test

CEA MAI “FERICITĂ” ZI DIN VIAŢA M10

11 ianuarie 2015 – Prima şedinţă a Adunării Generale a Asociaţie M10 s-a desfăşurat într-un loc foarte onorabil, la sediul GDS, dar a început cum nu se poate mai prost.
Am fost anunţaţi din start, de către consilierul său Mihai P, că Doamna M are probleme de sănătate şi nu poate participa la această întâlnire, aşa încât, el va fi cel care va conduce şedinţa.

Ulterior aveam să constatăm cu toţii că, de fapt, era vorba de mult mai mult decât atât.
Practic, din acel moment, Mihai P a început să preia controlul asupra Asociaţiei.
De atunci şi până la data la care eu am fost suspendat din Asociaţie, noi nu am mai văzut-o pe Doamna M, decât în după-amiaza aceleiaşi zile, la conferinţa de presă de la lansare.
De asemenea, nici preşedintele Consiliului Director nu şi-a făcut vreodată apariţia la întâlnirile Asociaţiei şi nici nu a interacţionat cu noi în vreun alt fel.

Dar să revin deocamdată la această “istorică” şedinţă a Adunării Generale.

Dintre cei 9 membri fondatori ai Asociaţiei eram prezenţi doar 6 (aşadar, motivul pentru care Mihai P anulase întâlnirea premergătoare programată pe 23 decembrie, şi anume acela că nu pot participa toţi membrii fondatori, se dovedea acum că n-a fost altceva decât un simplu pretext).
În schimb se mai aflau în sală încă 24 de invitaţi, printre care şi unii total necunoscuţi. Nu ştiam de către cine şi nici pe ce criterii fuseseră selectaţi oamenii respectivi.

Mihai P a început să ne prezinte cum sunt împărţite filialele pe teritoriul ţării.
(Viziunea grupului nostru de iniţiativă fusese aceea de a nu avea astfel de divizări teritoriale ale organizaţiei, însă Doamna M nu agrease o astfel de variantă)
Ne-a cerut apoi să votăm propunerile de președinți interimari ai acestor viitoare filiale.
Ne-am trezit într-o situaţie imposibilă. Eram puşi să votăm nişte oameni despre care (unii dintre ei) nu ştiam absolut nimic. Nu ne fuseseră comunicate dinainte numele respective ca să ne putem informa asupra lor. În plus, oamenii erau deja prezenţi în sală, veniţi din ţară, de la mare distanţă.

Mi-am pus problema, ce aş puteam să fac în această situaţie.
Să ridic obiecţii, spunând că nu sunt de acord să-i votăm până nu ne informăm?
Să votez contra sau să mă abţin? Poate că ar fi fost o soluţie.
Dar ce-aş fi obţinut cu asta?
N-ar mai fi fost desemnaţi? Puţin probabil, fiindcă ceilalţi 5 membri fondatori prezenţi i-au votat pe nerăsuflate. În schimb, mi-aş fi ostilizat din start întreaga structură de conducere a Asociaţiei.

Aşa încât, n-am prea avut de ales, am votat şi eu favorabil, cu mare strângere de inimă, sperând, măcar, că a participat şi Doamna M la selecţia acestor oameni, şi că a fost făcută cât se poate de riguros.
Ulterior aveam să constat că o parte dintre ei erau total nepotriviţi pentru o astfel de funcţie. De fapt, unul a fost considerat ulterior atât de toxic, încât l-au eliminat postfactum de pe lista oficială, fără să ţină cont că se încălca astfel votul ce fusese exprimat de Adunarea Generală.

După aceea ni s-a cerut să votăm şi pentru primirea în organizaţie a tuturor celor 24 de invitaţi.
De data asta n-am mai putut să tac.
M-am ridicat şi le-am atras atenţia că în felul ăsta încălcăm Statutul chiar din prima zi. Îl ştiam aproape pe de rost, după ce-l întorsesem pe toate feţele pentru a-l aduce la forma potrivită.
Conform Art. 9 (1), înainte ca Adunarea Generală să aprobe primirea noilor membri, aceştia trebuiau avizaţi de Comisia de Integritate şi Arbitraj, iar noi nici măcar nu ne alesesem o astfel de Comisie.
Mihai P, cel care conducea şedinţa, a părut puţin bulversat. A cerut Statutul, a căutat articolul respectiv şi mi-a dat imediat dreptate.

Anticipasem astfel de probleme cu aproape o lună înainte. De-asta insistasem atât pentru acea întâlnire preliminară a membrilor fondatori. Şi uite că acum ajunsesem într-un impas.

Însă tot Mihai P a scos din mânecă rapid şi soluţia: să îi alegem în CIA (Comisia de Integritate şi Arbitraj), pe cei 5 membri fondatori care nu fac parte din Consiliul Director (cei din Consiliu fiind incompatibili, conform Statutului). Cu ocazia asta el, de fapt, s-a şi autopropus ca membru CIA.
Am fost nevoit să recunosc că, în condiţiile date, era singura soluţie (şi perfect statutară) pentru a putea debloca situaţia. Aşa încât am fost nevoiţi cu toţii să acceptăm această propunere.
În felul ăsta m-am trezit (fără să vreau) membru în Comisia de Integritate şi Arbitraj.

Cum a continuat această şedinţă, cred că bănuiţi deja.
Noi, cei din CIA, i-am avizat pe toţi cei 24 solicitanţi (printre care şi cei desemnaţi ca preşedinţi de filiale) şi apoi tot noi (plus ceilalţi membri fondatori) i-am şi votat în AG, fără niciun fel de obiecţii. Nu puteam acum să ne arătăm mai exigenţi cu primirea unor membri decât fusesem cu desemnarea preşedinţilor de filiale.

De fapt, aproape toate propunerile de la această şedinţă au fost votate în unanimitate.
Singura divergenţă de opinii a apărut atunci când a venit vorba de bani. Dar s-a rezolvat destul de repede, votându-se (de către Adunarea Generală extinsă acum la 33 de membri) cea mai mică dintre cotizaţiile propuse: 10 lei/lună. Asta însă implica faptul că Asociaţia va fi nevoită să se bazeze şi pe alte surse de finanţare, ceea ce putea crea pe viitor dependenţe faţă de eventualii finanţatori.

Încet, încet, pe parcursul acestei şedinţe, mi-a devenit din ce în ce mai clar că, de fapt, nimerisem într-o ambuscadă.
Amânarea acestei întâlniri până în ultima clipă dinaintea lansării Asociaţiei, absenţa, mai mult sau mai puţin întâmplătoare, a Doamnei M de la întâlnire şi prezenţa acestor oameni (unii aduşi de la mare distanţă), probabil cu scopul de a crea o presiune suplimentară, toate acestea avuseseră rolul să ne forţeze mâna în a accepta, fără o dezbatere reală şi fără nicio opoziţie, un aranjament stabilit dinainte, fără consultarea membrilor fondatori.

A urmat apoi acea conferinţă de presă de la lansarea Asociaţiei M10, total lipsită de entuziasm, poate întrucâtva şi datorită îngrijorării faţă de starea Doamnei M, dar mai ales ca urmare a simulacrului de şedinţă a Adunării Generale la care tocmai participasem.

P.S.: Extras din Statutul Asociaţiei M10:
“Art.26 – (1) Cu ocazia fiecărei Adunări Generale se întocmește un proces-verbal în care se consemnează participarea, ordinea de zi, dezbaterile care au avut loc şi hotărârile care s-au luat.
(2) Procesul-verbal se trimite prin orice fel de corespondență, inclusiv online tuturor membrilor Adunării Generale, inclusiv celor care au absentat.”

Nici până în ziua de azi, Procesul-verbal al acestei şedinţe nu le-a fost trimis celor 33 de membri ai Adunării Generale de la acel moment, şi nici măcar celor 9 membri fondatori ai Asociaţiei.

articol preluat de pe: danteca1.wordpress.com