declarații juridice în timp ce învățătorul său, Eli, era prezent acolo.

Samuel este, de asemenea, prezentat de învățații rabinici clasici ca un personaj mult mai simpatic decât apare în pasajele din Biblie.

Efectuarea circuitului anual este explicată prin dorința sa de a-i cruța pe israeliți de efortul de a se deplasa ei.

Se spune că Samuel era foarte bogat, luându-și familia și servitorii cu el pe circuit, astfel încât nu a fost nevoit să apeleze la ospitalitatea nimănui.

De asemenea, atunci când Saul a căzut din grația lui Dumnezeu, se spune că Samuel s-a întristat mult și a îmbătrânit prematur.

Comemorarea sa (iarțait) are loc în ziua a 28-a a lunii Iyar.

 

Creștinism

Creștinii consideră că Samuel a fost un profet, un judecător și un conducător înțelept al Israelului și îl cinstesc ca un exemplu al respectării angajamentelor față de Dumnezeu.

În calendarul liturgic ortodox, precum și în calendarul luteran, ziua sărbătoririi sale este 20 august.

El este prăznuit ca unul dintre Sfinții Protopărinți în Calendarul Sfinților Bisericii Apostolice Armene la 30 iulie.

În Biserica Ortodoxă Coptă, prăznuirea plecării profetului Samuel este sărbătorită pe 9 Paoni.

Cercetătorul biblic Herbert Lockyer și alții au văzut în atribuțiile combinate de profet, preot și conducător ale lui Samuel o prefigurare a lui Cristos.

 

Islam

Samuel (în arabă صموئيل, transliterat: Ṣamūʾīl) este considerat profet și văzător în credința islamică.

Povestea coranică a lui Samuel se concentrează în mod special pe nașterea lui și pe ungerea lui Talut.

Alte elemente ale acestei relatări sunt asemănătoare cu cele din poveștile coranice ale altor profeți ai lui Israel, deoarece exegeza pune accentul pe predicarea lui Samuel împotriva idolatriei.

Nu i se spune pe nume în Coran, ci este menționat în schimb ca „profetul”.

În narațiunea islamică, după ieșirea din robia egipteană și moartea lui Moise, israeliții au vrut să aibă un rege care să guverneze țara lor.

Astfel, Dumnezeu a trimis un profet, Samuel, pentru a-l unge pe Talut ca primul rege al israeliților.

Cu toate acestea, israeliții l-au batjocorit și l-au disprețuit pe regele proaspăt numit, deoarece nu provenea dintr-o familie bogată.

Dar, presupunând că Talut este Saul, în contrast puternic cu Biblia ebraică, Coranul îl laudă foarte mult pe Saul și menționează că el a fost înzestrat cu o mare putere fizică și spirituală.

În relatarea coranică, Samuel profețește că, în timpul domniei lui Talut, Chivotul Legământului va fi returnat israeliților.

 

Reprezentări artistice

Printre actorii care l-au reprezentat pe Samuel se numără Leonard Nimoy în filmul TV David (1997), Eamonn Walker în serialul TV Kings (2009) și Mohammad Bakri în serialul TV Of Kings and Profhets (2016).

cititi despre Samuel si pe en.wikipedia.org

 

Viața Sfântului Proroc Samuel

Mai înainte de începerea rânduirii împăraților întru Israel, popoarele lui Dumnezeu fiind încă conduse de judecători, era un om din neamul leviților cu numele Elcana. El petrecea în cetatea Ramada, de la muntele ce se numește Sifa, din partea lui Efrem – cetate care mai pe urmă s-a numit Armatem sau Arimateea, de unde era Iosif, cel ce a îngropat preacuratul trup al Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Acest om, Elcana, avea două femei: Ana și Fenana. Fenana năștea fii, iar Ana nu. Însă Elcana iubea mai mult pe Ana decât pe Fenana, pentru aceea Fenana ura pe Ana și o scârbea. Și tulburându-se Ana de zavistnica sa, se întrista de nerodirea sa și se tânguia. Iar omul acela se ducea în fiecare an cu cele două femei ale sale la praznicele cele mari la Silom – la muntele și cetatea care se numea așa -, aducându-și acolo jertfele și rugăciunile Domnului Dumnezeului Savaot, căci acolo era mai înainte de Ierusalim, biserica și chivotul lui Dumnezeu, și toate semințiile lui Israel mergeau acolo la închinăciune.

În vremea aceea, era un arhiereu și judecător al lui Israel, cu numele Eli, care avea doi feciori, Ofni și Finees. Și mergând odinioară Elcana cu soțiile sale la Silom și aducând jertfe lui Dumnezeu, a dat din părțile cele jertfite Fenanei și fiecăruia din copiii ei câte o parte, iar Anei i-a dat numai o parte, că nu avea fii. Deci Fenana o batjocorea și o ocăra pe ea, din această pricină. Și s-a scârbit Ana pentru ocărârea și nerodirea ei, și plângea, nu mânca și slăbise de mâhnirea cea mare, că Dumnezeu i-a închis pântecele și nu i-a dat fii, încât a ajuns de batjocura Fenanei. Iar Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Ano, ce-ți este ție de plângi? Pentru ce nu mănânci? De ce îți tulburi inima cu mâhnire? Oare nu-ți sunt eu mai bun decât zece fii?”. Dar Ana nu voia să se mângâie.

Iar după mâncarea lor, au mers la biserica Domnului în Silom. Și arhiereul Eli ședea pe scaun lângă pragul ușii bisericii Domnului. Și stând Ana înaintea bisericii, s-a închinat Domnului și a plâns din amărăciunea inimii sale, începând a se ruga în taină: „Adonai, Doamne Savaot, dacă vei privi spre smerenia roabei Tale și de-Ți vei aduce aminte de mine și de vei da roabei Tale rod, parte bărbătească, atunci Ți-l voi da Ție ca dar, ca să-Ți slujească în toate zilele vieții lui. Vin sau altă băutură bețivă nu va bea și brici nu se va sui pe capul lui, ca și asupra nazoreilor”. Astfel rugându-se ea înaintea Domnului, preotul Eli căuta la gura ei, că se ruga în inima ei și numai buzele și le mișca, iar glasul ei nu se auzea. Deci Eli a socotit că este beată și a zis către dânsa: „Femeie, până când stai aici beată? Du-te de la casa Domnului și te trezește!”. Ana i-a răspuns: „Nu, domnul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie plină de mult necaz. N-am băut nici vin, nici altă băutură bețivă, ci am vărsat înaintea Domnului sufletul meu. Nu da pe roaba ta fiicelor lui Israel spre batjocură, că de multe mâhniri și tânguiri m-am topit până acum”.

Preotul Eli a răspuns: „Mergi cu pace, Dumnezeul lui Israel să-ți împlinească toată cererea ta, pe care o ceri de la Dânsul”. Ana a zis: „Am aflat dar, eu roaba Ta, înaintea ochilor Tăi”. Și s-a întors Ana la bărbatul său și a mâncat cu el, a băut, și fața ei n-a mai scăzut. Apoi, sculându-se de dimineață și închinându-se Domnului, s-au întors la casa lor. Și a căutat Domnul la smerenia Anei, auzindu-i rugăciunea, și i-a dezlegat nerodirea ei. Astfel, Ana a zămislit în pântece și, după împlinirea vremii, a născut un fiu, pe care l-a numit Samuel, care se tălmăcește „cerut de la Dumnezeu”.

Sosind după aceasta praznicul în care bărbatul ei avea obicei ca să meargă cu toată casa sa la Domnul în Silom, ca să aducă jertfe și rugăciuni lui Dumnezeu și să dea zeciuială din roadele pământului său, Ana a grăit către bărbatul său: „Nu mă voi sui cu tine acum în Silom, ci voi rămâne acasă ca să înțarc pruncul, iar după ce-l voi înțărca, atunci voi merge ca să mă arăt feței Domnului și voi împlini făgăduința mea, ca fiul meu să petreacă pururea slujindu-i Lui”. Și a zis bărbatul ei: „Fă precum este plăcut înaintea ochilor tăi și Domnul să săvârșească cuvântul tău cel ce iese din gura ta”. Și a petrecut Ana în casă până la trei ani, neieșind în Silom la Domnul, până ce a înțărcat pe pruncul Samuel, căci femeile evreice aveau obicei ca până la trei ani să hrănească de la sân pruncul lor.

Iar după înțărcarea aceluia, a mers cu el și cu bărbatul său, aducând spre jertfă trei viței, trei măsuri de făină de grâu și un foaie de vin și au intrat în casa Domnului în Silom, și pruncul cu dânșii. Deci Ana l-a adus pe el Domnului, precum a făgăduit, și l-a dat preotului Eli, zicând: „Eu sunt femeia aceea care mai înainte cu trei ani m-ai văzut rugându-mă Domnului pentru dezlegarea nerodirii. Domnul a împlinit cererea mea și mi-a dat pruncul acesta, pe care l-am cerut de la Dânsul; iar eu îl dau pe el Domnului, după cum am făgăduit, ca să-I slujească Lui în toate zilele vieții sale”. Astfel a dat Ana pruncul în mâinile preotului, apoi s-a închinat Domnului; iar Elcana, bărbatul ei, a dat darurile aduse spre jertfă. Și s-a umplut Ana de duhul prorociei și a cântat, grăind: întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălțatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu…, și celelalte cuvinte ale cântării ei, care acum adeseori se cântă în biserică.

Iar după împlinirea jertfelor de mulțumire și a rugăciunilor lor, Elcana și Ana s-au întors acasă; iar pe pruncul Samuel, fiind de 3 ani, l-au lăsat Domnului la Eli preotul, pentru că acum n-au mai voit să ia cu dânșii pe cel care l-au dat o dată lui Dumnezeu. Și creștea pruncul stând lângă casa Domnului, învăța carte și ascultarea întru sfințenia lui Dumnezeu înaintea feței lui Eli. Iar maica lui adeseori mergând acolo cu daruri pe care le aducea lui Dumnezeu, ducea îmbrăcăminte fiului său și se bucura de dânsul, văzându-l crescând și slujind în haine preoțești de lână în biserica Domnului. Și preotul Eli îl iubea pe el, văzându-i osârdia lui la slujire și văzând mai dinainte într-însul dăruirea lui Dumnezeu. Apoi el a binecuvântat pe părinții lui Samuel, zicând către Elcana: „Să-ți dea Domnul ție alt rod din femeia ta, Ana, pentru acest dar pe care l-ați dăruit Domnului”.

După aceasta, Domnul iarăși a cercetat pe Ana, care a început a naște fii și fete. Iar Samuel creștea întru acele zile nu numai cu trupul, dar și cu înțelegerea, fiind bineplăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Și a îmbătrânit preotul Eli, iar fiii lui, Ofni și Finees, erau răi ca și fiii fărădelegii, care nu știu pe Domnul, nici nu păzesc dreptățile preoțești; pentru că făceau strâmbătate celor ce aduceau jertfe, luând pentru ei părțile cele mai bune. Asemenea făceau silă și femeilor care mergeau la biserica Domnului pentru rugăciune și s-a făcut de către dânșii sminteală și strâmbătate la tot Israelul. Și auzind preotul Eli, tatăl lor, de lucrul acesta, nu-i pedepsea pe ei cu bătăi și cu despărțire, ci numai cu cuvintele îi îndemna să înceteze de la lucrurile cele rele, dar ei nu-l ascultau pe el.

Deci Domnul S-a mâniat nu numai asupra fiilor celor răi, dar și asupra tatălui lor, pentru că nu pedepsea cu pedepse cuviincioase pe fiii săi, pentru păcatele lor, chiar dacă el singur era bun. Deci a voit Domnul ca să piardă pe Eli cu fiii și toată casa lui, și a trimis mai întâi la Eli pe un oarecare proroc neștiut, zicându-i: „Eu am ales casa tatălui tău din toate casele lui Israel, ca să-mi slujească în biserica Mea, dar tu n-ai băgat în seamă cinstea Mea, cinstind pe fiii tăi mai mult decât pe Mine și lăsându-i pe ei să facă fărădelege înaintea Mea. Pentru aceasta voi lua acea cinste din casa ta, că numai pe cei ce Mă preoslăvesc pe Mine, îi voi preamări și Eu, iar cel ce Mă defaimă pe Mine, va fi necinstit. Și iată, vin zile în care voi pierde sămânța ta și sămânța casei tatălui tău. Deci acest semn să-ți fie ție de pedeapsa ce va veni asupra casei tale, că amândoi fiii tăi, într-o zi, vor cădea omorâți de sabie, și voi ridica în locul lor preot credincios Mie, care va face toate după inima Mea”. Această prorocie i s-a făcut lui Eli, când Samuel era încă prunc. Dar nici după prorocia aceasta, Eli nu s-a sârguit să pedepsească pe fiii săi, ci numai cu cuvântul îi certa pe ei, iar fiii cei răzvrătiți nu se temeau de tatăl lor. Deci Dumnezeu, fiind mai mult mâniat, apropia pedepsirea și a repetat a o spune aceasta mai înainte lui Eli prin Samuel, astfel:

Când Samuel avea doisprezece ani și slujea Domnului înaintea preotului Eli, într-o noapte, Eli ședea și se odihnea în umbrarul de lângă casa Domnului, la locul său cel deosebit, și ochii lui erau îngreunați de somn, iar Samuel dormea în biserica Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu și unde ardea sfeșnicul. Atunci Domnul a strigat dinăuntrul catapetesmei, zicând: Samuele! Samuele! Și îndată deșteptându-se Samuel, a zis: Iată, eu. Și a alergat la Eli, zicând: „Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?” Iar Eli a zis: Nu te-am chemat, fiule! Intoarce-te și dormi. Atunci Samuel s-a întors și a adormit. Iar Domnul l-a strigat a doua oară: Samuele! Samuele! Și, sculându-se Samuel, a alergat a doua oară la Eli, zicând: „Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?”. Iar preotul i-a zis: Nu te-am chemat, fiul meu. Intoarce-te și dormi. Dar Samuel nu cunoștea în acea vreme glasul Domnului, de vreme ce nu i se făcuse lui vreo descoperire dumnezeiască. Deci Domnul a chemat a treia oară pe Samuel, care, sculându-se, s-a dus degrabă la preotul Eli, zicându-i: „Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?”.

Atunci Eli, cunoscând că Domnul cheamă pe copil, i-a zis: Intoarce-te, fiule, și dormi, și când te va mai chema pe tine Cel ce te cheamă, atunci să zici: Spune, Doamne, că robul Tău ascultă! Apoi Samuel s-a dus la locul său și a adormit. Și venind Domnul, a stat aproape și l-a strigat ca întâia, a doua și a treia oară, zicându-i: Samuele! Samuele! Iar Samuel, deșteptându-se și sculându-se degrab, a zis: Grăiește, Doamne, că robul Tău ascultă! Și a zis Domnul către Samuel: Iată, Eu voi face graiurile Mele întru Israel, încât tot cel ce le va auzi pe acestea, va răsuna în amândouă urechile lui. In ziua aceea voi ridica asupra lui Eli toate câte le-am grăit asupra casei lui. Voi începe și voi sfârși. Și i-am spus lui că Eu voi pedepsi casa lui până în veac, pentru nedreptățile fiilor lui, de care știa că rău au vorbit pe Dumnezeu, și nu i-a pedepsit pe ei.

Aceste cuvinte ale Domnului le asculta Samuel cu cutremur și după ce s-a sfârșit arătarea Domnului, iarăși a adormit până dimineață. Iar a doua zi, sculându-se, a deschis ușile bisericii Domnului și se temea să spună stăpânului său, preotului Eli, această vedenie. Iar Eli, chemându-l pe el, i-a zis: Fiule Samuele, ce-a grăit Domnul către tine? Mă rog ție, nu tăinui aceasta înaintea mea. Și a jurat Eli pe Samuel ca să nu ascundă înaintea lui nici un cuvânt din cuvintele Domnului. Deci Samuel i-a spus lui toate câte a auzit; iar preotul Eli a zis cu smerenie: Precum este plăcut Domnului meu, așa să facă. Dar acum Eli nu mai putea să pedepsească și să îndrepteze pe fiii săi, de vreme ce acum era foarte bătrân și fiii săi nu se temeau de el nicidecum. Iar Samuel din zi în zi creștea și se întărea cu duhul, și darul lui Dumnezeu, care era întru dânsul, se înmulțea, pentru că era Domnul cu dânsul, cuvintele prorocești erau în gura lui și nici un cuvânt al lui nu era deșert. Și au cunoscut toate popoarele israelite că Samuel este proroc credincios al Domnului.

Și trecând câtăva vreme, a sosit pedeapsa lui Dumnezeu asupra casei lui Eli, iar pe lângă aceea și asupra întregului Israel. Pentru că nu numai fiii lui Eli au mâniat pe Dumnezeu, ci și israelitenii, care, deși nu toți, însă mulți se învățaseră de la păgâni la închinarea de idoli și nu părăseau idolatria. Ei slujeau Dumnezeului ceresc, dar a-duceau jertfe și idolilor și mâniau pe Dumnezeul lor. Insă Dumnezeu, fiind îndelung răbdător, răbda păcatele poporului, până ce nu L-au mâhnit fiii lui Eli, care erau preoți și mai-mari în Israel.

Iar când aceia, cu fărădelegile lor, au pornit pe Dumnezeu spre mânie și răzbunare, atunci dreptul Judecător și răsplătitor, aducân-du-și aminte și de păcatele poporului, a adus răzbunare asupra tuturor; pentru că prin cei mai mari, și cei de sub stăpânire se pedepsesc de Dumnezeu. Și nu atât de degrabă păcatele poporului pornesc spre răzbunare pe Dumnezeu cel mânios, precum păcatele acelora care sunt rânduiți de Dumnezeu la stăpânirea și povățuirea poporului. Atunci filistenii s-au sculat cu război împotriva israelitenilor; iar israelitenii au ieșit la război împotriva lor. Și bătându-se ei, au fost biruiți de filisteni și au căzut uciși din tabăra lui Israel ca la 4000 de bărbați.

Atunci cei mai bătrâni ai lui Israel și-au zis: „Pentru ce ne-a bătut Domnul astăzi înaintea celor de altă seminție? Să luăm chivotul Domnului Dumnezeului nostru din Silom și să-l aducem în oastea noastră, ca să fie în mijlocul nostru când ne luptăm cu cei de altă seminție, și ne va mântui Domnul pe noi din mâinile vrăjmașilor noștri!”. Astfel sfatuindu-se, au trimis la Silom și au luat de acolo chivotul legii care sade pe heruvimi; iar lângă chivotul legii erau amândoi fiii lui Eli: Ofni și Finees. Și când au adus chivotul Domnului în oaste, tot Israelul a strigat cu glas mare de bucurie, încât a răsunat pământul. Iar cei de altă seminție au auzit glasul acela și au zis: „Ce este această strigare mare în tabăra iudeilor?”. Și s-au înștiințat de venirea chivotului legii în tabăra lui Israel. Deci atunci s-au temut și au zis: „Zeii au venit la dânșii în oaste, ca să oștească asupra noastră; amar nouă, cine ne va scoate pe noi din mâinile lor, căci aceia au bătut Egiptul cu toate rănile? Dar să ne întărim, o, bărbați filisteni, ca să ne luptăm vitejește cu iudeii, astfel ca să nu le robim lor, precum ne-au robit ei nouă”.

Astfel filistenii, îmbărbătându-se cu cuvinte unul pe altul, s-au înarmat cu tărie. Și s-a făcut război și tăiere mare de amândouă părțile și în loc ca filistenii să fie biruiți, ei au biruit pe iudei. Pentru că, fiind mâniat Dumnezeu, n-au ajutat nici sfintele cele aduse în tabără, căci unde ajunge răzbunarea cea dreaptă a lui Dumnezeu, acolo nu cruță nici sfințenia. Și au biruit filistenii pe israeliteni și au ucis din oastea lor ca la 30000. Apoi au luat chivotul legii și l-au dus în robie, omorând pe amândoi fiii lui Eli, care erau lângă chivot; și așa au căzut amândoi de ascuțișul săbiei, după cuvântul Domnului. Astfel Dumnezeu, pentru păcatele celor mai mari, dă la pedeapsă pe cei de sub stăpânire, iar pentru faptele cele necurate ale slujitorilor altarului, lasă sfintele altare spre stăpânirea mâinilor păgânești și bisericile Sale în pustiire. Fiii lui Eli, care erau preoți în locul tatălui lor cel îmbătrânit, judecători și îndreptători a tot Israelul, aceia au mâniat pe Dumnezeu prin fărădelegile lor și tot Israelul a suferit printr-înșii pedeapsă de la Dumnezeu și chivotul Domnului a fost dat în mâinile cele necurate ale celor de altă seminție.

Astfel fiind biruită tabăra lui Israel, un bărbat din seminția lui Veniamin, cu numele Ieminei, fugind de la război, a venit în Silom, având hainele sale rupte și țărână pe capul lui. Acela a spus prin cetate de uciderea taberei lor și toată cetatea a strigat cu glas de plângere. Iar Eli ședea pe scaunul său lângă ușile bisericii Domnului, și inima lui era în spaimă mare pentru chivotul lui Dumnezeu. Și auzind glasul strigării poporului, a zis către cei ce erau înaintea lui: Ce este această strigare? Și a venit la Eli omul acela, care era din tabără, și i-a zis: „Eu am scăpat astăzi de la război”. Eli i-a zis: „Ce s-a făcut acolo, fiule?”. El a zis: „Bărbații lui Israel sunt biruiți de cei de altă seminție și au fugit din fața lor. Ucidere mare s-a făcut în popor și amândoi fiii tăi au murit, iar chivotul legii este luat de biruitori”.

Și când a auzit Eli de luarea chivotului lui Dumnezeu, îndată a căzut pe spate de pe scaun și i s-a sfărâmat spatele și a murit; căci era un om bătrân și greoi, având 98 de ani. Apoi cei de altă seminție, după biruirea oștirii lui Israel, luând chivotul lui Dumnezeu, l-au dus în cetatea lor cea mai mare, în Azot, dănțuind și lăudându-se că au robit pe Dumnezeul lui Israel. Și l-au dus pe el în capiștea zeului lor spurcat, Dagon, și l-au pus împreună cu idolul lor; iar a doua zi, intrând în capiștea lui Dagon, au găsit pe zeul Dagon căzut la pământ și zăcând cu fața în jos înaintea chivotului lui Dumnezeu. Deci, ridicându-l de la pământ, l-au pus la locul său; iar dimineața iarăși sculându-se, au intrat în capiște și au găsit pe Dagon, nu numai căzut înaintea chivotului lui Dumnezeu, dar și sfărâmat, pentru că capul și amândouă gleznele picioarelor lui erau luate fiecare deosebi și aruncate în prag, iar amândouă palmele mâinilor lui zăceau lângă ușă; astfel că numai trupul lui Dagon rămăsese.

Dar nu numai pe Dagon, zeul filistenilor, l-a pedepsit puterea lui Dumnezeu, care era cu chivotul, ci și pe toți filistenii și pământul lor, căci i-a lovit pe ei, de la mic până la mare, cu neobișnuite boli și cu bube pline de puroi în locurile lor cele tăinuite și din această pricină mureau mulți, iar cei ce erau vii, aceia pătimind de rănile cele cumplite, scoteau țipete de durere, încât glasul strigării lor se suia până la cer. Incă și pământul se umpluse de șoareci care mâncau toate și din această pricină se împuțise de mulțimea șoarecilor. Și cunoscând filistenii că Dumnezeul lui Israel îi pedepsește pentru chivotul Său luat de ei în robie, l-au trimis pe el chiar și nevrând iarăși la israeliteni, însoțit cu daruri de aur, precum scrie pe larg despre aceasta în cele dintâi cărți ale împăraților. Noi însă să ne întoarcem la povestirea care ne stă înainte, despre Sfântul Proroc Samuel.

După războiul acela și după moartea lui Eli – preotul și judecătorul lui Israel – și a fiilor lui, israelitenii au fost 20 de ani sub jugul robiei filistenilor, stăpâniți de vrăjmașii lor și dându-le lor dajdie. Iar după 20 de ani, văzând Dumnezeu primejdia poporului Său cel strâmtorat de filisteni, S-a milostivit spre dânșii și a voit să-i izbăvească pe ei din mâinile vrăjmașilor lor. Deci a ridicat mai întâi între ei pe propovăduitorul pocăinței, pe acest credincios rob și preot al său, pe prorocul Samuel; pentru că în alt chip nu voia Domnul să miluiască pe poporul Său, decât după ce mai întâi s-ar fi pocăit ei. Sfântul Samuel propovăduia la toate semințiile lui Israel, zicând: „Dacă vă întoarceți cu toată inima către Domnul, lepădați zeii cei străini din mijlocul vostru și dumbrăvile lui Astarot și gătiți-vă inimile spre Domnul, slujindu-I Lui singur, și El vă va izbăvi pe voi din mâinile celor de altă seminție”. Și au ascultat popoarele cuvintele lui Samuel și au crezut în el, pentru că îl știau din copilăria lui și cunoșteau că vorbele lui erau nemincinoase. Atunci fiii lui Israel au lepădat zeii cei străini ai lui Baal și dumbrăvile lui Astarot, și au început a sluji numai Domnului. Iar pe Sfântul Samuel îl aveau ca un proroc și preot al lui Dumnezeu, judecător și îndreptător. Deci Sfântul Samuel a poruncit ca să se adune la dânsul toți israelitenii, în cetatea Masifat, la un munte înalt, ca acolo să facă cu pocăință rugăciune sobornicească către Dumnezeu. Și adunându-se popoarele lui Israel la Samuel, prorocul lui Dumnezeu, și rugându-se, posteau și își mărturiseau păcatele, zicând: „Am greșit înaintea Domnului”. Iar Sfântul Samuel, ca un preot, aducea jertfă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor.

Atunci filistenii cei de altă seminție, auzind de adunarea popoarelor lui Israel și socotind că gătesc război împotriva lor, au năvălit fără de veste asupra lor înarmați în putere, vrând să-i piardă desăvârșit. Și auzind fiii lui Israel că vrăjmașii sunt aproape, s-au temut foarte și au zis către Samuel, prorocul lui Dumnezeu: „Nu tăcea, ci roagă-te către Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească din mâinile celor de altă seminție”. Iar Sfântul Samuel îi întărea pe ei, ca să nu fie fricoși, ci numai să se roage Domnului și să nădăjduiască spre El. Și se ruga și el însuși cu dinadinsul pentru ei, înălțând arderi de tot, iar Domnul l-a ascultat pe el. Și încă neisprăvind Samuel jertfa, cei de altă seminție se apropiaseră de ei. Dar Dumnezeu a tunat tare în ziua aceea asupra celor de altă seminție, slobozind asupra lor tunete și fulgere înfricoșătoare, încât ei, tulburându-se de frică, au căzut înaintea israelitenilor.

Și ieșind bărbații israeliteni din cetatea Masifat, au gonit pe vrăjmașii lor și i-au bătut, fugărindu-i până în valea Betfor. Și au bătut israelitenii pe filisteni, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Samuel, plăcutul Lui, și pentru pocăința lor. Astfel a smerit Domnul pe cei de altă seminție înaintea poporului Său, iar ei n-au mai îndrăznit să meargă în hotarele lui Israel în toate zilele lui Samuel, și cetățile ce le luaseră de la israeliteni le-au întors înapoi. Deci era pace poporului lui Dumnezeu în toate zilele judecății și stăpânirii Sfântului Samuel, căci povățuia bine pe toți israelitenii, cercetând cetățile și îndreptând pe cei ce aveau trebuință de îndreptare, judecând drept, fără de plată, pentru că de la nimeni nu primea daruri și nici nu judeca căutând la față. Iar întoarcerea lui era la Armatem unde s-a născut, că acolo era casa lui. Acolo judeca el pe Israel și tot acolo a zidit altar Domnului.

Și judecând Sfântul Samuel pe Israel mulți ani, a îmbătrânit și a pus în locul său pe doi fii ai săi, pe Ioil și Avia, ca să fie judecători popoarelor. Dar ei n-au voit să umble în căile lui, ci s-au abătut în urma lăcomiei și au început a lua daruri de la cei ce căutau judecăți, a judeca cu plată și a face judecăți nedrepte. Deci bărbații lui Israel au mers la Sfântul Samuel și i-au zis: „Iată, tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu umblă pe calea ta; deci să pui împărat peste noi, ca să ne judece și să ne îndrepteze, precum și celelalte neamuri au împărații lor”. Aceste cuvinte n-au fost plăcute înaintea lui Samuel, pentru că nu cereau ca să-și pedepsească pe fiii săi sau să-i îndepărteze de la judecătorie, lucru care era gata să-l facă, ci cereau să le pună împărat. Iar poporul stătea asupra lui, zicându-i: „Dă-ne împărat, ca să ne judece”. Atunci Samuel s-a rugat către Domnul, iar Domnul a zis: „Ascultă glasul popoarelor acestea și fă precum cer, că nu te-au defăimat pe tine, ci pe Mine, ca să nu împărătesc peste ei. Spune-le însă stăpânirea împăratului care va împărați peste dânșii”.

Și a grăit Samuel către popoare: „O, bărbați ai lui Israel, să știți cum va stăpâni peste voi împăratul pe care îl cereți. El va lua pe fiii voștri și îi va face slujitorii lui. Îi va îmbrăca în arme, pe cai îi va pune și le va porunci să alerge înaintea caretelor sale. Îi va pune polcovnici și sutași și încă îi va și robi. Îi va face să are țarinile sale, îi va pune secerători secerișurilor sale, culegători viilor sale și lucrători la toate lucrurile plăcute lui. Fetele voastre le va lua la fierberile de mirosuri, la bucătării și la pitarii. Satele, viile, măslinișurile și toate bunătățile voastre le va lua și le va da slugilor sale; iar semințele, viile și țarinile ce vă vor rămâne vouă le va zeciui, ca din acelea să-i dați a zecea parte. Asemenea și slugile și dobitoacele voastre cele mai bune le va lua de la voi pentru el, și voi veți fi robii lui și veți striga îngreuiați de împăratul vostru în zilele acelea, dar Domnul nu vă va auzi, pentru că singuri ați poftit împărat pentru voi”. Astfel grăindu-le Sfântul Samuel, popoarele nu au voit să asculte cuvintele lui, ci strigau către dânsul, zicând: „Vrem împărat, ca să fim și noi cum sunt celelalte neamuri, ca să ne judece pe noi împăratul nostru și să iasă la război înaintea noastră împotriva vrăjmașilor”. Iar Sfântul Samuel le-a poruncit să se ducă fiecare la locul lui, până ce Dumnezeu le va arăta un bărbat vrednic de împărăție.

Și era în seminția lui Veniamin, în cetatea ce se numea Gava, un om pe nume Chiș, și acela avea un fiu pe care îl chema Saul, frumos la mărimea statului și bun. Și nu era altul între fiii lui Israel mai bun decât el. Deci se pierduseră asinii lui Chiș și a trimis Chiș pe Saul, fiul său, cu o slugă, să-i caute. Iar ei căutându-i și străbătând pretutindeni, nu-i găseau, apoi s-au apropiat de muntele Sifa, unde era cetatea Armatem, patria și casa Sfântului Samuel. Și a zis Saul către sluga sa: „Să ne întoarcem acum acasă la tatăl meu, că mi se pare că se întristează mai mult pentru noi decât pentru asini”. Și i-a zis sluga: „Iată, aici în cetate este omul lui Dumnezeu, cel mai înainte-văzător, care spune celor ce se duc la dânsul, cele ce au să fie; deci să mergem la dânsul, poate ne va spune unde vom putea afla asinii”. Și au mers la omul lui Dumnezeu. Însă Domnul spusese mai înainte Sfântului Samuel toate despre Saul și i-a poruncit, ca pe acela să-l ungă împărat al lui Israel.

Și văzând Sfântul Samuel pe Saul, fiul lui Chiș, l-a primit cu dragoste și i-a zis să nu se mâhnească pentru asini, că acum s-au aflat. Deci l-a odihnit la el în ziua și noaptea aceea. Iar a doua zi, slobozindu-l pe el, a luat un vas cu untdelemn și l-a turnat pe capul lui Saul, apoi l-a sărutat și i-a zis: „Iată, Domnul te-a uns pe tine pentru a împărăți popoarele cele din Israel. Și vei împărați peste popoarele Domnului și le vei mântui din mâinile vrăjmașilor lor dimprejur”.

Această ungere s-a făcut în taină, ca o prorocie a împărăției lui Saul ce avea să fie. Și a spus Sfântul Samuel lui Saul cel uns toate cele ce aveau să i se întâmple în cale, zicându-i: „Acest semn să-ți fie că Domnul te-a uns împărat; când vei pleca astăzi de la mine, vei afla doi bărbați lângă mormântul Rahilei, în hotarele lui Veniamin în Silom, care îți vor zice: «S-au aflat asinii pe care îi căutați și tatăl tău a lepădat grija pentru asini, iar acum se îngrijește foarte mult de voi!» Apei, când vei pleca de la acei doi bărbați și vei merge la dumbrava Taborului, vei afla acolo trei bărbați suindu-se la Dumnezeu în Vetim cu aducere de jertfe, unul aducând trei capre, altul ducând trei saci de pâine, iar al treilea, un foaie cu vin. Aceia ți se vor închina și îți vor da ție două pâini. Apoi te vei sui în muntele Domnului și vei întâmpina ceata prorocilor. Acolo se va pogorî peste tine Duhul Domnului și vei proroci cu dânșii. Pe aceste semne când le vei vedea împlinindu-se, după cuvântul meu, să știi că Dumnezeu este cu tine!”. Și plecând Saul de la Sfântul Samuel, toate i s-au întâmplat așa precum i le spusese prorocul.

După aceasta, Sfântul Samuel a poruncit tuturor popoarelor să se adune la Domnul în cetatea Masifat. Deci, ducându-se și el acolo, a zis către fiii lui Israel: „Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu sunt Cel ce am scos pe părinții voștri din pământul Egiptului și v-am scos pe voi din mâinile lui Faraon și de la toți împărații care vă mâhneau. Iar voi M-ați defăimat astăzi pe Mine, Dumnezeul vostru, Cel ce v-am mântuit de toate răutățile și ziceți că vă trebuie împărat, ca să domnească peste voi. Deci să fie după dorința voastră”. Zicând acestea Samuel, a pus înaintea Domnului toate semințiile lui Israel, după steagurile lor și a început a arunca sorți, din care seminție să le aleagă împărat; și a căzut sorțul pe seminția lui Veniamin. Apoi a aruncat iar sorți întru seminția aceea peste bărbații cei vestiți, și a căzut sorțul pe Saul, fiul lui Chiș. Și îl căutau pe Saul prin mijlocul lor, dar nu l-au aflat, pentru că se ascunsese într-o casă, făcându-se nevrednic de o cinste înaltă ca aceea, și fugea de dânsa. Dar Domnul l-a făcut arătat, iar popoarele alergând împreună cu Samuel, l-au luat de acolo și, aducându-l, l-au pus în mijlocul soborului. Și era la statură mai înalt decât toate popoarele. Și a zis Samuel către popor: „Vedeți pe cine a ales Domnul, că nici unul din voi nu este ca el”. Deci toate popoarele s-au bucurat și au strigat: „Să trăiască împăratul nostru!”.

Atunci Samuel a pus înaintea popoarelor legi împărătești, a scris o carte din acele legi și a pus-o înaintea Domnului. Dar nu s-a întărit atunci desăvârșit împărăția lui Saul, fiindcă erau unii care cârteau și nu se învoiau. Atunci Samuel a eliberat toate popoarele, ducându-se fiecare la locul său. Deci s-a dus și Saul la casa sa, în cetatea care se numea Gava, și s-au dus cu dânsul și fiii celor puternici, ale căror inimi le plecase Domnul spre Saul. Iar fiii celor potrivnici au zis: „Oare acesta ne va izbăvi din mâinile vrăjmașilor noștri?”. Și îl necinsteau pe el, neaducându-i daruri, dar Saul se făcea că nu aude ocările lor.

Iar după o lună, Naas, împăratul amonitenilor, a venit cu putere mare asupra cetății care se numea Iavis a Galaadiei, cea din ținutul lui Manase, și a tăbărât asupra ei cu tărie. Iar cetățenii cei înconjurați, văzând puterea cea mare a lui Naas, i-au zis: „Să ne pui așezământ și noi îți vom sluji ție”. Iar Naas le-a răspuns: „Așezământul pe care îl voi pune este acesta, că voi scoate fiecăruia din voi ochiul cel drept și voi pune ocară asupra lui Israel”. Atunci cetățenii au trimis la Saul, rugându-l să le ajute și să-i scape din înconjurarea aceea. Iar Saul a trimis îndată în toate hotarele lui Israel, și, adunând degrabă oaste multă și luând cu dânsul și pe Sfântul Proroc Samuel, s-a dus fără de veste asupra lui Naas, împăratul amonitenilor. Și a năpădit asupra lui foarte de dimineață, a biruit oastea lui și a izgonit-o, omorând chiar și pe împărat.

Atunci popoarele lui Israel au zis către prorocul lui Samuel: „Cine este cel ce zicea să nu împărătească Saul peste noi? Dați-ni-i nouă pe aceia ca să-i ucidem”. Dar Saul a zis: „Să nu moară nici unul pentru mine în ziua de acum, că Domnul a făcut astăzi mântuire întru Israel”. Iar Sfântul Samuel a grăit către popoare: „Veniți să mergem în Galgal și să înnoim acolo împărăția!”. Deci toate popoarele s-au dus acolo și Samuel a uns în fața tuturor pe Saul la împărăție înaintea Domnului. Și au jertfit acolo înaintea Domnului jertfele cele de pace, veselindu-se Saul foarte mult și împreună cu dânsul toți bărbații lui Israel.

Și veselindu-se popoarele pentru împăratul lor cel pus din nou, cu care câștigaseră biruința asupra amonitenilor, Sfântul Samuel a zis către dânșii: „Iată, am ascultat glasul vostru pentru toate câte mi-ați zis mie și v-am pus împărat. Iată, acum împăratul merge înaintea voastră, iar eu am îmbătrânit mergând cu voi din tinerețile mele până în ziua de astăzi; de aceea, să-mi spuneți acum înaintea lui Dumnezeu și înaintea unsului Lui, împăratul vostru: Am luat eu de la cineva din voi vreun vițel, vreun asin sau altceva? V-am făcut eu vreo strâm-bătate sau silă sau am luat din mâinile cuiva plată sau oricare dar? Spuneți dacă am făcut ceva din acestea și vă voi întoarce”.

Popoarele au zis către dânsul: „Nu ne-ai făcut strâmbătate în nimic, nici ne-ai silit, nici ne-ai jefuit, nici plată n-ai luat de la noi, nici oarecare daruri”. Samuel a zis către dânșii: „Martor este Domnul în această zi și unsul Lui, împăratul vostru, că n-ați avut pricini asupra mea, pentru care v-ar fi trebuit împărat, de vreme ce singur Domnul era împăratul vostru și vă povățuia prin feluriți judecători, scăpându-vă din mâinile vrăjmașilor voștri. Dar ca să înțelegeți că răutatea voastră este mare înaintea Domnului, fiindcă ați cerut împărat, iată, îndată veți vedea semnul”. Zicând aceasta, a început a se ruga Domnului. Și ziua era senină și uscată, fiind vreme de seceriș, dar deodată au început tunete mari, fulgere înfricoșate și nori, și s-a vărsat ploaie puternică, încât s-au temut toate popoarele de Domnul și de Samuel.

Atunci ei au zis către Samuel: „Roagă-te Domnului Dumnezeului Tău pentru noi, robii tăi, ca să nu murim, pentru că vedem că am adăugat această răutate la păcatele noastre, cerând împărat”. Și a zis Sfântul Samuel către ei: „Nu vă temeți, că Domnul nu va părăsi poporul Său. De acum fiți lângă împăratul vostru și slujiți Domnului cu toată inima voastră și faceți voia Lui, voi cu împăratul vostru, iar eu nu voi înceta a mă ruga Domnului pentru voi, numai să vă temeți de Dânsul, să-i slujiți în adevăr, știind toate minunile și facerile de bine ce v-a făcut vouă. Iar dacă veți începe a face rele, atunci veți pieri împreună cu împăratul vostru”. Astfel zicând Sfântul Samuel către popoare, a lăsat puterea judecătoriei și lua aminte numai la slujirea jertfei.

Iar Saul împărățind în Israel, a început după o vreme a se îndărătnici și a mânia pe Dumnezeu. Și a îndrăznit a se atinge de rânduiala preoțească, ca să aducă jertfe lui Dumnezeu fără Samuel, preotul Lui. Incă s-a arătat și neascultător poruncii Domnului, când i-a poruncit prin gura prorocului Său Samuel să meargă și să piardă poporul lui Amalec, pentru o răutate veche a lor; că, mergând popoarele de la Egipt la pământul făgăduit, le-au făcut mare împiedicare pe cale. Și i-a poruncit, zicându-i: „Să nu cruți pe nimeni din ei, să-i ucizi de la parte bărbătească la parte femeiască, de la cei tineri până la cei ce sug piept, de la capre până la oi și de la cămile până la asini”.

Și adunând împăratul Saul oaste multă, a mers asupra țării lui Amalec și, biruind puterea acelora și robindu-le țara, a prins viu pe Agag, împăratul lor, și a ucis cu sabia tot poporul lui Amalec, pe bătrâni și pe tineri, pe femei și pe bărbați, iar pe împărat l-a cruțat. Și au luat Saul și poporul lui pentru ei cele mai bune din turmele lor, și numai pe cele proaste și defăimate le-au prăpădit. Asemenea și toate bunătățile lor le-au jefuit pentru ei, nepăzind porunca Domnului, ca să nu cruțe nimic, nici să ia pentru ei, ci toate să le dea pierzării. Apoi a fost cuvântul Domnului către prorocul Samuel, zicând: „M-am căit că am uns pe Saul la împărăție, deoarece s-a întors de la Mine și cuvintele Mele nu le-a păzit”. Și s-a mâhnit Samuel pentru Saul și a strigat către Domnul, rugându-se toată noaptea pentru el.

Și sculându-se Samuel de dimineață, a mers întru întâmpinarea israelitenilor care se întorceau de la război, și a aflat pe Saul în Galgal; și iată, acolo înălța singur Domnului ardere de tot. Și văzând împăratul Saul pe Sfântul Samuel, i-a zis: „Binecuvântat ești tu Domnului, că am făcut toate câte mi-a grăit Domnul prin tine”. Sfântul i-a zis: „Ce este glasul turmelor acestea în urechile mele și glasul dobitoacelor pe care îl aud?”. Impăratul a zis: „Le-am adus de la Amalec, că cele ce erau bune le-au cruțat popoarele și le-au adunat; iar cele ce erau mai proaste le-am ucis”. Sfântul Samuel i-a zis: „Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului în toate câte ți-a grăit și te-ai pornit spre câștiguri și ai făcut vicleșug înaintea Domnului?”. Și Saul a zis către Samuel: „Am ascultat glasul Domnului și am făcut precum mi-a poruncit. Am dezrădăcinat pe Amalec, iar pe Agag, împăratul lor, l-am prins și l-am adus viu. Iar popoarele au luat pradă cele mai bune oi și bivoli din turme, pentru arderea cea de tot și pentru jertfa lui Dumnezeu”.

Deci Sfântul Samuel a zis către Saul: „Oare sunt plăcute lui Dumnezeu arderile de tot și jertfele voastre? Nu era oare mai bine să asculți porunca Domnului? Ascultarea este mai bine primită Lui decât toate jertfele și grăsimile cele de berbeci. Precum este păcatul de vrăjitorie, tot așa este și păcatul de împotrivire la porunca Domnului; precum este păcatul închinării la idoli, așa este și păcatul călcării poruncilor Domnului. Iar de vreme ce tu ai defăimat cuvântul Domnului, te va defăima și pe tine Domnul și casa ta nu va împărăți întru Israel”. Saul a zis: „Am greșit de am călcat cuvântul Domnului și cuvintele tale, pentru că m-am temut de popoare și am ascultat glasul lor. Dar mă rog ție, rabdă greșeala mea și te întoarce cu mine la jertfă, ca să mă închin lui Dumnezeu înaintea ochilor tăi”. Iar Sfântul Samuel și-a întors fața, vrând să plece de la el, dar Saul l-a apucat de marginea hainei și a rupt-o, trăgând la sine pe omul lui Dumnezeu.

Deci i-a zis lui Sfântul Samuel: „Domnul a rupt astăzi împărăția lui Israel din mâna ta și o va da aproapelui tău, cel mai bun decât tine”. Și a zis Saul către Sfântul Samuel: „Am greșit Domnului, dar nu mă rușina acum înaintea bătrânilor lui Israel și înaintea poporului meu; deci întoarce-te cu mine, ca să mă închin Domnului Dumnezeului tău”. Și s-a întors Samuel cu Saul și s-au închinat. Apoi el a zis către Saul: „Să-mi aduceți aici pe Agag, împăratul lui Amalec”. Și a venit Agag la dânsul tremurând și a zis: „O, cât de amară este moartea!”. Sfântul Samuel a zis către Agag: „Precum sabia ta a făcut fără de fii pe femei, tot astfel va rămâne și maica ta fără de fii”. Atunci Samuel a înjunghiat pe Agag înaintea Domnului în Galgal, nu ca și cum l-ar fi chinuit, ci împlinind porunca Domnului. După aceea, Samuel s-a dus în Armatem și Saul s-a dus la casa sa în Gava. Și n-a mai văzut Sfântul Samuel pe împăratul Saul până în ziua morții sale, dar plângea pentru dânsul, fiindu-i jale de pierzarea lui.

Iar după câtva timp, Domnul a zis către Samuel: „Până când plângi tu pe Saul, pe care eu l-am lepădat, ca să nu împărătească în Israel? Umple cornul tău de untdelemn și mergi în Betleem la lesei, că între fiii lui am aflat vrednic de împărăție”. Și a zis Sfântul Samuel: „Cum voi merge? Că va auzi Saul și mă va ucide?”. Domnul i-a zis: „Ia o junincă și, ducând-o acolo, vei zice: «Am venit să aduc jertfă Domnului»; și vei chema la jertfă pe lesei și pe fiii lui. Iar eu îți voi arăta ție cele ce vei face și-mi vei unge pe acela ce-ți voi zice”. Deci Samuel a făcut după cuvântul Domnului, a mers în Betleem și cei mai bătrâni s-au înspăimântat de venirea lui și au ieșit în întâmpinarea lui și i-au zis: „O, înainte văzătorule, oare cu pace este intrarea ta?”. Și a zis sfântul: „Pace! Am venit să aduc jertfa Domnului; deci sfințiți-vă prin înfrânare și prin rugăciune și să veniți la mine ca să fac jertfă”.

Iar după săvârșirea jertfei, Sfântul Samuel mergând în casa lui lesei, i-a poruncit să aducă la dânsul pe fiii săi unul câte unul. Deci lesei a adus la proroc pe Eliav, cel mai mare fiu al său. Și a întrebat prorocul pe Domnul, rugându-se către Dânsul întru sine, dacă acesta este cel înainte ales de Dânsul la împărăție. Și a zis Domnul lui Samuel: „Nu căuta la fața lui, nici la mărimea statului lui, căci l-am lepădat pe el; pentru că eu nu judec căutând la față. Omul caută la față, iar Dumnezeu caută la inimă”. Apoi lesei a chemat pe Amina -dab și l-a pus pe el înaintea feței lui Samuel, care a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”. Și a adus lesei pe Sama, și a zis prorocul: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”. Deci lesei a adus pe cei șapte fii ai săi înaintea lui Samuel, și a zis Samuel către dânsul: „N-a ales Domnul dintre aceștia”.

Apoi Samuel iarăși a zis către lesei: „Nu mai ai alți fii?”. lesei a zis: „Mai am încă unul mic, dar acesta paște oile la iarbă”. Samuel a zis către lesei: „Trimite și adu-l aici pe el, că nu vom ședea până ce va veni el aici”. Și trimițând lesei, a adus pe David. Iar acesta era rumen și frumos la ochi și la față. Și a zis Domnul către Samuel: „Scoală-te și-l unge pe el, că acesta este”. Deci Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns împărat în mijlocul fraților lui. Și a zburat duhul Domnului peste David dintru acea zi și după aceea. Și sculân-du-se Samuel, s-a dus în Armatem, în casa sa, unde săvârșind zilele bătrâneților sale, a adormit cu somn de moarte. Deci adunându-se tot Israelul, l-a plâns pe el și l-a îngropat acolo, în casa cea din Armatem.

Pe acest Sfânt Proroc Samuel l-a fericit cu laude Isus Sirah, zicând: „Samuel, prorocul Domnului, cel iubit de Domnul, a ridicat împărăția și a uns pe Saul și pe David peste poporul Lui. Cu legea Domnului a judecat adunarea și a cercetat Domnul pe lacov prin rugăciunile lui. Și a fost cunoscut întru credința sa că este proroc credincios. El a chemat pe Domnul cel puternic, când îl împresurau vrăjmașii lui împrejur, iar Domnul a tunat din cer, și cu glas mare a făcut auzit glasul Lui. El a pierdut pe stăpânitorii Tirului și pe toți boierii filistenilor. Mai înainte de sfârșitul său, Samuel s-a mărturisit înaintea Domnului și a unsului Lui, că din averi și până la încălțăminte n-a luat de la nimeni ceva, și nu i-a făcut lui ocară nici un om. După adormirea sa a prorocit și a arătat împăratului Saul sfârșitul lui. Apoi a înălțat din pământ glasul său prin prorocie, pentru ca să piardă fărădelegile popoarelor”. Acestea le-a zis Sirah, iar noi, păcătoșii, nădăjduind ca, prin rugăciunile acestui sfânt plăcut al lui Dumnezeu, să câștigăm iertare de păcate și mântuire, slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe un Dumnezeu în Treime, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Notă. Cum, după adormirea sa, Sfântul Proroc Samuel a spus împăratului Saul moartea, caută despre aceasta în cartea împăraților, în cap. 28. Iar în 11 zile ale lunii martie, caută la pătimirea Sfântului Mucenic Pionie, spre sfârșitul istoriei pătimirii lui.