(Şerban Marinescu) Despre finanţarea campaniilor electorale
Uniunea Salvați România (USR)
foto: facebook.com
articol: Şerban Marinescu
16 februarie 2017
Două lucruri s-au schimbat fundamental în ultimele campanii electorale prin care am trecut. Unul este finanţarea campaniilor electorale de la buget, iar celălalt este profilul donatorului şi relaţia cu el.
De la campania electorală pentru alegerile locale din 2016 şi trecând prin campania pentru alegerile parlamentare din toamna aceluiaşi an, statul returnează partidelor politice banii cheltuiţi în campanie de la bugetul de stat. Acest lucru a dus la limitarea foarte strictă a cheltuielilor şi la o reglementare excesivă a acestora. Statul iţi spune câţi bani poţi cheltui pe pliante, câţi pe afişe, câţi pe promovare pe Facebook, ce dimensiuni au afişele, câte pot fi puse şi unde şi cum pot fi făcute aceste plăţi.
Excesul de reglementare şi faptul că a apărut de curând, neaplicându-se decât la ultimele două campanii, a dus la multe conflicte şi neînţelegeri între partide şi Autoritatea Electorală Permanentă. O parte importantă din plăţile neacceptate şi nereturnate de AEP către partide vin din aceste neclarităţi de aplicare a regulilor.
Circuitul banilor este următorul: candidaţii strâng bani (din donaţii, din fonduri proprii sau din împrumuturi) în conturile personale de candidat care sunt apoi mutaţi în conturile de campanie supervizate de un mandatar financiar şi de unde se pot face plăţile. Dar plăţile nu se pot face decât cu contract şi factură unor firme, nu se pot face plăţi directe. Ca exemplu, din contul de campanie nu se putea plăti direct benzina necesară deplasărilor, trebuia încheiat un contract cu o firmă care să presteze servicii de transport, care să plătească integral benzina pe parcursul campaniei şi care să dea la sfârşit factura conform contract partidului care să îi plătească suma totală. Sau nu se putea boost-a (promova) o postare pe Facebook direct din contul de campanie, trebuia făcut un contract cu o firmă care avea ca obiect de activitate promovarea online care făcea plăţile către facebook şi apoi emitea factură partidului. O nebunie birocratică.
Legea română nu înţelege mediul pe care vrea să îl reglementeze atât de strict.
Întâlnirea dintre Facebook şi legea română ar fi de-a dreptul hilară dacă nu ar fi dus la atâtea drame. Legiuitorul român consideră că într-o campanie electorală, pentru un candidat, cineva produce nişte materiale publicitare şi altcineva le distribuie. În cazul materialelor fizice (afiş, pliant, scrisoare), acest lucru este destul de clar. Dar un text postat pe Facebook, scris de un candidat, de cine este produs? De însuşi candidatul care l-a scris. Pare logic, dar legea nu permite producţia în regim propriu a „materialelor de campanie”.
În campania de la locale a ajuns celebră cererea ca fişa distribuitorului (facebook.com) să fie semnată de directorul firmei (i.e. Mark Zuckerberg). Logic, după lege, toţi candidaţii ar fi trebuit să se prezinte la AEP cu hârtii semnate de Zuckerberg olograf. Absurdul a fost rezolvat printr-un alt formular în care toate firmele de distribuţie online au fost obligate să se treacă ca, nici mai mult, nici mai puţin, proprietari ai Facebook, deşi acest lucru era evident o nerozie. AEP a declarat că ştie că e o nerozie, dar acceptă aşa şi nu se poate altfel.
Concluzia evidentă este că legea română nu înţelege mediul pe care vrea să îl reglementeze atât de strict.
Al doilea lucru care s-a schimbat fundamental în modul în care se face finanţarea campaniilor electorale şi pe care legea română nu îl înţelege este raportarea la donatori.
Legea română nu ia în considerare decât marii donatori şi îi face să treacă printr-un proces de declaraţii şi contracte destul de complicate. Dacă eşti un mare donator, să zicem că vrei să donezi 10.000 de euro campaniei unui candidat, atunci se presupune că poţi să faci, tu şi candidatul, şi efortul birocraţiei donaţiei şi să ajungeţi inclusiv faţă în faţă cât să semnaţi mai multe hârtii.
Ce s-a întâmplat, însă, în cazul campaniei USR este că s-a schimbat complet paradigma în care se fac donaţiile şi profilul donatorului. USR a mers şi la locale şi la parlamentare pe un model distribuit de donaţii, ceea ce în engleză s-ar numi crowdfunding. În noua paradigmă, majoritatea banilor vin de la donatori care donează puţin, dar care sunt mulţi. Noua regulă este: puţin de la mulţi versus vechea regulă care era: mult de la puţini.
În acest nou model în care cetăţenii îşi susţin politicienii în care cred, campania unui candidat va avea foarte mulţi donatori pe care nu îi cunoaşte şi care donează sume mici (50, 100 de lei). Dacă eşti un astfel de donator care a donat 50 de lei cu cardul pe net prin trei click-uri, nu pare deloc rezonabil că vei vrea să vii personal la sediul campaniei să semnezi un contract de donaţie. Ţi-a luat trei minute să donezi, nu îţi poate lua jumătate de zi (dacă eşti în localitate) să semnezi hârtiile pentru donaţie. Mai ales că, în modelul distribuit, donatorii pot fi oriunde în lume, deci ideea că te-ai putea vedea cu ei să îţi semneze un contract de donaţie pentru 50 de lei este absurdă.
Prima oară, la noi, când a apărut aceasta idee a fost în campania Monicăi Macovei la prezidenţialele din 2014. Atunci, cadrul legal era şi mai nepregătit şi dna Macovei a trebuit să treacă şi prin nişte procese cu AEP pentru ca legea nu recunoştea PayPal ca modalitate legală de transfer al banilor. Monica Macovei a câştigat acel proces şi a împins legislaţia română spre acceptarea plăţilor online.
Este, cred, pentru prima oara în istoria noastră când un partid foloseşte numai bani curaţi, declaraţi, trecuţi prin bancă într-un mod modern şi adaptat noilor tehnologii şi noilor moduri de viaţă ale oamenilor.
După experimentul Macovei, şi dându-şi seama că modelul de finanţare se schimbă, nişte tineri români au creat o platformă online de donaţii gândită special pentru legea română. După mai multe discuţii cu AEP în care au reusit să mai împingă regulile un pic înainte, am avut la ultimele alegeri o platformă care automatiza munca de raportare cerută de AEP. Una e să faci 7 contracte şi fişe pentru marii donatori, alta este să trebuiască să faci mii de astfel de fişe pentru miile de mici donatori care te susţin. Această platformă a fost folosită de majoritatea partidelor noi în ultimele două campanii electorale, M10, POL, USR. Una din nemulţumirile actuale ale AEP este că banii au ajuns in contul USR de la asociaţie şi nu de la donator. Păi platforma asociaţiei este intermediar al plăţilor, e normal să fie aşa, ei având şi predând toate actele doveditoare cerute iniţial de AEP.
Din această a doua schimbare fundamentală a finanţării campaniilor provine o altă mare parte din ceea ce astăzi sunt prezentate ca „nereguli” când, de fapt, legea română nu înţelege mediul în care operează.
Pe scurt, USR schimbă politica românească inclusiv în domeniul finanţării partidelor şi campaniilor electorale. Este, cred, pentru prima oara în istoria noastră când un partid foloseşte numai bani curaţi, declaraţi, trecuţi prin bancă într-un mod modern şi adaptat noilor tehnologii şi noilor moduri de viaţă ale oamenilor. Greşite aici sunt autorităţile române şi modul lor învechit de întelegere a lucrurilor.
Că televiziuni năroade folosesc asta pentru a linşa mediatic USR, bucurându-se că „toţi fură”, nu mai miră pe nimeni.
articol preluat de pe: adevarul.ro