Sfântul Apostol Codrat (Secolul al II-lea)
miniatură din Menologhionul lui Vasile al II-lea
foto preluat de pe ro.orthodoxwiki.org
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfântul Apostol Codrat (Secolul al II-lea)
Sfântul Apostol Codrat (Secolul al II-lea, anul 130) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul, slăvitul și mult lăudatul Apostol Codrat (lat. Codratus, gr. Κοδράτος) se numără printre Cei Șaptezeci de Apostoli. A fost episcop al Atenei și ucenic al Apostolilor. El este pomenit de Biserica Ortodoxă în 21 septembrie, precum și în 4 ianuarie împreună cu Cei Șaptezeci de Apostoli.
Sfântul Codrat a propovăduit în Atena și în Magnesia, o peninsulă răsăriteană a Tesaliei. El a convertit o mulțime de păgâni la creștinism. Mulți îl urau din acest motiv și de aceea l-au bătut cu pietre. Apărat de Dumnezeu, Sfântul Cvadrat a rămas în viață dar a fost întemnițat și a murit de foame. Trupul său sfânt a fost înmormântat în Magnesia.
Sfântul Codrat este cunoscut pentru lucrarea sa în apărarea creștinismului numită Apologia, publicată în anii 124-125, din care s-a păstrat doar un fragment, la Eusebiu de Cezareea (în Istoria bisericească 4, 3, 1-2). Apologia ataca persecutarea creștinilor, aducând atât motivări etice cât și juridice împotriva acestor persecuții (unul dintre motivele juridice era și faptul că împăratul Hadrianus (117-138) decretase că nici un om nu putea fi condamnat fără un motiv corect).
Imnografie
Troparul Sfântului Apostol Codrat din Magnesta
Glasul al 3-lea
Apostole Sfinte Codrat,
roagă-L pe milostivul Dumnezeu
să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Condacul Sfântului Apostol Codrat din Magnesta
Glasul al 8-lea
Ca o pârgă a firii…
Ca pe un ierarh cinstit şi nevoitor prea tare, lumea îţi aduce Ţie, Doamne, rugător, pe Dumnezeiescul Apostol Codrat şi cu cântări cinsteşte cinstita lui pomenire, cerând totdeauna să se dăruiască iertare de greşeli celor ce cântă: Aliluia.
Iconografie
Dionisie din Furna, în Erminia sa (ed. Sophia, București, 2000, p. 185) arată că Sfântul Apostol Codrat, care primește mucenicia de sabie, trebuie zugrăvit ca un bătrân, cu barba rotundă, stufoasă. Îngenuncheat, își ridică mâinile spre cer, iar alături e zugrăvit călăul ținând o sabie deasupra capului Sfântului.
Viața Sfântului Apostol Codrat
Sfântul Apostol Codrat (Secolul al II-lea, anul 130) – foto preluat de pe doxologia.ro
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Apostol Codrat era unul din cei șaptezeci de apostoli. El a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în Atena și în Magnesia, unde a fost și episcop și pe mulți i-a adus cu învățăturile sale la lumina dumnezeieștii cunoștințe și a fost după cuvântul lui Sirah: „Ca o stea de dimineață în mijlocul norilor”. Pentru că norii întunecoși păgânești nedumnezeiești erau cele străine față de lumina dreptei credințe. Și ședea poporul acela în întuneric și în umbra morții. Iar sfântul apostol Codrat, cu cuvântul lui Dumnezeu strălucindu-le lor ca o lumină mare, le-a luminat lor întunericul, a surpat jertfele cele spurcate, a sfărâmat idolii și a risipit capiștele cele drăcești cu rugăciunea. Și precum steaua magilor celor de la răsărit, așa și el a arătat popoarelor calea cea spre Hristos. Și precum luceafărul cel de dimineață aduce după sine soarele, așa și el a adus în lume lumina cea mare a credinței și a luminat sufletele omenești cele întunecate. Dar întunericul totdeauna urăște lumina. Pentru că cei fără de Dumnezeu, văzându-și idolii călcați de sfântul Codrat, și duhurile izgonite și păgânătatea lor dezrădăcinată, au rânduit prigoană mare asupra apostolului și ca pe un alt Ștefan au voit să ucidă cu pietre pe sfântul Codrat. Dar, lovit fiind cu pietre, a fost păzit viu cu darul lui Hristos.
Apoi l-au pus în legături, și l-au chinuit cu foame multă vreme. Pentru că ticăloșii închinători de idoli au oprit hrană trupească de la acesta, care hrănea sufletele lor, nu cu hrană pieritoare, ci cu hrana care duce la viața veșnică. Și chinuind cu foamea pe sfântul, ei înșiși piereau de foamea aceea, pentru care scrie: „Nu foame de pâine, ci foame de auzirea cuvântului Domnului”. Deci, neputând ca să omoare cu foamea pe acesta, care de-a pururea se întărea de sus cu dumnezeiască hrană, singur a murit cu cea veșnică moarte. Iar sfântul Codrat, deși a murit după multe munci, sufletul lui viază în mâinile lui Dumnezeu și nu se atinge de el chinul; și-a sfârșit nevoința muceniciei, pe vremea împăratului Adrian (117-138), și a început viață veșnică la Împăratul măririi Iisus Hristos. Cu Dânsul a pătimit, cu Dânsul se și mărește în împărăția Lui. Iar sfântul lui trup s-a așezat în Magnesia, și izvorăște multe tămăduiri neputincioșilor.
