(privacy.apti.ro) Domnule prim-ministru, așteptăm calendarul discuțiilor așezate. Și pe pre-pay, și pe interceptari, și pe securitate cibernetică.
articol: privacy.apti.ro
30 martie 2016
Scrisoare deschisă primului ministru Dacian Cioloș
București, 30.03.2016
Domnule Prim Ministru Dacian Cioloș,
Ați zis ieri o vorbă mare: “Cred că e important să ne învățăm în societatea românească să discutăm așezat și să luăm decizii în cunoștință de cauză.”
Și noi credem la fel. Și noi așteptăm cu interes vremea când o să discutăm așezat. Cu argumente și fapte. Cu analize de impact serioase, bazate pe cifre. Cu atenție la impactul asupra drepturilor fundamentale pentru proiectele de lege care au fost deja declarate cel puțin o dată neconstituționale.
Dar, din păcate, ce am văzut în ultimele 2 luni este departe de declarația dvs.
Vă reamintim:
1. După declarația dvs referitoare la înregistrarea cartelelor pre-pay, ministrul pentru Comunicații și pentru Societatea Informațională a anunțat că proiectul va intra într-un ”regim de avizare rapid. Toate chestiunile legate de neconstituționalitate au fost eliminate.” Nu s-a anunțat nimic de vreo dezbatere publică. Nicio analiză de impact asupra drepturilor fundamentale. Nimic despre studiul de impact cu privire la cum va afecta industria. Nu am înțeles nici cum un terorist nu va putea să dea 3 lei unui om al străzii cu buletin ca să-i cumpere o cartelă. Așteptăm dezbaterea reală cu argumente.
2. În urmă cu aproximativ două săptămâni, Guvernul dumneavoastră a reușit contraperformanța de a adopta un nou tip de act normativ – Ordonanța de Urgență a CSAT cu privire la interceptarea comunicațiilor, într-un timp demn de un record mondial – o singură zi. Nici acolo n-am văzut o dezbatere, ci doar un proiect ieșit pe surse, iar proiectul era diferit de ce ați publicat ulterior în Monitorul Oficial. Ați anunțat apoi că “este nevoie de o amplă dezbatere publică pentru organizarea unei instituții responsabile pentru punerea în executare a supravegherii tehnice.” De atunci a fost liniște pe acest subiect. Așteptăm dezbaterea reală, cu argumente.
3. Acum puțin peste o lună, s-a încheiat dezbaterea publică privind legea securității cibernetice. Încă nu s-au publicat răspunsurile punctuale la cu propunerile avansate, dar deja ministrul societății Informaționale a participat la o conferință în care a explicat cum se va implementa legea (ca și cum proiectul nu ar putea suferi modificări în Parlament). De asemenea, am aflat deja că proiectul va ajunge în Parlament undeva în luna aprilie și că trebuie să fie “discutat în regim de urgență.” Nicio vorbă despre cele șase puncte concrete de neconstituționalitate pe care le-am tot adus în discuție. Pare ca unii politicieni cred că rezolvarea acestora se face prin corectarea virgulelor într-un text. Proiectul de lege prevede un impact bugetar 0 și un impact asupra sectorului privat care este tot 0. Dar un calcul empiric și parțial, dacă ne uităm doar la obligația de audit, ne duce la cel puțin 1000 euro x 400.000 firme = 400.000.000 euro/an doar pentru sectorul privat (art 18. alin 1 din propunerea de lege). Așteptăm dezbaterea reală cu argumente și cu participarea tuturor celor afectați.
Domnule Prim-Ministru, dorim să fim profesioniști și să facem ca la Bruxelles – nu cu informații prin presă că există un grup de lucru interministerial care lucrează, ci cu documente și argumente concrete despre proiectele de lege care pot afecta drepturile fundamentale ale cetățenilor. Dorim să discutăm cu documentele pe masă despre:
a) Analiza de nevoi care să conțină inclusiv
- Studiu de impact asupra drepturilor omului (practică CEDO, CEJ, CCR, garanții, urmărirea scopului legitim, necesitatea într-o societate democratică, proporționalitatea cu scopul urmărit)
– Impactul real asupra bugetului
– Impactul real asupra sectorului privat
Eventual analiza cadrului similar european și mondial, dacă este cazul.
b) Textul politicii publice propuse, cu variante de adoptare posibile și efectele lor.
c) Stabilirea unui calendar ferm de dezbateri publice – online și offline.
După cum spuneam, așteptăm dezbaterea reală cu argumente pentru toate proiectele de mai sus. Pentru primul pas, așteptăm calendarul discuțiilor așezate.
Cu respect,
Bogdan Manolea, Asociația pentru Tehnologie și Internet (ApTI)
Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent
Mircea Toma, ActiveWatch
Georgiana Iorgulescu, Centrul de Resurse Juridice – CRJ
Mihail Bumbeș, Miliția Spirituală
Maria-Nicoleta Andreescu, APADOR-CH
Ovidiu Voicu, Centrul pentru Inovare Publică
Elena Calistru, (Asociația) Funky Citizens
Cătălin Hegheș, Asociatia pentru Minți Pertinente – AMPER
articol preluat de pe: privacy.apti.ro
(Alexandru Cristian Surcel) Încă o şansă istorică care promite să fie ratată
Initiativa Romania – Consultări cu candidaţii pentru alegerile locale, Hotel Minerva, Bucureşti (21.01.2016)
foto: marturiilehierofantului.blogspot.ro
articol: Alexandru Cristian Surcel – marturiilehierofantului.blogspot.ro
Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com
Aşa cum am tot dezvoltat în alte postări, efervescenţa civică a ultimilor patru ani a deschis şansa unei ample înnoiri a unei vieţi politice anchilozate de monopolul instituit de o clică transpartinică cu rădăcini în aparatul de partid şi de stat din perioada comunistă totalitară, consolidată prin şmecherie şi legi abuzive de-a lungul celor douăzeci şi şase de ani de democraţie şleampătă ce au urmat. Cu siguranţă, societatea civilă a marcat ample schimbări în aceşti ani marcaţi de mişcări sociale, iar după protestele #Colectiv din noiembrie 2015, pentru prima dată în mediul anti-sistem, deschiderea spre asumarea electorală a politicii a depăşit “talibanismul” civic.
Dar dacă sloganul pur anti-sistem #aceeaşimizerie a devenit din minoritar în 2012, majoritar în 2013 şi cvasiunanim în 2015, dacă legea partidelor a fost schimbată, fiind eliminate unele din principalele bariere în calea afirmării de oameni noi grupaţi în forţe noi, şi dacă la nivel popular a început să se treacă vizibil de la dezinteresul total ori votul prin inerţie pentru “răul cel mai mic”, către dorinţa de a vota pozitiv partide noi cu oameni noi, acestea sunt doar precondiţiile realizării schimbării. De altfel, la un anumit nivel, s-a văzut asta, chiar dacă au fost nişte păcăleli, în votul pentru PPDD în 2012 şi în votul pentru Mircea Diaconu în 2014.
Pentru ca şansa istorică, contextul, să fie şi fructificat, e nevoie să se coaguleze cu adevărat şi acele forţe politice noi. Însă în acest final de martie 2016, lucrurile nu arată prea optimist. În primul rând, există sabotajul procedural: s-a păstrat monopolul Tribunalului Bucureşti pentru înregistrarea noilor partide, din toată ţara, care nu e chiar mică, ceea ce înseamnă că termenele din legea partidelor sunt privite ca orientative, iar cererile se soluţionează cu enorme întârzieri, blocând deja intrarea unora din partidele noi în alegerile locale.
Pe de altă parte, nu toate taberele care şi-au asumat cel puţin o retorică, dacă nu chiar o agendă anti-sistem, au aceeaşi definiţie a ceea ce înseamnă anti-sistemul. De exemplu, pentru unii, pentru chiar aderenţii săi în primul rând, M10 este un partid anti-sistem. Pentru mulţi alţii, M10 este doar o scorneală neoliberală cu rădăcini în PDL-ul de pe vremea lui Băsescu. Apoi, nu lipsesc între iniţiativele noi cele cu accente extremiste, care cu siguranţă nu reprezintă o alternativă, precum cele cu elemente de tip criptolegionar ori cele grupând nostalgici ai comunismului lui Ceauşescu. Başca aberaţiile din categoria “Partidul Noii Ordini Mondiale a Stăpânului Alfa şi Omega”.
Avem şi o problemă a dezechilibrului ideologic. Dacă zona de centru dreapta şi dreapta s-a umplut de partide noi, zona de centru stânga şi stânga, cu excepţia acelor găşculiţe de nostalgici ai comunismului naţionalist de care ziceam mai devreme ori a unor făcături plecate din sistem precum Partidul Social Românesc al lui Mircea Geoană, continuă să viseze cai verzi pe pereţi, să comenteze doct diferiţi autori de stânga din Occident şi să spere la noi mari valuri de protest începând cu anul 2017, care eventual să aibă un caracter “mai social”. După victoria Syriza în alegerile din Grecia a existat o oarecare efervescenţă stângistă, iar în timpul protestelor #Colectiv a fost publicat un manifest al intelectualilor de stânga, dar ambele au rămas iniţiative sterile, fără nicio continuare.
În fine, a proliferat moda cu partidele locale. E şi elementul noutăţii aici, până în 2015 astfel de partide nefiind posibile, dar există şi o componentă de lipsă de viziune. Diverşi oameni, unii chiar cu un anumit palmares civic şi prestigiu, precum Nicuşor Dan, preşedintele fondator al Uniunii Salvaţi Bucureştiul, nu şi-au pus problema ce se va întâmpla a doua zi după alegeri, cum se vor putea opune din calitatea lor de aleşi locali reprezentând partide locale sabotajului care cu siguranţă va exista din partea autorităţilor centrale conduse de oamenii vechilor partide mari, cum îşi vor putea aduce doleanţele în Parlament, în lipsa unor deputaţi şi senatori ai propriilor partide etc.
Cum tentativa Iniţiativei România, platformă civico-politică născută după protestele #Colectiv, de a realiza o alianţă a partidelor noi pentru alegerile locale la Bucureşti, a eşuat, nu mă aştept ca la 5 iunie să se întâmple mari minuni. Deja candidaţii “anti-sistem” Ciprian Ciucu şi Nicuşor Dan concurează ca la fotbal, în loc să pună tirul pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele ori pe Ludovic Orban. Meciul de fapt nu e între ei, dar, na, de unde nu e (inteligenţă politică), nici Dumnezeu nu cere… Prin urmare, nu cred că vom vedea mai mult decât nişte consilieri locali, generali şi de sector, ai partidelor noi prin Bucureşti, iar la nivel naţional poate câteva primării.
Aşadar, lucru pe care l-am crezut întotdeauna, dar acum cu atât mai mult, adevărata miză este la toamnă, la alegerile parlamentare. Ştiu, mulţi vor zice că e mult mai greu decât la locale şi chiar aşa şi e. Dar dacă suntem cu adevărat anti-sistem, dacă chiar vrem să demolăm ceea ce există acum şi să construim ceva nou, trebuie să ne asumăm ca obiective atingerea pragului electoral la alegerile din noiembrie 2016 şi eventuala victorie la parlamentarele din 2020. Pentru aceasta este nevoie de o mare coaliţie naţională a tuturor partidelor anti-sistem, de dreapta, centru sau stânga, locale sau naţionale, cu excepţia celor extremiste.
Iar negocierea ar trebui să înceapă acum, deşi, realist vorbind şi uitându-ne cam cine defilează în spaţiul anti-sistem în prezent, nu văd posibil ca vreo discuţie serioasă să aibă loc înainte de 5 iunie, ziua alegerilor locale, de fapt nu înainte de finalul lunii iunie. Apoi vor urma cele două luni moarte, de vacanţă. Şi în septembrie, oricât s-ar demara atunci discuţii, va fi deja cam îngrăşatul porcului în ajun. Sincer, îmi doresc să mă înşel, dar mă tem că nu, şi în loc de a da acum o breşă în sistem, vom amâna acest moment pentru încă patru ani, timp în care România va fi şi mai furată. Prin urmare, cei care se consideră avangarda schimbării în România ar face bine să se uite de pe acum în oglindă şi să se scuipe între ochi.
29 martie 2016
articol preluat de pe: marturiilehierofantului.blogspot.ro
(Loredana Diacu) Comemorare Colectiv: “Cerem să se facă dreptate şi cei vinovaţi să plătească” (Video)
Comemorare Colectiv, 30 martie 2016
foto: Eugen Horoiu – epochtimes-romania.com
articol: Loredana Diacu – epochtimes-romania.com
31 martie 2016
La cinci luni de la tragedia din Colectiv, părinţii victimelor continuă să aprindă lumânări şi să depună flori în faţa fotografiilor fiilor şi fiicelor lor. Pe lângă durerea pierderii unui copil, oamenii indură şi suferinţa de a vedea că nimeni nu-şi asumă răspunderea pentru ce a greşit iar justiţia nu a făcut dreptate.
Coroanele depuse în faţa Clubului Colectiv, în memoria celor ucişi de incendiu au început să se usuce pe caldarâm, vegheate de lumânări aprinse şi de fotografiile celor care nu mai sunt. Durerea părinţilor ce şi-au pierdut copiii în incendiu sau prin spitale nu s-a uscat însă, ci arde, puternică şi vie, oamenii nereuşind să se împace cu ideea că în timp ce fiii şi fiicele lor zac în morminte, vinovaţii nu şi-au asumat răspunderea pentru faptele lor sau pentru lipsa de profesionalism.
“Sunt mama lui Laurenţiu Vârlan, chitaristul trupei Up to Eleven. Au trecut 5 luni de zile şi noi părinţii suntem tot îndureraţi, cu mare durere în suflet. Autorităţile se mişcă foarte încet. După 5 luni de zile nici la ora actuală nu se găseşte un vinovat şi au murit 64 de persoane. Pentru noi, părinţii, e foarte greu. Îmi pun întrebarea, să fi fost copiii dumnealor, cum ar fi fost? Sunt mamă şi… mai mult ce să vă spun? Durere în continuare. “, a declarat Maria Vârlan, venită să aşeze un buchet de narcise galbene la fotografia fiului său.
“Cerem să se facă dreptate, să se facă dreptate şi cei vinovaţi să plătească. După cinci luni de zile, patronii sunt în libertate şi noi suferim.“, a adăugat Maria Vârlan.
“Când mor copii din cauza activităţii tale sau a lipsei tale de profesionalism normal este să pleci”
Venit de asemenea la comemorare, Eugen Iancu, al cărui copil a scăpat cu viaţă din incendiul din club pentru a pieri apoi în spital, a acuzat şi el că, la luni de zile de la tragedie nimeni nu şi-a asumat vina pentru ceea ce s-a făcut (sau nu s-a făcut), nimeni nu demisionează ba, dimpotrivă, autorităţile încep să producă hârtii care să le disculpe.
“Se pare că, de exemplu, nicio victimă nu a plecat de aici în acea seară cu fişe de triere. Se pare că încep să apară fişe de triere. Şi aş vrea să întreb ISU cum Dumnezeu se face că după o lună, două, trei încep să apară fişe de triere? Cine le face?“, a declarat Eugen Iancu.
“Nimeni nu vrea să se ia de persoanele care trec de o anumită funcţie. Nimeni nu vrea să-şi asume nimic, din păcate, în ţara asta. Nu se înţelege că atunci când se greşeşte civilizat este să pleci. Mă uitam la atentatele din Belgia că în 5 minute ministrul de Interne şi-a prezentat demisia. Asta înseamnă să-ţi asumi o greşeală. Nici noi n-am fi fost atât de înverşunaţi dacă oamenii care au greşit şi-ar fi recunoscut greşelile. În momentul când mor copiii din cauza activităţii tale sau a lipsei tale de profesionalism normal este să pleci. Din păcate la noi nu se poate întâmpla aşa ceva.”, a adăugat dl Iancu.
În calitate de fondator al Asociaţiei Colectiv GTG 3010, Iancu a mai precizat că rudele victimelor vor merge în instanţă pentru ca vinovaţii să fie pedepsiţi. În ceea ce priveşte Asociaţia Colectiv, Eugen Iancu a declarat că principalul scop al acesteia este sprijinirea răniţilor.
“În primul rând trebuie să ajutăm victimele să se pună pe picioare, acesta este principalul obiectiv. (…) Încercăm să facem ceva pentru supravieţuitori, mulţi au probleme de sănătate, de locuri de muncă. (…) Vrem să facem lucruri în memoria copiilor duşi, pentru aceasta încercăm să luăm legătura cu autorităţile.“, a declarat Iancu.
Reamintim că 64 de oameni au încetat din viaţă în urma incendiului din Colectiv, iar alţi circa 200 au ajuns în spitale. Numeroase voci au ridicat la momentul respectiv problema infecţiilor intraspitalicesti, existând suspiciuni că parte din răniţi n-ar fi fost ucişi de incendiu, ci de bacteriile din spitale.
Problema a rămas fără un răspuns, la fel cum fără răspuns coerent a rămas şi întrebarea “de ce nu a fost deschisă, pentru tratarea răniţilor, costisitoarea secţie nou-nouţă pentru arşi de la Spitalul Floreasca?”
Între timp, Corpul de Control al premierului a emis un raport din care reiese că Planul Roşu de intervenţie a fost declanşat cu o întârziere de 18 minute, că multe instituţii au acţionat deficitar şi că se impune reformarea radicală şi îmbunătăţirea sistemului de asistenţă de urgenţă în caz de accidente colective. Mai multe informaţii pe acest subiect puteţi accesa aici
Vedeti aici imagini si inregistrari video
articol preluat de pe: epochtimes-romania.com