(Dan Ţeca) Anatomia unui eşec – M10 (ep.5)
Anatomia unui eşec – M10 (ep.5)
articol: Dan Ţeca
foto: danteca1.wordpress.com
4 noiembrie 2015
Oamenii au ieşit în stradă, au protestat, au cerut demisii, şi iată că imposibilul s-a produs.
Este extraordinar! Căci ce s-a întâmplat acum, ţine, până la urmă, de esenţa democraţiei.
Rămâne totuşi întrebarea apăsătoare: Şi ce punem în loc?
De câteva zile se vorbeşte tot mai intens despre falimentul sistemului politic actual.
Tot mai mulţi încep să înţeleagă că o simplă alternanţă la putere nu mai e suficientă, ci avem nevoie de o schimbare din temelii a acestui model politic.
Asta am încercat să facem şi noi în urmă cu un an. Doar că, atunci, n-am putut merge chiar până la capăt. Proiectul nostru a avut un călcâi al lui Ahile. Şi, în mod paradoxal, acest călcâi a fost însăşi Doamna M.
————————————————————————————————————–
ZIUA Z
21 noiembrie 2014 – A venit cu o oră mai târziu faţă de cea programată, împreună cu consilierul său Mihai P, care o însoţea cam peste tot.
Noi începusem deja discuţiile. Veniseră cca. 12 persoane şi, cu totul întâmplător, aveam o reprezentare destul de bună a Grupului de iniţiativă.
Cel mai tânăr dintre noi era student, iar cel care avea cea mai mare experienţă de viaţă (şi înţelepciune pe măsură) trecuse binişor de 60 de ani.
Totodată, similar votului de pe grup, majoritatea participanţilor optau pentru o democraţie internă directă, dar veniseră şi doi redutabili susţinători ai democraţiei de tip reprezentativ: un senator al Partidului Noua Republică şi un fost reprezentant NR în Comisia de etică a ARD condusă de Doamna M. Dacă nu mă-nşel, ambii erau membri fondatori ai Noii Republici.
În atmosfera aceea caldă şi plăcută, cu ceştile aburinde de cafea în faţa noastră, am început un dialog cu Doamna M, relaxat, dar pasional în acelaşi timp.
Vreau să precizez de la bun început că relatarea despre conţinutul acestei întâlniri se bazează doar pe propria-mi memorie şi câteva notiţe personale. Din păcate nu am reuşit să consemnăm dezbaterea într-o minută, fiind mult prea absorbiţi de discuţia în sine. Aşa încât, dacă voi omite ceva important, îi rog pe cei care au participat să completeze în comentariile de pe Blog.
Pot să vă spun că a fost o dezbatere foarte bună, în care am reuşit să discutăm cu Doamna M cam tot ce ne propusesem – cele mai importante idei dezbătute pe Forumtimp de două săptămâni.
I-am explicat viziunea noastră despre finanţarea partidului. Că nu trebuie să urmărim s-atragem cât mai mulţi bani, ci să-ncercăm să reducem costurile la minim.
I-am spus (şi îmi amintesc bine, fiindcă eu am fost cel care a vorbit cel mai mult pe acest subiect) că trebuie să privim corupţia într-un sens mai larg decât cel sancţionat de lege. Să încercăm să eliminăm în viitorul nostru partid, nu doar corupţia (ca efect), dar mai ales mecanismele care generează corupţie.
Partidele actuale sunt făcute din bani, din foarte mulţi bani. Se finanţează cu sume enorme funcţionarea unui partid şi mai ales campania, bineînţeles, în schimbul unor favoruri.
Aşa încât, chiar şi în cazul mai fericit în care nu avem de-a face direct cu furtul din banii publici sau luare de mită, politicienii au ca principală preocupare obţinerea şi menţinerea finanţării pentru partid.
Până şi cei care intră în politică cu bune intenţii, sunt prinşi în acest angrenaj. Ei învaţă, inevitabil, să se orienteze în direcţia banilor şi asta îi perverteşte.
În discurs politicienii condamnă inegalităţile şi se declară apărători ai intereselor oamenilor, dar se vor feri să deranjeze marile interese pentru a nu-şi pierde finanţarea, şi de-asta nu avem rezultate.
În această situaţie, puterea adevărată, invizibilă, nu le aparţine celor aleşi, ci în realitate le aparţine finanţatorilor.
Desigur, în cazurile extreme, mai puţin subtile, finanţatorul şi politicianul sunt una şi aceeaşi persoană, dar atunci, aproape întotdeauna, avem de-a face cu cazuri clasice de corupţie sau conflict de interese.
Am vorbit despre modelul de organizare al partidului, pe care ni-l doream a fi unul bazat pe funcţionare preponderent online şi fără bariere teritoriale. O singură mare organizaţie, nu nenumărate filiale şi organizaţii locale.
În felul ăsta, nici n-am mai fi avut nevoie de o mulţime de sedii, care consumă enorm din resursele unui partid şi-l fac, inevitabil, dependent de cei care le finanţează sau le pun la dispoziţie gratuit.
Tinerii, şi în general, cei foarte ocupaţi, care nu au vreme de pierdut pe la sediul partidului, ar putea activa în partid când le permite programul, cu un consum minim de timp, din faţa calculatorului sau de pe telefonul mobil, într-un mod simplu, comod şi foarte eficient.
De asemenea, ar putea participa, fără obişnuitele restricţii legate de distanţa la care se află, şi cei din Diaspora, care, “contaminaţi” de occident şi mai puţin influenţaţi de manipulările mass-media, de multe ori văd lucrurile mai clar decât noi cei din ţară.
Pe scurt, cu o astfel de organizare online, partidul ar beneficia de resurse umane mult mai valoroase, decât politrucii şi oportuniştii care-şi fac veacul prin sediile costisitoare.
S-a mai discutat despre varianta utilizării unui model deschis şi transparent, asemănător cu cel Open Source din zona IT, pentru care a pledat cel mai mult Cristi D, partenerul meu în organizarea acestei întâlniri şi coadministrator al Forumului susţinătorilor.
A existat şi o propunere care mi s-a părut destul de stranie, cu atât mai mult cu cât nu fusese niciodată discutată în Grupul de iniţiativă, şi anume, de organizare în teritoriu pe modelul francizelor, “pentru a se putea replica şi controla mai uşor filialele”. Propunerea a venit din partea unui participant pe care Cristi mi la prezentat ca fiind unchiul său, şi care nici nu era membru al grupului nostru de iniţiativă – aşadar Cristi D nu păstrase chiar în totalitate confidenţialitatea participării Doamnei M, aşa cum convenisem împreună.
Însă subiectul cel mai delicat a fost cel legat de modelul de democraţie din interiorul partidului. Aici discuţia s-a înfierbântat destul de tare.
Noi, cei care susţineam modelul democraţiei directe, am început să ne susţinem argumentele:
1. ar fi foarte atractiv pentru oameni fiindcă ar avea într-adevăr un cuvânt de spus – ei ar fi cei care iau deciziile importante
2. risc redus de abuzuri de putere, câtă vreme puterea individuală este foarte mică
3. necesar de resurse relativ scăzut – prin funcţionare online, fără structuri de conducere stufoase şi costisitoare
4. risc de corupţie ZERO !
etc.
În schimb, “neorepublicanii” au pledat pentru varianta reprezentativă şi modelul politicianului cu experienţă, care ştie ce trebuie făcut – adică nimic diferit faţă de alte partide, în această privinţă. Singura “reformă” propusă de cei doi: să fie un partidnefesenist (deşi n-am reuşit să înţeleg foarte bine ce înseamnă asta).
Doamna M, ne-a ascultat cu răbdare şi atenţie pe toţi, cerându-ne din când în când lămuriri sau detalii, şi câteodată, punându-ne întrebări dificile, probabil ca să testeze soliditatea argumentelor noastre.
A spus că şi ea este adepta unei organizări “de jos în sus” şi a părut să agreeze şi modelul de funcţionare online, model pe care-l susţinea şi consilierul său Mihai.
Ne-a mai spus şi că, până la înfiinţarea legală a partidului (care durează destul de mult), vom putea activa ca asociaţie, cu aceleaşi principii de organizare şi funcţionare.
Oricum, nu s-a pronunţat clar în legătură cu propunerile grupului nostru de iniţiativă, şi mi s-a părut normal să-şi ia un timp de gândire.
A plecat destul de intempestiv de la dezbatere, când a venit maşina de la Digi24 ce trebuia s-o ducă la emisiunea la care era invitată.
Ne-a lăsat cu o impresie foarte bună după acel dialog, dar şi foarte neliniştiţi şi nerăbdători să aflăm ce ne va răspunde.
Însă n-am avut mult de aşteptat. În mai puţin de două ore, în direct la Digi24, a sosit şi răspunsul.
“Gata cu partidele tradiționale, o să vedeți…
… Acum tinerii trebuie întrebați, eu asta fac: Cum vrei tu să arate un partid pentru secolul viitor și pentru tine? Cum îl vrei?
O să vedeți, o să-l vrea online, o să vedeți rolul Facebook-ului, o să vedeți rolul democrației participative, nu ia șeful o decizie și ceilalți nu sunt consultați…
… Facem o asociație și apoi facem un partid. Dar din ăsta de secolul XXIII, modern, și un partid pentru tineri…”
Aşadar, Doamna M promitea public partid online şi democraţie participativă. Asta însemna că membrii simpli vor participa cu toţii la luarea deciziilor, dar se păstrează sistemul cu o conducere a partidului bazată pe reprezentanţi aleşi, care însă vor putea fi revocaţi oricând.
Nu era exact ce ne doream, dar destul de aproape.
În varianta propusă de noi, cea a democraţiei directe, în loc de reprezentanţi în structurile partidului am fi avut delegaţi, fără niciun fel de putere decizională pe chestiunile importante şi ca atare fără riscul de a deveni corupţi.
La modul realist, nici nu ne prea aşteptam ca Doamna M să fie de acord să-şi diminueze într-atât de mult din propria putere de decizie, aşa cum s-ar fi întâmplat în cazul unei democraţii interne directe.
Iar reprezentanţii din conducere, cel puţin teoretic, puteau fi revocaţi dacă ar fi comis abuzuri şi ilegalităţi, sau dacă nu ar fi acţionat în concordanţă cu voinţa majorităţii . Asta, desigur, în cazul în care ar fi existat fairplay şi respectarea statutului, iar pentru asta aveam încredere în leadership-ul şi integritatea Doamnei M.
Aşa încât, am acceptat această ofertă.
articol preluat de pe: danteca1.wordpress.com
Democratie acum: Apel pentru reforma politica si electorala rapida
Democratie acum: Apel pentru reforma politica si electorala rapida
Preşedintelui Klaus Iohannis, Premierului desemnat Dacian Cioloș, domnilor Liviu Dragnea, Vasile Blaga şi doamnei Alina Ghorghiu, preşedinţi ai celor doua mari partide parlamentare.
Cerem:
1. Scăderea pragului electoral pentru accesul în Parlament, Parlamentul European, Consiliile Judeţene şi Consiliile Locale la 2% din voturi.
2. Alegerea primarilor în două tururi de scrutin.
3. Eliminarea criteriilor actuale de radiere a partidelor, care restricţioneazǎ dreptul de asociere în partide locale sau judeţene. Pot fi radiate doar partidele care nu propun singure sau în alianţă, candidat/candidaţi la două scrutinuri locale consecutive.
4. Finanţarea publică să se acorde proporţional cu performanţa electorală a partidelor care obţin cel puțin 1% din voturi la alegerile parlamentare şi locale (votul agregat naţional pentru Consiliile Judeţene).
5. Introducerea pe toate buletinele de vot a opţiunii “Nici unul dintre cei mai sus”.
Solicităm preşedintelui Klaus Iohannis să îşi asume aceste propuneri și să le promoveze în relaţie cu Guvernul şi partidele parlamentare. Solicităm premierului desemnat, Dacian Cioloş să şi le asume ca parte a Programului de guvernare. Solicităm Preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, Co-preşedinţilor PNL, Vasile Blaga şi Alina Gorghiu, să îşi asume împreună cu grupurile parlamentare modificările de legislaţie care se impun.
Încă sub stare de şoc după tragedia din Clubul Colectiv şi perfect conştienţi de importanţa protestelor din ţară determinate de aceasta, facem astăzi un Apel public prin care solicităm liderilor politici şi partidelor să înţeleagă semnalul pe care societatea românească l-a dat în ultima săptamână. Nemulţumirea este reală, încrederea în instituţiile politice şi în procesul democratic este foarte scăzută şi eşecul unei reforme va afecta stabilitatea şi dezvoltarea acestei ţări.
Avem încredere în cetăţeni că se pot organiza liber şi eficient pentru a participa în politica locală şi centrală. Considerăm că ei sunt cei care se pot lupta cu corupţia sistemică, să aducă energie, idei şi integritate. Credem în capacitatea cetăţenilor de a contribui constructiv la deciziile care le influenţează viaţa. Considerăm aceste schimbări o precondiţie pentru un dialog real şi constructiv în elaborarea politicilor. Dorim un parteneriat real real cu instituţiile publice, dar după deblocarea mecanismelor democratice centrale şi locale. Suntem conştienţi de rezistenţa partidelor reprezentate în Parlament la aceste schimbări. Dar nu mai suntem în poziţia de a accepta acest monopol asupra puterii care a făcut posibilă răspândirea corupţiei, clientelismului şi incompetenţei.
Invităm toţi cetaţenii să semneze acest apel şi să îl trimită mai departe.
NOTĂ: Dacă doriți să semnați în numele unei organizații sau grup, vă rugăm să completați acest FORMULAR.
*** Organizații și grupuri semnatare [ în ordine alfabetică, în curs de actualizare ]:
Academics Stand Against Poverty Romania
Activiști Fără Frontiere
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR)
Asociația PrimaNatura
Asociaţia România Vie
Asociaţia Salvaţi Bucureştiul
Asociația Sens Pozitiv
Centrul pentru Resurse Civice
Comunitatea “Uniți Salvăm”
Consiliul Tineretului din România (CTR)
Liga Absolvenților şi Studenților de la Ştiințe Politice Relații Internaționale (LASSPRI Sibiu)
Fundaţia Terra Mileniul III
MENSA Romania
Mişcarea Uniţi Realizăm
R9TM
Rezistența Civilă
Rezistenta Urbana
foto si articol preluate de pe: de-clic.ro
Posted by Sorin Staicu on 25 Noiembrie 2015
(Alexandru Cristian Surcel) Colectiv
articol: Alexandru Cristian Surcel
11 noiembrie 2015
Aş dori să nu fi fost nevoie să scriu acest text. Preferam să rămână guvernul Ponta la putere încă un an, până la alegerile parlamentare din 2016, ca Piedone să fie în continuare primarul sectorului 4, dar zecile de oameni ucişi şi răniţi în incendiul de la Clubul Colectiv să fie sănătoşi şi să mai meargă la multe concerte de acum încolo. Un amestec de prostie omenească şi corupţie care ucide a făcut într-o jumătate de oră şi în zilele agonizante care au urmat şi încă urmează mai multe victime decât evenimente traumatice precum mineriada din 1991. Dumnezeu să-i odihnească pe cei care nu mai sunt între noi şi să-i vindece pe cei care suferă de răni adânci, fizice şi sufleteşti.
Cele întâmplate, aşa cum se întâmplă la dezastre, au scos din oameni ce e mai bine şi ce e mai rău. Am văzut profesori de religie, preoţi sau simpli laici care se consideră drept credincioşi dovedind din plin că nu şi-au citit Cartea Sfântă, sau, dacă au făcut-o, n-au înţeles nimic din ea. Mai trist, s-a arătat putreziciunea care domneşte la vârful Bisericii, cu toate meritele de netăgăduit ale multora dintre oamenii smeriţi de la baza ei, din mânăstiri sau parohii. Încă din anii ’90, ierarhii au afirmat cu încăpăţânare că Biserica Ortodoxă Română nu are nevoie de o reformare. Ei bine, meschinăria dovedită de unii dintre ei, în frunte cu I.P.F. Patriarhul Daniel, chiar în faţa unei tragedii de asemenea proporţii, face proba faptului că reforma nu este numai necesară, este chiar urgentă.
Dar majoritare nu au fost acest gen de reacţii. Ceea ce cei mai mulţi au arătat în aceste zile, indiferent ce ar spune cultivatorii complexului naţional de inferioritate, a fost umanitate şi solidaritate, fie prin cozile de la centrele de colectare a sângelui, fie prin colectările de donaţii sau prin constituirea de grupuri de suport pentru victime, fie prin eforturile lor aproape supraomeneşti ca medici, personal medical şi pompieri, îngreunate de obişnuita ineficienţă şi incompetenţă a autorităţilor şi a actualilor politiceni, fie prin diferite alte forme de expresie a solidarităţii, cum sunt menţinerea altarului de lumânări de la intrarea în incinta fostei fabrici Pionierul sau participarea la marşurile către acest loc. Şi, din nou, au existat eroi, oameni precum Adrian Rugină şi Claudiu Petre, care scăpaţi iniţial din dezastru, şi-au dat viaţa salvându-i pe alţii.
Apoi a început revoluţia. Mă rog mini-revoluţia sau, de fapt, un nou episod într-o revoluţie care a debutat, de fapt, în ianuarie 2012, a continuat în septembrie-decembrie 2013, apoi în noiembrie 2014. Şi la capătul căreia România va trebui să aibă alţi politicieni şi o democraţie făcută din forme cu fond, nu fără, un proiect de ţară pe termen lung şi, mai ales, în care corupţia să nu mai ucidă.
Duminică, 1 noiembrie, a fost mai întâi un marş tăcut, comemorativ, de la Piaţa Universităţii la Piaţa Bucur, unde se află fabrica Pionierul şi Clubul Colectiv. Iar marţi, 3 noiembrie, 30 de mii de oameni furioşi au pornit în marş de la Piaţa Universităţii către sediile Guvernului, Ministerului de Interne, Primăriei Sectorului 4 Bucureşti, cerând demisii. Unii au ajuns şi la Patriarhie. Cincisprezece kilometri. Alte mii de oameni au ieşit în oraşele din ţară, inclusiv în unele unde aproape niciodată nu au avut loc proteste, şi în diaspora, ajungându-se în total undeva la cincizeci de mii şi, de data asta, fără să fie vorba prin provincie de organizaţii de partid, ca în 2012.
Miercuri, 4 noiembrie, dimineaţa, Victor Ponta a depus mandatul guvernului. A înţeles că are de-a face cu cea mai amplă mişcare socială încă de la finalul anilor ’90, că dacă mai stă întinde coarda prea mult şi aceasta va plezni. Mai puţin capabil să înţeleagă situaţia, primarul Piedone demisionează după ce preşedintele PSD, Liviu Dragnea, întreabă retoric “Oare de câţi lideri europeni este nevoie să demisioneze, ca să demisioneze şi primarul Piedone?”
Seara însă în Piaţa Universităţii sunt 35 de mii de demonstranţi indignaţi. Cu cei din ţară, din Republica Moldova şi din diaspora numărul creşte la cel puţin 60 de mii. Căderea guvernului nu mulţumeşte. Oamenii vor altă clasă politică, sunt scârbiţi şi dezamăgiţi de toate partidele. Mass media cu simpatii mai deschise sau mai camuflate PNL-iste încearcă să acrediteze ideea că ţinta protestelor ar fi alegerile anticipate. Dar oamenii nu vor asta, nu vor rotaţia cadrelor între aceleaşi nume care fac eşicherul politic românesc de un sfert de secol. Vor şanse reale pentru partidele noi, iar până la alegerile la termen, încă un an, un guvern tehnocrat depolitizat.
Joi, 5 noiembrie, şi vineri, 6 noiembrie, sunt două zile mai ciudate. Se încearcă infiltrări, unele grupuri de aşa-zişi ultraşi provoacă mici dezordini. Asociaţia 21 Decembrie, cu ajutorul Naşul TV, instalează vineri o scenă, dar aceasta este prost primită de public. Suspiciunile cauzate de aspectul profesionist al scenei sunt dublate de suspiciunile provocate de câteva vorbe neinspirate rostite de pe aceasta. După ce turbulenţii de care aminteam smulg şi fură cablurile, scena trebuie demontată. În spatele acestor fapte se află, se pare, aceleaşi personaje cu contacte lucrative în UNPR care au stat şi în spatele violenţelor din 15-16 şi 19 ianuarie 2012.
Pe de altă parte, preşedintele Klaus Iohannis încearcă să se urce pe val. Anunţă că în cadrul consultărilor pentru desemnarea unui nou prim ministru nu va chema doar partidele parlamentare, cum cere Constituţia, ci şi societatea civilă organizată şi reprezentanţi ai Pieţei Universităţi. O adresă de email este pusă la dispoziţie pentru solicitări. Pe măsură însă ce trece timpul, se vede că este vorba de o manevră murdară, Piaţa Universităţii neavând cum să aleagă reprezentanţi în timp atât de scurt, provincia şi diaspora fiind complet ignorate, iar cei convocaţi fiind de fapt selectaţi de aparatul Preşedinţiei. Mai mulţi dintre invitaţi, indiferent dacă iniţial doriseră să meargă sau nu, refuză. În cele din urmă, la Palatul Cotroceni ajung câteva dintre ONG-urile abonate la astfel de întâlniri şi doar doi activişti cu un background urcând până la protestele din 2013. Unul dintre ei cel mai probabil din naivitate, celălalt… nu comentez pentru moment. Ulterior, preşedintele anunţă ceea ce trebuia să anunţe de la bun început, fără teatrul aşa-ziselor consultări: că va veni în Piaţa Universităţii să vorbească direct cu demonstranţii. Prin mesajul Regelui Mihai I către demonstranţi şi prin prezenţa Principesei Moştenitoare Margareta la Clubul Colectiv, Casa Regală a României procedează mult mai corect.
Sâmbătă, 7 noiembrie, în timp ce câteva mii de protestatari blochează din nou Piaţa Universităţii, consfătuirea unui mic grup de activişti se tranformă ad hoc în primul forum perfect liber, fără balcoane sau scene unde numai unii au acces, ca în 1990, şi fără decizii comunicate pur şi simplu printr-o pagină de Facebook ori întâlniri la care nu pot asista mai mult de câteva zeci de oameni (numite plenare, apoi forumuri), ca în 2013. Este un moment istoric ratat cu brio de majoritatea televiziunilor, dar filmat în mare parte de Sergiu Brega (Curaj TV), filmare pe care o adaug mai jos. Forumul este repetat tot pe carosabil, în mijlocul Pieţei, duminică, 8 noiembrie. În aceeaşi seară, Klaus Iohannis debarcă, scurt, în Piaţa Universităţii, unde i se transmite că oamenii nu vor alegeri anticipate, că doresc un guvern tehnocrat şi eliminarea barierelor din legea electorală pentru partidele plecate acum de la firul ierbii, pe baza noilor iniţiative, multe ale unora dintre participanţii la proteste.
Începând de luni, 9 noiembrie, în Piaţa Universităţii mai vin câteva sute de oameni şi nu se mai blochează carosabilul. Mişcarea de protest se apropie de sfârşit. Deocamdată. Marţi, 10 noiembrie, preşedintele îl desemnează ca prim ministru pe Dacian Cioloş, neafiliat politic, fost ministru al agriculturii şi fost comisar european pentru agricultură, nici el lipsit de semne de întrebare, care promite să formeze primul guvern pur tehnocrat de la restabilirea unui regim democratic în urma revoluţiei anticomuniste din 1989-1990. Niciun partid nu se mai află, formal, la putere.
#Colectiv
articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro









