Votez! Votez USR! Salvez România!

foto: facebook.com
articol: Cristina Andrei

1 octombrie 2016

 

Sau 5 motive pentru care voi susţine USR la parlamentare

 

1. Dacă Nicuşor Dan e acuzat şi de “neofascism”,  şi de “neomarxism” deodată, e de bine!

Se ştie prea bine faptul că Nicuşor Dan provine din societatea civilă, că nu a făcut niciodată politică până de curând. În schimb, a activat civic vreme de nişte ani buni, în principal în domeniul protecţiei patrimoniului, prin ONG-ul său, Asociaţia Salvaţi Bucureştiul. Şi cum, nu-i aşa,  toate ONG-urile active şi importante, precum şi partidele ce se nasc eventual din ele – dar mai ales al lui Nicuşor Dan –  sunt promotoare ale “culturii de inspirație neomarxistă care bântuie Europa“, rezultă că, pe de o parte, Nicuşor Dan este neomarxist.

Pe de altă parte, aflăm de la invectiva.ro că Nicuşor Dan nu este nici mai mult, nici mai puţin decât un “neofascist”.

Ei bine, când unii te acuză de neomarxism, alţii de neofascism, e clar că îi deranjezi şi pe unii, şi pe ceilalţi – şi anume pe toţi politicienii, de la dreapta la stânga şi de la stânga la dreapta scenei politice româneşti. Adică trebuie că faci ceva bine, în contra direcţiei actuale din această politică, în contra tuturor celor care au acaparat-o, i-au deformat sensul şi scopul real, au abandonat Cetatea pentru folosul propriu. Şi cărora le este, evident, teamă de revenirea la servirea Cetăţii – adică scopul originar al politicii – pentru că asta ar însemna competenţă, transparenţă, eradicarea corupţiei, adică exact ce promovează USR-ul lui Nicuşor Dan.

 

2. Asociaţia Salvaţi Bucureştiul = stop “jmecherilor” imobiliari

În vreme ce sub “oblăduirea” primăriei conduse de edilul ales de bucureşteni în 2008, Sorin Oprescu, au fost rase de pe faţa pământului nu mai puţin de 10 (zece) clădiri de patrimoniu într-un singur an (2010) – printre care şi imobilul în care Eminescu şi Veronica au convieţuit scurtă vreme în Bucureşti,  Asociaţia Salvaţi Bucureştiul a câştigat, în câţiva ani, peste 40 de procese legate de patrimoniu şi mediu, în luptă cu Ministerul Culturii, cu Guvernul, cu Primăria, cu diverşi amatori de defrişări şi de demolări şi alţi “jmecheri imobiliari”.

Salvaţi Bucureştiul a reuşit, printre altele, să salveze vreo două parcuri, să anuleze preavizul de mediu PUZ pentru Roşia Montană, să împiedice declasarea unor monumente istorice, să oprească ridicarea unui turn de 45 m fix în coasta Şcolii Centrale etc. etc.

S-a mai luptat Nicuşor Dan, împreună cu asociaţia sa, şi adeseori în parteneriat cu Asociaţia ProDoMo,  şi pentru salvarea Halei Matache, pentru oprirea construirii unui mall într-o bază sportivă, pentru desfiinţarea construcţiei de lângă Catedrala Sf. Iosif  şi pentru multe altele.

Eu am aflat parte din aceste lucruri pe când protestam faţă de demolarea Halei Matache sau faţă de construcţia de lângă Catedrală; dar mai multe despre N. Dan şi asociaţia sa am aflat mai ales începând cu 2014, când am militat pe toate căile pentru salvarea Muzeului Naţional al Literaturii Române şi m-am documentat pentru seria de articole MNLR: Conspiraţia tăcerii. Inevitabil, în documentarea mea analizat activitatea unor asociaţii dedicate salvării monumentelor istorice, printre care şi cea a lui Nicuşor Dan.

Dumneavoastră puteţi afla mai multe de pe site-ul Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul, unde puteţi consulta o listă a proceselor acesteia cu diverse entităţi, iniţiate în scopul de a salva ce se mai poate salva din patrimoniul imobiliar bucureştean (şi nu numai) spre spaima “jmecherilor imobiliari”.

 

3. Remember 2012!

Vă mai amintiţi? Acum 4 ani, la localele din 2012, am avut de ales, printre alţii, între Sorin Oprescu – “independentul” PSD-ului, Silviu Prigoană al lu’ Bahmu (PDL), Irinel Columbeanu al lu’ Monica (PPPS), Anghel Iordănescu – alias “nea Puiu de la interesul naţional” (UNPR), Gigi Becali – zis “Războinicul Luminii” (PNG), Horia Mocanu al lui DDD (PPDD) şi încă 12 candidaţi. Printre care şi Nicuşor Dan. În mod evident, acesta din urmă nu suporta comparaţie cu nici unul dintre principalii candidaţi la Primăria Bucureştiului, şi reprezenta alternativa reală pentru o schimbare vizibilă în politica locală. Acesta este motivul pentru care m-am aflat printre cei 8,5% din bucureşteni care l-au votat atunci, în 2012, dar şi printre cei 30% care l-au votat anul acesta la locale.

 

4. USR – singurul partid de centru

Provocarea unora sau a altora adresată USR de a se defini doctrinar – adică să zică, domn’le, clar, dacă e de dreapta sau de stânga! – a fost, din punctul meu de vedere, o capcană – în care USR nu a căzut (şi bine a făcut).

Dincolo de posibila perimare a conceptelor “de dreapta” sau “de stânga” în ultimii ani (vezi structura doctrinară volatilă a Parlamentului European), dincolo de acapararea ideologiilor “de dreapta” sau “de stânga” de către partide care nu au nici în clin, nici în mânecă cu aceste ideologii (vezi cvasi-totalitatea partidelor româneşti), ci doar le folosesc întru ademenirea unui public fără cultură politică, care asociază, simplist, stânga cu comunismul şi dreapta cu “burghezo-moşierismul” înfierat de respectivul comunism, dincolo de toate acestea, deci, există şi ceea ce se cheamă “centrism”, care, în mare, s-ar putea defini prin “nealunecarea prea abruptă nici către dreapta, nici către stânga” – o ideologie moderată, echilibrată – ideală pentru România actuală, aş zice.

USR se conturează ca singurul partid de centru din România. Am mulţi prieteni de dreapta care susţin USR-ul şi-l vor vota în toamnă. Dar am şi mulţi prieteni de stânga care vor face acelaşi lucru. Pentru că nici unii, nici ceilalţi nu se regăsesc în partidele româneşti “de stânga” sau “de dreapta”. Şi i-am avut lângă mine şi pe unii, şi pe ceilalţi, în protestele pentru salvarea Roşiei Montane, a Halei Matache sau a Muzeului Literaturii Române, la manifestaţiile anti-Băsescu, anti-Ponta, anti-corupţie, în fine, la toate protestele anti-sistem “organizate de ONG-urile soroşiste”  de care se tem toţi viermii care sug din măduva Ţării …

 

5. USR – alternativa pentru alegerile generale de anul acesta

Ce ofertă politică avem noi pentru parlamentarele din 2016?

Să recapitulăm. Vom avea de ales între:

- PSD-ul lui Ponta-Dragnea (no comment!),

- PNL-ul nimănui (descleiat din toate încheieturile, nu fără contribuţia majoră a lui Crin),

- d’ALDE Tăriceanu, “liberalul pesedist”,

- PSRO-ul lui Geoană –  adică firimiturile de la masa PSD,

- PMP-ul lui Băsescu, cu “interesul naţional” inclus,

- caricaturalul PRU, balamaua PSD-ului, neruşinat pus sub semnul lui Ţepeş

- UDMR, alias partidul Ţinutului Secuiesc,

- Munteanu cu Alianţa Lui, care a strivit sub călcâi ce mai rămăsese din PNŢCD (“misiune îndeplinită”, cum s-ar spune).

“Curat murdar”, parol! Practic, cam toate partidele de mai sus sunt combinaţii şi permutări în cadrul FSN-ului (moştenitor al PCR), pe care Corneliu Coposu îl vedea şi de-a dreapta, şi de-a stânga politicii româneşti “peste 20-25 de ani”. Adică azi.

La partidele acestea se adaugă acum nou-născutul USR, dătător de fiori tuturor celor de mai sus. Nu ştiu ce ar face USR dacă ar intra la iarnă în parlament, nu ştiu ce program politic va avea. Ştiu însă că se defineşte prin trei aspecte: competenţă, transparenţă, anticorupţie. Ştiu că încearcă să pună omul potrivit la locul potrivit. Ştiu că în acest partid sunt oameni care chiar au făcut lucruri bune pentru Bucureşti. Ştiu că USB/USR are cei mai transparenţi consilieri din primăriile Bucureştiului. Ştiu că USR îşi alege membrii în mod riguros (extrem de riguros, aş spune), pe criterii etice foarte clare. Ştiu că Clotilde Armand a strălucit în campania electorală pentru locale, dându-le lecţii “politicienilor experimentaţi” ai partidelor fesenistoide. Ştiu că USR le solicită viitorilor candidaţi să prezinte un proiect cu ce au de gând să facă dacă vor fi aleşi (este prima oară când aud de asta în politica românească). Ştiu că s-au alăturat USR-ului alte formaţiuni noi, născute din mişcări de stradă, precum Mişcarea Uniţi Realizăm (MUR).

Dar mai presus de toate ştiu că în USR s-au strâns oameni lângă care am fost în stradă, aşa cum am spus, la protestele împotriva nedreptăţii, împotriva corupţiei, împotriva distrugerii mediului, a patrimoniului nostru, a identităţii noastre naţionale. Oameni vii, oameni cu reală dragoste de ţară, oameni care s-au săturat de mizeria politicii actuale, oameni care vor să se implice în schimbarea întru Bine. Oameni care au tot luptat de-a lungul vremii, ba ca “huligani”, când au făcut Revoluţia din ’89, ba ca “golani” în Piaţa Universităţii, în ’90, ba ca “hipsteri anarhişti” şi “oengişti soroşişti” în 2013, când militau pentru salvarea Roşiei Montane sau ca “fascistoizi” şi “legionaroizi” care au dat o “lovitură de stat” prin votul lor în 2014, la prezidenţiale.

Make no mistake! Sistemul nu “înghite” astfel de oameni – de aceea îi etichetează în fel şi chip, de aceea îi denigrează în toate felurile, de aceea încearcă să le împiedice organizarea, prin manipulări şi diversiuni de tot soiul. Pentru că astfel de oameni sunt o ameninţare la adresa sistemului. Astfel de oameni au băgat frica-n oase “politicienilor experimentaţi” ai FSN-ului.  Şi astfel de oameni se regăsesc astăzi printre membrii şi simpatizanţii USR-ului lui Nicuşor Dan. Aşadar, în cazul – cel mai probabil, evident - că nu va veni un cavaler pe cal alb să salveze poporul român,  USR se conturează, până la proba contrarie, ca singura alternativă la cloaca (mă scuzaţi, clasa) politică malignă care conduce azi România.

 

 

(Cristina Andrei) USR – spaima PSD

articol: Cristina Andrei

5 decembrie 2016

 

Sau încă 5 motive pentru care voi susține USR la parlamentare:

 

1. Consilierii USR – sula din coasta Firei

S-a tot plâns în ultima vreme doamna edil Gabriela Vrânceanu Firea Pandele că USR – prin consilierii săi din Primăria Capitalei – îi tot pune bețe în roate pe diverse proiecte și propuneri.

Da, e adevărat, dar ce nu spune doamna primar general este faptul că acești consilieri USR au votat împotriva multor proiecte din cauza netransparenței lor. Din cauza interzicerii accesului acestor consilieri la informații de interes PUBLIC. Și, mai ales, din cauza unor „erori materiale” din documentele primăriei care au multiplicat de 1000 (o mie) de ori sumele de alocat unor cheltuieli. De pildă, o sumă de 5000 euro s-a transformat deodată, din coada pixului (și din “greșeală”, firește), în 5.000.000 euro. Cinci milioane de euro, în loc de cinci mii! Și nu, nu e singura „eroare materială” de acest fel. În plus, tot soiul de mișmașuri – despre care veți afla mai multe în videoclipul de mai jos. Orice om de bună credință s-ar fi opus acestor lucruri, ar fi luat poziție împotriva lor. Consilierii USR din Consiliul General al Municipiului București exact asta fac, împiedicând, printre altele, risipa din banii publici ai Capitalei.

 

2. Candidații USR – curați politic, nepătați penal

Inițiativa România  a lansat recent o platformă, Alegeri parlamentare 2016, unde toți candidații la parlamentarele de anul acesta au fost verificați pe trei criterii: integritate, stat de drept, traseism, și cotați în funcție de aceste criterii cu risc maxim (roșu), mediu (portocaliu) și minim (verde). Listele candidaților USR sunt cele mai curate. Eu am verificat la întâmplare 6 județe: Bucureşti, Alba, Galaţi, Vâlcea, Prahova şi Dâmboviţa și din partea USR am găsit numai candidați pe verde. Dumneavoastră îi puteți verifica pe candidații USR din județul dvs. pe harta pusă la dispoziție de Inițiativa România, aici. Vă rog să-mi dați de știre dacă găsiți vreun userist care să nu fie pe verde la toate criteriile, să-l punem, eventual, la „Gazeta de perete” (și vă mulțumesc în avans pentru eventualele sesizări).

Desigur, pe aceeași hartă veți găsi și candidații PSD&Co. Dacă veți avea răbdare să parcurgeți listele, veți observa că nu încape comparație între candidații USR și cei ai PSD. Dar, ca să vă fie mai ușor, am găsit și o hartă interactivă axată doar pe candidați cu probleme penale (și cu șanse reale de a fi aleși): condamnați, trimiși în judecată sau pentru care DNA a făcut cerere de trimitere în judecată (iar Parlamentul a votat împotriva acesteia, pe modelul „corb la corb nu-și scoate ochii”). Pe scurt: PSD are 13 candidați cu probleme penale, ALDE – 12, PMP – 5, PNL – 2, UDMR – 1, la care se adaugă doi independenți. Pe larg puteți afla amănunte aici.

 

 

3. Profesionalism, civism, implicare – adică adevărata politică

Candidații USR la parlamentarele din 11 decembrie sunt oameni realizați profesional, capabili și competenți pe bucățica lor, la locul lor de muncă. Oameni care nu au așteptat – pe modelul „politicienilor de profesie” să se lanseze socio-profesional de pe trambulina politică, prin sistemul P.C.R. (Pile-Cunoștințe-Relații), bazat pe trafic de influență, abuz în funcție, plagiate și Dumnezeu mai știe ce alte nenorociri.

Candidații USR la parlamentarele din 11 decembrie sunt oameni care s-au implicat activ în viața Cetății, militând și luptând pe toate căile ce le-au stat în putință pentru cauzele în care cred, acoperind o varietate de domenii: patrimoniu, mediu, sănătate, asistență socială etc. etc. Acestor oameni societatea le datorează o mulțime de realizări, precum salvarea unor parcuri și monumente bucureștene, oprirea unor proiecte imobiliare monstruoase etc. (despre care am scris și cu altă ocazie).

Sub influența televiziunilor mai mult sau mai puțin manipulatoare, românii au început să perceapă politica drept arta (și profesia) șmenului, a „descurcărelii”, a datului din coate pentru realizare personală și profesională, a împărțirii de funcții și a certurilor pe această împărțire, a aranjamentelor și jocurilor de culise pentru păstrarea puterii, a câștigării unei pâini mai albe pe spinarea celor mulți. Toate acestea au fost așezate formal și ipocrit sub denumirea de „politică”. Ba, mai mult decât atât, o politică aflată în mâinile „politicienilor de meserie”. Un „defect” al candidaților USR (și un reproș ce li se adresează permanent) este faptul că aceștia nu au practicat această „meserie”, că nu au „experiență politică”.

Spre reamintire: politica, în sensul ei primar, înseamnă implicarea în „treburile cetății”. Adică tocmai preocupările candidaților USR. Ceea ce face din aceștia adevărați oameni politici și îi diferențiază de paiațele ridicole ce pozează demagogic de atâția ani în “oameni politici” și “bărbați de stat” ai României.

4. Nicușor Dan nu este o „locomotivă”

În ciuda aparențelor, Uniunea Salvați România nu este un partid care depinde de o personalitate anume: dacă mâine Nicușor Dan pleacă din USR, partidul se va descurca foarte bine fără el. Trei aspecte susțin această idee:

4.1. Din rândul USR au început să se afirme alte personalități, unele dintre ele adevărați lideri – precum Clotilde Armand sau Roxana Wring –, altele cu un puternic potențial de lider.

4.2. USR acordă filialelor totală autonomie locală: filialele NU așteaptă indicații de la centru pentru a se organiza, pentru a activa, pentru a-și alege conducerea locală sau candidații la parlamentare. O situație cu totul aparte, având în vedere sistemul pe care funcționează partidele „tradiționale”.

4.3. USR are un impresionant număr de simpatizanți care se implică benevol și contribuie care cum poate la activitățile și campania partidului și care, foarte probabil, vor continua să se implice, indiferent de cine se află în conducerea centrală a acestuia. Acești simpatizanți sunt oameni care au acordat credit acestui „partid al speranței”, au investit în el un imens capital de încredere, dar și parte din resursele lor proprii. Și cel mai probabil (în eventualitatea că USR nu-i va dezamăgi, desigur) vor continua să facă aceste lucruri și dacă pleacă Nicușor Dan, dimpreună cu tot biroul național de conducere al USR.

 

5. Nevoia de a treia forță

Firește, nu mă iluzionez că USR întruchipează perfecțiunea sau că este totalmente scutit de greșeli sau de „uscături”. Însă mă surprinde adeseori faptul că românii tot strigă de ani de zile după un partid nou, curat, fără penali, care să nu fi participat la dezastrul post-decembrist – ceea ce deocamdată USR se dovedește a fi – iar când apare un astfel de partid se grăbesc să-i caute „nod în papură”, desconsiderând tot ce ține de el, în virtutea unei suspiciuni generate pe modelul „cine s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt” și, evident, pe fondul unor grosolane manipulări și diversiuni „coapte” în „laboratoarele” PSD.

Într-adevăr, este de datoria noastră să fim vigilenți și să nu lăsăm acest nou partid purtător de uriașe speranțe să alunece, să derapeze, să repete greșeli trecute ale politicienilor români. Suntem datori să-i „tragem de mânecă” pe liderii USR, atunci când deviază de la obiectivele pe care ni le-a pus în față (iar deocamdată USR este formațiunea politică ce se străduiește într-adevăr să asculte opinia publică). Dar, pe de altă parte, suntem datori să trimitem în Parlamentul României un partid care nu este „emanat” de FSN. Acesta ar putea fi punctul zero pentru o adevărată schimbare în politica românească.

Ideal ar fi ca la alegerile din această iarnă să-i luăm PSD-ului puterea din mână, acordând USR larga majoritate a voturilor noastre. Însă, cum acest lucru nu este posibil (pentru că, parafrazând un celebru slogan, „dormim liniștiți, PSD lucrează pentru noi”), putem măcar încerca să trimitem în parlament o a treia forță (cât mai mare), care să contrabalanseze cele două mari partide – PSD și P(D)NL. USR poate fi această necesară a treia forță în parlament, cu ajutorul votului românilor.

_________________

Citiți și Cui îi e frică de Nicușor Dan? Sau 5 motive pentru care voi susține USR la parlamentare