Calendar Ortodox 22 decembrie 2024

articol preluat de pe www.calendar-ortodox.ro

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 22 decembrie 2024

†) Sf. Ier. Petru Movilă, Mitropolitul Kievului;

Sf. Mare Mc. Anastasia;

Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului)

 

Sinaxar 22 Decembrie

---

 

Duminica dinaintea Nașterii Domnului (a Sfinților Părinți după trup ai Domnului)

Evanghelia zilei Matei 1: 1-25

Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui;

Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;

Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;

Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei;

Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie;

Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;

Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;

Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia;

Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;

Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon;

După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;

Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;

Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;

Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;

Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos.

Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.

Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.

Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.

Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:

„Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”.

Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.

Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfintei marii Muceniţe Anastasia Romana, izbăvitoarea de otravă.

Sfânta şi preaviteaza Muceniţă Anastasia a trăit în Roma, pe vremea împăratului Diocleţian.

Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, şi al unei creştine cu numele Fausta.

A învăţat credinţa creştină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu şi binecredincios, cu numele Hrisogon. Părinţii au măritat-o cu un elin, numit Publie.

Din pricina necredinţei lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici o legătură cu el.

Se îmbrăca cu haine proaste şi sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiaşe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos, intra în închisorile în care se aflau, le spăla şi le ungea rănile cu untdelemn şi le dădea hrană potrivită, însoţită fiind totdeauna de o slujitoare.

Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soţul ei, că îi ştia faptele.

S-a întâmplat însă că soţul ei s-a înecat într-o furtună pe mare.

Rămasă liberă, Anastasia a împărţit toate averile ei săracilor.

După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua şi-i îngropa cu cinste.

A îndemnat pe mulţi la mucenicie.

A fost prinsă, supusă la chinuri de mulţi ighemoni împreună cu alte femei.

În timpul chinurilor şi-a luat cununa muceniciei.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Hrisogon.

Sfântul Mucenic Hrisogon a trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi era din marea cetate a Romei.

Era bărbat binecredincios şi temător de Dumnezeu.

A învăţat pe Sfânta Anastasia şi credinţa în Hristos şi Sfintele Scripturi.

Când s-a pornit prigoana împotriva creştinilor, a fost prins şi aruncat în închisoare.

Sfânta Anastasia a scris Sfântului Hrisogon în închisoare să se roage pentru ea, ca soţul ei să se facă creştin, şi să se întoarcă creştin din călătoria pe care o făcea.

Dar Dumnezeu a găsit cu cale, în înţelepciunea Lui cea mare, ca soţul ei să nu se mai întoarcă, pierind în valurile mării.

Pe când Diocleţian se afla în Nicomidia, a scris la Roma ca să fie omorâţi toţi creştinii, iar pe Hrisogon să-l aducă legat în Nicomidia, unde i s-a tăiat capul şi s-a suit purtător de cununi în ceruri.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Teodota şi a fiilor ei.

Sfânta Muceniţă Teodota era din Niceea Bitiniei. Auzind de faptele mari ale Sfintei Anastasia, s-a dus la ea şi petrecea împreună cu ea, cu cei trei copii ai ei.

Mai înainte Teodota fusese cerută în căsătorie de un oarecare ighemon Levcadie, dar n-a primit.

Vrând să scape de el, i-a spus să mai aştepte puţin şi-i va face pe voie.

Ighemonul a aşteptat.

Ea şi-a dat averea la săraci şi slujea sfinţilor în închisori.

Când împăratul Diocleţian a auzit că toate închisorile sunt pline de creştini, a poruncit ca toţi într-o singură noapte să fie ucişi: unii de foc, alţii de apă, alţii de sabie.

Atunci Levcadie a dat pe Sfânta Teodota şi pe copiii ei lui Nichitie ighemonul Bitiniei ca să o cerceteze.

Nichitie, înfruntat de Evod, copilul cel mai mare al ei, s-a înfuriat, a pus de a aprins un cuptor mare şi a poruncit să fie aruncaţi în el, Teodota şi cu fiii ei.

Şi aşa s-au săvârşit şi s-au înfăţişat purtători de cununi Stăpânului Dumnezeu, bucurându-se de fericirea cea veşnică şi neîmbătrânită.

 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zoil.

Tot în această zi, pomenirea deschiderii uşilor marii biserici a lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea alergării luminilor în jurul Bisericii lui Dumnezeu.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului ierarh Petru Movilă, mitropolit de Kiev și Galiţia (+ 1646).

Acest sfânt ierarh, Petru Movilă (†1646), de neam român, s-a născut la Suceava în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, mai târziu domnitor în Muntenia şi Moldova.

După uciderea tatălui său, în anul 1611, a pribegit cu familia în Muntenia, apoi s-a aşezat în Polonia.

Aici a studiat la Școala ortodoxă a „Frăţiei” din Liov, unde a învăţat teologie, dar şi greacă şi latină.

După obiceiul vremii, ca fiu de nobil, a fost nevoit să facă şi studii militare.

Cu toate acestea, în scurt timp s-a dovedit mai degrabă un iscusit ostaş duhovnicesc în apărarea Ortodoxiei, ameninţată de prozelitismul romano-catolic şi cel calvin.

Situaţia ortodocşilor din Ucraina din acea perioadă era una foarte grea, mai ales în timpul regelui Sigismund al 3-lea, care a interzis total Ortodoxia, confiscând multe biserici şi chiar averile personale ale creştinilor ortodocşi care refuzau unirea cu Roma.

Sfântul Petru Movilă a intrat în obştea Lavrei Pecerska, unde a fost călugărit, la doar câteva luni a fost ales egumen al mănăstirii, iar la 31 de ani a fost ridicat la treapta de arhimandrit.

În cei cinci ani de stăreţie a tipărit multe cărţi şi a pus temelia unui colegiu care în 1633 va deveni Academia Duhovnicească de la Kiev.

A fost ales apoi Mitropolit al Kievului, Galiţiei şi a toată Rusia Mică.

Ca mitropolit, vreme de 13 ani a tipărit peste 50 de cărţi: Evhologhionul (1646); Liturghierul (1629); Evangheliarul (1636); Apostolul (1638); Psaltirea (1640); o carte de apărare a Ortodoxiei, Lithos (Piatra) (1644); Mărturisirea Ortodoxă etc.

Sfântul Ierarh Petru Movilă nu a uitat nici de poporul român, el trimiţând tipografii la Târgovişte, Câmpulung, Govora şi la Iaşi.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.