14 aprilie 1943 – A murit Iakov Djugașvili, soldat sovietic, fiul cel mare al lui Iosif Stalin (n. 18 martie 1907)

foto si articol – cersipamantromanesc.wordpress.com

Iakov Djugașvili, soldat sovietic, fiul cel mare al lui Iosif Stalin (n. 18 martie 1907),
a fost unul dintre cei trei copii ai lui Iosif Vissarionovici Stalin, ceilalți doi fiind: Svetlana Allilueva și Vasili Stalin.

Iakov a fost fiul primei neveste a lui Stalin, Ekaterina Svanidze. Locul nașterii sale este nesigur, satul Badji – regiunea Kutaisi sau orașul Baku. După moartea mamei sale, a fost crescut și educat în orașul Tbilisi de rude, mătușa A.C. Monasalidze și unchiul A. Șvanidze. La insistențele acestuia din urmă, tânărul Iakov a plecat la vârsta de 14 ani la Moscova la tatal sau.

Iakov Iosifovici Djugașvili a fost locotenent-major al Armatei Roșii și a participat la al Doilea Război Mondial începând cu data de 27 iunie în cadrul Regimentului XIV de artilerie din cadrul Diviziei a XIV-a de tancuri.

A fost luat prizonier de germani pe 16 iulie 1941, în încercuirea de la Vitebsk. Înainte de a fi capturat, Iakov și-a distrus actele și și-a descusut toate însemnele ofițerești de pe uniformă.

Când a fost interogat, Iakov a declarat că este soldat și că îl cheamă Lavadze. Nu se știe până în ziua de azi cine l-a trădat ofițerilor germani de contrainformații, probabil de unul dintre subordonații săi artileriști, unitatea fiind compusă în majoritate din gruzini.

Germanii s-au folosit imediat de capturarea fiului cel mare al lui Stalin în scopuri propagandistice.
Iakov a fost îndelung interogat de germani în mai multe lagăre pentru ofițeri. Din procesele verbale ale interogatoriilor se poate constata că, în ciuda presiunilor, fiul nu și-a trădat niciodată tatăl sau țara, deși își exprima uneori rezervele față de politica dictatorului.

A refuzat cu îndărătnicie să se adreseze în scris sau prin radio soldaților sovietici, singura înregistrare radio care îi este atribuită este, așa cum s-a dovedit după război, un fals încropit din frânturi de propoziții spuse în timpul interogatoriilor. Iakov a refuzat de asemenea să se alăture unităților vlasoviste antisovietice , care începuseră să fie formate de germani.

Germanii au propus un schimb de prizonieri, arătându-se dispuși să-l schimbe pe Iakov cu Feldmareșalul Friedrich Paulus, care fusese luat în captivitate de sovietici după victoria în bătălia de la Stalingrad. Stalin nu a fost de acord cu schimbul, afirmând că „Nu am nici un fiu pe nume Iakov” și „… soldații nu pot fi schimbați cu mareșalii.”

Iakov a murit în prizonierat, nefiind foarte clar cum s-a întâmplat lucrul acesta. Versiunea oficială a germanilor a fost că Iakov a murit când a intrat intr-un gard electrificat într-o încercare nereușită de evadare.

Din mărturiile camarazilor de detenție și dintr-un raport al santinelei germane, găsit de americani după încheierea războiului, reiese că Iakov mai era încă în viața, prins în sârma ghimpată a gardului aflat sub o tensiune de 500 V, când soldatul german a tras asupra fugarului.

Stalin era convins că fiul său nu va scăpa cu viața din prizonierat. Când, la sfârșitul anului 1943, a aflat despre moartea lui Iakov, Stalin a avut o criză de spasm al vaselor sanguine cerebrale.
În mod paradoxal, Stalin a dat ordin ca nora sa, Iulia Merțer să fie judecată și condamnată ca membră a familiei unui trădător. Iulia a fost închisă doi ani într-o închisoare din Samara.

În 1977, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice la decorat post-mortem pe locotenentul-major Iakov Iosifovici Djugașvili cu Ordinul Marelui Război, clasa I. Ordinul a fost primit de Galina Djugașvili, fiica lui Iakov.

În cadrul muzeului Academiei de artilerie unde a studiat Iakov, se află o urnă cu pământ și cenușa din lagărul de prizonieri.

articol preluat de pe https://cersipamantromanesc.wordpress.com/