Articole

Evenimentele Zilei de 20 august în Istorie

 Invazia Cehoslovaciei (20-21 august 1968)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org

 

20 august este a 232-a zi a calendarului gregorian și a 233-a zi în anii bisecți.

 

Sărbătorile Zilei de 20 august

(BOR) Sf. Proroc Samuel; Sf. Mc. Sever, Eliodor şi Teoharie

Măritul Profet Samuel a trăit cu aproximativ 1146 de ani înainte de nașterea lui Hristos, fiind cel de-al cincisprezecelea și ultimul dintre judecătorii lui Israel (Fapte 13, 20) și primul dintre proorocii care au profețit israeliților în pământul lui Israel (Fapte 3, 24)
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sf. Mc. Sever

Fericitul Sever, mucenicul lui Hristos, era din Sidia Pamfiliei, feciorul unui oarecare Petronie trac, și maica sa Migdonia.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Sf. Mc. Teoharie

Sf. Mc. Teoharie - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mc. Teoharie – foto preluat de pe doxologia.ro

În 1740, în timpul sultanului Ahmet și a lui Ibrahim Pașa, guvernatorul general al Asiei Mici, a fost emis un decret de adunare a băieților creștini într-o tabără de concentrare. În această tabără se afla și tânărul orfan Teoharie.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Samuil, profet († 1045 î.Hr.); Sf. Bernard, cuvios († 1153)

Bernard de Clairvaux (cunoscut și ca Sfântul Bernard, n. 1091, d. 21 august 1153, Clairvaux) călugăr și conte de Châtillon -  foto - ro.wikipedia.org

Bernard de Clairvaux - foto: ro.wikipedia.org

Bernard de Clairvaux (cunoscut și ca Sfântul Bernard, n. 1091, d. 21 august 1153, Clairvaux) a fost un călugăr și conte de Châtillon.

 

(BRC) Sf. Bernard, abate, învățător al Bisericii

 

Astăzi în istorie pentru 20 august

 

Evenimentele Zilei de 20 august în Istorie:

- 20 august 1469/1470Bătălia de la Lipnic;

- 20 august 1944 – Operațiunea Iași-Chișinău (august – septembrie 1944);

- 20 august 1968 – Invazia Cehoslovaciei 

 

20 august 636 - Are loc bătălia de la Yarmouk in care invadatorii arabi condusi de Khalid ibn al-Walid, infrang fortele Imperiului Bizantin si ocupa Siria şi Palestina, marcând primul mare val al cuceririlor musulmane si înaintarea rapidă a Islamului în afara peninsulei Arabia.

Mișcările trupelor bizantine și musulmane din septembrie 365 înainte de Bătălia de la Yarmuk - foto: ro.wikipedia.org

Bătălia de la Yarmuk a fost o luptă dată între Imperiul Bizantin și Califatul Rashidun în perioada 15–20 august 636, lângă râul Yarmuk în Siria.

Lupta s-a terminat cu victoria arabilor care erau în număr mic față de bizantini. Se pare că o furtună de nisip s-a abătut ca din senin asupra bizantinilor, orbindu-i și provocând înfrângerea acestora.

 

20 august 917 - In bătălia de la Acheloos, ţarul Simeon I al Bulgariei infrange decisiv o armata bizantina.

The Bulgarian victory at Anchialos, Madrid Skylitzes – foto: en.wikipedia.org

 

În anul 917, o armată extrem de puternică bizantină, condusă de Leon Phokas cel Batran, fiul lui Nichifor Fokas, a invadat Bulgaria, însoțit de marina bizantină sub comanda lui Romanos Lekapenos, care a atacat porturile bulgare la Marea Neagră.

In drum spre Mesembria ( Nesebar), în asteptarea trupelor transportate pe mare, forțele lui Phokas au oprit să se odihnească lângă râul Acheloos.

Tarul bulgar Simeon s-au grăbit să intercepteze bizantinii, și i-a atacat de pe dealurile din apropiere în timp ce ei se odihneau dezorganizat.

În timpul bataliei care a urmat si care a fost una dintre cele mai mari din istoria medievală, bulgarii au distrus complet oastea bizantinilor și au ucis mulți dintre comandanții lor.

Phokas a reușit să fugă în Mesembria. Zeci de ani mai tarziu, Leon Diaconul scria că “grămezi de oase pot fi văzute astăzi la raul Acheloos , unde armata a fugit rusinos“.

 

20 august 1000 - Sfantul Stefan intemeiaza statul maghiar. Ziua este sărbătorită ca zi națională în Ungaria.

Ștefan I al Ungariei - foto: ro.wikipedia.org

Ștefan I al Ungariei (în maghiară Szent István király „sfântul rege Ștefan”, n. 969, Strigoniu – d. 15 august 1038, Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene. Este venerat ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă.

 

20 august 1083 - Primul rege al Ungariei, Ștefan I, a fost canonizat de papa Grigore al VII-lea. Stefan I al Ungariei,(în maghiara Szent István király „sfântul rege Ștefan”) (n. in anul 975 la Strigoniu (Esztergom – d. 15 august 1038) , membru al Casei Arpadiene, a fost considerat întemeietorul Regatului Ungariei, primul rege creștin al maghiarilor. Este venerat ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă.

 

20 august 1153 - Moare Sfântul Bernard de Clairvaux; a fost canonizat oficial la 18.01.1174 (n. 1090).

Bernard de Clairvaux (cunoscut și ca Sfântul Bernard, n. 1091, d. 21 august 1153, Clairvaux) călugăr și conte de Châtillon -  foto - ro.wikipedia.org

Bernard de Clairvaux (cunoscut și ca Sfântul Bernard, n. 1091, d. 21 august 1153, Clairvaux) călugăr și conte de Châtillon – foto – ro.wikipedia.org

În anul 1115, Bernard de Clairvaux fondează celebra mănăstire cisterciană Clairvaux, în Burgundia, pe care o va conduce timp de aproape patru decenii.

În calitate de abate de Clairvaux, Bernard a întemeiat șaizeci și opt de mănăstiri-fiice (dependente de spiritualitatea abației-mamă), răspândite pe întreg cuprinsul Europei.

El a făcut să fie în mod oficial recunoscut în 1128 Ordinul Templierilor, organizație al cărei inspirator a fost. Tot el avut o contribuție importantă în aplanarea crizei provocată de Schisma papală din anul 1130.

 

20 august 1308 - Papa Clement al V- lea il absolva de acuzatia de erezie pe Jacques de Molay, ultimul Mare Maestru al Cavalerilor Templieri.

 

20 august 1469 - Bătălia de la Lipnic, pe Nistru: Ștefan cel Mare a învins oastea tătară.

Bătălia de la Lipnic (20 august 1469 sau 1470) - Tablou de Ion Stoica Dumitrescu, intitulat: Bătălia de la Lipnic (Ștefan cel Mare înfruntă Hoarda de Aur a tătarilor de pe Volga, 1470) - foto preluat de pe artindex.ro

Tablou de Ion Stoica Dumitrescu, intitulat: Bătălia de la Lipnic (Ștefan cel Mare înfruntă Hoarda de Aur a tătarilor de pe Volga, 1470) – foto preluat de pe artindex.ro

Pe 20 august 1470 (după alte surse 1469), la Lipnic (Lipinți), localitate în prezent situată în Raionul Ocnița, Republica Moldova a avut loc o bătălie, în care oastea moldovenească, condusă de Ștefan cel Mare, a învins tătarii Hoardei de Aur.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

20 august 1561 - S-a născut Jacopo Peri, compozitor italian, autorul primelor opere, Dafne, cca.1597 şi, de asemenea,Euridice,1600. A decedat la 12 august 1633.

 

20 august 1741 - Exploratorul danez Jonas Vitus Behring, aflat in serviciul Rusiei, a descoperit Alaska.

Acest teritoriu avea sa devina cel de-al 49-lea stat american în anul 1959.

Harta Statelor Unite cu statul Alaska indicat - foto: ro.wikipedia.org

Harta Statelor Unite cu statul Alaska indicat – foto: ro.wikipedia.org

Bering a pornit într-o expediţie către America de Nord în 1741, în cadrul căreia a cercetat sudul peninsulei Alaska, insula Kodiak, Muntele Saint Elias, insula Kayak.

A doua corabie, sub comanda lui Aleksei Chirikov, a descoperit ţărmul de nord-vest al SUA (arhipelagul Alexandru, numit astfel în cinstea ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei).

La întoarcere, Bering a explorat insulele Aleutine, murind pe una din acele insule, care îi poartă astăzi numele.

 

20 august 1749 - A început domnia fanariotă a lui Constantin Racoviţă în Moldova.

 

Constantin Racoviță, a fost domn în Moldova: 31 august 1749 – 3 iulie 1753 și c. 29 februarie 1756 – 14 martie 1757 și în Țara Românească: iulie 1753 – c. 28 februarie 1756 și 9 martie 1763 – 28 ianuarie/8 februarie 1764.

Constantin Racoviță a fost fiul lui Mihai Racoviță, iar tronul l-a câștigat cu ajutorul grecilor, care i-au fost și tovarăși de domnie, întocmai ca și tatălui său.

Birurile apăsătoare ale nesătulului domn și abuzurile grecilor, au provocat o mișcare de nemulțumire, dar fără efect durabil.

Constantin Racoviță a murit la București în 1764 din cauza unui ospăț prea îmbelșugat.

 

20 august 1779 - S-a născut chimistul şi mineralogul Jöns Jakob Berzelius, unul dintre creatorii chimiei moderne (m. 7 august 1848).

Jöns Jakob Berzelius (1779 - 1848) Portrait by Johan Way - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Jöns Jakob Berzelius (1779 – 1848) Portrait by Johan Way – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Jöns Jakob Berzelius (n. 20 august, 1779 – d. 7 august, 1848) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier.

Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, thoriu și ceriu.

A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

20 august 1827 - S-a născut Josef Strauss, compozitor şi dirijor austriac; (m. 22 iulie 1870).

 

20 august 1833 - S-a născut scriitorul Vasile Pogor, om politic, publicist şi poet român, membru fondator al “Societăţii Junimea”; (m. 1906). A îndeplinit în mai multe rânduri funcția de primar al municipiului Iasi.

 

20 august 1839 - A fost înfiintata, de catre studentii români aflati la studii la Paris, “Societatea pentru învatatura poporului român”, care a contribuit la dezvoltarea constiintei nationale românesti.

 

20 august 1833 - S-a născut Benjamin Harrison, a fost cel de-al douăzeci şi treilea preşedinte al Statelor Unite ale Americii pentru un singur mandat între 1889 şi 1893; (m. 13 martie 1901).

 

20 august 1856 - A fost inaugurata actuala sala a Teatrului Mare (Bolsoi), din Moscova, cu peste 2000 de locuri.

 

20 august 1860 - S-a născut Raymond Poincaré, politician francez, al nouălea preşedinte al Republicii (1913-1920); (d. 15 octombrie 1934).

Raymond Poincaré (n. 20 august 1860, Bar-le-Duc, Franța; d. 15 octombrie 1934, Paris) avocat și om politic francez, prim-ministru al Franței de mai multe ori și președinte între 1913–1920 - foto - ro.wikipedia.org

Raymond Poincaré – foto – ro.wikipedia.org

Raymond Poincaré (n. 20 august 1860, Bar-le-Duc, Franța; d. 15 octombrie 1934, Paris) avocat și om politic francez, prim-ministru al Franței de mai multe ori și președinte între 1913–1920. Era văr primar cu matematicianul Henri Poincaré.

 

20 august 1864 - S-a născut Ionel I.C.Brătianu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, de mai multe ori ministru şi prim-ministru (m. 1927), membru de onoare al Academiei Române; (m. 24 noiembrie 1927).

Ion I.C. Brătianu (cunoscut și ca Ionel Brătianu, n. 20 august 1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș – d. 24 noiembrie 1927, București) om politic român, care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă. A deținut funcția de președinte al Partidului Național Liberal -  foto - ro.wikipedia.org

Ion I.C. Brătianu - foto – ro.wikipedia.org

Ion I.C. Brătianu (cunoscut și ca Ionel Brătianu, n. 20 august 1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș – d. 24 noiembrie 1927, București) om politic român, care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă. A deținut funcția de președinte al Partidului Național Liberal.

 

20 august 1866 - Președintele Andrew Johnson declară oficial Războiului Civil American încheiat.

Andrew Johnson – foto: ro.wikipedia.org

Andrew Johnson (n. 29 decembrie 1808 – d. 31 iulie 1875) a fost cel de-al șaisprezecelea vicepreședinte (1865) și cel de-al șaptesprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1865 – 1869), succedând la președinția Statelor Unite după asasinarea celui de-al șaiprezecelea președinte american, Abraham Lincoln.

Poster al campaniei prezidențiale din noiembrie 1864 prezentând pe Abraham Lincoln și Andrew Johnson – foto: ro.wikipedia.org

Johnson a fost președinte în timpul Reconstrucției care a urmat Războiului Civil American.

Din cauza numeroaselor sale acte de tratare extrem de îngăduitoare a rebelilor înfrânți, precum și a respingerii prin veto a proiectelor de lege privind schimbarea drepturile civile, a fost pus în situația de a avea o lungă dispută amară cu republicanii din Congresul SUA ducând, în final, la judecarea sa în Congress (în engleză, „impeachment”) în 1868, devenind astfel primul președinte judecat de Congress.

A fost achitat de acuzațiile aduse cu doar un singur vot în cadrul Senatului.

 

20 august 1868 - Preşedintele Andrew Johnson al S.U.A., declara oficial incheierea Razboiului dintre Nord si Sud.

 

20 august 1870 - S-a născut fiica regelui Carol I şi a Elisabetei, Maria, singurul copil al familiei regale; a încetat din viaţă de scarlatină la vârsta de 3 ani.

 

20 august 1872 - A încetat din viaţă scriitorul Dimitrie Bolintineanu, participant la revoluţia de la 1848 (“Manoil. Roman naţional”, “Elena. Roman original de datine politico-filosofic”); (n.14.01.1819 sau 1925 dupa alte surse,la Bolintin-Vale).

Dimitrie Bolintineanu (n. 14 ianuarie 1819 (sau 1825 după alte surse), Bolintin-Vale — d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848 - foto - istorie-pe-scurt.ro

Dimitrie Bolintineanu - foto – istorie-pe-scurt.ro

Dimitrie Bolintineanu (n. 14 ianuarie 1819 (sau 1825 după alte surse), Bolintin-Vale — d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848.

 

20 august 1873 - S-a născut medicul internist şi balneolog Anibal Theohari; a pus bazele balneologiei moderne în ţara noastră; (m. 5 februarie 1933).

 

20 august 1884 - A aparut importantul cotidian romanesc , “Universul”. Primul director: Luigi Cazzavillan.

Titlul ziarului Universul, 1940 – foto: ro.wikipedia.org

Universul a fost unul dintre primele cotidiene de informație românești, care apărea la București.

A fost fondat la 20 august 1884 de către Luigi Cazzavillan, un jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României din anul 1877, în calitate de corespondent de război.

Ziarul a apărut în două etape, cu o pauză în Primul Război Mondial, și anume 20 august 1884-5 noiembrie 1916 și 31 noiembrie 1918-20 iulie 1953

 

20 august 1885 - S-a nascut Dino Campana, poet italian a carui lirica vizionară a influenţat poezia ermetică interbelică ; (“Canti orfici”); (d.01.01.1932).

 

20 august 1890 - S-a născut H. P. Lovecraft, scriitor american (d. 1937)

Howard Phillips Lovecraft (n. 20 august 1890 în Providence, Rhode Island - d. 15 martie 1937, în Providence, Rhode Island) scriitor american, considerat unul dintre părinții literaturii fantastice a începutului secolului XX - foto - ro.wikipedia.org

Howard Phillips Lovecraft – foto – ro.wikipedia.org

Howard Phillips Lovecraft (n. 20 august 1890 în Providence, Rhode Island – d. 15 martie 1937, în Providence, Rhode Island) scriitor american, considerat unul dintre părinții literaturii fantastice a începutului secolului XX .

 

20 august 1892 - S-a nascut Octav Onicescu, matematician, membru al Academiei Române, membru al Uniunii interbalcanice a matematicienilor.

A fost împreună cu Gh. Mihoc, creatorul şcolii matematice româneşti de teoria probabilităţilor şi statistică matematică; (d.19.08.1983).

Octav Onicescu (n. 20 august 1892, Botoșani — d. 19 august 1983) matematician român, întemeietor al școlii românești de teoria probabilităților - foto - ro.wikipedia.org

Octav Onicescu – foto – ro.wikipedia.org

Octav Onicescu (n. 20 august 1892, Botoșani — d. 19 august 1983) matematician român, întemeietor al școlii românești de teoria probabilităților.

 

20 august 1900 - A murit G. Dem. Teodorescu, folclorist, autorul celei mai importante colectii de folclor românesc, ”Poezii populare române”; (n. 25.08.1849).

 

20 august 1901 - S-a născut poetul Salvatore Quasimodo, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1959, autorul operelor “Ape şi pământuri” şi “Pământul neasemuit”; (m. 14 iunie 1968).

Salvatore Quasimodo (n. 20 august 1901, Modica, Sicilia - d. 14 iunie 1968, Napoli) poet și traducător italian. Considerat unul dintre cei mai notabili poeți italieni ermetici, a devenit laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1959 - foto - ro.wikipedia.org

Salvatore Quasimodo - foto – ro.wikipedia.org

Salvatore Quasimodo (n. 20 august 1901, Modica, Sicilia – d. 14 iunie 1968, Napoli) poet și traducător italian. Considerat unul dintre cei mai notabili poeți italieni ermetici, a devenit laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1959.

 

20 august 1902 - A avut loc primul meci de fotbal în România, la Timişoara, între echipele oraşelor Timişoara şi Lugoj.

 

20 august 1910 - A încetat din viaţă medicul Nicolae Manolescu, medic oftalmolog şi educator sanitar, întemeietorul şcolii româneşti de oftalmologie (1903-1904); (n. 1850).

 

20 august 1913 - S-a născut Roger Wolcott Sperry, neurobiolog american, laureat împreună cu D. Hubel şi T. Wiesel, al Premiului Nobel pentru Medicină pe anul 1981 ; a stabilit că emisferele creierului au funcţii diferite;(d.17.04.1944).

 

20 august 1914 - Primul Război Mondial: Forțe germane ocupă Bruxelles.

 

20 august 1914 - A încetat din viaţă Papa Pius al X-lea (Giuseppe Melchiorre Sarto), a fost Papă din 1903 până în 1914; (n. 2 iunie 1835).

 

20 august 1917 - A murit Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer, chimist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1835).

Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer (n. 31 octombrie 1835; d. 20 august 1917) chimist german, profesor universitar la München, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1905 - foto - ro.wikipedia.org

Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer – foto – ro.wikipedia.org

Johann Friedrich Wilhelm Adolf von Baeyer (n. 31 octombrie 1835; d. 20 august 1917) chimist german, profesor universitar la München, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1905.

 

20 august 1920 - S-a născut Zoe Dumitrescu – Buşulenga, personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filozof al culturii şi pedagog român, membru al Academiei Romane.

Zoe Dumitrescu Bușulenga (n. 20 august 1920[1], București - d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț) personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog și politician român - foto - cersipamantromanesc.wordpress.com

Zoe Dumitrescu Bușulenga - foto – cersipamantromanesc.wordpress.com

Zoe Dumitrescu Bușulenga (n. 20 august 1920[1], București – d. 5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, Neamț) personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic și istoric literar, eseist, filozof al culturii, pedagog și politician român.

După 1989 a ales viata monahală la Mănăstirea Văratec avand numele de Maica Benedicta (d.05.05.2006, Mănăstirea Văratec, Neamt).

 

20 august 1921 - S-a nascut la Belea de Sus, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, astăzi în Republica Macedonia, Zaharia Pană (cunoscut și sub numele de Zahu Pană), publicist si poet de origine aromână intemeietor al ziarului “Cuvantul Romanesc”, detinut politic in inchisorile comuniste din Romania; (d. 11 martie 2001, New York, SUA).

A reușit să emigreze în Statele Unite cu ajutorul unei rude a soției sale, stabilindu-se la New York, unde a fost ales președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici. Zahu

Pană a desfășurat o intensă activitate jurnalistică la câteva publicații de limba română.

În 1982 publică la Editura „Cuvântul Românesc” lucrarea „Poezii din închisori”, o culegere antologică din opera lirică a peste 50 de poeți cunoscuți și anonimi, iar în 1989, cartea lui de poezii originale, „Cu acul pe săpun”.

 

20 august 1923 - A încetat din viaţă compozitorul Alexis Catargi; (n.17 septembrie 1876).

 

20 august 1930 - A încetat din viaţă Gheorghe A. Dinicu, compozitor, profesor şi dirijor; (n. 1863).

 

20 august 1938 - S-a născut Jean-Loup Chretien, primul cosmonaut francez (astronaut al misiunii STS-86).

 

20 august 1940 - Lev Troţki (Lev Davidovici Bronstein), figură proeminentă a revoluţiei din 1905 – 1907 şi din 1917, creatorul Armatei Roşii şi tovarăş al lui Lenin în revoluţia bolşevică din Rusia, este ranit grav la ordinul lui Stalin de către agentul Moscovei, Ramon Mercader si moare a doua zi în Mexic ; (n.7 noiembrie 1879, stil nou)

Este autorul volumelor „Revoluţia trădată” şi „Stalin”, ambele lucrări antistaliniste ; (n.26.10.1879).

Trotsky with American comrades, including Harry DeBoer (left) in Mexico, shortly before his assassination, 1940 – foto: en.wikipedia.org

Lev Davidovici Troțki (n. 26 octombrie 1879 (S.N. 7 noiembrie) – d. 21 august 1940), născut Léiba sau Leib Bronștéin, a fost un revoluționar bolșevic și intelectual marxist rus născut într-o familie de evrei așkenazi din Ucraina.

El a fost un politician influent la începuturile existenței Uniunii Sovietice, mai întâi Comisar al poporului pentru politica externă iar mai apoi ca fondator și prim comandant al Armatei Roșii și Comisar al poporului pentru apărare.

A fost de asemenea membru fondator al Politburo-ului.

În urma luptei pentru putere cu Iosif Vissarionovici Stalin din anii 1920, Troțki a fost exclus din Partidul Comunist și deportat din Uniunea Sovietică.

A fost în cele din urmă asasinat în Mexic de un agent sovietic.

Ideile lui Troțki formează bazele teoriei comuniste cunoscute sub numele de troțkism.

 

20 august 1940 - Prim-ministrul britanic Winston Churchill ține al patrulea din faimoasele sale discursuri din timpul războiului, conținând fraza: “Niciodată atâția oameni nu au datorat atât de mult unui număr atât de mic de semeni ai lor”, referindu-se la piloții din Royal Air Force.

 

20 august 1941 - Al Doilea Război Mondial: Începe asediul german asupra oraşului Leningrad.

Leningraders on Nevsky Prospect during the siege, 1942 - foto: en.wikipedia.org

Leningraders on Nevsky Prospect during the siege, 1942 – foto: en.wikipedia.org

Asediul Leningradului a fost asediul german al orașului simbol al Uniunii Sovietice, Leningrad (azi Sankt Petersburg) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Planul german a primit numele de cod Operation Nordlicht („Operațiunea Aurora boreală”). Asediul a durat de la 8 septembrie 1941 până la 27 ianuarie 1944.

A fost unul dintre cele mai sângeroase asedii din istoria lumii.

Numărul total al rușilor (militari și civili) care și-au pierdut viața este mai mare decât numărul soldaților americani și britanici la un loc pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial.

 

20 august 1941 - S-a născut Slobodan Milosevici, fostul presedinte al Serbiei si Muntenegrului.

Slobodan Milošević (20 august 1941 – 11 martie 2006) președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia, și de asemenea al Partidului Socialist Sârb - foto: europeanul.org

Slobodan Milošević – foto: europeanul.org

Slobodan Milošević (n. 20 august 1941, Požarevac, Serbia sub ocupație militară germană – d. 11 martie 2006, Haga, Țările de Jos) a fost președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia și de asemenea al Partidului Socialist Sârb.

El a fost una din figurile marcante ale războiului din Iugoslavia în anii ’90 si războiului din Kosovo în 1999.

A fost condamnat în mai 1999, în timpul războiului din Kosovo, de către Tribunalul Internațional al Națiunilor Unite pentru crime împotriva umanității și o gravă încălcare a Convenției de la Geneva.

După demonstrații și greve ce au urmat alegerilor prezidențiale din octombrie 2000, el s-a recunoscut înfrânt și a demisionat.

Un an mai târziu, Milošević a fost extrădat pentru a se prezenta în fața Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, însă va muri după 5 ani de închisoare doar cu 50 de ore înaintea declarării verdictului.

Milošević, suferind de boli grave ale inimii, de tensiune și diabet, a murit în urma unui atac de cord în condiții neelucidate.

Unii dintre susținătorii lui cred ca a fost omorât în închisoare înainte de a se pronunța un verdict.

 

20 august 1944 - Al Doilea Război Mondial: Începe Bătălia pentru România cu o ofensivă majoră a Uniunii Sovietice. După 23 august, România va ieși din război de partea Axei și va trece de partea Aliaților.

Operațiunea Iași-Chișinău Parte a luptelor de pe Frontul de Răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial. Situația frontului din Moldova în august 1944 - foto: ro.wikipedia.org

Operațiunea Iași-Chișinău- Parte a luptelor de pe Frontul de Răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial. Situația frontului din Moldova în august 1944 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Operațiunea Iași-Chișinău, cunoscută în literatura de specialitate și ca Bătălia pentru România sau ca A Doua Ofensivă Iași-Chișinău, se referă la luptele din răsăritul României dintre Armata Roșie și aliații germano-români de la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 1944.

Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud (în cadrul căruia luptau forțe germane și române) și să ocupe România.

Operațiunea s-a încheiat cu pierderi de ambele părți, modificarea liniei frontului, coroborată cu ieșirea României din război (23 august 1944) de partea Axei și trecerea ulterioară de partea Aliaților.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

Forţele române pe frontul de vest - foto: ro.wikipedia.org

Forţele române pe frontul de vest – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

România după Al Doilea Război Mondial. Teritoriile pierdute sunt marcate cu verde crud - foto: ro.wikipedia.org

România după Al Doilea Război Mondial. Teritoriile pierdute sunt marcate cu verde crud – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

20 august 1944 - S-a născut Rajiv Gandhi, prim ministru al Indiei (1984-1991); (d. 21.05.1991).

 

20 august 1945 - S-a născut Cristian Gaţu, unul dintre cei mai mari handbalisti români … si o poveste .

Cristian Gațu (n. 20 august 1945) fost handbalist român care a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, care a fost medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972 - foto (Cristian Gațu intervievat de Dumitru Graur)  - ro.wikipedia.org

Cristian Gațu intervievat de Dumitru Graur – foto: ro.wikipedia.org

Cristian Gațu (n. 20 august 1945) fost handbalist român care a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României, care a fost medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 și cu bronz olimpic la München 1972.

La data de 14 septembrie 2007, colonelul în retragere Cristian Gațu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) în retragere.

Cristian Gațu a fost președintele Federației române de handbal timp de 18 ani (1996-2014).

 

20 august 1948 - S-a născut Robert Plant, fost membru al legendarului grup pop “Led Zeppelin”, vocalist si compozitor.

Robert Anthony Plant, cunoscut mai ales ca Robert Plant (născut la 20 august 1948) muzician, cântăreț (în registrul tenor), compozitor și instrumentist englez faimos pentru apartenența sa de 12 ani la grupul englez de rock Led Zeppelin, al cărui vocalist a fost, precum și pentru cariera sa ulterioară solo plină de succes - foto - ro.wikipedia.org

Robert Anthony Plant - foto – ro.wikipedia.org

Robert Anthony Plant, cunoscut mai ales ca Robert Plant (născut la 20 august 1948) muzician, cântăreț (în registrul tenor), compozitor și instrumentist englez faimos pentru apartenența sa de 12 ani la grupul englez de rock Led Zeppelin, al cărui vocalist a fost, precum și pentru cariera sa ulterioară solo plină de succes.

 

20 august 1950 - S-a stins din viaţă, la Sighet, Constantin I. C. (Dinu) Brătianu. (n. 1866)

Constantin I. C. Brătianu (cunoscut şi ca Dinu Brătianu, n. 13 ianuarie 1866 – d. 20 august 1950) a fost un om politic liberal, membru proeminent al „dinastiei Brătienilor”, ca fiu al lui Ion C. Brătianu şi frate mai mic al lui Ionel Brătianu. De profesie inginer, Dinu Brătianu a deţinut funcţiile de deputat şi ministru, devenind în ultima parte a vieţii sale preşedinte al Partidului Naţional Liberal. - Constantin I. C. (Dinu) Brătianu în 1932 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin I. C. Brătianu în 1932 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin I. C. Brătianu (cunoscut și ca Dinu Brătianu, n. 13 ianuarie 1866 – d. 20 august 1950) a fost un om politic liberal, membru proeminent al „dinastiei Brătienilor”, ca fiu al lui Ion C. Brătianu și frate mai mic al lui Ionel Brătianu. De profesie inginer, Dinu Brătianu a deținut funcțiile de deputat și ministru, devenind în ultima parte a vieții sale președinte al Partidului Național Liberal.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Dinu Brătianu a trimis alături de Iuliu Maniu memorii lui Ion Antonescu, dictatorul țării, condamnând trecereaRomâniei dincolo se frontierele sale interbelice, în cadrul războiului împotriva Uniunii Sovietice.

A luat parte la negocierile regelui Mihai cu partidele politice pentru răsturnarea lui Ion Antonescu, fiind numit la 23 august 1944 ministru fără portofoliu în guvernul Constantin Sănătescu, alături de Maniu (PNȚ), C. Titel Petrescu (PSD) și L. Pătrășcanu (PCR).

În cursul anilor 1944-1947, Partidul Național Liberal condus de el a fost după Partidul Național Țărănesc principala forță democratică opusă sovietizării țării de către PCR, aflat sub protecția armatei sovietice.

Aflat în arest la domiciliu de câțiva ani, Constantin Brătianu fost arestat în noaptea dintre 5/6 mai 1950 și transportat la Sighet, murind la scurt timp.

Victimă a regimului comunist din România, Dinu Brătianu s-a fixat în conștiința publică alături de Iuliu Maniu și regele Mihai drept unul dintre apărătorii democrației și constituționalismului din perioada postbelică.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; enciclopediaromaniei.ro; www.memorialsighet.ro;

 

20 august 1961 - A murit Percy Williams Bridgman, fizician american, laureat Nobel (n. 1882)

Percy Williams Bridgman (21 aprilie 1882 Cambridge, Massachusetts – 20 august 1961) fizician american, laureat în 1946 al Premiului Nobel pentru Fizică pentru contribuțiile sale aduse fizicii presiunilor înalte - foto - ro.wikipedia.org

Percy Williams Bridgman – foto – ro.wikipedia.org

Percy Williams Bridgman (21 aprilie 1882 Cambridge, Massachusetts – 20 august 1961) fizician american, laureat în 1946 al Premiului Nobel pentru Fizică pentru contribuțiile sale aduse fizicii presiunilor înalte.

 

20 – 21 august 1968 - Invazia Cehoslovaciei - Forțe militare ale Tratatului de la Varşovia (cu exceptia Romaniei, respectiv Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria) au invadat Cehoslovacia, punând capăt perioadei de liberalizare a regimului comunist din aceasta tara, cunoscută sub numele de “Primăvara de la Praga”.

praga1968interventiearmata

Primăvara de la Praga a fost o perioadă de libertate politică din Cehoslovacia, care a început în primăvara anului 1968, atunci când a venit la putere Alexander Dubček și a durat până în 20 august, același an, când Uniunea Sovietică și aliații săi din Pactul de la Varșovia (cu excepția notabilă a României) au invadat țara

Alexander Dubcek (în primul rând, față stânga), în 1968, într-o vizită în România. În mijloc se află Ludvík Svoboda, precum și Nicolae Ceaușescu (dreapta față). Nicolae Ceaușescu a devenit celebru pentru că a condamnat vehement invazia din Cehoslovacia a Pactului de la Varșovia – foto: ro.wikipedia.org

În noaptea de 20-21 august 1968, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia.

Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați).

Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți. Alexander Dubček a cerut populației să nu opună rezistență armată.

El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu alți membri de partid susținători) într-un avion militar sovietic.

Ocupația a provocat un val masiv de emigrație (estimat la 70.000 de oameni, imediat, și 300.000, în total), în general, oameni cu o înaltă calificare tehnică, cărora țările vestice le-au permis șederea și unde s-au integrat fără probleme.

În noaptea invaziei ‘Prezidiumul Cehoslovac’ a declarat că trupele invadatoare au intrat în țară fără cunoștința Cehoslovaciei.

Imediat după intervenție, a fost convocat în secret al 14-lea congres de partid și aici s-a subliniat faptul că nimeni nu a cerut intervenția.

Cu toate acestea ziarele centrale sovietice au publicat o cerere nesemnată, care se pretindea că ar fi fost trimisă de Cehoslovacia prin care s-ar fi solicitat “asistență imediată, inclusiv armată“.

 

20 august 1968 - Pe poarta uzinei de la Colibaşi (Piteşti) a ieşit primul autoturism românesc, Dacia 1100.

Nicolae Ceauşescu la bordul primului automobil Dacia 1100 - foto: ro.wikipedia.org

Nicolae Ceauşescu la bordul primului automobil Dacia 1100 – foto: ro.wikipedia.org

Dacia 1100 a fost primul model de autoturism produs de producătorul român de automobile Dacia S.A..

Modelul a fost comercializat între anii 1968 și 1971 și a fost un model intermediar până la intrarea în producție a modelului 1300.

Dacia 1100 era bazată pe Renault 8, o berlină cu tracțiune și motor pe spate.

Primul automobil ieșit pe poarta fabricii a fost făcut cadou președintelui Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu.

Conform contractului, Renault furniza toate părțile componente ale modelului, urmând ca cei de la Dacia să le asambleze.

Viteză maximă: 138 km/h, motor de 46 CP.

În realitate, Nicolae Ceaușescu a primit modelul cu nr. 75. Ar fi fost un risc prea mare pentru conducerea Uzinei să dăruiască primul automobil.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

20 august 1970 - A avut loc vizita lui Nicolae Ceaușescu în URSS unde participă la Moscova la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varșovia.

 

20 august 1975 - NASA a lansat sondă spațială Viking 1, către Marte.

Viking 1 este prima din cele două sonde spaţiale NASA din Programul Viking. A fost lansată pe 20 august 1975 şi a ajuns pe orbita marţiană la 19 iunie 1976 - foto: ro.wikipedia.org

Viking 1 – foto: ro.wikipedia.org

Viking 1 este prima din cele două sonde spaţiale NASA din Programul Viking. A fost lansată pe 20 august 1975 şi a ajuns pe orbita marţiană la 19 iunie 1976.

A fost prima navă spaţială care a coborât cu succes pe planeta Marte şi şi-a îndeplinit misiunea sa, deţinând până pe 19 mai 2010 şi recordul celei mai lungi misiuni marţiene la sol cu un total de 6 ani şi 116 zile (de la amartizare până la oprirea misiunii la suprafaţă, timpul terestru).

Viking 1 este prima din cele două sonde spaţiale NASA din Programul Viking. A fost lansată pe 20 august 1975 şi a ajuns pe orbita marţiană la 19 iunie 1976 - foto: ro.wikipedia.org

Viking 1 – foto: ro.wikipedia.org

Viking 1 a fost lansată de la Centrul Spaţial Kennedy, Cap Canaveral pe 20 august 1975, cu ajutorul unei rachete Titan III suplimentată cu o treaptă Centaur. A ajuns în apropierea planetei Marte pe 19 iunie 1976.

La început nava s-a amplasat pe o orbită eliptică sincronă în jurul planetei, având o periadă de revoluţie de 24,66 ore, un apocentru de 33000 km şi un pericentru de 1513 km.

În timpul primei luni s-a căutat un loc de amartizare pentru modulul de amartizare aflat la bordul navei Viking 1, care era planificată iniţial pentru 4 iulie 1976 când se aniversau 200 de ani de la Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii.

Aceasta dată a fost totuşi amânată până s-a găsit un loc de amartizare potrivit, astfel pe 20 iulie, orele 08:51 UTC (Ora universală coordonată) modulul de amartizare (lander) s-a desprins de navă şi a atins planeta la 11:53:06 UTC.

 

20 august 1977 - NASA a lansat sonda Voyager 2.

Voyager 2 este o navă spațială, lansată la 20 august 1977 (înaintea lui Voyager 1) de NASA. Este identică cu Voyager 1 și este singura sondă care a vizitat toate cele patru planete mari ale sistemului solar: Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, datorită unei alinieri a acestor planete - foto - ro.wikipedia.org

Voyager 2 – foto – ro.wikipedia.org

Voyager 2 este o sondă spațială lansată de NASA la 20 august 1977, pentru a studia planetele exterioare.

Parte a programului Voyager, sonda a fost lansată cu 16 zile înainte de gemenul său, Voyager 1, pe o traiectorie care a durat mai mult pentru a ajunge la Jupiter și Saturn, dar a permis întâlniri ulterioare cu Uranus și Neptun.

Misiunea sa principală s-a încheiat cu explorarea sistemului neptunian la 2 octombrie 1989, după ce a vizitat sistemul uranian în 1986, sistemul saturnian în 1981 și sistemul jupiterian în 1979.

Voyager 2 este acum în misiunea sa extinsă de a studia marginea sistemului solar și funcționează de 45 ani, 11 luni și 16 zile.

Este încă în contact cu NASA.

La o distanță de 133,33 au (19,94 miliarde km) de Pământ (la 5 august 2023),[6] deplasându-se cu o viteză de 15,341 km/s (55.230 km/h) în raport cu Soarele, Voyager 2 a părăsit heliosfera intrând în spațiul interstelar, o regiune a spațiului cosmic dincolo de influența Sistemului Solar, alăturându-se navei Voyager 1 care a ajuns în mediul interstelar în 2012.

Voyager 2 a început să ofere primele măsurători directe ale densității și temperaturii plasmei interstelare.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org

 

20 august 1980 - A murit cantaretul franco-american Joseph Ira Dassin , mai cunoscut sub numele Joe Dassin. Joe s-a născut in New York la 5 noiembrie 1938 , tatăl său fiind regizorul american Jules Dassin, iar mama sa era violonista maghiară Béatrice Launer.

Joseph Ira Dassin (n. 5 noiembrie 1938 – d. 20 august 1980), cunoscut mai mult sub numele Joe Dassin, cântăreț și compozitor american de origine franceză și evreiască - foto - ro.wikipedia.org

Joseph Ira Dassin - foto – ro.wikipedia.org

Joseph Ira Dassin (n. 5 noiembrie 1938 – d. 20 august 1980), cunoscut mai mult sub numele Joe Dassin, cântăreț și compozitor american de origine franceză și evreiască.

A copilărit la New York și Los Angeles. După ce tatăl său a fost trecut pe lista neagră a Hollywoodului în anii 1950, s-a mutat cu familia în Europa.

 

20 august 1981 - Intră în vigoare acordul de încetare a atacurilor irakiene împotriva Iranului. Conflictul s-a soldat cu 300.000 de morţi în rîndul irakienilor.

 

20 august 1987 - S-a născut gimnasta romanca Catalina Ponor,campioana olimpica la Atena (n. la Constanta).

 

20 august 1991 - Parlamentul eston a proclamat independenţa de stat a Estoniei, independenta care a fost recunoscută de URSS la 6.09.1991. Statul independent Estonia a fost cotropit de URSS la 6.08.1940 si transformat in republica sovietica.

 

20 august 1999 - A început conflictul din Kosovo, Iugoslavia.

 

Operațiunea Iași-Chișinău (august – septembrie 1944)

Tanc german “Panther” în România (august 1944)

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Operațiunea Iași-Chișinău (august – septembrie 1944)

Operațiunea Iași – Chișinău, cunoscută în literatura de specialitate și ca Bătălia pentru România sau ca A Doua Ofensivă Iași-Chișinău, se referă la luptele din răsăritul României dintre Armata Roșie și aliații germano-români de la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie 1944.

Obiectivul ofensivei sovietice a Fronturilor al 2-lea și al 3-lea Ucrainean era distrugerea Grupului de Armate Sud (în cadrul căruia luptau forțe germane și române) și să ocupe România.

Operațiunea s-a încheiat cu pierderi de ambele părți, modificarea liniei frontului, coroborată cu ieșirea României din război (23 august 1944) de partea Axei și trecerea ulterioară de partea Aliaților.

Operațiunea Iași-Chișinău Parte a luptelor de pe Frontul de Răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial. Situația frontului din Moldova în august 1944 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Operațiunea Iași-Chișinău – Situația frontului din Moldova în august 1944 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Contextul general

În 1944, Wehrmachtul a fost împins înapoi de-a lungul întregului front.

Până în luna mai, Heeresgruppe Südukraine (Grupul de armate Ucraina de sud) a fost împins până pe frontiera României interbelice și a reușit să stabilească o linie defensivă pe Nistru, care nu s-a dovedit rezistentă, fiind străpunsă în două locuri de capetele de pod ale Armatei Roșii.

Din iunie 1944, în acest sector de front s-a reinstaurat calmul, iar trupele Axei au avut răgaz să-și consolideze pozițiile.

Dacă, până în iunie, Heeresgruppe Südukraine fusese una dintre cele mai puternice formații germane, din punct de vedere al blindatelor, în scurt timp situația s-a schimbat, cele mai multe tancuri fiind mutate în sectoarele de centru și de nord ale Frontului de Est, pentru a opri înaintarea Armatei Roșii în țările baltice, Belarus, Ucraina de nord și Polonia.

În ajunul declanșării ofensivei sovietice, singura forță blindată rămasă pe front era Divizia I română de blindate și diviziile germane Panzer a 10-a și a 13-a.

Tancuri ale „Panzergrenadier Division Großdeutschland” lângă Iași, România în aprilie 1944 – foto: preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Eșecul serviciilor de informații

Măsurile sovietice de camuflare a atacului au funcționat perfect, iar comandantul german, general-colonelul Friessner, declara la 18 august 1944, cu doar o zi mai înainte de declașarea ofensivei, că nu se aștepta la niciun atac și că, dacă, totuși, ar fi fost o ofensivă, ar fi fost una de proporții reduse.

 

Planul sovietic

Planul STAVKA pentru bătălie se baza pe o manevră de dublă învăluire a celor două fronturi ucrainene, al II-lea și al III-lea.

Frontul al II-lea Ucrainean trebuia să străpungă frontul la nord de Iași și să cucerească podurile de pe Prut pentru a bloca retragerea trupelor germane.

Apoi trebuia introdusă în luptă Armata a 6-a de tancuri, pentru a cuceri podurile de pe Siret și așa-zisa Poartă a Focșanilor, o linie fortificată dintre Siret și Dunăre.

Frontul al III-lea Ucrainean urma să atace din zona capului de pod de peste Nistru, lângă Tiraspol, după care să-și îndrepte formațiile mobile spre nord-vest pentru joncțiunea cu Frontul al II-lea.

Acțiunea era menită să ducă la încercuirea trupelor Axei în regiunea Chișinăului.

După încheierea cu succes a încercuirii, Armata a 6-a de tancuri și Corpul Mecanizat de Gardă urmau să lanseze un atac spre București, câmpurile petrolifere și rafinăriile de pe Valea Prahovei.

 

Desfășurarea luptelor

Frontul al II-lea cât și al III-lea au reușit dubla învăluire a Armatei a 6-a germană și o parte a Armatei a 8-a.

Linia defensivă germano-română s-a prăbușit la două zile de la începutul ofensivei, lovitura mobilă sovietică principală fiind dată de Corpul al 6-lea de Gardă Mecanizat.

Ruptura inițială a liniei frontului în sectorul Armatei a 6-a a avut o adâncime de 40 km, în dimineața zilei de 21 august fiind distrusă toată rețeaua de aprovizionare din spatele frontului germano-român.

Până la 23 august, Divizia Panzer nr. 13 încetase să mai existe ca forță coerentă de luptă, iar Armata a 6-a fusese încercuită pe o adâncime de 100 km.

Grupul mobil al Armatei Roșii a reușit să taie retragerea formațiunilor germane care doreau să ajungă în Ungaria.

Germanii din mai multe pungi împresurate au încercat să rupă încercuirea, dar au reușit să scape de capturare numai grupuri mici.

 

Efectivele implicate în luptă

Densitatea pe kilometru de front a sovieticilor:

- infanterie – 230 până la 248

- tunuri și mortiere – 4,5 până la 7,7

- tancuri și tunuri de asalt – 18

Raportul de forțe:

- infanterie – 1:3

- artilerie – 1:7

- tancuri și tunuri de asalt – 1:11.2

Red Army 19 Aug – 31 Dec 1944 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Luptele germano-române

În acest timp, la București, regele Mihai l-a îndepărtat de la putere și arestat pe mareșalul Ion Antonescu.

Trupele germane au intervenit, însă au fost împiedicate de riposta armatei române, precum și de atacurile sovieticilor pe front.

Soldații germani care apărau câmpurile petrolifere de la Ploiești și rafinăriile prahovene au fost alungați de armata română, iar în momentul în care au încercat să se retragă în Ungaria au suferit pierderi grele.

 

Prezumtivul colaps al armatei române

S-a spus adesea că prăbușirea rapidă și totală a liniilor germane ar fi fost cauzată de trădarea românilor.

Un studiu sovietic al operațiunilor de luptă indică că o asemenea prezumție este eronată.

Trupele române au rezistat atacurilor sovietice în multe cazuri, dar echipamentul antitanc depășit, artileria și armamentul antiaerian nu le-a permis să respingă toate atacurile.

Divizia I blindată, comandată de generalul de brigadă Radu Korne, a rezistat cu dârzenie, fiind, însă, nevoită să lupte în defensivă, datorită superiorității ca număr a blindatelor sovietice și a lipsei sprijinului infanteriei (complet decimată în sectorul de luptă în care acționa divizia blindată română).

În prima zi de luptă, divizia I blindată română a pierdut jumătate din tancurile de care dispunea, deși numărul tancurilor sovietice distruse a fost de două ori mai mare decât pierderile proprii (printre ele numărându-se și tancuri grele Iosif Stalin).

Lovitura de stat care a dus la încetarea unilaterală a luptelor din partea armatei române s-a petrecut în condițiile în care armatele sovietice pătrunseseră adânc în România, iar Armata a 6-a fusese împresurată.

 

Urmări

Trupele germane au suferit pierderi foarte mari – cel puțin 200.000 de oameni, în timp ce sovieticii au pierdut forte puțini soldați într-o ofensivă de asemenea amploare.

Amenințarea înaintării sovietice spre Iugoslavia a determinat Germania să-și retragă armatele din Grecia și Iugoslavia, pentru a le salva de primejdia unei încercuiri de proporții.

La nivel politic, ofensiva a precipitat acțiunea regelui Mihai de înlăturare de la putere a mareșalului Antonescu și de scoatere a țării din Axă.

Aproape imediat după momentul 23 august 1944, între români și foștii aliați germani și unguri a izbucnit războiul pentru eliberarea teritoriului cedat Ungariei după Dictatul de la Viena din 1940.

 

Pierderi

Sovieticii

Soldați:

- 13.197 morți și dispăruți

- 53.933 răniți.

 

Materiale:

- 75 tancuri și tunuri autopropulsate

- 108 tunuri și mortiere

- 111 avioane

 

Germanii

Soldați:

- cel puțin 200.000 morți și dispăruți, precum și un număr necunoscut de răniți

 

Materiale:

- 83 tancuri și tunuri autopropulsate

- 3.500 tunuri

- 3.300 diferite vehicule

- 330 avioane

 

Românii

Soldați:

- 8.305 morți

- 24.989 răniți

- 153.883 dispăruți sau prizonieri

 

cititi mai mult despre Operațiunea Iași-Chișinău (august – septembrie 1944) si pe en.wikipedia.org

Jöns Jakob Berzelius (1779 – 1848)

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articol preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Jöns Jakob Berzelius

Jöns Jakob Berzelius (n. 20 august 1779, Väfversunda⁠, Östergötlands län, Suedia – d. 7 august 1848, Adolf Fredriks parish⁠, Stockholm län, Suedia) a fost un chimist suedez, inventator al notației chimice moderne, membru fondator al chimiei moderne, alături de John Dalton și Antoine Lavoisier.

Berzelius a descoperit elementele siliciu, seleniu, thoriu și ceriu.

A fost ales membru al Academiei Regale de Științe a Suediei în 1808 și a devenit membru al Academiei Suedeze în 1837.

Jöns Jakob Berzelius (1779 - 1848) Portrait by Olof Johan Södermark (1790–1848). Print Artist: Charles W. Sharpe, d. 1875(76) - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Jöns Jakob Berzelius (1779 – 1848) Portrait by Olof Johan Södermark (1790–1848). Print Artist: Charles W. Sharpe, d. 1875(76) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Berzelius a absolvit medicina la Universitatea Uppsala în 1802, devenind profesor, din 1807, în medicină și chirurgie, la Școala de Chirurgie din Stockholm.

În 1810 școala a devenit o parte a Institutului Medico-Kirurgiska, predecesor al Institutului Karolinska, și Berzelius a fost numit profesor de chimie și farmacie.

La puțin timp de la sosirea la Stockholm, el a scris un manual de chimie pentru studenții săi, acesta marcând începutul unei lungi și fructuoase cariere în chimie.

În timp ce efectua experimente pentru manualul său, a descoperit legea proporțiilor constante, care arăta că substanțele anorganice sunt compuse din diferite elemente în proporție constantă cu greutatea lor.

Pe baza acestei observații, în 1828 a creat un tabel cu masele atomice relative (cu oxigenul având valoarea 100) ale tuturor elementelor cunoscute atunci.

Aceasta a reprezentat o confirmare puternică a ipotezei atomice: că compușii chimici anorganici sunt compuși din atomi combinați în cantități reprezentate prin numere întregi.

Descoperind că masele atomice nu sunt multipli întregi ai masei hidrogenului, Berzelius a invalidat astfel Ipoteza lui Prout, care susținea că elementele sunt formate din atomi de hidrogen.

În 1838, Berzelius a descoperit proteinele.

Studenți lucrând în laboratorul lui Berzelius au descoperit de asemenea litiul și vanadiul.

Pentru a înțelege mai bine experimentele, el a creat un sistem de notații chimice în care elementelor le erau date denumiri simple, literale—precum O pentru oxigen, sau Fe pentru fier—și proporțiile erau desemnate prin numere.

Acest sistem este baza sistemului utilizat astăzi, cu mici modificări.

Jöns Jakob Berzelius (1779 - 1848) Portrait by Johan Way - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Jöns Jakob Berzelius (1779 – 1848) Portrait by Johan Way – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

Biografie

Berzelius s-a născut la Väversunda, în Östergötland, din țara Suedia, la 20 august 1779.

Acesta și-a pierdut ambii părinți încă de la o vârstă fragedă.

În ciuda acestor fapte, el a fost îngrijit în continuare de către rudele sale din Linköpig, unde a învățat pe băncile școlii cunoscute astăzi sub denumirea de Katedralskolan.

Ulterior, el s-a înscris la Universitatea Uppsala, învățând între anii 1796 și 1801 pentru a deveni doctor.

Berzelius a fost învățat chimie de către Anders Gustaf Ekeberg, descoperitorul elementului chimic numit tantal.

Mai târziu, el a lucrat ca ucenic într-o farmacie împreună cu un fizician.

În acest timp, el a realizat analize pentru apele de izvor.

Datorită studiilor sale în domeniul medicinei, el a făcut studii cu privire la curentul galvanic la câteva boli și le-a licențiat în 1802.

După aceea, el lucrează cu un fizician lângă Stockholm.

Între anii 1808 și 1836, Berzelius lucrează cu Anna Sundström, care a lucrat ca asistenta sa.

În 1807, Berzelius a fost numit profesor în chimie și farmacie la Institutul Karolinska.

În 1808, este ales membru al Societății Regale de Științe Suedeză.

În acest timp, academia a ajut o perioadă de sedentarism, datorită venirii romantismului, astfel, lumea nu prea era interesată de știință.

În 1818, Berzelius a fost ales secretarul academiei/societății, menținându-și postul până în anul 1848.

 

cititi despre Jöns Jakob Berzelius si pe en.wikipedia.org

Bătălia de la Lipnic (20 august 1469/1470)

Bătălia de la Lipnic (20 august 1469/1470 – Ștefan cel Mare înfruntă Hoarda de Aur a tătarilor de pe Volga) - de Ion Stoica Dumitrescu

foto preluat de pe artindex.ro
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; cersipamantromanesc.wordpress.comro.wikisource.org

 

Bătălia de la Lipnic ( 20 august 1469 sau 1470)

Pe 20 august 1470 (după alte surse 1469), la Lipnic (Lipinți), localitate în prezent situată în Raionul Ocnița, Republica Moldova a avut loc o bătălie, în care oastea moldovenească, condusă de Ștefan cel Mare, a învins tătarii Hoardei de Aur.

Moldova sec. al XV-lea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Moldova sec. al XV-lea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Context

Prevăzînd că va avea în curînd de luptat cu Turcii, Ştefan voia să aibă în Muntenia (Valahia) un domn prieten, în locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos, precum şi să încheie tratate de alianţă cu alţi vecini.

Ştefan cel Mare a început ostilităţile împotriva lui Radu cel Frumos prin incursiunea din februarie 1469/1470 cînd pradă şi arde Brăila (la 27 februarie, în “marţea brînzei“), Oraşul de Floci şi judeţul Ialomiţa.

Reacţia Turcilor a venit prin intermediul tătarilor (aliaţii turcilor) care au năvălit pînă peste Nistru şi au început să prade.

 

Năvălirea tătarilor

După un obicei deja consacrat, aceştia au pornit expediţia după ce au fost strânse recoltele.

De această dată, oastea tătărască, împărţită în trei grupe, a invadat concomitent Podolia, Lituania și Moldova.

Scopul principal al invaziei era pedepsirea polonezilor, lituanienilor şi a moldovenilor, pentru că l-au sprijinit pe Nur Devlet, unul din fondatorii Hanatului Crimeii, aliat ai regelui polon şi al lui Ştefan.

La 20 august 1470 (după alte surse 20 august 1469), tătarii Hanului Mamac de pe Volga au ajuns la Nistru.

Aici oastea cea mare s-a divizat în trei.

O parte din oaste a atacat Jitomirul, cea de a doua a atacat Trembovla, regiune periferică a Regatului Polonez, amplasată ceva mai la nord de Cernauți, iar cea de a treia a intrat în Moldova, prădând tot ce le stătea în cale.

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial - foto preluat de pe historia.ro

Ștefan cel Mare – foto preluat de pe historia.ro

 

Bătălia

Călăreții lui Ștefan cel Mare i-au atacat cu săgețile pe tătarii intrați în Moldova, aceștia din urmă retrăgându-se și căutând un vad pentru trecerea peste Nistru.

Totuși, oastea lui Ștefan i-a ajuns din urmă pe tătari, bătălia dându-se în dumbrava de lângă satul Lipnic.

Tătarii au fost învinși, suportând pierderi grele.

Fiul și fratele (Eminec) ai Hanului Mamac au fost luați prizonieri.

Sunt eliberaţi robii capturaţi de tătari şi recuperate prăzile jefuite de aceştia.

Rămășitele forțelor duşmane vor fi alungate peste Nistru, biruința românilor fiind deplină.

Principatul Moldovei în 1483 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Principatul Moldovei în 1483 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Urmările bătăliei

După această măreață izbândă, Ștefan cel Mare va porunci, pentru a preîntâmpina alte incursiuni tătare, zidirea cetății Orhei, relativ aproape de malul drept al Nistrului, pe apa Răutului, cu scopul precis de a apăra hotarele de răsărit.

După obținerea victoriei, Ștefan  “a cunoscut că ajutoriu nu de aiurea i-au fost, ci numai de la Dumnezeu și Preacurata Maica Sa” (Grigore Ureche).

Cronicarul moldovean Grigore Ureche a relatat în detaliu conflictul:

Ştefan vodă, le-au ieşitu înainte. Şi la o dumbravă ce se chiamă la Lipinţi, aproape de Nistru, i-au lovit Ştefan vodă cu oastea sa, aug. 20, şi dându războiu vitejaşte, i-au răsipit şi multă moarte şi pieire au făcut într-înşii şi mulţi au prinsu în robie”.

La rândul său cronicarul polonez Jan Długosz scria că în bătălie au fost prinşi fiul hanului Mamak, şi Eminec, fratele Hanului.

Furios pe Ștefan, pentru faptul că-i luase fiul prizonier, Mamak Han va trimite în Moldova o solie alcătuită din 100 dintre cei mai de seamă sfetnici și războinici de la curtea sa, care să-i ceară eliberarea necondiționată a moștenitorului său și să-l amenințe cu o cruntă răzbunare în cazul unui refuz.

Aprigul Mușatin (1) nu se va lăsa impresionat, ci, din contră, el va porunci ca vlăstarul hanului să fie despicat în patru, chiar în fața solilor tatălui său.

Totodată, voievodul moldovean a poruncit ca nouăzeci și nouă dintre solii tătari să fie trași în țeapă și doar unul singur, căruia i s-au tăiat nasul și urechile, să fie lăsat în viață, pentru a-i povesti stăpânului său despre cele petrecute .

Acest teribil gest (de altfel obișnuit în epocă) avea drept scop descurajarea celor care ar fi avut gânduri de cotropire, urmărind să pustiască satele și orașele Moldovei.

Eminec, fratele Hanului Mamac, a reușit să fugă din Cetatea Albă, unde era ținut închis.

De altfel, după această cumplită lecţie dată de Ştefan, tătarii nu au mai îndrăznit multă vreme să atace Moldova.

Pe locul bătăliei duse de moldoveni cu tătarii la Lipnic a fost înălțată, încă în perioada interbelică, la cimitirul satului cu același nume, o Troiță în memoria celor căzuți în luptă.

 

Bătălia în amintirea urmașilor

În perioada interbelică a secolului XX, în amintirea bătăliei lui Ștefan cel Mare cu tătarii, a fost înălțată la cimitirul din satul Lipnic, o “Troiță” în memoria celor căzuți în luptă.

Lângă satul Lipnic mai există și astăzi Fântâna Cadânei, de unde, potrivit localnicilor, a început bătălia lui Ștefan cu Hanul Mamac.

În anul 1927, în revista “Calendarul Basarabiei” a fost publicată de institutorul chișinăuian Ioan Popovici o baladă despre Bătălia de la Lipnic.

Această baladă a fost auzită pe 18 august 1884 de la Mihalache a Ciobăniței din satul Năvârneț, în vârstă de 77 de ani.

 

Balada basarabeană despre bătălia de la Lipnic

Numai frunză trei măsline
Spre Soroca cine vine
Cu călări și sulițași,
Feciori de casă și arcași?
Cine în fruntea lor ca zmeu
Călărește pe albău,
Strălucește ca un soare
Ș’are pinteni la picioare?!…
Mări-i Ștefan Domn cel Mare,
Al Moldovei mândru soare,
Ce zorește la hotare,
Înspre hoardele tătare,
Ce ne strică satele,
Și ne fur bucatele,
Osândi-i-ar Dumnezeu
Nici mai bine, nici mai rău
Decât numai cum știu eu!…
………………….

Ș’apoi foaie mărărel
La Lipnic pe colincel
Supărat și’ngândurat
Și la față încruntat
Ștefan-Vodă mări s’arată
Cu-a lui oaste’nbărbătată,
Și pe loc că să oprește
Și din gură că grăiește:
- Dragii mei, voinicii mei
De la Dorna, din Orhei,
Din Suceava, de la Putna,
Din Vaslui și din Lăpușna,
Vedeți voi cum satele,
Satele și orașele
Ni le ard ani hoardele
De tătari păgâni și răi?!…
Luați seama, toți odată
În a lor păgână ceată
Ca un fulger să răzbim
Și din viață să-i gătim!…
Iute-acuma, măi flăcăi,
Săriți grabnic dar pe ei
Și mereu la cap să dați,
Sama la arme luați
Înapoi să nu vă dați
Și Moldova s’o-apărați!…
…………………………..

Numai frunză ș’o alună
Urlă buciumul și sună
Și ca leii cei turbați
Moldoveni’nfierbântați
Taie, taie și omoară
Până hăt colo sub sară,
Când tătarii sfărâmați,
‘Nspăimântați și’mpuținați,
Fug mereu pământ mâncând,
Peste Nistru buzna dând!…

 

1 - MUȘATINII, denumire generică, introdusă de istoriografia modernă (datorită echivalării cuvântului „Mușatin”, din vechile anale slavone, cu „al lui Mușat” în loc de „al Mușatei”) pentru a desemna fie prima generație de urmași ai presupusului eponim, domnii Moldovei:

Petru (c. 1375-c. 1391), Roman (c. 1391-c. 1394) și, cu ascendență nesigură, Ștefan (c. 1394-1399),

fie principala familie domnitoare a țării, de la Bogdan Întemeietorul (1359-c. 1365) până la Aron Tiranul (1591-1592; 1592-1595) – în succesiune directă și relativ continuă la tron (Bogdăneștii), sau Iliaș Alexandru (1666-1668) – numai în succesiune masculină directă.

Înrudiri frecvente cu Basarabii din Țara Românească și, încidental, cu dinastiile din Polonia, Rusia și Serbia.

Prin reprezentanții săi cei mai de seamă: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș ș.a., s-a identificat cu aspirațiile de progres și de libertate națională ale poporului. (dexonline.ro)

 

cititi mai mult despre Bătălia de la Lipnic (20 august 1469/1470) si pe: enciclopediaromaniei.ro; tanchistiiinvizibili.wordpress.comwww.moldovenii.mdadevarul.roen.wikipedia.org

cititi si:

- Ştefan cel Mare (1433 – 1504)

Bătălia de la Doljeşti (12 aprilie 1457) și Bătălia de la Orbic (14 aprilie 1457)

Bătălia de la Baia (14 – 15 decembrie 1467) – Parte din Războaiele moldoveano-maghiare și a Bătăliilor lui Ștefan cel Mare

Bătălia de la Soci (7 martie 1471)

Bătălia de la Vaslui – Podul Înalt (10 ianuarie 1475)

Bătălia de la Șcheia (6 martie 1486) – Parte a Războaielor moldoveano-otomane și a Bătăliilor lui Ștefan cel Mare

Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) – Parte din Războaiele Moldoveano-Polone

Calendar Ortodox 20 august 2023

Sf. Proroc Samuel; Sf. Mc. Teoharie; Pilda datornicului nemilostiv

articol preluat de pe basilica.ro

 

Calendar Ortodox 20 august 2023

Sf. Proroc Samuel;

† Sf. Mc. Sever;

† Sf. Mc. Eliodor şi Teoharie;

✝) Duminica a 11-a după Rusalii; Ap. I Corinteni 9, 2-12; Ev. Matei 18, 23-35 (Pilda datornicului nemilostiv) glas 2, voscr. 11

 

Sfântul Proroc Samuel

Fiul lui Elcana şi al prorociţei Ana, a fost cel de-al 15-lea şi ultimul judecător al iudeilor și a trăit cu mai bine de o mie de ani î.Hr.

Fiind dăruit de Dumnezeu în urma rugăciunilor maicii sale, a fost încredinţat marelui preot Eli, și crescut de acesta în Legea Domnului.

Dacă Samuel era sârguincios, cei doi fii ai lui Eli, preoţii Ofni şi Finees, erau nesupuşi rânduielilor sfinte.

Când au pornit război filistenii, au pierit 30.000 de israeliţi, printre care cei doi fii ai lui Eli, și chiar Eli însuși în urma veștii că filistenii au luat Chivotul Legii.

Cu toate că robia filistenilor a durat 20 de ani, Chivotul Legii a fost adus mai devreme înapoi din pricina necazurilor venite asupra poporului.

Filistenii au fost biruiți în urma predicii lui Samuel, ajuns judecător în locul lui Eli, care le-a spus să se lepede de păcate şi să se întoarcă la credinţa străbunilor.

Urmașul lui Samuel n-a fost unul dintre fiii săi, care semănau cu cei doi fii ai lui Eli, ci regele Saul.

Însă, pentru că Saul s-a îndepărtat de Dumnezeu, tot Samuel l-a uns pe David al doilea rege al lui Israel.

Ajuns la adânci bătrâneţi, Sfântul Proroc Samuel s-a stins în pace.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sf. Mc. Sever

Fericitul Sever, mucenicul lui Hristos, era din Sidia Pamfiliei, feciorul unui oarecare Petronie trac, și maica sa Migdonia.

Deci aflând în Filipopoli pe cei treizeci și șapte de mucenici nevoindu-se pentru Hristos, a mărturisit pe față dreaptă credință.

Pentru aceasta l-au chinuit cumplit și după aceea i s-a tăiat capul.

Și rămânând Memnon care și Chendirion se numește, l-au întins între doi stâlpi, și i-au scos trei fâșii din cap până la picioare.

Apoi tăindu-i picioarele și băgându-l în foc, și-a dat sufletul la Dumnezeu, luând cununa muceniciei.

 

Sf. Mc. Teoharie

Sf. Mc. Teoharie - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Mc. Teoharie – foto preluat de pe doxologia.ro

În 1740, în timpul sultanului Ahmet și a lui Ibrahim Pașa, guvernatorul general al Asiei Mici, a fost emis un decret de adunare a băieților creștini într-o tabără de concentrare.

În această tabără se afla și tânărul orfan Teoharie.

Dar, într-o zi, guvernatorul orașului Neapoli (Nevșehir), Cappadocia, l-a văzut pe Teoharie și fiindcă i-a plăcut de el l-a luat cu sine acasă să-i îngrijească animalele.

Evlavia și frumusețea lui Teoharie l-au făcut pe guvernator să-i propună tânărului căsătoria cu fiica sa, dar după ce s-ar fi convertit mai întâi la Islam.

Teoharie a răspuns cu îndrăzneală: „Domnul meu, m-am născut creștin și nu pot să-mi neg credința în Mântuitorul meu și părinții mei”.

Guvernatorul otoman a considerat ofensator acest răspuns și l-a amenințat cu tortura.

Atunci Teoharie a alergat în biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe și s-a împărtășit cu Preacuratele Taine.

Când i s-a propus din nou căsătoria cu fiica guvernatorului, Teoharie a refuzat cu fermitate.

Apoi, după torturi aspre, l-au condus afară din orașul Neapoli, unde l-au ucis cu pietre și apoi l-au spânzurat, la prânz, în ziua de 20 august, anul 1740 d.Hr.

În anul 1923, moaștele Sf. Teoharie au fost aduse în Tesalonic și au fost așezate în Biserica Sf. Ecaterina, unde se găsesc și astăzi.

 

Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv)

Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) - foto preluat de pe doxologia.ro

Duminica a 11-a după Rusalii (Pilda datornicului nemilostiv) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

 

Textul evanghelic (Matei 18: 23-35)

Zis-a Domnul pilda aceasta:

Asemănatu-s-a Împărăția Cerurilor omului împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale.

Și, începând să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanți.

Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el și femeia lui și copiii și toate câte are, ca să se plătească datoria.

Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Stăpâne, îngăduiește-mă și-ți voi plăti ție tot!

Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul și i-a iertat și datoria.

Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plătește-mi ce ești dator!

Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Mai îngăduiește-mă și îți voi plăti!

Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria.

Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte mult și, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.

Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.

Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum și eu am avut milă de tine?

Și, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria.

Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său, din toată inima.

Samuel (Secolul al XI-lea î.Hr.)

foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; ro.wikipedia.org; doxologia.ro

 

Sf. Proroc Samuel

Măritul Profet Samuel a trăit cu aproximativ 1146 de ani înainte de nașterea lui Hristos, fiind cel de-al cincisprezecelea și ultimul dintre judecătorii lui Israel (Fapte 13, 20) și primul dintre proorocii care au profețit israeliților în pământul lui Israel (Fapte 3, 24). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 20 august.

Sf. Proroc Samuel (Secolul al XI-lea î.Hr.) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sf. Proroc Samuel (Secolul al XI-lea î.Hr.) – foto preluat de pe doxologia.ro

 

Viața

Samuel se trăgea din Tribul lui Levi și era fiul lui Elkanah din Ramataim Țofim în Muntele Efraim.

S-a născut în urma rugăciunilor făcute către Dumnezeu de mama sa, Ana (de unde și numele de Samuel care înseamnă « cerut de la Domnul »).

Încă înainte de nașterea sa a fost făgăduit Domnului.

Cântarea Anei « Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul » este cea de-a treia cântare din Vechiului Testament (I Regi 2, 1-10).

Când băiatul a ajuns la vârsta de trei ani, mama lui a mers cu el la Shiloh (Șilo) și conform jurământului făcut, l-a dăruit ca să slujească Domnului.

Ea l-a dat în grija marelui preot Eli care în acel moment era judecător peste Israel.

Profetul a crescut în frica de Dumnezeu și la doisprezece ani a avut o revelație cum că Dumnezeu va pedepsi casa marelui preot Eli întrucât acesta nu a înfrânat nelegiuirea fiilor săi.

Întreaga familie a lui Eli a fost nimicită într-o singură zi.

Profeția s-a împlinit desăvârșit când Filistenii, după ce au omorât 30.000 de israeliteni (printre care se găseau și fii marelui preot, Ofni și Fineea, au câștigat victoria și au capturat Chivotul Legii. (1)

Auzind despre acestea, marele preot Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă și a murit.

Soția lui Fineea (Phinees) la rândul ei, auzind cele întâmplate, în același moment a și născut un fiu (Ichabod) și a murit spunând aceste cuvinte :

S-a dus slava din Israel căci s-a luat Chivotul Domnului” (I Regi 4, 22).

După moartea lui Eli, Samuel a devenit judecătorul lui Israel.

Din proprie inițiativă, Filistenii au restituit israelitenilor Chivotul Legii.

După întoarcerea la Domnul, israelitenii și-au recuperat cetățile pe care filistenii le luaseră.

La adânci bătrâneți, Profetul Samuel a numit pe fii săi, Joel și Abiah, regi peste Israel, însă ei nu au fost următori integrității și dreptății în judecată precum tatăl lor întrucât erau stăpâniți de lăcomie.

În aceea vreme, bătrânii lui Israel, pentru că doreau ca poporul lui Dumnezeu să fie «asemenea celorlalte popoare» (I Regi 8, 20), i-au cerut Profetului Samuel să le aleagă un rege.

Profetul Samuel l-a uns pe Saul rege, dar a văzut prin aceasta o decădere a poporului pe care Dumnezeu Însuși îl condusese până atunci, făcându-le cunoscută voia Sa prin sfinții săi aleși.

Renunțând la aceasta poziție de judecător, Profetul Samuel a întrebat poporul dacă consimțeau ca el să continue să-i conducă, dar nimeni n-a răspuns.

După ce l-a destituit pe primul rege, Saul, pentru nesupunerea sa față de Domnul, Profetul Samuel îl unge rege pe David.

Acesta i-a oferit lui David azil, salvându-l astfel de urmărirea Regelui Saul.

Profetul Samuel a murit la adânci bătrâneți.

Viața sa se află scrisă în Biblie (Vechiul Testament, I Regi și Sirah 46, 13-20).

În anul 406 d.Hr., moaștele Profetului Samuel au fost mutate din Iudeea în Constantinopol.

 

Imnografie

Tropar (glas 2)

Fost-ai dat ca dar prețios pântecelui celui sterp
Și ai fost oferit ca jertfă bine mirositoare Domnului
În adevăr și dreptate i-ai slujit Lui
Pentru aceasta te cinstim pe tine, o, Samuele, prooroc al lui Dumnezeu.
Mijlocește pentru sufletele noastre.

Tropar (glas 2)

A prorocului Tău Samuel pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre./em>.

Condac (glas 2)

Ca un mult cinstit dar, mai înainte de zămislire fiind dat lui Dumnezeu, din pruncie ca un înger ai slujit Lui, preafericite, și te-ai învrednicit mai înainte a spune cele ce aveau să fie. Pentru aceasta către tine grăim: Bucură-te, proorocule al lui Dumnezeu Samuele, mare arhiereu.

 

1 – Chivotul Legii (sau sicriul Legii) este o cutie cu capac frumos, împodobit cu doi heruvimi (în basorelief) auriți (Ieșire 25.10-22) în care se păstrau Tablele Legii (adică Tablele cu Decalogul), toiagul lui Aaron și, după așezarea în Canaan, tot aici s-a pus și năstrapa (vasul) cu mană (hrana dată de Dumnezeu evreilor în pustie), în amintirea exodului și a grijii lui Dumnezeu față de poporul lui Israel.

Era cel mai important obiect de cult din Cortul adunării (sau Cortul mărturiei), ambele (și chivotul și Cortul adunării) construite după indicațiile lui Dumnezeu când i-a dat lui Moise Tablele Legii (Ieșirea, cap 25-28). Chivotul Legii era semnul văzut al alianței dintre Dumnezeu și Israel, poporul său, de aceea se și numea Arca alianței sau Arca legământului sau Tabernacol.

Chivotul era păstrat în Sfânta Sfintelor din Cortul mărturiei.

Chivotul a însoțit poporul evreu în toate rătăcirile prin pustiu și în Canaan, până la construirea templului din Ierusalim.

Templul a fost construit de împăratul Solomon la Ierusalim, unde David așezase capitala regatului său.

A fost cel mai frumos sanctuar închinat vreodată lui Iahve, fiind construit din lemn prețios, marmură și piatră, împodobit cu aur, fildeș, argint și nestemate.

Aici, în Sfânta Sfintelor, a fost aşezat și Chivotul Legii (sec. X î.Hr.).

Templul a avut un destin dramatic: a fost distrus de babilonieni, sub Nabucodonosor (anul 586 î.Hr.), apoi reconstruit de evreii reveniți din exilul babilonian; mărit și înfrumusețat de Irod, în anul 18 î.Hr., templul a fost dărâmat de romani în anul 70 d.Hr., o dată cu distrugerea Ierusalimului.

cititi despre Sf. Proroc Samuel si pe: basilica.ro; doxologia.ro

 

Samuel

Samuel (în ebraică שמואל, transliterat: Shmuel) este un judecător evreu care apare în narațiunile Bibliei ebraice și joacă un rol esențial în tranziția de la epoca judecătorilor biblici la constituirea unui regat sub conducerea lui Saul și din nou în tranziția de la epoca lui Saul la epoca lui David.

El este venerat ca profet de evrei, creștini și musulmani.

Pe lângă textele ce îi sunt închinate în Scriptura iudaică, Samuel este menționat în Noul Testament, în literatura rabinică și în cel de-al doilea capitol al Coranului (deși aici nu i se menționează numele).

Iosephus Flavius îl amintește în cărțile 5-7 ale lucrării Antichități iudaice, scrise în secolul I d.Hr. (AD).

Samuel este mai întâi numit Văzătorul în 1 Samuel 9:9.

Icoană creștin-ortodoxă din secolul al XVII-lea a proorocului Samuel, păstrată la Muzeul Regional de Artă din Donețk, Ucraina - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Icoană creștin-ortodoxă din secolul al XVII-lea a proorocului Samuel, păstrată la Muzeul Regional de Artă din Donețk, Ucraina – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Relatarea biblică

Familie

Tatăl lui Samuel era Elcana, iar mama lui se numea Ana.

Elcana locuia în orașul Ramathaim din districtul Țof.

Originea sa se găsește și într-un tabel genealogic al urmașilor lui Cahat (1 Paralipomena 6: 3-15) și în cel al lui Heman Ezrahitul, care a fost, se pare, nepotul său (1 Paralipomena 6: 18–33).

Conform tabelelor genealogice din Cartea întâi a Regilor, Elcana era levit, fapt care nu este menționat în cărțile biblice ale lui Samuel.

Faptul că levitul Elcana a fost denumit efraimit este analog cu desemnarea unui levit ca aparținând seminției lui Iuda (ca, de exemplu, în Judecători 17: 7).

Conform Cărții întâi a Regilor 1: 1–28, Elcana avea două soții: Penina și Ana.

Penina avea copii, iar Ana nu avea.

Cu toate acestea, Elcana o iubea mai mult pe Ana.

Geloasă, Penina i-a reproșat Anei că nu avea copii, provocându-i multă amărăciune.

Relația dintre Penina și Ana amintește de cea dintre Hagar și Sara, femeile patriarhului biblic Avraam.

Elcana era un om pios și își ducea periodic familia în pelerinaj la cetatea sfântă Șilo.

Motivul părinților credincioși și fără copii precum Elcana și Ana reapare în povestea soților Zaharia și Elisabeta și a nașterii lui Ioan Botezătorul, ca și în povestea soților Ioachim și Ana și a nașterii Mariei, mama lui Isus.

Într-o ocazie, Ana a mers la sanctuar și s-a rugat lui Dumnezeu ca să aibă un copil.

Plângând, ea a promis că, dacă va naște un copil, îl va da lui Dumnezeu ca nazirit.

Marele preot Eli, care ședea pe scaun la ușa cortului Domnului din Șilo, a văzut-o murmurând fără a i se auzi glasul și a crezut că este beată, dar ea l-a asigurat că este doar o femeie întristată.

Eli era marele preot din Șilo și unul dintre ultimii judecători israeliți înaintea epocii domniei regilor în Israelul antic.

El își asumase funcția de conducător după moartea lui Samson.

Eli a binecuvântat-o și ea s-a întors acasă.

Ulterior, Ana a rămas însărcinată și l-a născut pe Samuel.

Imnul exaltant de mulțumire al Anei seamănă din mai multe puncte de vedere cu imnul Magnificat al Mariei.

După ce copilul a fost înțărcat, ea l-a lăsat în grija lui Eli și a venit doar din când în când pentru a-și mai vedea fiul.

Gerbrand van den Eeckhout - Ana prezentându-l pe fiul ei, Samuel, preotului Eli (c. 1665) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gerbrand van den Eeckhout – Ana prezentându-l pe fiul ei, Samuel, preotului Eli (c. 1665) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Nume

Conform Cartea întâi a Regilor 1:20, Ana l-a numit Samuel pentru a-și comemora rugăciunea către Dumnezeu pentru un copil.

„[Ea] i-a pus numele Samuel, căci își zicea ea: «De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!»”.

Rădăcina ebraică tradusă „cerut” este „sha’al”, un cuvânt menționat de șapte ori în 1 Samuel 1.

Odată el este menționat chiar sub forma „sha’ul”, numele lui Saul în ebraică (1 Samuel 1:28).

Conform Holman Bible Dictionary, Samuel era un „nume de persoană care avea în Orientul Apropiat Antic sensul «Sumu este Dumnezeu”, dar era interpretat în Israel drept «Numele este Dumnezeu», «Dumnezeu este preamărit» sau «fiul lui Dumnezeu».”

 

Chemarea

Samuel a slujit sub îndrumarea marelui preot Eli în sanctuarul din Șilo.

Într-o noapte, Samuel a auzit o voce care îi striga numele.

Potrivit istoricului evreu din secolul I Iosephus Flavius, Samuel avea aproximativ 11 ani.

Samuel a presupus inițial că a fost chemat de Eli și s-a dus să-l întrebe ce vrea.

Eli l-a trimis însă pe Samuel să se culce.

După ce a avut loc de trei ori această chemare, Eli și-a dat seama că vocea este a Domnului și l-a învățat pe Samuel cum să răspundă:

Când Cel ce te cheamă te va mai chema, tu să zici: „Vorbește, Doamne, că robul Tău ascultă!”

Odată ce Samuel a răspuns, Domnul i-a spus că nelegiuirile săvârșite de fiii lui Eli a făcut ca familia lor să fie pedepsită prin nimicirea ei.

Dimineața, Samuel a ezitat să transmită acest mesaj îndrumătorului său, dar Eli l-a rugat sincer să-i povestească ceea ce i-a spus Domnul.

Auzind mesajul divin transmis lui Samuel, Eli a spus doar că Domnul este în drept să facă ceea ce crede de cuviință.

Acest eveniment a dovedit că Samuel „s-a învrednicit să fie prooroc al Domnului” și „tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba” a aflat de chemarea sa profetică.

Teologul anglican Donald Spence Jones comentează că „mințile tuturor oamenilor au fost astfel pregătite treptat atunci când a venit momentul potrivit pentru a-l recunoaște pe Samuel ca un conducător trimis de Dumnezeu”.

 

Conducător

În timpul tinereții lui Samuel la Șilo, filistenii i-au învins decisiv pe israeliți în Bătălia de la Eben-Ezer, au ocupat cetățile israeliților sub controlul filistenilor și au luat Chivotul Legământului.

După ce a auzit vestea capturării Chivotului Legământului și a morții fiilor săi, Eli s-a prăbușit și a murit.

Filistenii au fost timp de șapte luni în posesia Chivotului, dar, abătându-se asupra lor mai multe calamități și nenorociri, au decis să-l returneze israeliților.

Potrivit lui Bruce C. Birch, Samuel a fost o persoană cheie în menținerea vie a identității și moștenirii religioase a israeliților în timpul înfrângerii și ocupării Israelului de către filisteni.

S-ar putea să fi fost posibil și necesar ca Samuel să-și exercite autoritatea îndeplinind atribuții care, în mod normal, nu ar fi fost deținute de o singură persoană (preot, profet, judecător)”.

După 20 de ani de asuprire, Samuel, care a dobândit o importanță națională ca profet (1 Samuel 3:20), i-a adunat pe israeliți pe dealul Mițpa și i-a condus împotriva filistenilor.

Filistenii, care au pornit cu armată către Mițpa pentru a ataca oastea israelită nou adunată, au fost învinși răsunător și au fugit înspăimântați.

Israeliții i-au măcelăriți pe filistenii aflați în retragere.

Textul biblic afirmă apoi că Samuel a amplasat o piatră mare pe locul luptei ca monument memorial, iar ulterior a urmat o lungă perioadă de pace.

Samuel îi oferă lui Dumnezeu un sacrificiu şi înalţă o piatră mare pe locul de luptă, în timp ce, în spate, israeliţii îi măcelăresc pe filisteni, aşa cum este reprezentat pe un vitraliu din secolul al XVIII-lea (Palatul Pena, Portugalia) - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Samuel îi oferă lui Dumnezeu un sacrificiu şi înalţă o piatră mare pe locul de luptă, în timp ce, în spate, israeliţii îi măcelăresc pe filisteni, aşa cum este reprezentat pe un vitraliu din secolul al XVIII-lea (Palatul Pena, Portugalia) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Alegerea unui rege

Samuel i-a numit inițial pe cei doi fii ai săi, Ioil și Abia, ca succesori ai săi; cu toate acestea, la fel ca și fiii lui Eli, fiii lui Samuel nu s-au dovedit demni.

Israeliții i-au respins.

Din cauza amenințării externe a unor triburi străine precum filistenii, conducătorii triburilor au decis că este nevoie de un guvern central unificat și i-au cerut lui Samuel să numească un rege, pentru ca să fie asemenea celorlalte națiuni.

Samuel a interpretat acest lucru ca pe o respingere personală și, la început, a ezitat să le îndeplinească voia până când a fost asigurat printr-o revelație divină.

El a avertizat poporul cu privire la posibilele consecințe negative ale unei astfel de decizii.

Când tânărul Saul și slujitorul său căutau asinele pierdute ale tatălui său și au ajuns în ținutul Țuf, slujitorul i-a sugerat lui Saul să îl consulte pe Samuel care trăia în cetatea aflată în apropiere.

Samuel l-a recunoscut pe Saul ca viitorul rege.

Chiar înainte de a se retrage, Samuel a adunat neamurile israelite într-o adunare la Ghilgal și a ținut un discurs de rămas bun sau un discurs de încoronare în care a spus că profeții și judecătorii erau mai importanți decât regii, că regii trebuie să respecte voia lui Dumnezeu și că oamenii nu trebuie să cadă în închinarea la idol sau să se închine Așerei sau lui Baal.

Samuel a promis că Dumnezeu va supune poporul israelit invadatorilor străini în cazul în care nu i se va supune.

Acest lucru este văzut de unii ca o completare deuteronomică, deoarece descoperirile arheologice indică faptul că zeița Așerah a fost încă venerată în gospodăriile israelite până în secolul al VI-lea.

Cu toate acestea, Cartea a treia a Regilor 11:5, 33 și Cartea a patra a Regilor 23:13 consemnează că israeliții au căzut mai târziu în închinarea la Așerah.

 

Critic al lui Saul

Atunci când Saul se pregătea să lupte cu filistenii, Samuel l-a învinuit că a adus jertfă înainte de luptă, fără să aștepte sosirea proorocului, care întârzia.

El a profețit că domnia lui Saul nu va dura și se va încheia fără o succesiune dinastică.

Samuel l-a îndrumat pe Saul să-i „distrugă complet” pe amaleciți în îndeplinirea poruncii din Deuteronomul 25:17–19:

Așadar, când Domnul Dumnezeul tău te va liniști de toți vrăjmașii tăi, din toate părțile, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă moștenire ca să-l stăpânești, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub cer. Nu uita aceasta.

În timpul campaniei împotriva amaleciților, regele Saul l-a cruțat pe Agag, regele amaleciților, și pe cele mai bune dintre animalele lor.

Saul i-a spus lui Samuel că a cruțat cele mai alese dintre oile și boii amaleciților cu intenția de a jertfi aceste animale Domnului.

Acest lucru a încălcat porunca Domnului, așa cum a fost prezentată de Samuel:

Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte are.

Să nu-i cruți, ci să dai morții de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la pruncul de sân, de la bou până la oaie, de la cămilă până la asin.” (1 Samuel 15:3).

Samuel l-a învinuit pe Saul de neascultarea poruncilor divine și i-a spus că Dumnezeu l-a făcut rege și tot el îi poate lua regatul și să-l dea unui alt rege.

Samuel a procedat apoi la executarea lui Agag.

Saul nu l-a mai văzut niciodată pe Samuel în viață după aceste întâmplări.

Samuel a mers apoi la Betleem și l-a uns în secret pe David ca rege.

Ulterior, el avea să ofere adăpost lui David, atunci când invidiosul Saul a încercat pentru prima dată să-l omoare.

 

Moartea

Scripturile biblice menționează că Samuel a fost înmormântat în orașul Rama.

Conform tradiției, acest loc de înmormântare a fost identificat a fi mormântul lui Samuel din satul Nabi Samwil, aflat azi în Cisiordania.

La câtva timp după moartea sa, Saul a implorat o vrăjitoare din Endor să cheme duhul lui Samuel pentru a prezice rezultatul unei bătălii viitoare.

Acest pasaj este atribuit de cercetătorii biblici sursei republicane.

Sursele rabinice clasice menționează că Samuel s-a înspăimântat de pedeapsa hărăzită lui, așteptându-se să apară în fața judecății lui Dumnezeu și, prin urmare, l-a adus pe Moise cu el (în țara celor vii) ca martor al respctării mițvotului.

Aparitia duhului lui Samuel lui Saul, pictură de Salvator Rosa, 1668 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Aparitia duhului lui Samuel lui Saul, pictură de Salvator Rosa, 1668 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Ipoteză documentară

Profet național, văzător local

Unii autori consideră că biblicul Samuel cumulează atribuțiile a două roluri distincte:

 

- Un văzător, cu reședința la Rama și necunoscut, se pare, dincolo de vecinătatea imediată a orașului (Saul, de exemplu, nu auzise vorbindu-se de el, iar servitorul său l-a informat cu privire la existența sa).

În acest rol, Samuel este asociat cu anumite grupuri de profeți extatici (Nevi’im) de la Gibeah, Bethel și Ghilgal, iar unii cercetători tradiționali au susținut că Samuel a fost fondatorul acestor grupuri.

Samuel l-a uns în secret ca rege pe Saul, după ce l-a întâlnit pentru prima dată la Rama, unde Saul căuta măgarii pierduți de tatăl său, și a prânzit împreună cu el.

 

- Un profet, cu sediul la Șilo, care a mers cu o râvnă neobosită, din loc în loc, prin toată țara mustrându-i și îndemnându-i pe oameni la pocăință.

În acest rol, Samuel a acționat ca judecător (biblic), sfătuind public poporul și oferind, de asemenea, sfaturi private anumitor persoane.

Mai târziu, Samuel a delegat acest rol fiilor săi, cu sediul la Beer Șeva, dar aceștia primeau mită și judecau strâmb și astfel israeliții, care se confruntau cu invazia amoniților, i-au cerut lui Samuel să numească un rege.

Samuel a făcut asta fără tragere de inimă și l-a uns pe Saul în fața întregului neam, care se adunase să-l vadă.

 

Cercetătorii care interpretează critic sursele biblice sugerează că aceste două roluri provin din surse diferite, care ulterior au fost reunite pentru a alcătui Cartea (cărțile) lui Samuel.

Cea mai veche sursă este considerată a fi aceea care îl marchează pe Samuel drept vazătorul local al Ramah, care l-a uns de bunăvoie în secret pe Saul ca rege, în timp ce sursa mai nouă îl prezintă pe Samuel ca un conducător național, care l-a uns cu reticență pe Saul ca rege în fața unei adunări naționale.

Această sursă ulterioară este cunoscută în general sub denumirea de „sursa republicană”, deoarece denigrează monarhia (în special acțiunile lui Saul) și îi favorizează pe conducătorii religioși, spre deosebire de cealaltă sursă principală – sursa monarhistă – care o prezintă într-un mod favorabil.

Teoretic, dacă ar exista o sursă monarhistă, ar trebui ca Saul să fie numit rege prin aclamație publică, datorită victoriilor sale militare, și nu prin intervenția unui cleric ca Samuel.

O altă diferență între surse este că sursa republicană îi prezintă pe profeții extatici ca fiind oarecum independenți de Samuel (1 Samuel 9: 1ff) și nu ca fiind conduși de el (Cartea întâi a Regilor 19:18ff).

Pasajul în care Samuel este descris exercitându-și funcția de judecător (biblic), în timpul unui circuit anual de la Rama la Betel, Ghilgal (Ghilgal între Ebal și Gherizim) și Mițpa și înapoi la Rama, este prefigurat de Debora, care obișnuia să-i judece pe fiii lui Israel sub un palmier aflat între Rama și Betel.

Cercetătorii care interpretează  critic sursele biblice consideră adesea că este o adăugire care vizează armonizarea celor două portretizări ale lui Samuel.

Cartea (cărțile) lui Samuel descriu diferit modul în care Samuel a adus jertfe în sanctuare și în care a construit și sfințit altare.

Potrivit Codului Preoțesc/Codului Deuteronomic numai preoții aaronici/leviți (în funcție de tradiția urmată) aveau voie să efectueze aceste activități, iar rangul de nazarit sau de profet era insuficient.

Cărțile Regilor conțin numeroase exemple în care această regulă nu a fost respectată de regi și profeți, dar unii cercetători critici ignoră acest aspect, căutând o armonizare a chestiunilor aflate în litigiu.

În Cartea Cronicilor (Paralipomena), Samuel este descris ca levit, fiind rectificată astfel această situație; cu toate acestea, cercetătorii care interpretează critic sursele biblice consideră Cartea Cronicilor ca o încercare de a revizui Cărțile lui Samuel și Cărțile Regilor pentru a se conforma sensibilităților religioase ulterioare.

Având în vedere că multe dintre codurile de legi biblice sunt considerate a fi ulterioare Cărților lui Samuel (potrivit Ipotezei documentare), acest lucru ar sugera că Cronicile își sprijină afirmația pe motivații religioase.

Genealogia levitică din Cartea întâi Paralipomena 4:HE nu este istorică, potrivit majorității cercetătorilor biblici din perioada modernă.

 

Deuteronomistul Samuel

Conform ipotezei documentare a privirii critice a surselor biblice, care postulează că „istoricii deuteronomiști” au redactat cărțile referitoare la foștii profeți (Cartea lui Iosua Navi, Cartea Judecătorilor, Cartea întâi a lui Samuel, Cartea a doua a lui Samuel, Cartea întâi a Regilor și Cartea a doua a Regilor), deuteronomiștii l-au idealizat pe Samuel ca o persoană mai mare decât predecesorul Iosua.

De exemplu, tatăl lui Samuel, Elcana, este descris ca fiind originar din ținutul Țuf, mai precis din Ramataim-Țofim, care făcea parte din teritoriile tribale ale lui Efraim, în timp ce 1 Paralipomena afirmă că era levit.

Samuel este prezentat ca un judecător care conduce armata israeliților, la fel ca judecătorii din Cartea Judecătorilor, și care exercită, de asemenea, sarcini judiciare.

În 1 Samuel 12:6–17 un discurs al lui Samuel care îl înfățișează ca judecător trimis de Dumnezeu pentru a izbăvi Israelul ar putea să fi fost alcătuit de deuteronomiști.

În 1 Samuel 9:6–20, Samuel este descris ca un „văzător” local.

Potrivit cercetătorilor adepți ai ipotezei documentare, istoricii deuteronomiști au păstrat acest punct de vedere cu privire la Samuel, considerându-l în același timp ca fiind „primul dintre profeți care a afirmat eșecul israeliților de a-și respecta legământul cu Dumnezeu”.

Pentru istoricii deuteronomiști, Samuel ar fi fost un succesor al lui Moise, care a exercitat în continuare funcțiile lui Moise de profet, judecător și preot, ceea ce face ca natura persoanei istorice Samuel să fie incertă.

 

Perspective asupra lui Samuel

Iudaism

Potrivit Cărții lui Ieremia și a unuia dintre psalmi, Samuel a avut o mare evlavie față de Dumnezeu.

Literatura rabinică clasică adaugă că el era mai mult decât un egal al lui Moise, deoarece Dumnezeu i-a vorbit direct cu Samuel, fără ca el să fie nevoit să meargă la tabernacol pentru a-l auzi pe Dumnezeu.

Samuel este, de asemenea, descris de învățații rabini ca fiind extrem de inteligent; el a susținut că este legitim ca persoanele laice să aducă jertfe, în condițiile în care Halaha insista că doar preoții să aducă sângele (cf. Leviticul 1:5, Zebahim 32a).

Se spune că Eli, care era privit cu dezaprobare de mulți învățați rabini clasici, ar fi reacționat la această argumentație a lui Samuel, afirmând că ea era adevărată din punct de vedere tehnic, dar că Samuel ar trebui să fie condamnat la moarte pentru că a făcut declarații juridice în timp ce învățătorul său, Eli, era prezent acolo.

Samuel este, de asemenea, prezentat de învățații rabinici clasici ca un personaj mult mai simpatic decât apare în pasajele din Biblie.

Efectuarea circuitului anual este explicată prin dorința sa de a-i cruța pe israeliți de efortul de a se deplasa ei.

Se spune că Samuel era foarte bogat, luându-și familia și servitorii cu el pe circuit, astfel încât nu a fost nevoit să apeleze la ospitalitatea nimănui.

De asemenea, atunci când Saul a căzut din grația lui Dumnezeu, se spune că Samuel s-a întristat mult și a îmbătrânit prematur.

Comemorarea sa (iarțait) are loc în ziua a 28-a a lunii Iyar.

 

Creștinism

Creștinii consideră că Samuel a fost un profet, un judecător și un conducător înțelept al Israelului și îl cinstesc ca un exemplu al respectării angajamentelor față de Dumnezeu.

În calendarul liturgic ortodox, precum și în calendarul luteran, ziua sărbătoririi sale este 20 august.

El este prăznuit ca unul dintre Sfinții Protopărinți în Calendarul Sfinților Bisericii Apostolice Armene la 30 iulie.

În Biserica Ortodoxă Coptă, prăznuirea plecării profetului Samuel este sărbătorită pe 9 Paoni.

Cercetătorul biblic Herbert Lockyer și alții au văzut în atribuțiile combinate de profet, preot și conducător ale lui Samuel o prefigurare a lui Cristos.

 

Islam

Samuel (în arabă صموئيل, transliterat: Ṣamūʾīl) este considerat profet și văzător în credința islamică.

Povestea coranică a lui Samuel se concentrează în mod special pe nașterea lui și pe ungerea lui Talut.

Alte elemente ale acestei relatări sunt asemănătoare cu cele din poveștile coranice ale altor profeți ai lui Israel, deoarece exegeza pune accentul pe predicarea lui Samuel împotriva idolatriei.

Nu i se spune pe nume în Coran, ci este menționat în schimb ca „profetul”.

În narațiunea islamică, după ieșirea din robia egipteană și moartea lui Moise, israeliții au vrut să aibă un rege care să guverneze țara lor.

Astfel, Dumnezeu a trimis un profet, Samuel, pentru a-l unge pe Talut ca primul rege al israeliților.

Cu toate acestea, israeliții l-au batjocorit și l-au disprețuit pe regele proaspăt numit, deoarece nu provenea dintr-o familie bogată.

Dar, presupunând că Talut este Saul, în contrast puternic cu Biblia ebraică, Coranul îl laudă foarte mult pe Saul și menționează că el a fost înzestrat cu o mare putere fizică și spirituală.

În relatarea coranică, Samuel profețește că, în timpul domniei lui Talut, Chivotul Legământului va fi returnat israeliților.

 

Reprezentări artistice

Printre actorii care l-au reprezentat pe Samuel se numără Leonard Nimoy în filmul TV David (1997), Eamonn Walker în serialul TV Kings (2009) și Mohammad Bakri în serialul TV Of Kings and Profhets (2016).

cititi despre Samuel si pe en.wikipedia.org

Mormântul, după tradiție, al profetului Samuel din satul palestinian Nabi Samwil - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mormântul, după tradiție, al profetului Samuel din satul palestinian Nabi Samwil – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

 

Viața Sfântului Proroc Samuel

Mai înainte de începerea rânduirii împăraților întru Israel, popoarele lui Dumnezeu fiind încă conduse de judecători, era un om din neamul leviților cu numele Elcana. El petrecea în cetatea Ramada, de la muntele ce se numește Sifa, din partea lui Efrem – cetate care mai pe urmă s-a numit Armatem sau Arimateea, de unde era Iosif, cel ce a îngropat preacuratul trup al Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Acest om, Elcana, avea două femei: Ana și Fenana. Fenana năștea fii, iar Ana nu. Însă Elcana iubea mai mult pe Ana decât pe Fenana, pentru aceea Fenana ura pe Ana și o scârbea. Și tulburându-se Ana de zavistnica sa, se întrista de nerodirea sa și se tânguia. Iar omul acela se ducea în fiecare an cu cele două femei ale sale la praznicele cele mari la Silom – la muntele și cetatea care se numea așa -, aducându-și acolo jertfele și rugăciunile Domnului Dumnezeului Savaot, căci acolo era mai înainte de Ierusalim, biserica și chivotul lui Dumnezeu, și toate semințiile lui Israel mergeau acolo la închinăciune.

În vremea aceea, era un arhiereu și judecător al lui Israel, cu numele Eli, care avea doi feciori, Ofni și Finees. Și mergând odinioară Elcana cu soțiile sale la Silom și aducând jertfe lui Dumnezeu, a dat din părțile cele jertfite Fenanei și fiecăruia din copiii ei câte o parte, iar Anei i-a dat numai o parte, că nu avea fii. Deci Fenana o batjocorea și o ocăra pe ea, din această pricină. Și s-a scârbit Ana pentru ocărârea și nerodirea ei, și plângea, nu mânca și slăbise de mâhnirea cea mare, că Dumnezeu i-a închis pântecele și nu i-a dat fii, încât a ajuns de batjocura Fenanei. Iar Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Ano, ce-ți este ție de plângi? Pentru ce nu mănânci? De ce îți tulburi inima cu mâhnire? Oare nu-ți sunt eu mai bun decât zece fii?”. Dar Ana nu voia să se mângâie.

Iar după mâncarea lor, au mers la biserica Domnului în Silom. Și arhiereul Eli ședea pe scaun lângă pragul ușii bisericii Domnului. Și stând Ana înaintea bisericii, s-a închinat Domnului și a plâns din amărăciunea inimii sale, începând a se ruga în taină: „Adonai, Doamne Savaot, dacă vei privi spre smerenia roabei Tale și de-Ți vei aduce aminte de mine și de vei da roabei Tale rod, parte bărbătească, atunci Ți-l voi da Ție ca dar, ca să-Ți slujească în toate zilele vieții lui. Vin sau altă băutură bețivă nu va bea și brici nu se va sui pe capul lui, ca și asupra nazoreilor”. Astfel rugându-se ea înaintea Domnului, preotul Eli căuta la gura ei, că se ruga în inima ei și numai buzele și le mișca, iar glasul ei nu se auzea. Deci Eli a socotit că este beată și a zis către dânsa: „Femeie, până când stai aici beată? Du-te de la casa Domnului și te trezește!”. Ana i-a răspuns: „Nu, domnul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie plină de mult necaz. N-am băut nici vin, nici altă băutură bețivă, ci am vărsat înaintea Domnului sufletul meu. Nu da pe roaba ta fiicelor lui Israel spre batjocură, că de multe mâhniri și tânguiri m-am topit până acum”.

Preotul Eli a răspuns: „Mergi cu pace, Dumnezeul lui Israel să-ți împlinească toată cererea ta, pe care o ceri de la Dânsul”. Ana a zis: „Am aflat dar, eu roaba Ta, înaintea ochilor Tăi”. Și s-a întors Ana la bărbatul său și a mâncat cu el, a băut, și fața ei n-a mai scăzut. Apoi, sculându-se de dimineață și închinându-se Domnului, s-au întors la casa lor. Și a căutat Domnul la smerenia Anei, auzindu-i rugăciunea, și i-a dezlegat nerodirea ei. Astfel, Ana a zămislit în pântece și, după împlinirea vremii, a născut un fiu, pe care l-a numit Samuel, care se tălmăcește „cerut de la Dumnezeu”.

Sosind după aceasta praznicul în care bărbatul ei avea obicei ca să meargă cu toată casa sa la Domnul în Silom, ca să aducă jertfe și rugăciuni lui Dumnezeu și să dea zeciuială din roadele pământului său, Ana a grăit către bărbatul său: „Nu mă voi sui cu tine acum în Silom, ci voi rămâne acasă ca să înțarc pruncul, iar după ce-l voi înțărca, atunci voi merge ca să mă arăt feței Domnului și voi împlini făgăduința mea, ca fiul meu să petreacă pururea slujindu-i Lui”. Și a zis bărbatul ei: „Fă precum este plăcut înaintea ochilor tăi și Domnul să săvârșească cuvântul tău cel ce iese din gura ta”. Și a petrecut Ana în casă până la trei ani, neieșind în Silom la Domnul, până ce a înțărcat pe pruncul Samuel, căci femeile evreice aveau obicei ca până la trei ani să hrănească de la sân pruncul lor.

Iar după înțărcarea aceluia, a mers cu el și cu bărbatul său, aducând spre jertfă trei viței, trei măsuri de făină de grâu și un foaie de vin și au intrat în casa Domnului în Silom, și pruncul cu dânșii. Deci Ana l-a adus pe el Domnului, precum a făgăduit, și l-a dat preotului Eli, zicând: „Eu sunt femeia aceea care mai înainte cu trei ani m-ai văzut rugându-mă Domnului pentru dezlegarea nerodirii. Domnul a împlinit cererea mea și mi-a dat pruncul acesta, pe care l-am cerut de la Dânsul; iar eu îl dau pe el Domnului, după cum am făgăduit, ca să-I slujească Lui în toate zilele vieții sale”. Astfel a dat Ana pruncul în mâinile preotului, apoi s-a închinat Domnului; iar Elcana, bărbatul ei, a dat darurile aduse spre jertfă. Și s-a umplut Ana de duhul prorociei și a cântat, grăind: întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălțatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu…, și celelalte cuvinte ale cântării ei, care acum adeseori se cântă în biserică.

Iar după împlinirea jertfelor de mulțumire și a rugăciunilor lor, Elcana și Ana s-au întors acasă; iar pe pruncul Samuel, fiind de 3 ani, l-au lăsat Domnului la Eli preotul, pentru că acum n-au mai voit să ia cu dânșii pe cel care l-au dat o dată lui Dumnezeu. Și creștea pruncul stând lângă casa Domnului, învăța carte și ascultarea întru sfințenia lui Dumnezeu înaintea feței lui Eli. Iar maica lui adeseori mergând acolo cu daruri pe care le aducea lui Dumnezeu, ducea îmbrăcăminte fiului său și se bucura de dânsul, văzându-l crescând și slujind în haine preoțești de lână în biserica Domnului. Și preotul Eli îl iubea pe el, văzându-i osârdia lui la slujire și văzând mai dinainte într-însul dăruirea lui Dumnezeu. Apoi el a binecuvântat pe părinții lui Samuel, zicând către Elcana: „Să-ți dea Domnul ție alt rod din femeia ta, Ana, pentru acest dar pe care l-ați dăruit Domnului”.

După aceasta, Domnul iarăși a cercetat pe Ana, care a început a naște fii și fete. Iar Samuel creștea întru acele zile nu numai cu trupul, dar și cu înțelegerea, fiind bineplăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Și a îmbătrânit preotul Eli, iar fiii lui, Ofni și Finees, erau răi ca și fiii fărădelegii, care nu știu pe Domnul, nici nu păzesc dreptățile preoțești; pentru că făceau strâmbătate celor ce aduceau jertfe, luând pentru ei părțile cele mai bune. Asemenea făceau silă și femeilor care mergeau la biserica Domnului pentru rugăciune și s-a făcut de către dânșii sminteală și strâmbătate la tot Israelul. Și auzind preotul Eli, tatăl lor, de lucrul acesta, nu-i pedepsea pe ei cu bătăi și cu despărțire, ci numai cu cuvintele îi îndemna să înceteze de la lucrurile cele rele, dar ei nu-l ascultau pe el.

Deci Domnul S-a mâniat nu numai asupra fiilor celor răi, dar și asupra tatălui lor, pentru că nu pedepsea cu pedepse cuviincioase pe fiii săi, pentru păcatele lor, chiar dacă el singur era bun. Deci a voit Domnul ca să piardă pe Eli cu fiii și toată casa lui, și a trimis mai întâi la Eli pe un oarecare proroc neștiut, zicându-i: „Eu am ales casa tatălui tău din toate casele lui Israel, ca să-mi slujească în biserica Mea, dar tu n-ai băgat în seamă cinstea Mea, cinstind pe fiii tăi mai mult decât pe Mine și lăsându-i pe ei să facă fărădelege înaintea Mea. Pentru aceasta voi lua acea cinste din casa ta, că numai pe cei ce Mă preoslăvesc pe Mine, îi voi preamări și Eu, iar cel ce Mă defaimă pe Mine, va fi necinstit. Și iată, vin zile în care voi pierde sămânța ta și sămânța casei tatălui tău. Deci acest semn să-ți fie ție de pedeapsa ce va veni asupra casei tale, că amândoi fiii tăi, într-o zi, vor cădea omorâți de sabie, și voi ridica în locul lor preot credincios Mie, care va face toate după inima Mea”. Această prorocie i s-a făcut lui Eli, când Samuel era încă prunc. Dar nici după prorocia aceasta, Eli nu s-a sârguit să pedepsească pe fiii săi, ci numai cu cuvântul îi certa pe ei, iar fiii cei răzvrătiți nu se temeau de tatăl lor. Deci Dumnezeu, fiind mai mult mâniat, apropia pedepsirea și a repetat a o spune aceasta mai înainte lui Eli prin Samuel, astfel:

Când Samuel avea doisprezece ani și slujea Domnului înaintea preotului Eli, într-o noapte, Eli ședea și se odihnea în umbrarul de lângă casa Domnului, la locul său cel deosebit, și ochii lui erau îngreunați de somn, iar Samuel dormea în biserica Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu și unde ardea sfeșnicul. Atunci Domnul a strigat dinăuntrul catapetesmei, zicând: Samuele! Samuele! Și îndată deșteptându-se Samuel, a zis: Iată, eu. Și a alergat la Eli, zicând: „Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?” Iar Eli a zis: Nu te-am chemat, fiule! Intoarce-te și dormi. Atunci Samuel s-a întors și a adormit. Iar Domnul l-a strigat a doua oară: Samuele! Samuele! Și, sculându-se Samuel, a alergat a doua oară la Eli, zicând: „Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?”. Iar preotul i-a zis: Nu te-am chemat, fiul meu. Intoarce-te și dormi. Dar Samuel nu cunoștea în acea vreme glasul Domnului, de vreme ce nu i se făcuse lui vreo descoperire dumnezeiască. Deci Domnul a chemat a treia oară pe Samuel, care, sculându-se, s-a dus degrabă la preotul Eli, zicându-i: „Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?”.

Atunci Eli, cunoscând că Domnul cheamă pe copil, i-a zis: Intoarce-te, fiule, și dormi, și când te va mai chema pe tine Cel ce te cheamă, atunci să zici: Spune, Doamne, că robul Tău ascultă! Apoi Samuel s-a dus la locul său și a adormit. Și venind Domnul, a stat aproape și l-a strigat ca întâia, a doua și a treia oară, zicându-i: Samuele! Samuele! Iar Samuel, deșteptându-se și sculându-se degrab, a zis: Grăiește, Doamne, că robul Tău ascultă! Și a zis Domnul către Samuel: Iată, Eu voi face graiurile Mele întru Israel, încât tot cel ce le va auzi pe acestea, va răsuna în amândouă urechile lui. In ziua aceea voi ridica asupra lui Eli toate câte le-am grăit asupra casei lui. Voi începe și voi sfârși. Și i-am spus lui că Eu voi pedepsi casa lui până în veac, pentru nedreptățile fiilor lui, de care știa că rău au vorbit pe Dumnezeu, și nu i-a pedepsit pe ei.

Aceste cuvinte ale Domnului le asculta Samuel cu cutremur și după ce s-a sfârșit arătarea Domnului, iarăși a adormit până dimineață. Iar a doua zi, sculându-se, a deschis ușile bisericii Domnului și se temea să spună stăpânului său, preotului Eli, această vedenie. Iar Eli, chemându-l pe el, i-a zis: Fiule Samuele, ce-a grăit Domnul către tine? Mă rog ție, nu tăinui aceasta înaintea mea. Și a jurat Eli pe Samuel ca să nu ascundă înaintea lui nici un cuvânt din cuvintele Domnului. Deci Samuel i-a spus lui toate câte a auzit; iar preotul Eli a zis cu smerenie: Precum este plăcut Domnului meu, așa să facă. Dar acum Eli nu mai putea să pedepsească și să îndrepteze pe fiii săi, de vreme ce acum era foarte bătrân și fiii săi nu se temeau de el nicidecum. Iar Samuel din zi în zi creștea și se întărea cu duhul, și darul lui Dumnezeu, care era întru dânsul, se înmulțea, pentru că era Domnul cu dânsul, cuvintele prorocești erau în gura lui și nici un cuvânt al lui nu era deșert. Și au cunoscut toate popoarele israelite că Samuel este proroc credincios al Domnului.

Și trecând câtăva vreme, a sosit pedeapsa lui Dumnezeu asupra casei lui Eli, iar pe lângă aceea și asupra întregului Israel. Pentru că nu numai fiii lui Eli au mâniat pe Dumnezeu, ci și israelitenii, care, deși nu toți, însă mulți se învățaseră de la păgâni la închinarea de idoli și nu părăseau idolatria. Ei slujeau Dumnezeului ceresc, dar a-duceau jertfe și idolilor și mâniau pe Dumnezeul lor. Insă Dumnezeu, fiind îndelung răbdător, răbda păcatele poporului, până ce nu L-au mâhnit fiii lui Eli, care erau preoți și mai-mari în Israel.

Iar când aceia, cu fărădelegile lor, au pornit pe Dumnezeu spre mânie și răzbunare, atunci dreptul Judecător și răsplătitor, aducân-du-și aminte și de păcatele poporului, a adus răzbunare asupra tuturor; pentru că prin cei mai mari, și cei de sub stăpânire se pedepsesc de Dumnezeu. Și nu atât de degrabă păcatele poporului pornesc spre răzbunare pe Dumnezeu cel mânios, precum păcatele acelora care sunt rânduiți de Dumnezeu la stăpânirea și povățuirea poporului. Atunci filistenii s-au sculat cu război împotriva israelitenilor; iar israelitenii au ieșit la război împotriva lor. Și bătându-se ei, au fost biruiți de filisteni și au căzut uciși din tabăra lui Israel ca la 4000 de bărbați.

Atunci cei mai bătrâni ai lui Israel și-au zis: „Pentru ce ne-a bătut Domnul astăzi înaintea celor de altă seminție? Să luăm chivotul Domnului Dumnezeului nostru din Silom și să-l aducem în oastea noastră, ca să fie în mijlocul nostru când ne luptăm cu cei de altă seminție, și ne va mântui Domnul pe noi din mâinile vrăjmașilor noștri!”. Astfel sfatuindu-se, au trimis la Silom și au luat de acolo chivotul legii care sade pe heruvimi; iar lângă chivotul legii erau amândoi fiii lui Eli: Ofni și Finees. Și când au adus chivotul Domnului în oaste, tot Israelul a strigat cu glas mare de bucurie, încât a răsunat pământul. Iar cei de altă seminție au auzit glasul acela și au zis: „Ce este această strigare mare în tabăra iudeilor?”. Și s-au înștiințat de venirea chivotului legii în tabăra lui Israel. Deci atunci s-au temut și au zis: „Zeii au venit la dânșii în oaste, ca să oștească asupra noastră; amar nouă, cine ne va scoate pe noi din mâinile lor, căci aceia au bătut Egiptul cu toate rănile? Dar să ne întărim, o, bărbați filisteni, ca să ne luptăm vitejește cu iudeii, astfel ca să nu le robim lor, precum ne-au robit ei nouă”.

Astfel filistenii, îmbărbătându-se cu cuvinte unul pe altul, s-au înarmat cu tărie. Și s-a făcut război și tăiere mare de amândouă părțile și în loc ca filistenii să fie biruiți, ei au biruit pe iudei. Pentru că, fiind mâniat Dumnezeu, n-au ajutat nici sfintele cele aduse în tabără, căci unde ajunge răzbunarea cea dreaptă a lui Dumnezeu, acolo nu cruță nici sfințenia. Și au biruit filistenii pe israeliteni și au ucis din oastea lor ca la 30000. Apoi au luat chivotul legii și l-au dus în robie, omorând pe amândoi fiii lui Eli, care erau lângă chivot; și așa au căzut amândoi de ascuțișul săbiei, după cuvântul Domnului. Astfel Dumnezeu, pentru păcatele celor mai mari, dă la pedeapsă pe cei de sub stăpânire, iar pentru faptele cele necurate ale slujitorilor altarului, lasă sfintele altare spre stăpânirea mâinilor păgânești și bisericile Sale în pustiire. Fiii lui Eli, care erau preoți în locul tatălui lor cel îmbătrânit, judecători și îndreptători a tot Israelul, aceia au mâniat pe Dumnezeu prin fărădelegile lor și tot Israelul a suferit printr-înșii pedeapsă de la Dumnezeu și chivotul Domnului a fost dat în mâinile cele necurate ale celor de altă seminție.

Astfel fiind biruită tabăra lui Israel, un bărbat din seminția lui Veniamin, cu numele Ieminei, fugind de la război, a venit în Silom, având hainele sale rupte și țărână pe capul lui. Acela a spus prin cetate de uciderea taberei lor și toată cetatea a strigat cu glas de plângere. Iar Eli ședea pe scaunul său lângă ușile bisericii Domnului, și inima lui era în spaimă mare pentru chivotul lui Dumnezeu. Și auzind glasul strigării poporului, a zis către cei ce erau înaintea lui: Ce este această strigare? Și a venit la Eli omul acela, care era din tabără, și i-a zis: „Eu am scăpat astăzi de la război”. Eli i-a zis: „Ce s-a făcut acolo, fiule?”. El a zis: „Bărbații lui Israel sunt biruiți de cei de altă seminție și au fugit din fața lor. Ucidere mare s-a făcut în popor și amândoi fiii tăi au murit, iar chivotul legii este luat de biruitori”.

Și când a auzit Eli de luarea chivotului lui Dumnezeu, îndată a căzut pe spate de pe scaun și i s-a sfărâmat spatele și a murit; căci era un om bătrân și greoi, având 98 de ani. Apoi cei de altă seminție, după biruirea oștirii lui Israel, luând chivotul lui Dumnezeu, l-au dus în cetatea lor cea mai mare, în Azot, dănțuind și lăudându-se că au robit pe Dumnezeul lui Israel. Și l-au dus pe el în capiștea zeului lor spurcat, Dagon, și l-au pus împreună cu idolul lor; iar a doua zi, intrând în capiștea lui Dagon, au găsit pe zeul Dagon căzut la pământ și zăcând cu fața în jos înaintea chivotului lui Dumnezeu. Deci, ridicându-l de la pământ, l-au pus la locul său; iar dimineața iarăși sculându-se, au intrat în capiște și au găsit pe Dagon, nu numai căzut înaintea chivotului lui Dumnezeu, dar și sfărâmat, pentru că capul și amândouă gleznele picioarelor lui erau luate fiecare deosebi și aruncate în prag, iar amândouă palmele mâinilor lui zăceau lângă ușă; astfel că numai trupul lui Dagon rămăsese.

Dar nu numai pe Dagon, zeul filistenilor, l-a pedepsit puterea lui Dumnezeu, care era cu chivotul, ci și pe toți filistenii și pământul lor, căci i-a lovit pe ei, de la mic până la mare, cu neobișnuite boli și cu bube pline de puroi în locurile lor cele tăinuite și din această pricină mureau mulți, iar cei ce erau vii, aceia pătimind de rănile cele cumplite, scoteau țipete de durere, încât glasul strigării lor se suia până la cer. Incă și pământul se umpluse de șoareci care mâncau toate și din această pricină se împuțise de mulțimea șoarecilor. Și cunoscând filistenii că Dumnezeul lui Israel îi pedepsește pentru chivotul Său luat de ei în robie, l-au trimis pe el chiar și nevrând iarăși la israeliteni, însoțit cu daruri de aur, precum scrie pe larg despre aceasta în cele dintâi cărți ale împăraților. Noi însă să ne întoarcem la povestirea care ne stă înainte, despre Sfântul Proroc Samuel.

După războiul acela și după moartea lui Eli – preotul și judecătorul lui Israel – și a fiilor lui, israelitenii au fost 20 de ani sub jugul robiei filistenilor, stăpâniți de vrăjmașii lor și dându-le lor dajdie. Iar după 20 de ani, văzând Dumnezeu primejdia poporului Său cel strâmtorat de filisteni, S-a milostivit spre dânșii și a voit să-i izbăvească pe ei din mâinile vrăjmașilor lor. Deci a ridicat mai întâi între ei pe propovăduitorul pocăinței, pe acest credincios rob și preot al său, pe prorocul Samuel; pentru că în alt chip nu voia Domnul să miluiască pe poporul Său, decât după ce mai întâi s-ar fi pocăit ei. Sfântul Samuel propovăduia la toate semințiile lui Israel, zicând: „Dacă vă întoarceți cu toată inima către Domnul, lepădați zeii cei străini din mijlocul vostru și dumbrăvile lui Astarot și gătiți-vă inimile spre Domnul, slujindu-I Lui singur, și El vă va izbăvi pe voi din mâinile celor de altă seminție”. Și au ascultat popoarele cuvintele lui Samuel și au crezut în el, pentru că îl știau din copilăria lui și cunoșteau că vorbele lui erau nemincinoase. Atunci fiii lui Israel au lepădat zeii cei străini ai lui Baal și dumbrăvile lui Astarot, și au început a sluji numai Domnului. Iar pe Sfântul Samuel îl aveau ca un proroc și preot al lui Dumnezeu, judecător și îndreptător. Deci Sfântul Samuel a poruncit ca să se adune la dânsul toți israelitenii, în cetatea Masifat, la un munte înalt, ca acolo să facă cu pocăință rugăciune sobornicească către Dumnezeu. Și adunându-se popoarele lui Israel la Samuel, prorocul lui Dumnezeu, și rugându-se, posteau și își mărturiseau păcatele, zicând: „Am greșit înaintea Domnului”. Iar Sfântul Samuel, ca un preot, aducea jertfă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor.

Atunci filistenii cei de altă seminție, auzind de adunarea popoarelor lui Israel și socotind că gătesc război împotriva lor, au năvălit fără de veste asupra lor înarmați în putere, vrând să-i piardă desăvârșit. Și auzind fiii lui Israel că vrăjmașii sunt aproape, s-au temut foarte și au zis către Samuel, prorocul lui Dumnezeu: „Nu tăcea, ci roagă-te către Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească din mâinile celor de altă seminție”. Iar Sfântul Samuel îi întărea pe ei, ca să nu fie fricoși, ci numai să se roage Domnului și să nădăjduiască spre El. Și se ruga și el însuși cu dinadinsul pentru ei, înălțând arderi de tot, iar Domnul l-a ascultat pe el. Și încă neisprăvind Samuel jertfa, cei de altă seminție se apropiaseră de ei. Dar Dumnezeu a tunat tare în ziua aceea asupra celor de altă seminție, slobozind asupra lor tunete și fulgere înfricoșătoare, încât ei, tulburându-se de frică, au căzut înaintea israelitenilor.

Și ieșind bărbații israeliteni din cetatea Masifat, au gonit pe vrăjmașii lor și i-au bătut, fugărindu-i până în valea Betfor. Și au bătut israelitenii pe filisteni, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Samuel, plăcutul Lui, și pentru pocăința lor. Astfel a smerit Domnul pe cei de altă seminție înaintea poporului Său, iar ei n-au mai îndrăznit să meargă în hotarele lui Israel în toate zilele lui Samuel, și cetățile ce le luaseră de la israeliteni le-au întors înapoi. Deci era pace poporului lui Dumnezeu în toate zilele judecății și stăpânirii Sfântului Samuel, căci povățuia bine pe toți israelitenii, cercetând cetățile și îndreptând pe cei ce aveau trebuință de îndreptare, judecând drept, fără de plată, pentru că de la nimeni nu primea daruri și nici nu judeca căutând la față. Iar întoarcerea lui era la Armatem unde s-a născut, că acolo era casa lui. Acolo judeca el pe Israel și tot acolo a zidit altar Domnului.

Și judecând Sfântul Samuel pe Israel mulți ani, a îmbătrânit și a pus în locul său pe doi fii ai săi, pe Ioil și Avia, ca să fie judecători popoarelor. Dar ei n-au voit să umble în căile lui, ci s-au abătut în urma lăcomiei și au început a lua daruri de la cei ce căutau judecăți, a judeca cu plată și a face judecăți nedrepte. Deci bărbații lui Israel au mers la Sfântul Samuel și i-au zis: „Iată, tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu umblă pe calea ta; deci să pui împărat peste noi, ca să ne judece și să ne îndrepteze, precum și celelalte neamuri au împărații lor”. Aceste cuvinte n-au fost plăcute înaintea lui Samuel, pentru că nu cereau ca să-și pedepsească pe fiii săi sau să-i îndepărteze de la judecătorie, lucru care era gata să-l facă, ci cereau să le pună împărat. Iar poporul stătea asupra lui, zicându-i: „Dă-ne împărat, ca să ne judece”. Atunci Samuel s-a rugat către Domnul, iar Domnul a zis: „Ascultă glasul popoarelor acestea și fă precum cer, că nu te-au defăimat pe tine, ci pe Mine, ca să nu împărătesc peste ei. Spune-le însă stăpânirea împăratului care va împărați peste dânșii”.

Și a grăit Samuel către popoare: „O, bărbați ai lui Israel, să știți cum va stăpâni peste voi împăratul pe care îl cereți. El va lua pe fiii voștri și îi va face slujitorii lui. Îi va îmbrăca în arme, pe cai îi va pune și le va porunci să alerge înaintea caretelor sale. Îi va pune polcovnici și sutași și încă îi va și robi. Îi va face să are țarinile sale, îi va pune secerători secerișurilor sale, culegători viilor sale și lucrători la toate lucrurile plăcute lui. Fetele voastre le va lua la fierberile de mirosuri, la bucătării și la pitarii. Satele, viile, măslinișurile și toate bunătățile voastre le va lua și le va da slugilor sale; iar semințele, viile și țarinile ce vă vor rămâne vouă le va zeciui, ca din acelea să-i dați a zecea parte. Asemenea și slugile și dobitoacele voastre cele mai bune le va lua de la voi pentru el, și voi veți fi robii lui și veți striga îngreuiați de împăratul vostru în zilele acelea, dar Domnul nu vă va auzi, pentru că singuri ați poftit împărat pentru voi”. Astfel grăindu-le Sfântul Samuel, popoarele nu au voit să asculte cuvintele lui, ci strigau către dânsul, zicând: „Vrem împărat, ca să fim și noi cum sunt celelalte neamuri, ca să ne judece pe noi împăratul nostru și să iasă la război înaintea noastră împotriva vrăjmașilor”. Iar Sfântul Samuel le-a poruncit să se ducă fiecare la locul lui, până ce Dumnezeu le va arăta un bărbat vrednic de împărăție.

Și era în seminția lui Veniamin, în cetatea ce se numea Gava, un om pe nume Chiș, și acela avea un fiu pe care îl chema Saul, frumos la mărimea statului și bun. Și nu era altul între fiii lui Israel mai bun decât el. Deci se pierduseră asinii lui Chiș și a trimis Chiș pe Saul, fiul său, cu o slugă, să-i caute. Iar ei căutându-i și străbătând pretutindeni, nu-i găseau, apoi s-au apropiat de muntele Sifa, unde era cetatea Armatem, patria și casa Sfântului Samuel. Și a zis Saul către sluga sa: „Să ne întoarcem acum acasă la tatăl meu, că mi se pare că se întristează mai mult pentru noi decât pentru asini”. Și i-a zis sluga: „Iată, aici în cetate este omul lui Dumnezeu, cel mai înainte-văzător, care spune celor ce se duc la dânsul, cele ce au să fie; deci să mergem la dânsul, poate ne va spune unde vom putea afla asinii”. Și au mers la omul lui Dumnezeu. Însă Domnul spusese mai înainte Sfântului Samuel toate despre Saul și i-a poruncit, ca pe acela să-l ungă împărat al lui Israel.

Și văzând Sfântul Samuel pe Saul, fiul lui Chiș, l-a primit cu dragoste și i-a zis să nu se mâhnească pentru asini, că acum s-au aflat. Deci l-a odihnit la el în ziua și noaptea aceea. Iar a doua zi, slobozindu-l pe el, a luat un vas cu untdelemn și l-a turnat pe capul lui Saul, apoi l-a sărutat și i-a zis: „Iată, Domnul te-a uns pe tine pentru a împărăți popoarele cele din Israel. Și vei împărați peste popoarele Domnului și le vei mântui din mâinile vrăjmașilor lor dimprejur”.

Această ungere s-a făcut în taină, ca o prorocie a împărăției lui Saul ce avea să fie. Și a spus Sfântul Samuel lui Saul cel uns toate cele ce aveau să i se întâmple în cale, zicându-i: „Acest semn să-ți fie că Domnul te-a uns împărat; când vei pleca astăzi de la mine, vei afla doi bărbați lângă mormântul Rahilei, în hotarele lui Veniamin în Silom, care îți vor zice: «S-au aflat asinii pe care îi căutați și tatăl tău a lepădat grija pentru asini, iar acum se îngrijește foarte mult de voi!» Apei, când vei pleca de la acei doi bărbați și vei merge la dumbrava Taborului, vei afla acolo trei bărbați suindu-se la Dumnezeu în Vetim cu aducere de jertfe, unul aducând trei capre, altul ducând trei saci de pâine, iar al treilea, un foaie cu vin. Aceia ți se vor închina și îți vor da ție două pâini. Apoi te vei sui în muntele Domnului și vei întâmpina ceata prorocilor. Acolo se va pogorî peste tine Duhul Domnului și vei proroci cu dânșii. Pe aceste semne când le vei vedea împlinindu-se, după cuvântul meu, să știi că Dumnezeu este cu tine!”. Și plecând Saul de la Sfântul Samuel, toate i s-au întâmplat așa precum i le spusese prorocul.

După aceasta, Sfântul Samuel a poruncit tuturor popoarelor să se adune la Domnul în cetatea Masifat. Deci, ducându-se și el acolo, a zis către fiii lui Israel: „Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu sunt Cel ce am scos pe părinții voștri din pământul Egiptului și v-am scos pe voi din mâinile lui Faraon și de la toți împărații care vă mâhneau. Iar voi M-ați defăimat astăzi pe Mine, Dumnezeul vostru, Cel ce v-am mântuit de toate răutățile și ziceți că vă trebuie împărat, ca să domnească peste voi. Deci să fie după dorința voastră”. Zicând acestea Samuel, a pus înaintea Domnului toate semințiile lui Israel, după steagurile lor și a început a arunca sorți, din care seminție să le aleagă împărat; și a căzut sorțul pe seminția lui Veniamin. Apoi a aruncat iar sorți întru seminția aceea peste bărbații cei vestiți, și a căzut sorțul pe Saul, fiul lui Chiș. Și îl căutau pe Saul prin mijlocul lor, dar nu l-au aflat, pentru că se ascunsese într-o casă, făcându-se nevrednic de o cinste înaltă ca aceea, și fugea de dânsa. Dar Domnul l-a făcut arătat, iar popoarele alergând împreună cu Samuel, l-au luat de acolo și, aducându-l, l-au pus în mijlocul soborului. Și era la statură mai înalt decât toate popoarele. Și a zis Samuel către popor: „Vedeți pe cine a ales Domnul, că nici unul din voi nu este ca el”. Deci toate popoarele s-au bucurat și au strigat: „Să trăiască împăratul nostru!”.

Atunci Samuel a pus înaintea popoarelor legi împărătești, a scris o carte din acele legi și a pus-o înaintea Domnului. Dar nu s-a întărit atunci desăvârșit împărăția lui Saul, fiindcă erau unii care cârteau și nu se învoiau. Atunci Samuel a eliberat toate popoarele, ducându-se fiecare la locul său. Deci s-a dus și Saul la casa sa, în cetatea care se numea Gava, și s-au dus cu dânsul și fiii celor puternici, ale căror inimi le plecase Domnul spre Saul. Iar fiii celor potrivnici au zis: „Oare acesta ne va izbăvi din mâinile vrăjmașilor noștri?”. Și îl necinsteau pe el, neaducându-i daruri, dar Saul se făcea că nu aude ocările lor.

Iar după o lună, Naas, împăratul amonitenilor, a venit cu putere mare asupra cetății care se numea Iavis a Galaadiei, cea din ținutul lui Manase, și a tăbărât asupra ei cu tărie. Iar cetățenii cei înconjurați, văzând puterea cea mare a lui Naas, i-au zis: „Să ne pui așezământ și noi îți vom sluji ție”. Iar Naas le-a răspuns: „Așezământul pe care îl voi pune este acesta, că voi scoate fiecăruia din voi ochiul cel drept și voi pune ocară asupra lui Israel”. Atunci cetățenii au trimis la Saul, rugându-l să le ajute și să-i scape din înconjurarea aceea. Iar Saul a trimis îndată în toate hotarele lui Israel, și, adunând degrabă oaste multă și luând cu dânsul și pe Sfântul Proroc Samuel, s-a dus fără de veste asupra lui Naas, împăratul amonitenilor. Și a năpădit asupra lui foarte de dimineață, a biruit oastea lui și a izgonit-o, omorând chiar și pe împărat.

Atunci popoarele lui Israel au zis către prorocul lui Samuel: „Cine este cel ce zicea să nu împărătească Saul peste noi? Dați-ni-i nouă pe aceia ca să-i ucidem”. Dar Saul a zis: „Să nu moară nici unul pentru mine în ziua de acum, că Domnul a făcut astăzi mântuire întru Israel”. Iar Sfântul Samuel a grăit către popoare: „Veniți să mergem în Galgal și să înnoim acolo împărăția!”. Deci toate popoarele s-au dus acolo și Samuel a uns în fața tuturor pe Saul la împărăție înaintea Domnului. Și au jertfit acolo înaintea Domnului jertfele cele de pace, veselindu-se Saul foarte mult și împreună cu dânsul toți bărbații lui Israel.

Și veselindu-se popoarele pentru împăratul lor cel pus din nou, cu care câștigaseră biruința asupra amonitenilor, Sfântul Samuel a zis către dânșii: „Iată, am ascultat glasul vostru pentru toate câte mi-ați zis mie și v-am pus împărat. Iată, acum împăratul merge înaintea voastră, iar eu am îmbătrânit mergând cu voi din tinerețile mele până în ziua de astăzi; de aceea, să-mi spuneți acum înaintea lui Dumnezeu și înaintea unsului Lui, împăratul vostru: Am luat eu de la cineva din voi vreun vițel, vreun asin sau altceva? V-am făcut eu vreo strâm-bătate sau silă sau am luat din mâinile cuiva plată sau oricare dar? Spuneți dacă am făcut ceva din acestea și vă voi întoarce”.

Popoarele au zis către dânsul: „Nu ne-ai făcut strâmbătate în nimic, nici ne-ai silit, nici ne-ai jefuit, nici plată n-ai luat de la noi, nici oarecare daruri”. Samuel a zis către dânșii: „Martor este Domnul în această zi și unsul Lui, împăratul vostru, că n-ați avut pricini asupra mea, pentru care v-ar fi trebuit împărat, de vreme ce singur Domnul era împăratul vostru și vă povățuia prin feluriți judecători, scăpându-vă din mâinile vrăjmașilor voștri. Dar ca să înțelegeți că răutatea voastră este mare înaintea Domnului, fiindcă ați cerut împărat, iată, îndată veți vedea semnul”. Zicând aceasta, a început a se ruga Domnului. Și ziua era senină și uscată, fiind vreme de seceriș, dar deodată au început tunete mari, fulgere înfricoșate și nori, și s-a vărsat ploaie puternică, încât s-au temut toate popoarele de Domnul și de Samuel.

Atunci ei au zis către Samuel: „Roagă-te Domnului Dumnezeului Tău pentru noi, robii tăi, ca să nu murim, pentru că vedem că am adăugat această răutate la păcatele noastre, cerând împărat”. Și a zis Sfântul Samuel către ei: „Nu vă temeți, că Domnul nu va părăsi poporul Său. De acum fiți lângă împăratul vostru și slujiți Domnului cu toată inima voastră și faceți voia Lui, voi cu împăratul vostru, iar eu nu voi înceta a mă ruga Domnului pentru voi, numai să vă temeți de Dânsul, să-i slujiți în adevăr, știind toate minunile și facerile de bine ce v-a făcut vouă. Iar dacă veți începe a face rele, atunci veți pieri împreună cu împăratul vostru”. Astfel zicând Sfântul Samuel către popoare, a lăsat puterea judecătoriei și lua aminte numai la slujirea jertfei.

Iar Saul împărățind în Israel, a început după o vreme a se îndărătnici și a mânia pe Dumnezeu. Și a îndrăznit a se atinge de rânduiala preoțească, ca să aducă jertfe lui Dumnezeu fără Samuel, preotul Lui. Incă s-a arătat și neascultător poruncii Domnului, când i-a poruncit prin gura prorocului Său Samuel să meargă și să piardă poporul lui Amalec, pentru o răutate veche a lor; că, mergând popoarele de la Egipt la pământul făgăduit, le-au făcut mare împiedicare pe cale. Și i-a poruncit, zicându-i: „Să nu cruți pe nimeni din ei, să-i ucizi de la parte bărbătească la parte femeiască, de la cei tineri până la cei ce sug piept, de la capre până la oi și de la cămile până la asini”.

Și adunând împăratul Saul oaste multă, a mers asupra țării lui Amalec și, biruind puterea acelora și robindu-le țara, a prins viu pe Agag, împăratul lor, și a ucis cu sabia tot poporul lui Amalec, pe bătrâni și pe tineri, pe femei și pe bărbați, iar pe împărat l-a cruțat. Și au luat Saul și poporul lui pentru ei cele mai bune din turmele lor, și numai pe cele proaste și defăimate le-au prăpădit. Asemenea și toate bunătățile lor le-au jefuit pentru ei, nepăzind porunca Domnului, ca să nu cruțe nimic, nici să ia pentru ei, ci toate să le dea pierzării. Apoi a fost cuvântul Domnului către prorocul Samuel, zicând: „M-am căit că am uns pe Saul la împărăție, deoarece s-a întors de la Mine și cuvintele Mele nu le-a păzit”. Și s-a mâhnit Samuel pentru Saul și a strigat către Domnul, rugându-se toată noaptea pentru el.

Și sculându-se Samuel de dimineață, a mers întru întâmpinarea israelitenilor care se întorceau de la război, și a aflat pe Saul în Galgal; și iată, acolo înălța singur Domnului ardere de tot. Și văzând împăratul Saul pe Sfântul Samuel, i-a zis: „Binecuvântat ești tu Domnului, că am făcut toate câte mi-a grăit Domnul prin tine”. Sfântul i-a zis: „Ce este glasul turmelor acestea în urechile mele și glasul dobitoacelor pe care îl aud?”. Impăratul a zis: „Le-am adus de la Amalec, că cele ce erau bune le-au cruțat popoarele și le-au adunat; iar cele ce erau mai proaste le-am ucis”. Sfântul Samuel i-a zis: „Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului în toate câte ți-a grăit și te-ai pornit spre câștiguri și ai făcut vicleșug înaintea Domnului?”. Și Saul a zis către Samuel: „Am ascultat glasul Domnului și am făcut precum mi-a poruncit. Am dezrădăcinat pe Amalec, iar pe Agag, împăratul lor, l-am prins și l-am adus viu. Iar popoarele au luat pradă cele mai bune oi și bivoli din turme, pentru arderea cea de tot și pentru jertfa lui Dumnezeu”.

Deci Sfântul Samuel a zis către Saul: „Oare sunt plăcute lui Dumnezeu arderile de tot și jertfele voastre? Nu era oare mai bine să asculți porunca Domnului? Ascultarea este mai bine primită Lui decât toate jertfele și grăsimile cele de berbeci. Precum este păcatul de vrăjitorie, tot așa este și păcatul de împotrivire la porunca Domnului; precum este păcatul închinării la idoli, așa este și păcatul călcării poruncilor Domnului. Iar de vreme ce tu ai defăimat cuvântul Domnului, te va defăima și pe tine Domnul și casa ta nu va împărăți întru Israel”. Saul a zis: „Am greșit de am călcat cuvântul Domnului și cuvintele tale, pentru că m-am temut de popoare și am ascultat glasul lor. Dar mă rog ție, rabdă greșeala mea și te întoarce cu mine la jertfă, ca să mă închin lui Dumnezeu înaintea ochilor tăi”. Iar Sfântul Samuel și-a întors fața, vrând să plece de la el, dar Saul l-a apucat de marginea hainei și a rupt-o, trăgând la sine pe omul lui Dumnezeu.

Deci i-a zis lui Sfântul Samuel: „Domnul a rupt astăzi împărăția lui Israel din mâna ta și o va da aproapelui tău, cel mai bun decât tine”. Și a zis Saul către Sfântul Samuel: „Am greșit Domnului, dar nu mă rușina acum înaintea bătrânilor lui Israel și înaintea poporului meu; deci întoarce-te cu mine, ca să mă închin Domnului Dumnezeului tău”. Și s-a întors Samuel cu Saul și s-au închinat. Apoi el a zis către Saul: „Să-mi aduceți aici pe Agag, împăratul lui Amalec”. Și a venit Agag la dânsul tremurând și a zis: „O, cât de amară este moartea!”. Sfântul Samuel a zis către Agag: „Precum sabia ta a făcut fără de fii pe femei, tot astfel va rămâne și maica ta fără de fii”. Atunci Samuel a înjunghiat pe Agag înaintea Domnului în Galgal, nu ca și cum l-ar fi chinuit, ci împlinind porunca Domnului. După aceea, Samuel s-a dus în Armatem și Saul s-a dus la casa sa în Gava. Și n-a mai văzut Sfântul Samuel pe împăratul Saul până în ziua morții sale, dar plângea pentru dânsul, fiindu-i jale de pierzarea lui.

Iar după câtva timp, Domnul a zis către Samuel: „Până când plângi tu pe Saul, pe care eu l-am lepădat, ca să nu împărătească în Israel? Umple cornul tău de untdelemn și mergi în Betleem la lesei, că între fiii lui am aflat vrednic de împărăție”. Și a zis Sfântul Samuel: „Cum voi merge? Că va auzi Saul și mă va ucide?”. Domnul i-a zis: „Ia o junincă și, ducând-o acolo, vei zice: «Am venit să aduc jertfă Domnului»; și vei chema la jertfă pe lesei și pe fiii lui. Iar eu îți voi arăta ție cele ce vei face și-mi vei unge pe acela ce-ți voi zice”. Deci Samuel a făcut după cuvântul Domnului, a mers în Betleem și cei mai bătrâni s-au înspăimântat de venirea lui și au ieșit în întâmpinarea lui și i-au zis: „O, înainte văzătorule, oare cu pace este intrarea ta?”. Și a zis sfântul: „Pace! Am venit să aduc jertfa Domnului; deci sfințiți-vă prin înfrânare și prin rugăciune și să veniți la mine ca să fac jertfă”.

Iar după săvârșirea jertfei, Sfântul Samuel mergând în casa lui lesei, i-a poruncit să aducă la dânsul pe fiii săi unul câte unul. Deci lesei a adus la proroc pe Eliav, cel mai mare fiu al său. Și a întrebat prorocul pe Domnul, rugându-se către Dânsul întru sine, dacă acesta este cel înainte ales de Dânsul la împărăție. Și a zis Domnul lui Samuel: „Nu căuta la fața lui, nici la mărimea statului lui, căci l-am lepădat pe el; pentru că eu nu judec căutând la față. Omul caută la față, iar Dumnezeu caută la inimă”. Apoi lesei a chemat pe Amina -dab și l-a pus pe el înaintea feței lui Samuel, care a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”. Și a adus lesei pe Sama, și a zis prorocul: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”. Deci lesei a adus pe cei șapte fii ai săi înaintea lui Samuel, și a zis Samuel către dânsul: „N-a ales Domnul dintre aceștia”.

Apoi Samuel iarăși a zis către lesei: „Nu mai ai alți fii?”. lesei a zis: „Mai am încă unul mic, dar acesta paște oile la iarbă”. Samuel a zis către lesei: „Trimite și adu-l aici pe el, că nu vom ședea până ce va veni el aici”. Și trimițând lesei, a adus pe David. Iar acesta era rumen și frumos la ochi și la față. Și a zis Domnul către Samuel: „Scoală-te și-l unge pe el, că acesta este”. Deci Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns împărat în mijlocul fraților lui. Și a zburat duhul Domnului peste David dintru acea zi și după aceea. Și sculân-du-se Samuel, s-a dus în Armatem, în casa sa, unde săvârșind zilele bătrâneților sale, a adormit cu somn de moarte. Deci adunându-se tot Israelul, l-a plâns pe el și l-a îngropat acolo, în casa cea din Armatem.

Pe acest Sfânt Proroc Samuel l-a fericit cu laude Isus Sirah, zicând: „Samuel, prorocul Domnului, cel iubit de Domnul, a ridicat împărăția și a uns pe Saul și pe David peste poporul Lui. Cu legea Domnului a judecat adunarea și a cercetat Domnul pe lacov prin rugăciunile lui. Și a fost cunoscut întru credința sa că este proroc credincios. El a chemat pe Domnul cel puternic, când îl împresurau vrăjmașii lui împrejur, iar Domnul a tunat din cer, și cu glas mare a făcut auzit glasul Lui. El a pierdut pe stăpânitorii Tirului și pe toți boierii filistenilor. Mai înainte de sfârșitul său, Samuel s-a mărturisit înaintea Domnului și a unsului Lui, că din averi și până la încălțăminte n-a luat de la nimeni ceva, și nu i-a făcut lui ocară nici un om. După adormirea sa a prorocit și a arătat împăratului Saul sfârșitul lui. Apoi a înălțat din pământ glasul său prin prorocie, pentru ca să piardă fărădelegile popoarelor”. Acestea le-a zis Sirah, iar noi, păcătoșii, nădăjduind ca, prin rugăciunile acestui sfânt plăcut al lui Dumnezeu, să câștigăm iertare de păcate și mântuire, slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe un Dumnezeu în Treime, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Notă. Cum, după adormirea sa, Sfântul Proroc Samuel a spus împăratului Saul moartea, caută despre aceasta în cartea împăraților, în cap. 28. Iar în 11 zile ale lunii martie, caută la pătimirea Sfântului Mucenic Pionie, spre sfârșitul istoriei pătimirii lui.