Mișcarea sufragetelor

Annie Kenney and Christabel Pankhurst used violent tactics in Britain as members of the Women’s Social and Political Union (WSPU)

foto: en.wikipedia.org
articole: femeia21.ro; youtube.com

Infiintata in 1876, miscarea sufragetelor a reprezentat o succesiune de actiuni de emancipare a femeilor din Anglia de la inceputul secolului al XX-lea, al caror scop a fost obtinerea drepturilor politice pentru femei, in principal a dreptului de vot.

 

Etimologia cuvantului “sufrageta”

“Sufragiu” deriva din latinescul “suffragium”, si are sensul de “vot”, “suport politic”, “dreptul de a vota”. Termenul “sufrageta” a fost folosit pentru prima oara de jurnalistul Charles E. Hands, in 1906, in ziarul londonez Daily Mail, acesta referindu-se in deradere la activistii miscarii de vot a femeilor, in special membri ai Uniunii Sociala si Politica a Femeilor.

 

Istoricul miscarii

In sec. al XIX-lea, femeile nu aveau un cuvant de spus in politica nationala, ele nu puteau candida in Parlament si nici macar nu le era permis sa voteze. S-a presupus ca femeile nu au ce cauta la vot, si asta pentru ca rolul femeii era de a se ingriji de casa si de creșterea copiilor. Ca urmare a revolutiei industriale multe femei au intrat pe piata muncii, creandu-se astfel un context favorabil intalnirilor organizate pentru dezbateri politice și sociale. Campaniile pentru dreptul la vot al femeilor au inceput sa prinda contur in 1866, iar din 1888, femeile au castigat dreptul de a vota in alegerile consiliilor
locale.

Emmeline Pankhurst a fost fiica lui Robert Goulden și a soției sale, Sophia Crane, o familie cu vederi radical-democrate. Ei erau adepții partidului liberal, care era angajat pentru abolirea sclavagismului, milita contra legii care prevedea vama impusă pe cerealele importate și care se angaja pentru drepturile femeii.

Emmeline a participat deja la vârsta de 14 ani la întruniri care militau pentru dreptul internațional al femeii. Între anii 1873 – 1879 a învățat în gimnaziul de fete din Paris. După reîntoarcerea în Manchester, s-a căsătorit, în același an, cu avocatul Richard Marsden Pankhurst (1834–1898), care era cu 24 de ani mai în vârstă decât ea. Din căsătoria cu Pankhurst au rezultat cinci copii. Christabel Harriette (1880–1958), Estelle Sylvia (1882–1960), Frank (1884–1889; car a murit bolnav de difterie la vârsta de cinci ani), Adela (1885–1961) și Harry (1889–1910).

După moartea soțului, în anul 1898, Emmeline a început să aibă probleme financiare, trebuind să trăiască cu copiii dintr-un salariu modest de funcționară de la starea civilă. La 10 octombrie 1903 a înființat, împreună cu alte patru femei și fiica ei Christabel, organizația cu vederi radicale „Women’s Social and Political Union” (Uniunea politică și socială a femeilor), care propaga teoria unei militări pașnice. Ideea a fost preluată de mișcarea din SUA pentru drepturile femeilor, iar mai târziu de Mahatma Gandhi, și Martin Luther King. Mișcarea femeilor din Anglia a recurs și la metode radicale, ca incendieri și atentate cu bombe, ceea ce a dus la arestarea ei repetată.
ro.wikipedia

In Anglia anului 1897, Millicent Fawcett a pus bazele Uniunii Nationale a Societatilor de Sufragete (UNSS), care a militat in mod pasnic pentru drepturile femeilor, axandu-se in special pe activitati de lobby, organizarea de intalniri, colectarea de semnaturi si inaintarea de petitii. Grupul tinea, de asemenea, intalniri publice și publica broșuri, pliante, ziare și reviste care subliniau motivele și justificarile pentru acordarea dreptului la vot. In 1903, Emmeline Pankhurst impreuna cu fiicele sale Christabel si Sylvia Pankhurst au fondat o noua organizatie, Uniunea Sociala si Politica a Femeilor (USPF). In scopul de a obtine publicitate și cresterea sensibilizarii, Uniunea Sociala si Politica a Femeilor s-a angajat intr-o serie de actiuni mai agresive. Militantele se legau cu lanturi de balustrade, dadeau foc proprietatilor publice și private, perturbau discursuri, atat in cadrul reuniunilor publice, precum și in Camera Comunelor. Membrii Uniunii și ai altor grupuri militante aparute la acea vreme au fost cunoscute sub numele de “sufragete”(“suffragette”, in engleza). Multe sufragete au mers la inchisoare, ca urmare a actiunilor și a campaniilor lor, ele alegand de multe ori sa faca greva foamei in inchisoare pentru a atrage atentia asupra luptei lor. Una dintre cele mai inversunate sufragete a fost Emily Davison, care, in 1913, s-a aruncat in fata calului regelui, la Epsom Derby. Mai tarziu a murit din cauza ranilor si a devenit un martir pentru cauza.

 

Evolutia miscarii feministe in diverse tari

SUA: Miscarea feminista s-a dezvoltat din miscarea anti-sclavagista (abolitionista), la care se raliase un numar neobisnuit de mare de femei. Aceste femei trebuiau sa-si apere revendicarile mai ales in fata bisericii, dar si in cea a ideilor preconcepute formulate de abolitionistii barbati. Tipic pentru miscarea feminista din SUA este faptul ca
aici femeile albe au luptat alaturi de cele de culoare. Miscarea feminista pentru dreptul la vot a fost reprezentata de diua structure associative, “National Woman Suffrage Association” (NWSA) si “American Woman Suffrage Association” (AWSA), organizatii care mai tarziu au fuzionat. In SUA, femeile au capatat drept de vot deplin in anul 1920.

Anglia: Miscarea feminista din aceasta tara a propus prima reformare a legii electorale inca din 1832. Lupta politica organizata s-a impus insa de-abia la inceputul anilor saizeci ai secolului XIX. Asa a aparut miscarea influenta a sufragetelor, care dorea sa obtina dreptul de vot pentru femei prin intermediul actiunilor publice si al petitiilor. Un partener important de coalitie al sufragetelor a fost filosoful si deputatul englez din Camera Comunelor, John Stuart Mill. Miscarea feminista a reusit sa obtina mai intai dreptul activ si pasiv de vot la nivelul comitatelor si al nivelelor administrative inferioare (din 1869). “Miscarea pentru apararea bunelor moravuri” condusa de Josephine Butler s-a impotrivit reglementarii prostitutiei de catre politie. Pentru intaia oara, femeile burgheze s-au impus pentru drepturile prostituatelor. La scurt timp dupa aceea, aceasta reglementare a fost desfiintata. Femeile proletare s-au organizat in “Women’s Trade Union Provident League”. Si ele au aderat mai tarziu la principiul dreptului de vot pentru
femei. Astfel, asa numita miscare a sufragetelor a devenit una din cele mai mari miscari politice din Anglia dinaintea izbuncnirii Primului Razboi Mondial. Si pentru ca guvernul liberal nu a reactionat in nici un fel la petitiile acestei miscari, femeile au apelat la actiuni spectaculoase si la distrugeri de proportii. Popularitatea de care se bucurau feministele
a crescut in urma arestarilor care au urmat acestor actiuni si a tratamentelor brutale la care au fost supuse sufragetele in inchisoare. Izbnucnirea Primului Razboi Mondial a pus insa punct miscarii feministe pentru dobandirea dreptului de vot.

 

Germania: Miscarea feminista din aceasta tara s-a desfasurat la inceput sub insemnul Revolutiei de la 1848. In perioada urmatoare a Restauratiei, femeilor le-au fost retrase unele drepturi fundamentale, precum dreptul de participare la activitati in cadrul unor societati sau de redactare a ziarelor, precum si la orice activitate politica. Astfel, miscarea feminista a fost inabusita. Liberalizarea politica din anii 1860 a condus la infiintarea, in 1865, a primei societati germane a femeilor, “Das Allgemeine Deutsche Frauenverein” (ADF), de catre Louise Otto-Peters. Social-democratia germana timpurie
a mers mana in mana cu puternica miscare proletara a femeilor, a carei organizatoare a fost Clara Zetkin. Influentata de aceasta, social-democratii au preluat in programul lor principiul dreptului de vot pentru femei. In Germania, dreptul la vot al femeii a fost introdus in anul 1918, dupa pierderea razboiului, de catre Partidul Social-Democrat.

 

Franta: Putinele succese repurtate de femei pe timpul Revolutiei Franceze in domeniile educatie si dreptul familiei au fost limitate de iacobini incepand cu 1793. Ei au interzis asociatiile de femei si au restrans prin lege activitatile femeilor la nivelul propriului camin. Aceasta politica restrictiva a fost continuata si in timpul domniei lui Napoleon I, fiind inregistrata si in “Code Napoleon” (1804), astfel incat de abia la Revolutia de la 1848 a mai putut fi vorba din nou despre o miscare a femeilor. Asociatiile femeilor aparute in aceasta perioada criticau indeosebi legile casatoriei si incercau sa impuna cu
ajutorul petitiilor dreptul de vot pentru sexul slab. In aceasta perioada a aparut si o miscare feminista proletara deosebit de puternica, aflata sub influenta socialistilor timpurii, Charles Fourier si Flora Tristan. Restauratia ce a urmat Revolutiei de la 1848 nu a fost atat de puternica incat sa submineze intrutotul miscarea feminista. Succesele s-au lasat insa asteptate. Lupta femeilor franceze a fost una din cele mai de durata. Chiar daca Franta fusese prima tara europeana care introdusese principiul dreptului universal si egal de vot pentru barbati, ea a recunoscut femeilor drepturi depline de vot de abia in anul 1944. De abia in anii 1980 au fost inlaturate si ultimile articole discriminatoare din dreptul civil.

 

Impactul Miscarii Sufragetelor

Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, atentia societatii s-a concentrat din nou asupra familiei si maternitatii: soldatii deziluzionati intorsi din razboi trebuiau ingrijiti, iar scaderea ratei natalitatii trebuia compensata. Dreptul familiei si al casatoriei a fost supus reformelor in multe tari. Discriminarea si tratamentul inegal al sotiilor au fost inlaturate partial din spatiul traditional burghez sau crestin si adaptate realitatilor curente. In Germania, de exemplu, acest lucru a vizat alegerea numelui de familie (numele de familie in cazul unei casatorii poate fi atat cel al barbatului, cat si cel al femeii), legea casatoriei (barbatul si femeia au drepturi egale in ceea ce priveste exercitarea unei profesii), legea divortului (a fost desfiintat principiul partii vinovate) si dreptul la custodie (binele copilului primeaza).

 

Reforma legii avortului este un alt rezultat, in sensul avortului permis de lege in limita a doisprezece saptamani de sarcina. Reprezentarea egala a femeilor in pozitiile cu autoritate sporita. Au fost emise, de asemenea, legi care protejeaza angajatele
insarcinate (pastrarea locului de munca).

Miscarea feminista a avut influente remarcabile in toate domeniile societatii – atat la nivel institutional, cat si in viata privata, in ceea ce privea convietuirea sexelor. Multe revendicari ale acestei miscari continua sa fie de actualitate, unele dintre ele fiind aplicate de abia in zilele noastre (vezi “Asylgrund Frau”, recunoasterea perechilor homosexuale, pedepsirea violurilor comise sub pavaza casniciei etc.).

 

 

articole preluate de pe: femeia21.ro; youtube.com