Elena Farago (1878 – 1954) poetă română

Elena Farago (1878 – 1954)

foto si articol preluate de pe ro.wikipedia.org

 

Elena Farago (n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă română care a compus poezii pentru copii. Creaţiile cunoscute sunt „Căţeluşul şchiop”, „Gândăcelul”, „Cloşca”, „Sfatul degetelor” şi „Motanul pedepsit”.

 

Date biografice

S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc şi Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă şi a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas şi fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la Bucureşti, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soţ. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.

În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga, a cărui prietenă şi confidentă a fost. Din 1907 se stabileşte la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mişcarea ţărănească a fost arestată şi eliberată numai la intervenţiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naşte fiica Elenei, Cocuţa.

Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele Şoapte din umbră (1908) şi Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Şoaptele amurgului, Din traista lui Moş Crăciun, apărute în 1920.

În 1921 este numită director al Fundaţiei „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, fundaţie pe care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuţii deosebite în ceea ce priveşte regulamentul de organizare şi de funcţionare al bibliotecii, fişarea cărţilor şi ţinerea unei evidenţe corecte de aranjare a publicaţiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecţiilor prin achiziţii şi donaţii. În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuinţa, la care au colaborat: Simion Mehedinţi, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat şi revista educativă pentru copii şi tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).

Elena Farago s-a stins din viaţă în 1954 la Craiova, după o lungă suferinţă.

 

Distincţii

- Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Şoapte din umbră (1908) şi Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Şoaptele amurgului (1920) şi Din traista lui Moş Crăciun (1920).

- Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)

- Premiul Internaţional „Femina” (1924)

- Premiul Naţional pentru Literatură (1938)

- Medalia „Bene Merenti” – clasa I şi „Ordinul Meritul Cultural” – Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare.

 

Volume de versuri

- Versuri (1906)
- Şoapte din umbră, Craiova, Ramuri, 1908
- Traduceri libere (1908)
- Din taina vechilor răspântii, Craiova, Ramuri 1913
- Şoaptele amurgului (1920)
- Poezii alese (1924)
- Nu mi-am plecat genunchii, Craiova, Tiparul prietenii ştiinţei, 1926
- Poezii (1937)

 

Volume pentru copii (versuri şi proză)

- Pentru copii (2 volume: I 1913, II 1920), Bucureşti, Editura Ramuri, 1912;
- Copiilor (1913)
- Din traista lui Moş Crăciun (1920)
- Bobocica (1921)
- Să nu plângem (1921)
- Să fim buni (1922, proză)
- Ziarul unui motan (1924, proză)
- Într-un cuib de rândunică (1925, proză)
- A ciocnit un ou de lemn (1943)
- Într-o noapte de Crăciun (1944)
- 4 gâze nazdravane (1944)
- Căţeluşul şchiop, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1989.

 

Traduceri

- Maurice Maeterlinck, traducere Elena Farago, Justiţia, Bucureşti, Editura Alcalay, 1915.

 

articol preluat de pe ro.wikipedia.org