Calendar Ortodox 22 februarie 2026

Aflarea moaștelor Sfinților Mc. din Evghenia Constantinopolului  (610) - foto preluat de pe ziarullumina.ro

foto preluat de pe ziarullumina.ro

Text adaptat după documentația oferită de: www.calendar-ortodox.roro.orthodoxwiki.org, cu sprijinul AI (Gemini) pentru o perspectivă editorială modernă.

(articol in curs de editare)

 

Calendar Ortodox 22 februarie 2026


 

În dinamica schimbărilor de zi cu zi, tradiția rămâne ancora care ne oferă sens și continuitate. Pagina de calendar ortodox pe care o deschidem astăzi ne aduce în atenție figuri emblematice ale martiriului și ale înțelepciunii, ale căror fapte au fost transmise din generație în generație ca mărturii ale unei vieți trăite cu scop. Vă prezentăm, conform Sinaxarului, viețile și învățăturile celor care sunt prăznuiți astăzi în întreaga lume creștin-ortodoxă:

 

Aflarea moaştelor Sfinţilor Mc. din Constantinopol; Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză); Ap. Romani 13, 11-14; 14, 1-4; Ev. Matei 6, 14-21 (Învățătură despre iertare, post și neagonisire); glas 4, voscr. 4

Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 6, 14-21

Zis-a Domnul:

Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc;

Iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.

Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor.

Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală,

Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.

Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură,

Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă și nu le fură.

Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 13, 11-14; 14, 1-4

Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut.

Noaptea e pe sfârșite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă,

Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte.

Primiți-l pe cel slab în credință fără să-i judecați gândurile.

Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.

Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit.

Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, fiindcă Domnul are putere ca să-l facă să stea.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Sinaxar 22 Februarie


 

În această lună, ziua a douăzeci şi doua pomenirea aflării moaştelor sfinţilor mucenici din Evghenia, care s-a întâmplat în zilele împăratului Arcadiu (610).

Pe când scaunul Constantinopolului era cârmuit de preasfinţitul Toma, mulţime de sfinte moaşte s-au aflat zăcând în pământ. Îndată au fost ridicate, cu cinste, de arhiereu şi făcându-se acolo adunare de mult popor, mulţi s-au tămăduit de boli fără de leac. Iar după câţiva ani, prin dumnezeiasca arătare, s-a descoperit unui oarecare Nicolae, care era cleric şi scriitor bun, că unele dintr-acele moaşte erau ale lui Andronic şi ale Iuniei, de care pomeneşte dumnezeiescul apostol Pavel în Epistola către Romani.

cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru şi mărturisitorului Atanasie, cel din mănăstirea sfinţilor Petru şi Pavel.

Sfântul Cuvios Atanasie (22 februarie) - foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Cuvios Atanasie (22 februarie) – foto preluat de pe doxologia.ro

Acest cuvios s-a născut în Constantinopol, având părinţi cucernici, cinstitori de Dumnezeu şi foarte bogaţi. Fiind evlavios, din fragedă vârstă a dorit să îmbrace schima monahicească. Pentru aceasta ducându-se într-o mănăstire care se găsea lângă Nocomidia, în apropierea mării, a fost tuns acolo. Şi atât s-a înălţat cu faptele bune, încât şi împăraţilor s-a făcut cunoscut. Pe vremea lui Leon sfărâmătorul de icoane, fiind însă pârât că cinsteşte preacuratele icoane, a fost supus la multe chinuri, la amară izgonire şi la necazuri. Rămânând însă neplecat şi credinţa ortodoxă până la sfârşit păzind-o, s-a mutat către Domnul.

 

Tot în această zi, pomenirea sfintei Antusa şi a celor doisprezece slujitori ai ei, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Sinetos.

 

Tot în această zi, pomenirea preacuvioşilor părinţilor noştri Talasie şi Limneu din Siria.

Dintre aceştia, Talasie şi-a făcut o locuinţă de sihastru într-un munte oarecare, pe toţi covârşind cu curăţia vieţii şi cu smerenia gândului. Iar Limneu, fiind atras către viaţa sihăstrească, s-a dus la pomenitul Talasie, foarte tânăr fiind. Şi învăţând de la acela sihăstrească petrecere, de acolo s-a dus la pururea fericitul Maron, a cărui viaţă râvnind, s-a hotărât să vieţuiască fără de acoperământ. Şi ducându-se pe vârful unui munte ce se găsea deasupra unui sat cu numele Targala a petrecut acolo, vieţuind sihăstreşte; fără a-şi face colibă, cort sau căsuţă, ci numai cu un ţarc de pietre, pe sine ocolindu-se, avea cerul drept acoperământ. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu şi darul minunilor; încât şi demoni alunga şi boli vindeca, urmând întru totul sfinţilor apostoli. Pe cei lipsiţi de vederi, ce erau siliţi să cerşească, i-a adunat laolaltă şi făcându-le chilii, după numărul lor, le-a poruncit să petreacă într-însele, aducându-le hrana de care aveau nevoie, de la cei ce veneau la dânsul. Şi timp de treizeci şi opt de ani încheiaţi petrecând fără de acoperământ, şi-a dat duhul lui Dumnezeu în pace.

 

Tot în această zi, pomenirea sfântului Telesfor, episcopul Romei, care în pace s-a săvârşit (✝ 136/137).

Reprezentare a Sfântului Telesfor (✝ 136/137) din secolul al XIV-lea în Mănăstirea Carmelită din Straubing, Bavaria - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Reprezentare a Sfântului Telesfor (✝ 136/137) din secolul al XIV-lea în Mănăstirea Carmelită din Straubing, Bavaria – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Cel întru sfinți Părintele nostru Telesfor al Romei (✝ 136/137) a fost al șaptelea episcop al Romei în succesiune după Apostolul Petru, timp de unsprezece ani, între anii 125-136 (precedat de Sixt I, urmat de Hyginus). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 22 februarie.

Se cunosc puține lucruri despre papa Telesfor, în principal după tradiții transmise de sfântul Irineu de Lyon (Împotriva tuturor ereziilor III) și Eusebiu de Cezareea.

Telesfor era originar din Grecia Mare, adică, la vremea respectivă, Italia de Sud. A succedat sfântului Sixt I (prăznuit la 10 august) în anul 125 și a ocupat scaunul episcopal al Romei timp de 11 ani, în timpul persecuției împăratului Hadrian (117-138).

În privința disputei asupra datei Paștilor între Bisericii din Occident și cele din Orient, papa Telesfor a păstrat bune relații cu Bisericile din Asia Mică, în ciuda tradițiilor diferite pe care le aveau în prăznuirea Paștilor și a recunoașterii unor cărți din Noul Testament. Pentru ritul latin antic, el ar fi introdus cântarea Gloria în cadrul liturghiei din noaptea de Crăciun. A murit ca mucenic în condiții necunoscute (cf. Sf. Irineu de Lyon, Împotriva tuturor ereziilor III, 4, SC 34, 107).

În Biserica latină veche era prăznuit la 2 ianuarie (cf. Martirologiu roman), iar în Biserica Romano-Catolică de azi la 5 ianaurie.

 

Tot în acestã zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Varadat din Antiohia.

Acesta era din cetatea Antiohiei şi îmbrăţişând viaţa sihăstrească şi plină de înţelepciune, s-a închis pe sine într-o chilioară. De acolo apoi s-a dus pe o culme de deal mai înaltă şi şi-a făcut o chilioară de lemn, atât de mică, încât abia îi încăpea trupul în ea, fiind silit pururea să se plece. Căci nu avea înălţimea potrivită cu trupul său, nici scândurile nu erau bine strânse între ele, încât nu-l apăra nici de ploaie nici de arşiţa soarelui. Multă vreme vieţuind în acest loc, mai în urmă a ieşit, supunându-se îndemnurilor lui Teodot episcopul Antiohiei. În toată viaţa, el a fost pătruns de înfocată osârdie şi de dragoste dumnezeiască, şi se silea a pătimi pentru dobândirea cununilor, pe care aştepta să le primească, mutându-se către Dumnezeu.

 

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintele nostru Vlasiu, papa Romei, care în pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea celui Sfântului Cuvios Leontie din Licia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Viețile sfinților pe care i-am rememorat astăzi nu sunt doar pagini de istorie, ci repere de caracter care rămân actuale indiferent de secolul în care trăim. Curajul, demnitatea și puterea de a rămâne fidel propriilor valori sunt lecțiile pe care Sinaxarul ni le oferă zilnic ca sursă de inspirație pentru propriile noastre lupte.

Ți s-a părut inspirațională povestea de astăzi? Împărtășește-o cu prietenii tăi pentru a duce mai departe aceste modele de verticalitate!