test

Anatomia unui eşec – M10 (ep.5)
articol: Dan Ţeca
foto: danteca1.wordpress.com

4 noiembrie 2015

Oamenii au ieşit în stradă, au protestat, au cerut demisii, şi iată că imposibilul s-a produs.
Este extraordinar! Căci ce s-a întâmplat acum, ţine, până la urmă, de esenţa democraţiei.
Rămâne totuşi întrebarea apăsătoare: Şi ce punem în loc?

De câteva zile se vorbeşte tot mai intens despre falimentul sistemului politic actual.
Tot mai mulţi încep să înţeleagă că o simplă alternanţă la putere nu mai e suficientă, ci avem nevoie de o schimbare din temelii a acestui model politic.
Asta am încercat să facem şi noi în urmă cu un an. Doar că, atunci, n-am putut merge chiar până la capăt. Proiectul nostru a avut un călcâi al lui Ahile. Şi, în mod paradoxal, acest călcâi a fost însăşi Doamna M.

————————————————————————————————————–

ZIUA Z

21 noiembrie 2014 – A venit cu o oră mai târziu faţă de cea programată, împreună cu consilierul său Mihai P, care o însoţea cam peste tot.

Noi începusem deja discuţiile. Veniseră cca. 12 persoane şi, cu totul întâmplător, aveam o reprezentare destul de bună a Grupului de iniţiativă.

Cel mai tânăr dintre noi era student, iar cel care avea cea mai mare experienţă de viaţă (şi înţelepciune pe măsură) trecuse binişor de 60 de ani.

Totodată, similar votului de pe grup, majoritatea participanţilor optau pentru o democraţie internă directă, dar veniseră şi doi redutabili susţinători ai democraţiei de tip reprezentativ: un senator al Partidului Noua Republică şi un fost reprezentant NR în Comisia de etică a ARD condusă de Doamna M. Dacă nu mă-nşel, ambii erau membri fondatori ai Noii Republici.

În atmosfera aceea caldă şi plăcută, cu ceştile aburinde de cafea în faţa noastră, am început un dialog cu Doamna M, relaxat, dar pasional în acelaşi timp.

Vreau să precizez de la bun început că relatarea despre conţinutul acestei întâlniri se bazează doar pe propria-mi memorie şi câteva notiţe personale. Din păcate nu am reuşit să consemnăm dezbaterea într-o minută, fiind mult prea absorbiţi de discuţia în sine. Aşa încât, dacă voi omite ceva important, îi rog pe cei care au participat să completeze în comentariile de pe Blog.

Pot să vă spun că a fost o dezbatere foarte bună, în care am reuşit să discutăm cu Doamna M cam tot ce ne propusesem – cele mai importante idei dezbătute pe Forumtimp de două săptămâni.

I-am explicat viziunea noastră despre finanţarea partidului. Că nu trebuie să urmărim s-atragem cât mai mulţi bani, ci să-ncercăm să reducem costurile la minim.

I-am spus (şi îmi amintesc bine, fiindcă eu am fost cel care a vorbit cel mai mult pe acest subiect) că trebuie să privim corupţia într-un sens mai larg decât cel sancţionat de lege. Să încercăm să eliminăm în viitorul nostru partid, nu doar corupţia (ca efect), dar mai ales mecanismele care generează corupţie.

Partidele actuale sunt făcute din bani, din foarte mulţi bani. Se finanţează cu sume enorme funcţionarea unui partid şi mai ales campania, bineînţeles, în schimbul unor favoruri.

Aşa încât, chiar şi în cazul mai fericit în care nu avem de-a face direct cu furtul din banii publici sau luare de mită, politicienii au ca principală preocupare obţinerea şi menţinerea finanţării pentru partid.

Până şi cei care intră în politică cu bune intenţii, sunt prinşi în acest angrenaj. Ei învaţă, inevitabil, să se orienteze în direcţia banilor şi asta îi perverteşte.

În discurs politicienii condamnă inegalităţile şi se declară apărători ai intereselor oamenilor, dar se vor feri să deranjeze marile interese pentru a nu-şi pierde finanţarea, şi de-asta nu avem rezultate.

În această situaţie, puterea adevărată, invizibilă, nu le aparţine celor aleşi, ci în realitate le aparţine finanţatorilor.
Desigur, în cazurile extreme, mai puţin subtile, finanţatorul şi politicianul sunt una şi aceeaşi persoană, dar atunci, aproape întotdeauna, avem de-a face cu cazuri clasice de corupţie sau conflict de interese.

Am vorbit despre modelul de organizare al partidului, pe care ni-l doream a fi unul bazat pe funcţionare preponderent online şi fără bariere teritoriale. O singură mare organizaţie, nu nenumărate filiale şi organizaţii locale.

În felul ăsta, nici n-am mai fi avut nevoie de o mulţime de sedii, care consumă enorm din resursele unui partid şi-l fac, inevitabil, dependent de cei care le finanţează sau le pun la dispoziţie gratuit.

Tinerii, şi în general, cei foarte ocupaţi, care nu au vreme de pierdut pe la sediul partidului, ar putea activa în partid când le permite programul, cu un consum minim de timp, din faţa calculatorului sau de pe telefonul mobil, într-un mod simplu, comod şi foarte eficient.

De asemenea, ar putea participa, fără obişnuitele restricţii legate de distanţa la care se află, şi cei din Diaspora, care, “contaminaţi” de occident şi mai puţin influenţaţi de manipulările mass-media, de multe ori văd lucrurile mai clar decât noi cei din ţară.

Pe scurt, cu o astfel de organizare online, partidul ar beneficia de resurse umane mult mai valoroase, decât politrucii şi oportuniştii care-şi fac veacul prin sediile costisitoare.

S-a mai discutat despre varianta utilizării unui model deschis şi transparent, asemănător cu cel Open Source din zona IT, pentru care a pledat cel mai mult Cristi D, partenerul meu în organizarea acestei întâlniri şi coadministrator al Forumului susţinătorilor.

A existat şi o propunere care mi s-a părut destul de stranie, cu atât mai mult cu cât nu fusese niciodată discutată în Grupul de iniţiativă, şi anume, de organizare în teritoriu pe modelul francizelor, “pentru a se putea replica şi controla mai uşor filialele”. Propunerea a venit din partea unui participant pe care Cristi mi la prezentat ca fiind unchiul său, şi care nici nu era membru al grupului nostru de iniţiativă – aşadar Cristi D nu păstrase chiar în totalitate confidenţialitatea participării Doamnei M, aşa cum convenisem împreună.

Însă subiectul cel mai delicat a fost cel legat de modelul de democraţie din interiorul partidului. Aici discuţia s-a înfierbântat destul de tare.

Noi, cei care susţineam modelul democraţiei directe, am început să ne susţinem argumentele:

1. ar fi foarte atractiv pentru oameni fiindcă ar avea într-adevăr un cuvânt de spus – ei ar fi cei care iau deciziile importante
2. risc redus de abuzuri de putere, câtă vreme puterea individuală este foarte mică
3. necesar de resurse relativ scăzut – prin funcţionare online, fără structuri de conducere stufoase şi costisitoare
4. risc de corupţie ZERO !
etc.

În schimb, “neorepublicanii” au pledat pentru varianta reprezentativă şi modelul politicianului cu experienţă, care ştie ce trebuie făcut – adică nimic diferit faţă de alte partide, în această privinţă. Singura “reformă” propusă de cei doi: să fie un partidnefesenist (deşi n-am reuşit să înţeleg foarte bine ce înseamnă asta).

Doamna M, ne-a ascultat cu răbdare şi atenţie pe toţi, cerându-ne din când în când lămuriri sau detalii, şi câteodată, punându-ne întrebări dificile, probabil ca să testeze soliditatea argumentelor noastre.

A spus că şi ea este adepta unei organizări “de jos în sus” şi a părut să agreeze şi modelul de funcţionare online, model pe care-l susţinea şi consilierul său Mihai.

Ne-a mai spus şi că, până la înfiinţarea legală a partidului (care durează destul de mult), vom putea activa ca asociaţie, cu aceleaşi principii de organizare şi funcţionare.

Oricum, nu s-a pronunţat clar în legătură cu propunerile grupului nostru de iniţiativă, şi mi s-a părut normal să-şi ia un timp de gândire.

A plecat destul de intempestiv de la dezbatere, când a venit maşina de la Digi24 ce trebuia s-o ducă la emisiunea la care era invitată.

Ne-a lăsat cu o impresie foarte bună după acel dialog, dar şi foarte neliniştiţi şi nerăbdători să aflăm ce ne va răspunde.

Însă n-am avut mult de aşteptat. În mai puţin de două ore, în direct la Digi24, a sosit şi răspunsul.

“Gata cu partidele tradiționale, o să vedeți…
… Acum tinerii trebuie întrebați, eu asta fac: Cum vrei tu să arate un partid pentru secolul viitor și pentru tine? Cum îl vrei?
O să vedeți, o să-l vrea online, o să vedeți rolul Facebook-ului, o să vedeți rolul democrației participative, nu ia șeful o decizie și ceilalți nu sunt consultați…
… Facem o asociație și apoi facem un partid. Dar din ăsta de secolul XXIII, modern, și un partid pentru tineri…”

Aşadar, Doamna M promitea public partid online şi democraţie participativă. Asta însemna că membrii simpli vor participa cu toţii la luarea deciziilor, dar se păstrează sistemul cu o conducere a partidului bazată pe reprezentanţi aleşi, care însă vor putea fi revocaţi oricând.

Nu era exact ce ne doream, dar destul de aproape.
În varianta propusă de noi, cea a democraţiei directe, în loc de reprezentanţi în structurile partidului am fi avut delegaţi, fără niciun fel de putere decizională pe chestiunile importante şi ca atare fără riscul de a deveni corupţi.

La modul realist, nici nu ne prea aşteptam ca Doamna M să fie de acord să-şi diminueze într-atât de mult din propria putere de decizie, aşa cum s-ar fi întâmplat în cazul unei democraţii interne directe.

Iar reprezentanţii din conducere, cel puţin teoretic, puteau fi revocaţi dacă ar fi comis abuzuri şi ilegalităţi, sau dacă nu ar fi acţionat în concordanţă cu voinţa majorităţii . Asta, desigur, în cazul în care ar fi existat fairplay şi respectarea statutului, iar pentru asta aveam încredere în leadership-ul şi integritatea Doamnei M.

Aşa încât, am acceptat această ofertă.

articol preluat de pe: danteca1.wordpress.com