Duminica după Nașterea Domnului (a Sfinților Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob, ruda Domnului. Fuga în Egipt)

foto preluat de pe ziarullumina.ro

articole preluate de pe: basilica.ro; doxologia.ro

 

Duminica după Nașterea Domnului (a Sfinților Iosif Logodnicul, David Prorocul și Iacob, ruda Domnului. Fuga în Egipt)

---

 

Evanghelia Duminicii

După plecarea magilor, iată, îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Sa, fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod va căuta Pruncul ca să-L omoare.

Iar el, sculându-se, a luat noaptea Pruncul și pe Mama Sa și au plecat în Egipt.

Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul prin prorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu».

Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte tare și, trimițând, a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.

Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia Prorocul:

«Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă; Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată, pentru că ei nu mai sunt».

După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt,

Și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe Mama Sa și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viața Pruncului.

Iosif, sculându-se, a luat Pruncul și pe Mama Sa și au venit în pământul lui Israel.

Dar auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, Iosif s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă în vis, s-a dus în părțile Galileei.

Și, venind, a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va chema.

(Matei 2:13-23)

 

Apostolul Duminicii

Fraților, vă fac cunoscut că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om;

Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.

Căci ați auzit despre purtarea mea de altădată în iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și o pustiam

Și spoream în iudaism mai mult decât mulți dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părintești.

Dar, când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său,

Să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am primit sfat de la trup și de la sânge,

Nici nu m-am suit la Ierusalim, la apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia și m-am întors iarăși la Damasc.

Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa și am rămas la el cincisprezece zile.

Iar pe altul dintre apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului.

(Galateni 1:11-19)

 

Sfântul și Dreptul Iosif, Logodnicul Sfintei Fecioare Maria

---

 

În duminica de după Naşterea Domnului Hristos se face pomenirea Sfinților și Drepților: Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu; Iacob, Fratele Domnului; și David, prorocul și împăratul.

Sfântul și Dreptul Iosif, Logodnicul Sfintei Fecioare Maria

Tradiția spune că Sfântul și Dreptul Iosif era descendent al Regelui David și că a fost ales ca logodnic al Fecioarei Maria deoarece era singurul dintre văduvii din Israel vrednic de această logodnă, în urma unei minuni similare înfloririi toiagului lui Aaron din Vechiul Testament.

Este pomenit și în Duminica Sf. Strămoși după trup ai Domnului. De asemenea, în Duminica după Nașterea Domnului, este menționat în Calendarul Ortodox alături de Prorocul David și de Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului.

În multe icoane ale Nașterii Domnului, Dreptul Iosif este prezentat ca fiind ispitit de către diavol să rupă logodna. Cel rău este reprezentat ca un bătrân cu aripile negre înfășurate.

Dar s-a dovedit drept prin atitudinea pe care a avut-o față de sarcina Fecioarei Maria: nu a vrut să o denunțe că este însărcinată, ceea ce ar fi dus la pedepsirea cu moartea a Fecioarei Maria, conform Legii lui Moise.

 

Imnografie

---

 

Troparul Sfântului şi Dreptului Iosif, Logodnicul Sfintei Fecioare Maria

Glasul al 2-lea

Binevesteşte Iosif lui David, Dumnezeiescului Părinte, mi­nunile: văzut-ai pe Fecioara născând; cu magii te-ai închi­nat; cu păstorii ai slăvit şi prin Îngeri înştiinţare ai primit. Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

 

Condacul Sfântului şi Dreptului Iosif, Logodnicul Sfintei Fecioare Maria

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi…

De veselie astăzi, Dumneze­iescul David se umple; şi Dreptul Iosif împreună cu Iacob, laudă aduce; că luând cunună pentru înrudirea cu Hristos se bucură; şi pe Cel Ce s-a născut în chip de negrăit pe pământ, Îl laudă şi strigă: mântuieşte, Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine.

 

Viața Sfântului și Dreptului Iosif, Logodnicul Sfintei Fecioare Maria

---

 

Dreptul Iosif s-a născut ca fiu al lui Iacov, dintre descendenții Regelui David (seminția lui Beniamin) și era de meserie tâmplar (Matei 13, 55), meserie pe care avea să o învețe de la el mai târziu și Iisus (Marcu 6, 3). Când s-a logodit cu Maria, avea deja o vârstă respectabilă. Protoevanghelia lui Iacov relatează despre modul în care a fost ales logodnicul Fecioarei Maria povestind că, mărturie a cinstei și dreptății sale, el este singurul dintre văduvii din Israel al cărui baston înflorea, arătându-l vrednic de această logodnă.

Iosif își vădește bunătatea și neprihănirea și din atitudinea lui față de sarcina Fecioarei Maria. El nu numai că nu face un denunț legal, ceea ce ar fi dus la pedepsirea cu moartea a Mariei, potrivit Legii lui Moise (Deuteronom 22, 23-24), ci se gândește să nu facă cunoscut faptul că ea era însărcinată, fugind pe ascuns. El vrea, astfel, să evite s-o facă de rușine căci, în astfel de cazuri, femeia, chiar dacă nu era reclamată, rămânea cu reputația pătată în ochii oamenilor (Matei 1,18-19).

Iosif ascultă glasul îngerului apărut în vis, care-i spune să nu se teamă de a o lua pe Maria de soție, fiindcă pruncul zămislit de ea era de la Duhul Sfânt și să-i pună copilului numele de Iisus (care însemna: Mântuitor), căci el urma să mântuiască lumea de păcate (Matei 1,20).

Iosif pleacă împreună cu Maria din Nazaret (provincia Galileea) spre Beetlem (provincia Iudeea) pentru recensământul populației ordonat de împăratul Octavian Augustus, fiindcă era din neamul lui David (Luca 2, 4). Aici, Maria dă naștere pruncului, Domnul Iisus Hristos. Potrivit Evangheliei Sfântului Luca, Sfântul Iosif îi însoțește, apoi, pe Maica Domnului și pe Prunc la Ierusalim, pentru ca Acesta să primească tăierea împrejur, după Legea lui Moise – ei revenind anual la Ierusalim, de sărbătoarea Paștilor evreiești (Luca 2, 22-40).

Sfântul Evanghelist Matei mai amintește un episod survenit după nașterea Domnului. Auzind de nașterea unui nou împărat în Israel, regele Iudeei, Irod, pune să fie măcelăriți toți pruncii de până în doi ani din cetatea Betleem și din împrejurimi. Un înger îi apare iarăși în vis dreptului Iosif și îi spune să plece cu familia lui în Egipt, pentru a evita furia lui Irod, astfel că el pleacă o vreme împreună cu Maria și Iisus în Egipt (Matei 2,13-18). După o vreme, fiind în Egipt, este înștiințat de înger în vis că Irod cel Mare murise și se întoarce în Israel. Văzând că în Iudeea împărățea Irod Arhelau, descendentul direct al lui Irod cel Mare, se teme să meargă acolo și se duce în Nazaret (Matei 2, 23).

Iosif este menționat pentru ultima oară atunci când, venind la Ierusalim de Paștile evreiești împreună cu Iisus, la întoarcere, Maria și Iosif cred că Iisus se pierduse pe drumul spre Nazaret. De fapt, Iisus rămăsese în Templu, uimindu-i pe cei de acolo cu înțelepciunea Sa. (Luca 2, 41-52)

Este foarte probabil că dreptul Iosif a murit înainte de începerea propovăduirii lui Iisus, deoarece doar Maica Domnului a fost prezentă la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1) și nu este prezent nici la Răstignirea Domnului, alături de Maica Domnului (Ioan 19, 25). Faptul că Iisus o încredințează pe mama Lui, Maria, în grija Sfântului Ioan Evanghelistul pe când era pe Cruce a fost interpretat, de asemenea, ca sugerând că Iosif era deja mort în acel moment și că Iosif și Maria nu aveau alți copii care ar fi putut avea grijă de Maica Domnului (Ioan 19, 25-27). În plus, Sfântul Iosif din Arimateea a fost cel care a cerut trupul lui Iisus, o sarcină care ar fi revenit Dreptului Iosif, dacă acesta mai trăia (Marcu 15, 45).

În Evanghelii se vorbește, uneori, despre „frații” lui Iisus, între care sunt menționați Sfinții Iacov, Iust, Iuda și Simon, precum și câteva surori (Marcu 6, 3, Matei 13, 55). O tradiție din secolul al II-lea spune că acești „frați și surori” proveneau din căsătoria precedentă a lui Iosif cu o femeie numită Salomeea, el fiind văduv înainte de logodna sa cu Fecioara Maria. Astfel, aceștia ar fi fost frați vitregi și surori vitrege. Sfântul Iosif era totodată fratele mai mare al lui Cleopa care, de asemenea, a fost căsătorit cu o femeie numită Maria (care este probabil aceeași cu cea numită „Maria, Mama lui [Iacov cel Mic și a lui] Iosi” (Marcu 15, 40; 47) , astfel încât se poate ca „frații” lui Iisus amintiți să fi fost mai degrabă veri, termenul grecesc „adelphos” tradus prin „frate” fiind folosit și în cadrul familiei extinse.

În multe icoane ale Nașterii Domnului, Iosif este prezentat ca fiind ispitit de către diavol (pictat ca un bătrân cu aripi înfășurate), ca să rupă logodna.