test

Elvis Presley in a publicity photograph for the 1957 film Jailhouse Rock

foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; www.europafm.ro

 

Pe 13 aprilie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Rock and Roll-ului. Rock and roll (scris și rock & roll sau rock ‘n’ roll) este un stil muzical cu originar din Statele Unite ale Americii, care s-a dezvoltat în special la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 195o dintr-o combinație de blues, jazz, country și gospel. O formă timpurie a stilului rock and roll este muzica rockabilly. Rock and roll-ul este deseori cântat cu chitare electrice, chitară bas, instrumente cu clape și tobe.

Termenul „rock and roll” a fost ințial un termen nautic care însemna legănarea vasului. La sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea, muzica gospel și jubilee au cooptat termenul, folosindu-l în sensul de a fi legănat în brațele Domnului. Prima folosire înregistrată a termenului este pe un disc din 1916, „Camp Meeting Jubilee”.

Sunt divergențe de opinie referitor la care disc a fost primul disc rock ‘n’ roll, dar “Rock Around the Clock” (1954) a lui Bill Haley, a fost primul disc de acest gen care a ajuns pe locul 1 în topul revistei americane Billboard. Cercetătorul de muzică rock Joseph Burns de la Southeastern Louisiana University susține că prima melodie rock and roll poate fi considerată „That’s All Right, Mama” a lui Arthur “Big Boy” Crudup din septembrie 1946, melodie preluată de Elvis Presley.

Bill Haley (născut William John Clifton Haley) (n. 6 iulie 1925 – d. 9 februarie 1981) a fost unul dintre primii muzicieni rock and roll. Formația sa Bill Haley & His Comets este cunoscută în special pentru melodia Rock Around the Clock (1954) cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Un disc jockey din Cleveland, Alan Freed, celebru pentru emisiunile sale, este cel care a folosit fraza rock and roll începând cu 1951, dar fraza ca atare este cunoscută dinainte. Prima piesă care a avut titlul Rock and Roll (1947) îi aparține lui Paul Bascomb.

Una dintre primele înregistrări a unei piese rock and roll îi aparține grupului Jackie Brenston and the Delta Cats (unde unul dintre membri era Ike Turner), care a înregistrat în 1951 melodia Rocket 88 în studioul lui Sam Phillips, proprietarul casei de discuri „Sun Records“. Abia peste 4 ani Bill Haley înregistreazā “Rock Around the Clock“. Aceastā piesā este deseori confundată ca fiind prima din acest gen. Istoria rock’n roll-ului poate merge și mai departe în timp, unde pot fi gasite primele așa zise încercāri. Etimologia cuvântului ne duce mai departe în timp, chiar undeva prin 1916 când termenul “rocking and rolling” avea conotații religioase. În etimologia limbii engleze cuvantul „rock” însemna „a distruge, a deranja, a incita”. De aici i-a venit probabil și lui Alan Freed (1921 – 1965) ideea sā denumească așa acest gen, având în vedere reacția celor ce-l ascultau. Expresia rockin mai era folositā și de cântăreții gospel.

Printre legendele internaţionale ale rock and roll-ului se numără Elvis Presley, Chuck Berry, Jerry Lee Lewis, Buddy Holly sau Eddie Cochran.

Elvis Aaron Presley (n. 8 ianuarie 1935, Tupelo, Mississippi – d. 16 august 1977, Memphis, Tennessee) a fost un cântăreț și actor american, cunoscut frecvent ca Regele Rock ‘n’ Roll-ului sau simplu, The King, cu toate ca a obținut și trei premii Grammy pentru muzică Gospel. (…) În noiembrie 1955, Elvis semnează cu RCA Records, Colonel Parker negociind vânzarea tuturor înregistrărilor făcute la Sun Studio de către interpret contra imensei (în acele vremuri) sume de 40.000 de dolari plus un bonus de 5.000 de dolari pentru Presley. Cele cinci single-uri au fost relansate de către RCA, Elvis devenind cel mai mediatizat nou interpret din industria muzicală. Pe 10 ianuarie 1956, Elvis participa la o sesiune de înregistrări în studioul RCA din Nashville alături de grupul back in vocals Jordanaires, unde printre alte piese va înregistra și Heartbreak Hotel. Single-ul Heartbreak Hotel / I Was The One este promovat de RCA și a fost vândut în peste 300.000 de exemplare numai în primele trei săptămâni, fiind și primul single al lui Elvis ce va înregistra vânzări de peste un milion de exemplare, aducându-i interpretului primul disc de aur.

28 ianuarie 1956 este momentul primei sale apariții într-o emisiune de televiziune Stage Show la CBS. Tot în acest an îi apare și primul album intitulat Elvis Presley, care a ajuns foarte repede pe prima poziție în Billboard 200 și a rămas acolo timp de zece săptămâni. Semnează un contract pe șapte ani cu Paramount Pictures, apare la The Steve Allen Show la NBC unde cântă Hound Dog, continuă să concerteze în toată America, lansează single după single și semnează un contract pentru o serie de trei apariții la Ed Sullivan Show contra sumei record, în acel moment, de 50.000 de dolari. Pe 26 septembrie este proclamată Ziua Elvis Presley în orașul natal Tupelo, iar la mijlocul lui noiembrie are loc premiera primului său film – Love Me Tender. Pelicula are un succes imens, iar Elvis primește recenzii favorabile din partea criticilor. A fost un an extraordinar pentru copilul minune al Americii, vânzările de pe urma numelui lui Elvis ajungând la un total de 22 de milioane de dolari, nemaivorbind de avântul pe care cariera sa l-a luat atât din punct de vedere muzical cât și actoricesc.

Începutul anului 1957 îl găsește lucrând la al doilea său film – Loving You. În martie cumpără Graceland, atât pentru el cât și pentru familia sa, iar în mai începe lucrul la filmul Jailhouse Rock. Totodată cântă pentru prima data în Canada și Hawaii, filmează King Creole la începutul anului 1958, apoi este recrutat în armata Statelor Unite pentru satisfacerea stagiului militar. Pe 14 august 1958, Gladys Presley moare de hepatită, la doar 46 de ani. Elvis rămâne profund îndurerat. În noiembrie 1959 o cunoaște pe Priscilla Ann Beaulieu, fată vitregă a căpitanului Joseph Beaulieu, ce tocmai fusese transferat din Texas la Weisenbadem Air Force Base unde Elvis fusese repartizat. Aceasta, în vârstă de 14 ani și jumătate îi va deveni mai târziu soție. La începutul lui martie 1960 este lăsat la vatră și începe să lucreze la noul album întitulat Elvis is Back (Elvis s-a întors). începe filmările la GI Blues iar mai târziu la Flaming Star și Wild in the Country.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

Charles Edward Anderson „Chuck” Berry (n. 18 octombrie 1926, Saint Louis, Missouri, SUA – d. 18 martie 2017, St. Charles, SUA) a fost un compozitor, cântăreț și chitarist american, de origine afro-americană și unul dintre pionierii muzicii rock ‘n’ roll. În anii ’50 ai secolului al XX-lea el a interpretat, acompaniat de chitara electrică, cântece precum „Roll over Beethoven”, „Rock and Roll Music”, „Route 66” de Bobby Troup, „Johnny B. Goode”, „No Particular Place To Go”, „Sweet Little Queenie”, „Memphis, Tennessee”, „Maybellene”.

 

Elvis Presley s-a inspirat din stilul și muzica lui Chuck Berry; stil care a influențat și muzica formațiilor Beatles, AC/DC și Rolling Stones. A folosit în concertele sale așa numitul duckwalk („mers de rață”) pe care l-au imitat ulterior și alți soliști, ca de exemplu Angus Young de la AC/DC. În anul 1989, Chuck Berry și-a publicat autobiografia. Revista Rolling Stone l-a clasificat al 5-lea pe lista celor 100 cei mai buni chitariști din lume din toate timpurile. John Lennon a spus despre el: „Dacă veți încerca să dați rock’n rollului un alt nume, puteți să-l numiți Chuck Berry”.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Jerry Lee Lewis (n. 29 septembrie 1935) este un solist şi pianist american de muzică rock and roll, rockabilly şi country. Un pionier al muzicii rock and roll, Lewis a fost introdus în 1986 în Rock and Roll Hall of Fame, contribuţia sa în acest gen muzical fiindu-i recunoscută şi de Rockabilly Hall of Fame. În 2004, Rolling Stone Magazine l-a situat pe locul 24 din lista celor “100 cei mai buni artişti ai tuturor timpurilor”, iar în 2003, au listat colecţia “All Killer, No Filler: The Anthology”, pe locul 242 din lista celor “500 cele mai bune albume ale tuturor timpurilor” – (…) Renunţând la interpretarea muzicii religioase, Jerry a început să performeze în cluburi şi în jurul oraşelor Ferriday şi Natchez, Mississippi. A devenit parte din noua tendinţă rock and roll, lansându-şi primul său album demo în 1954. În jurul anului 1955, Jerry a iniţiat o călătorie la Nashville, unde a cântat în cluburi încercând să obţină profit. A fost refuzat de către Grand Ole Opry, de scena country din Louisiana Hayride şi chiar şi de spactacolul radio din Shreveport.

În noiembrie 1956, Lewis a plecat spre Memphis, Tennessee pentru o audiţie la Casa de discuri Sun. Sam Phillips, deţinătorul casei de discuri, era plecat la momentul respectiv într-o călătorie în Florida, dar producătorul şi inginerul de sunet Jack Clement au înregistrat interpretarea lui Lewis asupra piesei “Crazy Arm” de Ray Price, precum şi compoziţia proprie “End of the Road”. În timpul lunii decembrie 1956, cariera lui Lewis a început să promită din ce în ce mai mult, înregistrând atât ca şi artist solo, cât şi ca instrumentist pentru alţi artişti aparţinând Casei de discuri Sun, artişti precum Carl Perkins şi Johnny Cash. Modul său aparte de a cânta la pian poate fi auzit în multe piese înregistrate la Sun spre sfârşitul anului 1956 şi începutul anului 1957, incluzând piese ale lui Perkins ca “Matchbox” şi “Get Your Cat Clothes On”, şi piesa lui Billy Lee Riley, “Flyin’ Saucers Rock’n’Roll”. Până în acest moment, rareori s-a folosit pianului în muzica rockabilly, însă s-a dovedit a fi o influenţă puternică în dezvoltarea curentului. Artişti rockabilly de la alte case de discuri au început curând să înregistreze cu pianişti.

Pe 4 decembrie 1956, Elvis Presley şi-a făcut apariţia la Casa de discuri Sun, într-o vizită de curtoazie, timp în care Carl Perkins se afla la studio înregistrând noi piese cu Lewis ce îl acompania la pian. Cei trei au început să improvizeze, iar Sam Phillips a pornit caseta de înregistrare. Mai târziu, Phillips l-a sunat pe Johnny Cash pentru a lua parte şi el la această sesiune improvizată. Inregistrările, aproape jumatate au fost piese gospel, au supravieţuit şi au fost descoperite şi lansate pe un disc în 1987 sub titul “Million Dollar Quartet”. Printre melodii se numără: “Don’t Be Cruel” şi “Paralyzed” ale lui Elvis Presley, “Brown Eyed Handsome Man” a lui Chuck Berry, “Don’t Forbid Me” a lui Pat Boone precum şi o interpetare în stilul Jackie Wilson pe piesa “Don’t Be Cruel”.

Single-urile lui Lewis (cunoscute sub interpretarea “Jerry Lee Lewis and his Pumping Piano”) i-au avansat cariera ca şi solist, de-a lungul anului 1957, cu hit-uri precum “Whole Lotta Shakin’ Goin’On” şi “Great Balls of Fire” – cel mai mare hit al său. Respectiva piesă, dar si altele, i-au adus faimă naţională şi internaţională, în ciuda criticilor ce le asociau cu o tentă sexuală. Din această cauză, unele posturi de radio aveau să le boicoteze.

Conform spuselor unor surse de încredere, inclusiv Johnny Cash, Lewis însuşi care era un creştin devotat, era de asemenea tulburat de natura păcătoasă a propriului său material muzical, despre care credea cu fermitate că-l va conduce pe el şi pe audienţa sa în Iad. Aceste covingeri ale lui Lewis au fost expuse şi în portretul realizat de Waylon Payne în filmul din 2005 “Walk the Line”, bazat pe autobiografiile lui Cash.

Lewis, cu toate că nu a fost primul pianist în stilul boogie-woogie, a fost un pionier al pianului rock, nu numai prin sunet, ci şi prin interpretarea sa dinamică. Deseori cânta în picioare, plimbandu-şi mâinile de-a lungul clapelor pentru un accent dramatic, aşezându-se pe clape sau chiar stând deaspura pianului. Prima sa apariţie TV, unde a demonstrat câteva din respectivele mişcări, a fost la The Steve Allen Show pe 28 iulie 1957, unde a cântat “Whole Lot of Shakin’Going On”. Lewis are de asemenea reputaţia de a fi dat foc unui pian la sfârşitul unei interpretări live, ca formă de protest împotriva celor care i-au acordat mai mult credit lui Chuck Berry decât lui.

Stilul său eploziv poate fi observat şi în filme precum “High School Confidential” (1958), unde a cântat în spatele unui camion, sau Jamboree (1957). Lewis a fost numit “primul mare frenetic al rock and roll-ului” precum şi “primul mare eclectic al rock and roll-ului”. Aceste tehnici de interpretare au fost adoptate mai târziu de către alţi artişti piano rock, precum Elton John, Billy Joel şi Ben Folds. Compozitorul clasic Michael Nyman a citat stilul lui Lewis ca fiind predecesor al propiei estetici.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

Buddy Holly (n. Charles Hardin Holley, 7 septembrie 1936 – d. 3 februarie 1959) a fost unul dintre primii muzicieni rock and roll. Este considerat unul dintre cei mai influenţi muzicieni ai perioadei. În 3 februarie 1959, zi cunoscută ca „Ziua în care muzica a murit”, Holly şi-a pierdut viaţa într-un accident de avion lângă o fermă de lângă lacul Clear Lake, Iowa, S.U.A., alături de alţi doi mari artişti ai vremii, Ritchie Valens şi Perry Richardson (The Big Bopper). Buddy Holly este cunoscut pentru melodii precum “Everyday”, “That’ll Be The Day” sau “Maybe Baby“. A avut o influenţă majoră asupra unor artişti precum Bob Dylan, Beatles, Rolling Stones şi în general asupra întregului fenomen rock and roll.

Născut pe 7 septembrie 1936 în oraşul Lubbock din statul american Texas, fiul lui Lawrence Odell Holley, a căpătat porecla “Buddy” de la mama sa (Ella Pauline Drake), care considera că “Charles Hardin e un nume prea lung pentru un băieţel atât de mic“.

Buddy Holly a cântat în public pentru prima dată în perioada în care era elev la şcoala J.T. Hutchinson din oraşul natal. În copilărie studiase vioara şi pianul, însă primele acorduri la chitară le-a învăţat de la fratele său Travis. Un moment important pentru artist l-a reprezentat concertul din anul 1955 susţinut de Elvis Presley în Lubbock. Ulterior, într-un interviu acordat jurnalistului Ren Grevatt de la Billboard, Buddy Holly declara: “fără Elvis Presley nici unul dintre noi nu ar fi reuşit“. În 1955 participă la un spectacol în Nashville alături de Bill Haley şi The Comets şi este remarcat de Eddie Crandall, un căutător de talente, care îi obţine lui Holly un contract (ianuarie 1956) cu casa de discuri Decca Records.

Artistul îşi formează propria formaţie, The Crickets, din care făceau parte Buddy Holly (voce şi chitară), Niki Sullivan (chitară), Joe B. Mauldin (bass) şi Jerry Allison (tobe). Pe parcursul anului 1956 înregistrează mai multe piese pentru Decca Records, însă nici una nu obţine succesul aşteptat şi în ianuarie 1957 casa de discuri decide încetarea colaborării. Semnează contracte cu Brunswick Records şi Coral Records, ambele fiind studiouri de înregistrări auxiliare ale Decca Records, iar în toamna anului 1957 piesa “That’ll be the day” ajunge pe prima poziţie în topurile americane şi britanice. Au urmat, până în februarie 1959, o serie de hituri muzicale, unele cu notabile inovaţii în materie de tehnică vocala şi de utilizare a unor instrumente specifice muzicii clasice în orchestrarea unor piese pop-rock, cum sunt: “True love ways”, “Not fade away”, Rave on”, “Peggy Sue”, “Peggy Sue got married”, “Raining in my heart”, “Maby baby”, “You’re the one”, “Crying, waiting, hoping”.

În 1958 a urmat turneul din Marea Britanie, turneu cu o influenţă majoră asupra cântăreţilor britanici, în discografia cărora se vor regăsi elemente de stil şi prelucrări ale pieselor lansate de Buddy Holly şi The Crickets. În acelaşi an cântăreţul se căsătoreşte cu Maria Elena Santiago, jurnalist muzical din New York, care-l va inspira în scrierea piesei “True love ways“.

Pe 3 februarie 1959, grăbindu-se către concertul din Clear Lake, Iowa, Buddy Holly, Ritchie Valens şi Perry Richardson au închiriat un avion care, la câteva minute de la decolare, s-a prăbuşit, toţi cei aflaţi la bord decedând în tragicul accident.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Rock and roll-ul britanic este reprezentat de trupele Beatles, Rolling Stones şi The Yardbirds.

The Beatles a fost unul dintre grupurile a cărui muzică a fost cea mai influentă pentru era rock care a urmat. Grupul a fost alcătuit din John Lennon (vocal, chitară ritmică), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo) și Ringo Starr (baterie). Ei au avut ca țintă generațiile de tineri rezultate de după al Doilea Război Mondial, în Anglia, SUA, etc. Fără dubiu, “The Beatles” este unul din cele mai faimoase și de succes grupuri în istoria muzicii rock, contorizând peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă. În timp ce inițial au devenit faimoși pentru ceea ce unii au etichetat drept muzică pop, lucrările lor de mai târziu au realizat o combinație de laude atât din partea criticilor cât și din partea ascultătorilor inegalată în secolul XX. În cele din urmă, ei și-au dovedit nu doar talentul de muzicieni, au pășit granița spre cinematografie, și în particular, în cazul lui John Lennon este vorba de activism politic. În 2004 revista Rolling Stone clasa trupa The Beatles pe locul 1 pe lista celor 100 cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor. În conformitate cu aceeași revistă, muzica inovativă a trupei The Beatles și impactul cultural au ajutat la definirea anilor 1960.

La 5 octombrie 1962 formația și-a lansat discul de debut Love Me Do pe partea A și P.S. I Love You pe partea B. La 26 noiembrie 1963, Beatles înregistrează al doilea disc Please Please Me care va ajunge numărul doi în topul oficial al Marii Britanii. În decursul anului 1963, discurile formației se statornicesc pe locul întâi din topurile britanice. Numărul total al discurilor care se vânduseră în acest an, de două milioane și jumătate, constituia un record în istoria muzicală a Marii Britanii. În aprilie 1963 apare al treilea single, From Me to You. În perioada mai-iunie, participă la un nou turneu, alături de Roy Orbison, iar in august apare single-ul She Loves You (tirajul precomandat: 500.000 exemplare).

Mania pentru Beatles a început în Anglia pe 13 octombrie 1963 cu o apariție televizată la London Palladium (Sâmbătă seara la Palladium). Turneul în Suedia s-a soldat cu un imens succes. În noiembrie 1963 – Beatles cântă la Royal Command Performance, în același program cu Marlene Dietrich și Maurice Chevalier. La sfârsitul anului 1963, apare albumul With The Beatles (precomandă 1.000.000 de cereri). Un critic de la ziarul Sunday Times scria: “sunt cei mai mari compozitori după Beethoven“. În ianuarie 1964, susțin concertul “Olympia“, alături de Trini Lopez și Sylvie Vartan. Single-ul I Want to Hold Your Hand va ocupa locul I în top-urile americane. Beatlemania a explodat apoi în SUA, în urma a 3 apariții a trupei în show-ul T.V. al lui Ed Sullivan – “The Ed Sullivan Show“, pe 9 februarie (73 milioane de telespectactori), 16 februarie și 23 februarie 1964. A urmat concertul de la “Coliseum“, Washington, care a reușit să strângă 20.000 mii de spectatori.

Această trupă, ce cânta muzică pop pe atunci, a devenit în scurt timp un fenomen mondial cu fani care-i adorau pe membrii trupei, cu adulații isterice din partea fanilor și condamnări din partea comentatorilor culturali și alții, printre care și Frank Sinatra. O parte a criticii adresate trupei își avea originea în confuzia asupra surselor muzicii lor (o confuzie asemănătoare a planat și asupra lui Elvis Presley în 1956, criticile provenind de la persoane care nu cunoșteau tradiția muzicii blues, R&B și gospel din care răzbătea Elvis) iar o parte era cauzată de reacția neîncrezătoare cu privire la lungimea părului membrilor The Beatles.

În 1964, ei au ocupat primele 5 poziții ale Hot 100 din revista Billboard, o realizare care nu a mai fost repetată. În mai-iunie au urmat turnee în Europa și Australia, iar în iulie a avut loc premiera filmului A Hard Day’s Night – single-ul cu acest titlu cucerind rapid locul I în clasamente. În august-septembrie au susținut primul mare turneu peste ocean (întâlnire cu Bob Dylan), continuat cu turneul prin Anglia, show-ul televizat împreună cu The Yardbirds și apariția melodiei I Feel Fine/She’s a Woman (locul I în topuri).

În 1965, cei patru au fost desemnați membri ai Ordinului Imperiului Britanic pentru contribuții deosebite (redresarea balanței financiare a Angliei grație vânzării masive de discuri ale grupului). În același an, începe turnarea filmului Help!, având premiera în luna iunie. În august-septembrie, susțin un nou turneu peste ocean, în cadrul căruia, un concert cu 55.000 de spectatori a fost filmat de Brian Epstein. În același an Lennon și Harrison au început să consume LSD, iar McCartney ceva mai târziu, spre sfârșitul anului 1966. În 1966 a urmat ultimul concert în Anglia organizat de publicația New Musical Express, în iulie turneul în R.F. Germania (primiți triumfal la Hamburg), apoi turneul în Filipine (record al numărului de spectatori – 100.000) și concert în Japonia.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

The Rolling Stones este o trupă englezească de muzică rock care a devenit populară la începutul anilor 1960. Trupa a fost formată la Londra în 1962 de Brian Jones, Mick Jagger și Keith Richards. The Rolling Stones a lansat 55 de albume și compilații și au avut 37 de piese în top-10 singles . În 1989 trupa a intrat în Rock and Roll Hall of Fame iar în 2004, revista Rolling Stone i-a clasat pe locul 4 în 100 Greatest Artists of All Time. Au vândut peste 200 de milioane de albume în întreaga lume. In octombrie 1960 Mick Jagger și Keith Richards, foști colegi de școală, s-au întâlnit pe peronul gării din orașul lor natal, Dartford. Împreună cu Dick Taylor au format grupul Little Boy Blue & The Blues Boys. Doi ani mai târziu, în iunie 1962, au înființat trupa The Rolling Stones (după piesa “Rollina”½ Stones Blues“, interpretată de Muddy Waters). La 12 iulie 1962 are loc primul concert la Marquee club din Londra. Grupul era format din Mick Jagger (voce), Keith Richards (chitară solo), Ian Stewart (pian), Brian Jones (chitară ritmică), Dick Taylor (bass) și Tony Chapman (tobe). În 1963, casa de discuri Decca și directorul ei artistic Dick Row, celebru pentru refuzul de a-i înregistra pe Beatles, a înregistrat primul lor single. Cu pauze în anii 1970 și 1980, care au variat ca lungime și „intensitate,” în care Mick Jagger și Keith Richards au încercat a-și lansa (fără prea mare succes) cariere personale, de cântăreți solo, The Rolling Stones au fost prezenți permanent în peisajul muzical al muzicii, din 1962 până în prezent.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org; www.rollingstone.com

 

The Yardbirds este o formație foarte influent de muzică rock din Marea Britanie, cunoscută mai ales datorită faptului că trei chitaristi renumiți și-au început carierele lor muzicale cu ei: Eric Clapton, Jeff Beck și Jimmy Page; toți trei fiind plasați foarte sus în diverse clasamente ale celor mai buni chitariști ai lumii, după multiple surse. Oricum în clasamentul revistei “Rolling Stone” cei trei se clasează în primii cinci chitariști ai lumii. Inițial o formație de muzică blues, The Yardbirds au avut o serie de hit-uri în mijlocul anilor 1960, așa cum au fost “For Your Love“, “Over, Under, Sideways, Down” și “A Heartful of Soul“, plasându-i și în alte categorii muzicale, precum cele ale rock-blues-ului și ale muzicii soul.

The Yardbirds au fost una dintre formațiile cele mai influente ale valului britanic al anilor 1960 și respectiv una dintre cele mai iubite trupe ale primei invazii muzicale britanice, constituiind totodată o legătură importantă între muzica rythm and blues britanică și rock-ul psihedelic al anilor târzii 1960. În același timp, numeroși critici muzicali creditează The Yardbirds ai deceniului șase al secolului 20 cu „contribuții esențiale la nașterea muzicii psihedelice” , respectiv cu „semănarea semințelor” genurilor muzicale de punk rock, progressive rock și heavy metal, printre multe alte sub-genuri muzicale ale muzicii rock, pe care le-au abordat.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

Rock and Roll-ul are reprezentanţi şi în România. Cel mai cunoscut artist din România este Ştefan Bănică, “Un actor, un rock’n’roll” şi “Te… rock frumos” sunt primele albume ale artistului care abordează acest gen muzical.

Ștefan Bănică jr. (n. 18 octombrie 1967, București) este un actor, compozitor, interpret, regizor, producător și moderator TV român de origine romă. Având o carieră de peste 30 de ani, este unul dintre cei mai complecși și apreciați artiști din România.A susținut mii de concerte, stabilind adevărate recorduri în România prin concertele sale de Crăciun, susținute consecutiv la Sala Palatului, cea mai longevivă și complexă producție muzicală din România, o adevărată tradiție de peste 15 ani. A lansat 15 albume de autor, vândute în peste 500.000 exemplare, premiate cu 5 discuri de aur și 2 de platină. Zeci de videoclipuri muzicale, peste 30 de roluri în film și teatru și nenumărate alte premii și distincții vin în completarea palmaresului său impresionant. Cu un public foarte variat, începând de la copii, tineri și până la părinți și bunici, Ștefan Bănică reprezintă un adevărat brand în showbizul românesc. Este fiul celebrului actor Ștefan Bănică (senior) și al jurnalistei Sanda Vlad-Liteanu. Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actorului Ștefan Bănică (junior) la 13 mai 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D – “Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

articole preluate de pe ro.wikipedia.org; www.europafm.ro
cititi mai mult despre Rock and roll si pe en.wikipedia.org