Evenimentele Zilei de 2 noiembrie în Istorie: 2 noiembrie 1919 – Alegeri pentru primul Parlament al României
Regele Ferdinand vorbind în fața primului parlament al României întregite
foto preluat de pe agero-stuttgart.de
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com, ro.wikipedia.org, youtube.com
2 noiembrie este a 306-a zi a calendarului gregorian și a 307-a zi în anii bisecți.
Sărbătorile Zilei de 2 noiembrie
(BOR) Sfinții Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist

Sfinții Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Agapie - Icoană sec. XX, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto: doxologia.ro
(BRU) Ss. Anchidin, Pegasiu, Aftoniu, Elpifidor și Anempodit, martiri († secolul al IV-lea)
(BRC) Pomenirea tuturor credincioșilor răposați
În ziua de 1 noiembrie, sărbătoarea Tuturor Sfinţilor, credincioşii contemplă în lumina credinţei bucuriile şi splendorile lăcaşului fericit al sufletelor ajunse la sfinţenie, „Biserica triumfătoare”, dar nu pierd din vedere faptul că o altă mulţime de fraţi şi surori în Cristos, după ce au trecut prin viaţa pământească, aşteaptă cu dor în pragul acestui lăcaş şi nu pot intra, deoarece se simt încă nevrednici, din cauza urmelor ce le mai poartă din călătoria prin locurile pline de noroiul păcatului; ele formează acea parte a Bisericii ce se numeşte „Biserica pătimitoare”.
Aceste suflete suferă de dorul după casa Tatălui, de conştiinţa că nu se pot ajuta singure, de durerea ce le-o produce focul tainic rânduit de bunătatea divină să le redea puritatea desăvârşită, prin arderea impurităţilor aduse din viaţa trecătoare.
După sărbătorirea tuturor sfinţilor, în multe părţi se făcea pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi, urmând un îndemn spontan al dragostei creştineşti. Sfântul Odilon, abate al mănăstirii benedictine din Cluny, în anul 998, a poruncit ca la 2 noiembrie să se facă pomenirea tuturor călugărilor răposaţi. Sub influenţa celor peste o mie de mănăstiri benedictine, răspândite pe tot întinsul Europei, întreaga creştinătate apuseană a adoptat acest obicei şi, în anul 1311, Roma a stabilit în mod oficial ca la 2 noiembrie să fie celebrată pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi.
cititi mai mult pe: calendarcatolic.ro
Ziua Morților (Dia de los Muertos) în Mexic

Day of the Dead (Representations of Catrina, one of the most popular figures of the Day of the Dead celebrations in Mexico) – foto: en.wikipedia.org
Astazi in Istorie pentru 2 noiembrie
2 noiembrie 655 - In Spania s-a tinut al IX-lea Conciliu din Toledo, in timpul caruia au fost promulgate o serie de reguli privitoare la disciplina ecleziastica. S-a hotarat ca toti convertitii la crestinism si nu doar evreii vor trebui sa petreaca sarbatorile crestine in prezenta episcopului locului, pentru a-si dovedi credinta, iar nerespectarea acestei reguli urma sa fie pedepsita cu flagelarea.
2 noiembrie 676 - Donus devine Papă; este cel de-al 77-lea papă, succesor al Papei Adeodat al II-lea. Pontificatul sau a durat până în 11 aprilie 678, ziua morții sale.

Donus - foto: ro.wikipedia.org
Donus a fost ales papă pe 2 noiembrie 676 și a pontificat până în 11 aprilie 678, ziua morții sale. Era fiul unui cetățean roman numit Maurițiu. A fost conciliant in relatiile sale cu Imperiul Bizantinsi a ajuns la o înțelegere cu arhiepiscopul de Ravenna, pe care l-a convins să renunțe la pretențiile de autocefalie.
2 noiembrie 998 - Sfântul Odilon, abatele de Cluny a celebrat pentru prima oară o comemorare a tuturor răposaților ordinului său. Această zi a devenit mai apoi în Biserica Catolică data la care sunt comemorați toți credincioșii răposați.
2 noiembrie 1327 - În Spania, Alfonso al IV-lea numit „cel Bun”, a fost proclamat rege de Aragon la moartea tatălui său Iacob al II-lea.

Afonso al IV-lea al Portugaliei
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Afonso al IV-lea al Portugaliei (8 februarie 1291 – 28 mai 1357), supranumit Viteazul (portugheză o Bravo), al șaptelea rege al Portugaliei, din 1325 până la moartea sa în 1357. A fost singurul fiu legitim al lui Denis al Portugaliei, cu soția acestuia Elisabeta de Aragon.

Iacob al II-lea – foto: ro.wikipedia.org
Iacob al II-lea (10 aprilie 1267 – 2 sau 5 noiembrie 1327), supranumit cel Drept, (aragoneză Chaime lo Chusto, catalană Jaume el Just, spaniolă Jaime el Justo), rege al Siciliei (ca Iacob I) din 1285 până în 1296 și rege de Aragon și al Valenciei și Conte de Barcelona din 1291 până în 1327. În 1297 i-a fost garantat regatul Siciliei și al Corsicii. A folosit titlul latin Iacobus Dei gracia rex Aragonum, Valencie, Sardinie, et Corsice ac comes Barchinone. A fost al doilea fiu al lui Petru al III-lea de Aragon și Constance de Sicilia.
2 noiembrie 1439 - Statele generale, reunite deja din octombrie, la Orléans, au decis să întrețină o armată permanentă cu care să poată izgoni definitiv pe englezi afară din Franța. Această decizie a declanșat revolta nobililor francezi: Praguerie (1440). Pentru finanțare cheltuielilor de război Statele generale au instituit un nou impozit, « taille », care va fi obligatoriu pentru fiecare familie din regatul francez. Delegația i-a acordat regelui Carol al VII-lea permisiunea de a ridica „taxa” în fiecare an. Acest impozit anual nu va fi abolit decât odată cu Revoluția franceză.
2 noiembrie 1570 - Un incendiu care s-a întins din Olanda până în Iutlanda, a transformat în cenușă peste 100 000 de locuințe.
2 noiembrie 1639 - Domnul Munteniei, Matei Basarab, a fost mazilit de sultan in urma intrigilor domnului moldovean Vasile Lupu, sprijinit si de marele vizir otoman.

Matei Basarab (uneori şi Matei Brâncoveanu), (n. 1580, Brâncoveni, Brâncoveni, Olt, România – d. 25 aprilie 1654, Târgovişte, Ţara Românească) a fost domnul Ţării Româneşti între 1632 şi 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, Matei Basarab a ctitorit şi a refăcut o seamă de lăcaşuri de cult. Sfârşitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorităţii domneşti în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Şerban – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
Vasile Lupu a uneltit împotriva lui Matei Basarab încă de la începutul domniei acestuia. În 1639, Lupu a obținut de la sultan un act de domnie în Muntenia pentru fiul său mai mare Ioan si a intrat pentru a doua oară în Muntenia cu ajutor tătăresc, dar nu s-a ales decât cu titlul de „Domn al Moldovei și Țării Românești”, deoarece a fost înfrânt decisiv la Ojogeni. Avem de la Vasile Lupu și un document emis la 1 noiembrie 1639 care are ca sigiliu stema unită a Moldovei și Țării Românești, care ulterior, a devenit stema oficială a Principatelor Române Unite la 24 ianuarie 1859. Oastea lui Vasile Lupu a intrat în Muntenia în 1637, arzand și jefuind până la Ramnic. Matei Basarab, ajutat și de oștile voievodului transilvanean Gheorghe Racoczi, aflate sub comanda lui Ioan Kemeny, l-a învins la Teleajen și l-a scos din țară.

Vasile Lupu (n. 1595, Razgrad, Imperiul Otoman – d. 1661, Istanbul, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în două rânduri, între aprilie 1634 – 13 aprilie 1653 şi 8 mai 1653 – 16 iulie 1653 - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
2 noiembrie 1659 - S-a încheiat domnia lui Gheorghe Ghica în Tara Moldovei.

Gheorghe Ghica, după un portret din secolul al XVIII-lea – foto: ro.wikipedia.org
Gheorghe Ghica (n. 1600, d. 1664), domn al Moldovei: 3 martie 1658 – 2 noiembrie 1659 și al Țării Românești: 20 noiembrie 1659 – 1 septembrie 1660. Era de origine albaneza modesta, de prin părțile grecești, și este strămoșul diverselor ramuri ale familiei care va juca un rol important în istoria Moldovei si Munteniei.
2 noiembrie 1699 - S-a nascut pictorul francez Jean Baptiste Siméon Chardin; ( d, 12 iunie 1779).
Jean (Baptiste) Siméon Chardin (n. 2 noiembrie 1699, Paris – d. 6 decembrie 1779, Paris), a fost un pictor francez, considerat ca unul din cei mai mari artiști ai secolului al XVIII-lea. Este în special cunoscut ca maestru al naturilor moarte, al scenelor de viață și al portretelor, domenii în care talentul artistului s-a desfășurat în toată splendoarea lui. Stilul lui Chardin este atât de personal, încât nu poate fi asociat unei anumite perioade strict delimitate. Artistul activează în Franța în epoca rococo-ului, în același timp cu Watteau, Boucher și Fragonard, opera lui însă se caracterizează prin simplitate și realism subtil, care va iniția un curent burghez în pictura franceză.
2 noiembrie 1721 - Petru I a fost proclamat împărat (ţar) „a toate Rusiile”.
![Petru I (Petru cel Mare) (n. 9 iunie [S.V. 30 mai] 1672 – d. 8 februarie [S.V. 28 ianuarie] 1725) a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie) 1682 până la moartea sa - Portrait by Paul Delaroche, 1838 - foto preluat de pe ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/04/Petru-cel-Mare.jpg)
Petru I al Rusiei - Portrait by Paul Delaroche, 1838 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
La vârsta de 17 ani s-a căsătorit, a plecat la Moscova, iar în anul 1695 a început război cu turcii. A creat prima flotă a Rusiei, cu care a învins navele turceşti staţionate în dreptul Azovului, pe care apoi l-a cucerit. Împreună cu 250 de oameni a plecat într-o călătorie prin Europa, într-o aşa-numită “Mare Ambasadă”, pentru a vedea noile realizări ale Occidentului dezvoltat şi a se întoarce în ţara sa îmbogăţit de cunoaştere. Petru I a făcut importante reforme în diferite domenii, de la schimbarea veşmintelor slujitorilor la interzicerea bărbilor pentru cei care nu erau clerici. A dus un război cu suedezii, pe care i-a învins.
La 2 noiembrie 1721 Senatul i-a oferit tarului titlul de imparat, Rusia devenind oficial imperiu,iar Petru t “Împărat și Autocrat al întregii Rusii”. Formula finală este ușor diferită de predecesorii lui Petru și anume “al tuturor Rusiilor”, descriere care reflectă pretențiile țarilor de a domni peste toate teritoriile fostei Rusii Kievene. Titlul complet al lui Petru a fost începând cu 1721: “Petru I, cu ajutorul lui Dumnezeu Împărat și Autocrat al întregii Rusii, Moscovei, Kievului, Vladimirului și Novgorodului; Țarul Kazanului, Țarul Astrakhanului, Țarul Siberiei, Suveranul Smolensk; Prinț al Estoniei, Livoniei, Kareliei, Tverului, Ugrei, Permului, Vlatkăi, Bulgariei și al altor principate; Suveran și Mare Duce de Nijny Novgorod, Cernigov, Riazan, Rostov, Yaroslavl, Beluzero, Udoria, Obdoria, Kondia, și Stăpân al Ținuturilor de Nord; Suveran al Iveriei și al Țărilor kartalian și georgian; și Suveran ereditar și Suzeran al Kabardiniei și al Prinților circassieni și ai munților.”
Cancelarul Golovkin a rostit o cuvântare mişcătoare la adresa lui Petru: “Senatul găseşte de cuviinţă s-o roage pe Majestatea Voastră, cu cea mai adâncă umilinţă, să primească numele de Petru cel Mare, părinte al patriei, împărat a toate Rusiile…Trăiasca Petru cel Mare, părinte al patriei, împărat a toate Rusiile ! “. Petru se preface uimit, apoi stânjenit, dar sfârşeşte prin a primi. Succesorii lui Petru au modificat titlurile incluzându-l și pe cel de Mare Duce al Finlandei (1809) și Țar al Poloniei (1815).
A murit la data de 28 ianuarie 1725. Petru suferea de dureri de coloană, abcese și o infecție a căilor urinare. În ianuarie 1725 a suferit o operație de extragere a pietrelor urinare. În noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725, se plânge de dureri cumplite, pricinuite de retenția urinei. Medicii nu au nici o îndoială că gangrena a cuprins colul vezicii urinare. Sosise clipa să numească urmașul la tron, dar totuși, țarul tace.
La 28 ianuarie, la ora șase dimineața, la 53 de ani și după 43 de ani de domnie, Petru cel Mare își dă sufletul. Clanul din jurul Ecaterinei citeste o proclamație prin care Ecaterina I e numită împărăteasă legitimă a toate Rusiile. A avut cinci copii, însă moştenirea sa cea mai importantă pe care a lăsat-o a fost o Rusie pornită spre modernizare şi întărită economic şi militar.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
2 noiembrie1755 - S-a nascut la Viena, Maria Antoaneta (Maria Antonia Josepha Johanna von Habsburg – Lothringen), regina a Frantei, fiica imparatului austriac Francisc I si a imparatesei Maria Tereza.

Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena – foto: ro.wikipedia.org
Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena (n. 2 noiembrie 1755 – d. 16 octombrie 1793), cunoscută în istorie sub numele de Maria Antoaneta, s-a născut arhiducesă de Austria, mai târziu devenind regină a Franței și a Navarei. S-a casatorit in anul 1770 cu viitorul rege al Frantei Ludovic al XVI-lea, cu scopul intaririi aliantei franco-austriece.
Cat a fost regina, a fost extrem de criticata pentru extravaganta sa, dar mai ales pentru deciziile ei antireformiste. A sprijinit reactiunea franceza, atragandu-si ura maselor populare. Mariei Antoaneta ii este atribuita si replica: “Daca nu au paine sa manance briose”, rostita in momentul in care saracii din Paris strigau sub geamurile palatului regal ca nu mai au din ce sa traiasca.
In 1791, ea si sotul ei au incercat sa fuga in Austria ca sa scape din mina protestatarilor francezi, insa au fost prinsi si incarcerati in Paris. La noua luni dupa ce Ludovic al XVI-lea a fost executat, Maria Antoaneta, de 38 ani, a fost si ea ghilotinata la varsta de 38 de ani, in ziua de 16 octombrie 1793.
2 noiembrie 1767 - S-a nascut prinţul Eduard, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al III-lea al Marii Britanii şi tatăl reginei Victoria; (d. 1820).

Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn (Portret de Sir William Beechey, 1818) – foto: ro.wikipedia.org
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn (Edward Augustus; n. 2 noiembrie 1767 – d. 23 ianuarie 1820), membru al Familiei Regale Britanice, al patrulea fiu al Regelui George al III-lea și tatăl Reginei Victoria
2 noiembrie 1769 - Exploratorul spaniol Gaspar de Portolá a descoperit Golful San Francisco în California.

San Francisco, Oakland, and the Bay Bridge, 2014 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Golful San Francisco (în engleză: San Francisco Bay sau The Bay) este unul dintre cele mai mari golfuri de pe Coasta de Vest, de la Pacific, a Statelor Unite. Golful are o lungime de 70 de km și o lățime de 20 km, fiind situat în statul California. La intrarea în golf se află podul Golden Gate (Poarta de aur). Înspre nord, în dreptul orașelor San Pablo și San Rafael, începe golful San Pablo.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
2 noiembrie 1785 - Prima luntre de salvare, construită de Lionel Lukin, a fost brevetată la Londra.
2 noiembrie 1789 - Adunarea Națională a Revoluției a decretat naționalizarea bunurilor bisericești în Franța.
2 noiembrie 1814 - Anglia: Periodicul londonez, The Times, este primul care folosește tiparnița în editarea sa.

Front page of The Times from 4 December 1788 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
The Times este cel mai vechi ziar din Marea Britanie, înființat în anul 1785 sub numele de The Daily Universal Register. Ziarul este tipărit zilnic (mai puțin duminica) începând cu anul 1788. Cotidianul este completat de The Sunday Times, care este tipărit doar duminica. The Times este deținut de compania News Corporation. În luna mai 2008, tirajul ziarului era de 626.401 exemplare pe zi.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
2 noiembrie 1816 - A încetat din viaţă Gheorghe Șincai, istoric, filolog, poet român, reprezentant al Școlii Ardelene. (n. 1754)

Gheorghe Șincai – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Gheorghe Șincai (n. 28 februarie 1754, Râciu, Râciu, Mureș, România – d. 24 noiembrie 1816, Svinica, Imperiul Austriac) a fost un istoric, filolog, traducător și scriitor român, reprezentant al Școlii Ardelene. A adus o contribuţie fundamentală în acţiunea de răspîndire a culturii române în mediul rural din Transilvania şi a elaborat alături de Samuil Micu prima gramatică tiparită a limbii române: “Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” (Viena, 1780).
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
2 noiembrie 1830 - Chopin dirijează în premieră la Varșovia.
Frédéric François Chopin (născut Fryderyk Franciszek Chopin; n. 22 februarie sau 1 martie 1810, Żelazowa Wola — d. 17 octombrie 1849, Paris), compozitor polonez din perioada romantismului. Este considerat drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică pentru pian. (…)
Pe 2 noiembrie 1830, Chopin părăsește Varșovia pentru concerte în Europa de Vest, neavând să se mai întoarcă pe meleagurile țării natale. La finele lunii izbucnește Răscoala din Noiembrie și partenerul său de drum, Titus Woyciechowski, se reîntoarce acasă pentru a participa la manifestații.
Chopin rămâne la Viena, nerăbdător să afle vești din partea apropiaților săi; vizitează apoi orașele München și Stuttgart (unde află de instaurarea ocupației armatei rusești în Polonia), ajungând până în octombrie 1831 la Paris. Compusese deja o bună parte de lucrări importante, inclusiv două dintre concertele pentru pian și unele dintre etude Op. 10.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
2 noiembrie 1844 - S-a nascut Mehmed V, al 35-lea sultan al Imperiului Otoman; (d. 1918).

Official portrait of Mehmed V, 22 July 1913 – foto: en.wikipedia.org
Mehmed V Reshad (2 November 1844 – 3 July 1918) was the 35th Ottoman Sultan. He was the son of Sultan Abdülmecid I. He was succeeded by his half-brother Mehmed VI.
2 noiembrie 1854 - A incetat din viata Anton Pann (Antonie Pantoleon Petroveanu), poet, folclorist si compozitor, autor al culegerii de proverbe “Povestea vorbii”; (data nașterii incertă, între 1793-1797 la Sliven, Imperiul Otoman).
![Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1796-1798, Sliven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria - d. 2 noiembrie 1854, București, Țara Românească), poet, profesor de muzică religioasă, protopsalt, compozitor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist,[1] compozitor al muzicii imnului național al României.[2] A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. foto (Anton Pann - gravură de epocă): ro.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/11/Anton-Pann-e1446402354933.jpg)
Anton Pann – gravură de epocă – foto: ro.wikipedia.org
2 noiembrie 1864 - Prin decret se decide inaugurarea Şcolii de bele-arte din Bucureşti, România. Şcoala propriu zis va fi inaugurată la 26 decembrie 1864. Şcoala de Belle Arte din Bucureşt a fost înfiintata din initiativa artistilor Gheorghe Tattarascu si Teodor Aman si a functionat în cladirea Monetariei Statului pâna în 1912, când acea cladire a fost demolata.
2 noiembrie 1873 - S-a nascut Dimitrie Paciurea, sculptor român (d. 1932)

Dimitrie Paciurea – foto: ro.wikipedia.org
Dimitrie Paciurea (n. 2 noiembrie 1873, București – d. 14 iulie 1932, București), sculptor român. Stilul său simbolic și reprezentațional contrastează puternic cu stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuși. Cea mai reusita opera este considerata statuia “Gigantul”, lucrata în 1906. În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.
2 noiembrie 1877 - Se încheiere la Berlin a Convenţia de comerţ româno-germana, care intră în vigoare la 1881. Convenţia a fost modificată la 17 februarie / 1 martie 1887.
2 noiembrie 1881 - A aparut primul numar al revistei “Contemporanul”, una dintre cele mai vechi reviste culturale românesti.
2 noiembrie 1886 - Oficiul Imperial de Brevete din Germania i-a acordat lui Carl Benz brevetul de automobile.
Carl Friedrich Benz (Karl Friedrich Michael Benz) (* 25 noiembrie 1844, Mühlburg (Karlsruhe); † 4 aprilie 1929, Ladenburg), inginer german și un pionier al automobilismului.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Benz Patent-Motorwagen – Manufacturer Rheinische Gasmotorenfabrik Benz & Cie. (known today as Mercedes-Benz) Production 1886–1893 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Primul automobil construit de el se numea Benz Patent Motorwagen, construit în 1885. Motorul, care avea instalație de răcire cu apă, era conectat la roți prin curele și lanțuri de bicicletă. În 1888, soția lui, Bertha, a folosit mașina într-o călătorie de 100 km pentru a-și vizita rudele.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
2 noiembrie 1889 - Teritoriul Dakota a fost divizat în două părți, care au fost admise în Statele Unite ale Americii sub numele de Dakota de Nord și Dakota de Sud. Dakota de Nord și Dakota de Sud au devenit statele americane cu numerele 39 și 40, în ordinea formării lor.
2 noiembrie 1895 - În SUA s-a desfășurat prima cursă de automobile care foloseau gazolina drept combustibil.
2 noiembrie 1906 - Revolutionarul marxist Lev Davidovici Troțki, născut Leiba Davidovici Bronștein (n.1879 – d. 21 august 1940, asasinat la ordinul lui Stalin), a fost condamnat la deportare pe viață în Siberia de justitia tarista.

Fotografie de pe paşaportul lui Lev Troțki, 1915 – foto: ro.wikipedia.org
Lev Davidovici Troțki (n. 26 octombrie 1879 (S.N. 7 noiembrie) – d. 21 august 1940), născut Léiba sau Leib Bronștéin, revoluționar bolșevic și intelectual marxist rus născut într-o familie de evrei așkenazi din Ucraina. El a fost un politician influent la începuturile existenței Uniunii Sovietice, mai întâi Comisar al poporului pentru politica externă iar mai apoi ca fondator și prim comandant al Armatei Roșii și Comisar al poporului pentru apărare.
A fost de asemenea membru fondator al Politburo-ului. În urma luptei pentru putere cu Iosif Vissarionovici Stalin din anii 1920, Troțki a fost exclus din Partidul Comunist și deportat din Uniunea Sovietică. A fost în cele din urmă asasinat în Mexic de un agent sovietic. Ideile lui Troțki formează bazele teoriei comuniste cunoscute sub numele de troțkism.
În 1905 el s-a reîntors în Rusia împreună cu Parvus. A fost ales președinte al Sovietului deputaților muncitorilor din Sankt Peterburg. Implicarea sa în greva generală din octombrie și sprijinul acordat rebeliunii armate au dus la condamnarea sa la exil pe viață. În ianuarie 1907, el a evadat din exil și s-a refugiat la Londra, unde a participal la Congresul al cincilea al PSDMR.
În octombrie, s-a mutat la Viena, unde a editat ziarul social-democrat Pravda (Adevărul), care era introdus prin contrabandă în Rusia. A fost unul dintre numeroasele ziare revoluționare ruse care au purtat același nume și nu a avut nici o legătură cu ziarul oficial de mai târziu al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Pravda.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
2 noiembrie 1906 - S-a nascut Luchino Visconti, regizor de film şi teatru italian. A fost un reprezentant de marca al neorealismului în cinematografie (“Rocco şi fraţii săi”, “Nopţi albe”) (d.17.03.1976).
2 noiembrie 1909 - Tratatul de rectificare a granițelor dintre Brazilia și Uruguay.
2 noiembrie 1913 - S-a născut Burt Lancaster, actor american (d. 1998)
Burt Lancaster (n. 2 noiembrie 1913 – d. 20 octombrie 1994) a fost unul din marii actori americani, laureat al Premiului Oscar. (1960) Numele său întreg este Burton Stephen “Burt” Lancaster. S-a născut pe 2 noiembrie 1913 și a decedat pe 20 octombrie 1994. Este binecunoscut publicului pentru fizicul său atletic și zâmbetul cuceritor care l-au transformat într-un adevărat Don Juan al marelui ecran. I se spunea “Domnul mușchi și dinți“, într-un sens ironic, pentru frumusețea corporală și a zâmbetului. Pe parcursul carierei sale însă a acceptat roluri care au contrazis imaginea sa de băiat frumos. În anii ’50 și-a abandonat imaginea sa de cuceritor și a fost privit drept cel mai bun actor al generației sale.
A fost nominalizat de patru ori la Premiile Oscar și a câștigat unul dintre trofee pentru pelicula Elmer Gantry din 1960. A mai câștigat un Golden Globe pentru acest rol dar și două trofee BAFTA pentru peliculele The Birdman of Alcatraz (1962) Atlantic City (1980). Casa sa de producție Hecht-Hill-Lancaster a fost cea mai de succes și inovatoare companie de gen din anii 50 de la Hollywood, producând filme precum Marty (1955), Trapeze (1956) sau Sweet Smell of Success (1957). A regizat chiar două filme, The Kentuckian (1955) și The Midnight Man (1974). În 1999, Institutul American de Film l-a numit pe Lancaster al 19-lea cel mai bun actor al tuturor timpurilor.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
2 noiembrie 1916 - A decedat printul Mircea, ultimul fiu al reginei Maria a Romaniei. Alteța Sa Regală Mircea, Principe al României, Principe de Hohenzollern (n. 13 ianuarie 1913 ) a fost cel de-al treilea băiat și cel mai mic copil al Reginei Maria si al Regelui Ferdinand. Prințul Mircea a murit de febră tifoidă, în plin prim Război Mondial.
2 noiembrie 1916 - Franța: Trupele franceze ocupă fortăreața de la Verdún.
2 noiembrie 1917 - Guvernul britanic a emis declarația Balfour, prin care se angaja în eforturile de a crea în Palestina un stat național al poporului evreu. Declarația Balfour din 2 noiembrie 1917 a fost o declarație oficială de politică extenă a guvernului Regatului Unit prin care se afirma că:
„Guvernul Majestății Sale privește favorabil stabilirea în Palestina a unui Cămin național pentru poporul evreu și își va folosi bunele oficii pentru a facilita atingerea acestui obiectiv; este de înțeles că nu se va face nimic ce ar putea prejudicia drepturile civile și religioase ale comunităților neevreiești existente în Palestina, sau drepturile și statutul politic obținut de evrei în alte țări.”
Declarația a fost făcută într-o scrisoare a secretarului pentru afacerile externe Arthur James Balfour către baronul Lionel Walter Rothschild, unul dintre liderii comunității evreiești britanice, declarație care urma să fie transmisă „Federației Sioniste a Marii Britanii și Irlandei”, o organizație sionistă britanică.

Arthur James Balfour - foto: ro.wikipedia.org
Declarația reflecta poziția cabinetului britanic, stabilită în ședința guvernului din 31 octombrie 1917. În declarație se mai afirma că este vorba de un act de „… simpatie pentru aspirațiile evreiești sioniste”. Declarația a fost și rezultatul eforturilor politice ale liderilor sioniștilor londonezi Chaim Weizmann și Nahum Sokolow. Ei ceruseră reconstituirea Palestinei ca singurul cămin național evreiesc.
Declarația Balfour s-a situat din punctul lor de vedere mult sub așteptările sioniștilor Declarația Balfour a fost mai târziu incorporată printre prevederile Tratatului de la Sèvres dintre puterile aliate învingătoare și Imperiul Otoman și în Mandatului britanic pentru Palestina. Originalul documentului este păstrat la British Library. Ziua de 2 noiembrie este comemorată cu fast în Israel și în diaspora evreiască ca „Ziua Balfour”. Aceeași zi este amintită cu tristețe în toate statele arabe moderne
2 noiembrie 1919 - In zilele de 2-4 noiembrie 1919 au avut loc alegeri parlamentare pentru Adunarea Deputaţilor şi în 7-9 noiembrie pentru Senat, pe baza votului universal la care, pentru prima oară, cetăţenii din toate provinciile româneşti aleg un singur Parlament al României.

Regele Ferdinand vorbind în fața primului parlament al României întregite – foto preluat de pe agero-stuttgart.de
La 2-4 noiembrie 1919 au loc alegeri parlamentare pentru Adunarea Deputaţilor şi în 7-9 noiembrie pentru Senat, pe baza votului universal la care, pentru prima oară, cetăţenii din toate provinciile româneşti aleg un singur Parlament al României, un parlament de tip democratic. În iulie 1917, Constituţia României a fost modificată, introducîndu-se votul universal, egal, direct, secret şi obligatoriu pentru toţi cetăţenii (bărbaţi) de la 21 de ani în sus.

Județele Regatului României (1919 – 1925) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Decretul-lege din noiembrie 1918 detalia prevederile constituţionale, aducînd precizări importante. Pentru a fi ales în Adunarea Deputaţilor se cerea: a fi cetăţean român; a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice; a avea vîrsta de 25 de ani împliniţi; a avea domiciliul real în România. Pentru a fi ales în Senat se cerea: a fi cetăţean român; a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice; a avea vîrsta de 40 ani împliniţi; a avea domiciliul real în România. Cetăţenii primeau certificat de alegător; cei care nu-şi exercitau „fără temei legitim” dreptul de vot erau amendaţi cu sume variind între 20 şi 50 de lei. Modificările au însemnat, printre altele, renunţarea la censul de avere.
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
2 noiembrie 1920 - Statele Unite: Realizează, în Philadelphia (Pennsylvania) prima probă de radiodifuziune folosind stația comercială „KDKA”: în acea primă emisiune radiofonică au fost prezentate știri, muzică și întrețineri (discuții la masa rotundă).
2 noiembrie 1923 - Germania: Miniștrii social-democrați părăsesc guvernul.
2 noiembrie 1925 - Navele Eigiau și Coedty din Dolgarrog în Wales sunt nimicite într-un incendiu, soldat cu 16 morți.
2 noiembrie 1929 - Se introduce la Bucureşti tramvaiul electric, renunţîndu-se astfel la cel cu tracţiune animală.
2 noiembrie 1929 - A încetat din viaţă Alexandru Davila (n.1862, Goleşti, jud.Argeş), dramaturg şi om de teatru român, fiul lui Carol Davila, fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti în anii 1905-1908 şi 1912-1914.
2 noiembrie 1930 - Haile Selassie devine împărat al Etiopiei.

Haile Selassie I – foto: ro.wikipedia.org
Haile Selassie I (Tafari Makonnen Woldemikael; n. 23 iulie 1892 – d. 27 august 1975), denumit de către rastafarieni Haile Selassie (Regele regilor și Lordul lorzilor), împăratul Etiopiei între 1930-1935 și 1941-1974.
2 noiembrie 1930 - Cel mai mare avion din lume, Dornier DO-X, a decolat din Germania spre Amsterdam într-un zbor de probă.

Dornier Do X – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Dornier Do X, a fost cel mai mare, mai greu și mai puternic hidroavion din lume, la data introducerii sale în Germania de către compania Dornier Flugzeugwerke (1929).
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
2 noiembrie 1935 - In China au fost introduse ca mijloace de plata bacnotele în locul monedelor.
2 noiembrie 1936 - Primul serviciu regular de televiziune din lume – British Broadcasting Corporation (BBC) a infiintat Serviciul de televiziune, ulterior redenumit BBC1.
2 noiembrie 1938 - A fost semnat Primul Dictat de la Viena, prin care Germania si Italia s-au angajat sa “arbitreze” problemele teritoriale ungaro-cehoslovace.

Primul Arbitraj de la Viena și alte achiziții teritoriale (2 noiembrie 1938) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Primul Arbitraj de la Viena a avut loc în 2 noiembrie 1938, la Viena, în Palatul Belvedere. Prin acest arbitraj internațional, zone din Slovacia de sud și partea sud-vestică a Ruteniei Carpatice, au fost desprinse din teritoriul Cehoslovaciei și atribuite Ungariei, conduse de regentul Miklós Horthy. În acest fel Ungaria revizionistă, sprijinită fățiș de cei doi „arbitri”, Germania nazistă și Italia fascistă, recâștiga controlul acestor zone (care aparțin în prezent Slovaciei și Ucrainei).
Aceste zone, locuite compact de etnici maghiari, fuseseră pierdute de Ungaria prin Tratatul de la Trianon, din 1920, în urma Primului Război Mondial, când s-a dizolvat Austro-Ungaria și de atunci încercase, prin toate mijloacele, să le recupereze. Primul arbitraj de la Viena a fost un rezultat direct al Înțelegerii de la München din 30 septembrie 1938. După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Tratatele de la Paris din 1947 au declarat arbitrajul nul ab initio și l-au anulat de facto.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
2 noiembrie 1938 - S-a nascut printesa Sophia, soţia regelui Spaniei Juan Carlos I.

Sofía a Greciei - foto: ro.wikipedia.org
Sofía a Greciei (Sofía Margarita Victoria Federica; n. 2 noiembrie 1938) este fiica regelui Paul I al Greciei și soția regelui Juan Carlos I al Spaniei. A fost regina Spaniei pe durata domniei soțului ei (22 noiembrie 1975 – 19 iunie 2014).
2 noiembrie 1940 - Al Doilea Război Mondial - Statele Unite oferă ajutor tuturor națiunilor împotriva agresorilor.
2 noiembrie 1945 - În Franța este creat prin ordonanță primul centru de protecție maternală și infantilă (PMI).
2 noiembrie 1945 - Costa Rica și Libéria sunt admise ca State Membre a ONU.
2 noiembrie 1947 - Excentricul miliardar american Howard Hughes a facut zborul de probă si a ridicat de la sol giganticul aparat “H-4 Hercules“, cel mai mare hidroavion din lume, proprietatea și realizarea lui. A fost unicul zbor al acestui gigantic hidroavion.

Howard Hughes in February 1938 – oto preluat de pe en.wikipedia.org
Howard Robard Hughes, Jr. (24 decembrie 1905 – 5 aprilie 1976), a fost un aviator, inginer, industriaș, producător/regizor de film, filantrop american și unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Acesta a câștigat faimă la sfârșitul anilor 1920 ca producător de film independent, realizând filme cu buget ridicat și de cele mai multe ori controversate, precum Hell’s Angels, The Outlaw.
Hughes a fost unul dintre cei mai influenți aviatori din istorie. El a doborât numeroase recorduri de viteză în aer (pentru care a câștigat numeroase premii), a construit avionul Hughes H-1 Racer și H-4 “Hercules” aircraft, a cumpărat și dezvoltat Trans World Airlines. Hughes este amintit pentru stilul de viață excentric și izolat, datorat tulburării sale obsesiv-compulsive. Moștenirea lăsată de Hughes este Institutul de medicină Howard Hughes.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org si en.wikipedia.org

Hughes H-4 Hercules - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
“H-4 Hercules” putea sa transporte peste 700 de militari ori o incarcatura de aproximativ 60 de tone, nu a mai zburat niciodata de atunci fiind depozitat intr-un imens hangar. Inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Hughes a obtinut un contract din partea guvernului american care presupunea construirea unui hidroavion de mari dimensiuni care sa poata transporta cantitati mari de marfa.
Proiectul a primit diferite nume, H-4 Hercules, Barca Zburatoare a lui Hughes, insa a devenit cunoscut sub numele de “Spruce Goose” De la un capat la altul al aripilor, avionul masura cat un teren de fotbal. Inginerii au reusit sa finalizeze aparatul abia dupa ce Razboiul s-a incheiat, iar pe 2 noiembrie 1947 a fost testat. “Spruce Goose” nu a zburat decat cateva minute dupa care a fost garat intr-un hangar amenajat special.
De la acel prim si ultim zbor, uriasul avion nu a mai fost prezentat public niciodata. Pana la sfarsitul vietii, Hughes a cheltuit milioane de dolari ca sa isi intretina creatia in conditii bune. Dupa moartea milionarului, avionul a fost expus in Long Beach Harbor, California, iar mai apoi in muzeul aeronautic din Oregon.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
2 noiembrie 1950 - A încetat din viaţă scriitorul britanic de origine irlandeza George Bernard Shaw. (n.26.07.1856).

Shaw in 1936 – foto: en.wikipedia.org
George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence), scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic. Celebrul dramaturg a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1925 . (“Pygmalion”, “Sfânta Ioana”, “Candida”);
2 noiembrie 1954 - Anglia: Se încheie greva portuarilor, grevă care a cauzat grave prejudicii comerțului exterior britanic.
2 noiembrie 1955 - Cercetătorii americani Carlton-Schwerdt și Schaffer obțin în formă cristalină virusul care provoacă poliomielita.
2 noiembrie 1955 - Israel: Revenirea la putere a lui David Ben-Gurion.

David Ben Gurion - foto: ro.wikipedia.org
David Ben Gurion (numele la naștere: David Josef Grün sau Gryn, n.16 octombrie 1886 – d. 1 decembrie 1973), politician și om de stat social democrat israelian, evreu originar din Polonia, unul din principalii conducători și ideologi ai mișcării sioniste, de autodeterminare a poporului evreu, și ctitor al Statului Israel. A fost cel dintâi prim ministru al Israelului.
2 noiembrie 1956 - Armata roșie sovietică reprimă sângeros protestul budapestanilor început în octombrie. Imre Nagy a fost desemnat prim-ministru de partidul comunist maghiar pe 23 octombrie 1956. Foarte repede a devenit evidentcă el era împotriva intervenției trupelor Armatei Roșii, mai ales că primise asigurări (care s-au dovedit, în final, mincinoase) de la sovietici ca acestia nu vor utiliza violența pentru stopa revoluția maghiară.
Intervenția sovietică a avut loc pe data 23 octombrie 1956 , în aceeași zi când la Budapesta avea loc un mare miting studențesc – desfășurat la Universitatea Tehnică. Timp de 5 zile s-au duc lupte dure între studenții unguri și forțele AVH (poliția secretă comunista maghiară), ajutate de trupele sovietice (sub pretextul de a apăra țara de invazia NATO ). În această etapă, trupele sovietice au luptat numai în Budapesta, neintervenind în restul țării.
La 30 octombrie 1956, sovieticii mimează intenția de negociere, iar la 3 noiembrie își schimbă radical poziția, procedând la ocuparea prin forță miltară a Budapestei. Insurecția maghiarilor s-a soldat cu mii de morți, 13.000 de răniți, cu deportarea a 16.000 de persoane și exilarea a peste 100.000. În dimineața de 4 noiembrie Imre Nagy a ținut un discurs dramatic la radio, anunțând invazia trupelor sovietice, mai târziu cerând azil la ambasada Iugoslaviei . A fost înlaturat și va fi pus în fruntea guvernului comunistul János Kádár, obedient fata de URSS. Pe 21 este răpit în drum spre casa lui – nefiind respectată înțelegerea cu iugoslavii – și este deportat în Romania, la Snagov, împreună cu mai mulți lideri comunisti reformiști.
Nu a fost dispus să demisioneze și nici să recunoască guvernul lui janos Kadar, în ciuda presiunilor politice puternice și a somațiilor repetate. A fost dus in Ungaria în aprilie 1957. Între 9 iunie și 15 iunie 1958 a fost judecat într-un proces cu ușile închise, fiind în cele din urmă condamnat la moarte. Sentința a fost executată chiar în ziua următoare (de menționat că sentința a fost aprobată în prealabil de Comitetul Executiv al Partidului Comunist Maghiar). Între anii 1961-1989 cadavrul lui a fost ascuns în parcela 301 din Cimitirul Nou din Budapesta. Imre Nagy a fost reabilitat în 1989, și a fost reînmormântat solemn în același an la data de 16 iunie.

Imre Nagy – foto: en.wikipedia.org
Imre Nagy (n. 6 iunie 1896, Kaposvár – d. 16 iunie 1958, Budapesta) a fost un politician comunist, maghiar, cu orientare reformatoare, prim-ministru al Ungariei între 1953-1954 și în octombrie 1956, ocazie cu care a devenit în mod neașteptat unul din eroii revoluției anticomuniste din Ungaria din 1956. A provenit dintr-o familie săracă de țărani calviniști. Tatăl său a fost îngrijitor la poștă, având absolvite 8 clase de școală generală.
2 noiembrie 1960 - Dimitri Mitropoulos, regizor, pianist, compozitor și dirijor grec (n. 1896)
![Dimitri Mitropoulos (1 March [O.S. 18 February] 1896 – 2 November 1960), was a Greek conductor, pianist, and composer. He received international fame both as a major conductor and composer of the 20th century. foto: en.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2015/11/Dimitri-Mitropoulos-e1446402796418.jpg)
Dimitri Mitropoulos – foto: en.wikipedia.org
2 noiembrie 1962 - Președintele Kennedy anunță sfârșitul crizei nuclearelor din Cuba.

John Fitzgerald Kennedy - foto: thestyleking.com
John Fitzgerald Kennedy (n. 29 mai 1917 – d. 22 noiembrie 1963), cunoscut și ca John F. Kennedy, JFK sau “Jack Kennedy”, a fost cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa survenită în ziua de 22 noiembrie 1963, la Dallas, Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei Kennedy implicați în politică, fiind totodată considerat un stindard al liberalismului american.
2 noiembrie 1963 - Presedintele Vietnamului de Sud, Ngo Dinh Diem, a fost asasinat in urma unei lovituri de stat militare.

Ngô Đình Diệm – foto: ro.wikipedia.org
Ngô Đình Diệm (n. 3 ianuarie 1901 – d. 2 noiembrie 1963), primul președinte al Vietnamului de Sud (1955–1963)
2 noiembrie 1964 - Regele Saud din Arabia Saudită renunță la putere în favoarea fratelui său Faisal.

Saud bin Abdulaziz Al Saud
foto: ro.wikipedia.org
Saud bin Abdulaziz Al Saud (n. 15 ianuarie 1902 – d. 23 februarie 1969) a fost rege al Arabiei Saudite în perioada 1953 – 1964.
Faisal bin Abdulaziz Al Saud (n. aprilie 1906 – d. 25 martie 1975), regele Arabiei Saudite. A fost fiul regelui Ibn Saud. A mai deținut și funcțiile de guvernator al provinciei Hidjaz (începând cu 1926) și de ministru de externe (din 1930).
2 noiembrie 1965 - La ora 5:15 P.M., Norman Morrison, Quaker în vârstă de 31 de ani, iese din front și pătrunde în Pentagon protestând în felul acesta împotriva „invaziei” în Vietnam.

Norman Morrison – foto: thenation.com
2 noiembrie 1966 - Intră în vigoare Cuban Adjustment Act oferind unui număr de 123.000 de cubanezi posibilitatea de a face cerere de stabilire permanentă în Statele Unite.
2 noiembrie 1966 - S-a nascut actorul american David Schwimmer.
2 noiembrie 1967 - Președintele american Lyndon B. Johnson ține o reuniune secretă cu cei mai de seamă lideri naționali (Bărbații Înțelepți) cărora le cere sfatul în privința atitudinii de adoptat față de refuzul tinerilor de a se mai înrola, protestând astfel împotriva războiului din Vietnam. Cei prezenți au ajuns la concluzia că opinia publică trebuie să primească rapoarte optimiste despre desfășurarea războiului.

Lyndon Baines Johnson,
foto: ro.wikipedia.org
Lyndon Baines Johnson, cunoscut mai ales ca Lyndon B. Johnson, (n. 27 august 1908 – d. 22 ianuarie 1973), adesea numit pe inițialele sale, LBJ, cel de-al treizeci și șaptelea vicepreședinte și cel de-al treizeci și șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii (1963 – 1969).
2 noiembrie 1973 - John Lennon lansează albumul „Mind Games“.
2 noiembrie 1975 - A încetat din viaţă marele regizorul italian Pier Paolo Pasolini; (n.1922).

Pier Paolo Pasolini - foto: ro.wikipedia.org
Pier Paolo Pasolini (n. 5 martie 1922 – d. 2 noiembrie 1975), intelectual italian de stânga, considerat a fi printre cei mai mari artiști și intelectuali italieni ai secolului al XX-lea. A fost ucis pe hidroscala din Ostia.
2 noiembrie 1976 - Jimmy Carter, primul candidat originar dintr-un stat din Sud la presedentia americana după foarte mulți ani (din timpul războiului american de secesiune), îl învinge în alegerile pentru functia de presedinte al Statelor Unite, pe contracandidatul sau Gerald Ford.

James Earl Carter Jr. - foto: ro.wikipedia.org
James Earl Carter Jr. (cunoscut ca Jimmy Carter; n. 1 octombrie 1924), politician american și un autor de cărți american, care a fost cel de-al treizeci și nouălea președinte al Statelor Unite ale Americii (1977–1981) și laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2002.
2 noiembrie 1976 - În India, primul ministru, Indira Gandhi, obține depline puteri dictatoriale.

Indira Priyadarshini Gandhi
foto (1977): ro.wikipedia.org
Indira Priyadarshini Gandhi (n. 19 noiembrie 1917 – d. 31 octombrie 1984), prim-ministru al Indiei din 19 ianuarie 1966 până la 24 martie 1977, și, din nou, din 14 ianuarie 1980 până la asasinarea ei pe 31 octombrie 1984.
2 noiembrie 1983 - Președintele american Ronald Reagan semnează legea care instituie o sărbătoare federală, celebrată an de an în a treia luni din ianuarie, pentru comemorarea pastorului Martin Luther King, militant pentru drepturile populatiei de culoare.

Ronald Wilson Reagan - foto: ro.wikipedia.org
Ronald Wilson Reagan, cunoscut mai ales ca Ronald Reagan, (n. 6 februarie 1911, Tampico, Illinois – d. 5 iunie 2004, Los Angeles, California) cel de-al patruzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii.
2 noiembrie 1984 - Pedeapsa capitală: Velma Barfield, din 1962, este prima femeie din Statele Unite condamnată la moarte.
2 noiembrie 1988 - Prima propagare de worm pe Internet.
2 noiembrie 1989 - Jaguar este cumpărată de societatea Ford.
2 noiembrie 1991 - Bartolomeu I devine Patriarh al Constantinopolului.

Bartolomeu I – foto: ro.wikipedia.org
Bartolomeu I (numele său laic fiind cel de Demetrios Arhontonis) (n. 29 februarie 1940, insula Imbros, Turcia), din 2 noiembrie 1991, cel de-al 270-lea patriarh ecumenic al Patriarhiei de Constantinopol.
2 noiembrie 1997 - Acord între Rusia şi Japonia în privinţa contenciosului Insulelor Kurile. „Declaratia de la Tokyo”, din octombrie 1993, data publicitatii ca urmare a intalnirii dintre presedintele rus Boris Eltin si premierul nipon Morihiro Hosokawa, prevedea angajarea de negocieri menite sa rezolve, in cel mai scurt timp, problema unui tratat de pace intre cele doua tari, prin solutionarea divergentelor teritoriale pe baza argumentelor istorice si juridice, a documentelor puse la dispozitie de catre cele doua parti si a legislatiei internationale.
In ciuda faptului ca presedintele Boris Eltin si premierul Ryutaro Hashimoto s-au angajat, in 1997, la Krasnoiarsk, sa faca „toate eforturile posibile in vederea semnarii unui Tratat de Pace inainte de anul 2000”, premierul nipon Yoshiro Mori s-a izbit de un curtenitor refuz din partea presedintelui Vladimir Putin, in toamna lui 2000, in abordarea chestiunii privind statutul Kurilelor de Sud. Intalnirea de la Irkutk, din mai 2001, a intarit convingerea ca problema restituirii insulelor nu se mai afla pe ordinea de zi a liderilor de la Kremlin.
„Ce presedinte rus si-ar permite luxul sa ia o masura atat de nepopulara in randul unei populatii careia i s-a repetat, decenii la rand, ca anexarea Kurilelor este una dintre marile fapte de arme ale Armatei Rosii si ca pastrarea lor este aproape o chestiune de onoare?”, scria jurnalistul Guy-Pierre Chomette in revista „Le Monde diplomatique”.
2 noiembrie 1997 - Taifunul „Linda” devastează Golful Tailanda deplasându-se cu o viteză de 130 km/h.
2 noiembrie 1999 - Mighty Servant 2 nava de mare tonaj, cu o încărcătură de 9000 de tone, se scufundă și 5 persoane își pierd viața.
2 noiembrie 2000 - Primul echipaj de trei astronomi (2 ruși și un american) ajunge la bordul Stației Spațiale Internaționale.
2 noiembrie 2004 - George W. Bush câştigă scrutinul prezidenţial din SUA în faţa lui John Kerry.
2 noiembrie 2004 - A fost asasinat, de către un fundamentalist islamic, regizorul olandez Theo van Gogh (n. 1957)

Theodoor “Theo” van Gogh (in 2004) – foto: en.wikipedia.org
A fost realizatorul mai multor pelicule controversate, documentarul ”0605”; (n.23.07.1957).
2 noiembrie 1947 - Alegeri prezidențiale în România (primul tur)
Alegerile prezidențiale din România au avut loc în două tururi de scrutin, la 2 noiembrie 2014 și la 16 noiembrie 2014. Pentru al doilea tur s-au calificat premierul în funcție, Victor Ponta (Alianța PSD–UNPR–PC), cu 40,44% din voturi, respectiv primarul Sibiului, Klaus Iohannis (ACL), cu 30,37%. În al doilea tur, cu o participare la vot cu peste 10% mai mare față de primul tur, Iohannis a obținut 6.288.769 de voturi, reprezentând 54,43% din opțiuni. Victor Ponta a obținut 5.264.383 de voturi, reprezentând 45,56%.
Alegerile au fost marcate de cozi lungi de așteptare la secțiile din străinătate, de până la zece ore. În pofida statului la rând, zeci de mii de cetățeni români nu au reușit să voteze, toate secțiile fiind închise la ora 21. După numărarea voturilor din străinătate a devenit certă preferința românilor din diaspora pentru candidatul opoziției, Klaus Iohannis, care a obținut în diaspora cel mai bun scor (89,73%).
Conform Constituției României, art. 83, mandatul președintelui este de 5 ani, cu posibilitatea înnoirii sale o singură dată.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
2 noiembrie 2019 - Leo Iorga, muzician român, fostul solist sl trupei Compact, a încetat din viață (n. 1964)
Leo Iorga (n. 2 decembrie 1964, Arad, Arad, RS România – d. 2 noiembrie 2019, București, România) a fost un muzician român, vocalist al formațiilor Pacific, Cargo, Compact, Schimbul 3, Pacifica PACT by Leo Iorga & Adi Ordean, Compact B.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org; romania.europalibera.org
2 noiembrie 2019 - Cel puţin 15 morţi şi peste 30 de răniţi în explozia unei maşini-capcană în Siria, la frontieră cu Turcia. Cel puţin 15 oameni au fost ucişi, dintre care majoritatea copii, într-un atac cu maşină-capcană care a avut loc sâmbătă în oraşul sirian de frontieră Tal Abyad, care se află sub controlul forţelor turce, informează dpa.
Explozia, care a avut loc în exteriorul unei benzinării, s-a soldat şi cu rănirea a 30 de persoane, majoritatea grav, a precizat o sursă medicală pentru dpa. Potrivit aceleiaşi surse, maşina avea cantităţi mari de explozivi, iar explozia a provocat pagube însemnate magazinelor şi maşinilor parcate în vecinătate.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com
Primele alegeri parlamentare pentru primul parlament al României întregite (1919)
Județele Regatului României (1919 – 1925)
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articol de prof. univ. dr. Ioan Scurtu
La 2-4 noiembrie 1919 au loc alegeri parlamentare pentru Adunarea Deputaţilor şi în 7-9 noiembrie pentru Senat, pe baza votului universal la care, pentru prima oară, cetăţenii din toate provinciile româneşti aleg un singur Parlament al României, un parlament de tip democratic.
În iulie 1917, Constituţia României a fost modificată, introducîndu-se votul universal, egal, direct, secret şi obligatoriu pentru toţi cetăţenii (bărbaţi) de la 21 de ani în sus.
Decretul-lege din noiembrie 1918 detalia prevederile constituţionale, aducînd precizări importante. Pentru a fi ales în Adunarea Deputaţilor se cerea: a fi cetăţean român; a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice; a avea vîrsta de 25 de ani împliniţi; a avea domiciliul real în România. Pentru a fi ales în Senat se cerea: a fi cetăţean român; a avea exerciţiul drepturilor civile şi politice; a avea vîrsta de 40 ani împliniţi; a avea domiciliul real în România. Cetăţenii primeau certificat de alegător; cei care nu-şi exercitau „fără temei legitim” dreptul de vot erau amendaţi cu sume variind între 20 şi 50 de lei. Modificările au însemnat, printre altele, renunţarea la censul de avere.
Introducerea votului universal a avut ca rezultat creşterea spectaculoasă a numărului de alegători, mutarea centrului de greutate a vieţii electorale de la oraş la sat şi schimbarea modului de desfăşurare a luptei politice. Dacă pînă la război, în regimul votului pe colegii, existau circa 100.000 de alegători cu vot direct, după adoptarea legii electorale numărul acestora a crescut la cîteva milioane (4,6 milioane în 1937). Evident, aceste cifre se referă la vechiul Regat care avea, în 1914, circa 7,7 milioane de locuitori şi la România Întregită, cu o populaţie de 19,5 milioane locuitori în 1937. Pentru a evidenţia noua realitate electorală, menţionăm că în 1914, un deputat era ales de aproximativ 400 de cetăţeni; decretul-lege din 1918 stabilea ca un deputat era ales de 30.000 de cetăţeni, iar din 1920 – de 50.000 de cetăţeni, adică de 125 de ori mai mulţi, comparativ cu perioada antebelică.

Regele Ferdinand vorbind în fața primului parlament al României întregite – foto preluat de pe agero-stuttgart.de
Circa 80% din populaţia României trăia în sate, astfel că ţărănimea a devenit principala masă electorală, iar centrul de greutate al confruntărilor politice în timpul alegerilor s-a mutat de la oraş la ţară. S-a schimbat modul de desfăşurare a campaniei electorale: dacă pînă în 1914 un candidat îi putea vizita la domiciliu pe toţi alegătorii din circumscripţia sa, în condiţiile votului universal el trebuia să se adreseze zecilor de mii de oameni, să participe la numeroase întruniri electorale, să ţină discursuri în medii foarte variate (la cluburi, la cîrciumi, în pieţe publice etc.), să se adreseze unui public extrem de eterogen (mari proprietari, muncitori, ţărani, intelectuali, negustori, ş.a.). Liderii politici – şefii de partide, miniştrii, etc. – făceau adevărate turnee electorale în toate provinciile istorice, pentru a convinge alegătorii că reprezintă pe toţi românii şi nu doar pe cei din anumite zone geografice. În timpul campaniei electorale oraşele şi satele României erau împînzite cu afişe, conţinînd programele si lozincile partidelor care se prezentau în alegeri, informaţii despre candidaţii care cereau voturile cetăţenilor. Nu lipseau îndemnurile de a nu fi votaţi rivalii politici, care ar urmări obiective egoiste, ar fi fraudat statul în defavoarea cetatenilor (alegatorilor).
Campaniile electorale au avut un rol important în creşterea gradului de implicare a cetăţenilor României în viaţa publică, aceasta fiind o expresie elocventă a caracterului democratic al regimului politic din perioada interbelică. Cetăţenii au avut dese prilejuri de a participa la viaţa electorală şi la alegerile parlamentare; în intervalul 1919 – 1937 în România s-au desfăşurat zece alegeri pentru Adunarea Deputaţilor şi pentru Senat (în 1919, 1920, 1922, 1926, 1927, 1928, 1931, 1932, 1933, 1937).
Este o realitate că evoluţia partidelor politice a depins în bună măsură de influenţa lor electorală. Astfel, Partidul Conservator-Progresist şi Partidul Conservator-Democrat au dispărut din viaţa politică în 1922, cînd nu au obţinut niciun loc în parlament. Partidul Poporului a avut un rol politic major în anii în care s-a bucurat de o largă susţinere populară. După 1927, acest partid a intrat într-un con de umbră, obţinînd rezultate modeste în alegeri. Pentru a se salva din punct de vedere politic, Octavian Goga s-a desprins în 1932 din Partidul Poporului şi a constituit o nouă organizaţie politică – Partidul Naţional-Agrar.
articol preluat de pe istoria.md
cititi mai mult despre Primele alegeri parlamentare pentru primul parlament al României întregite (1919) si pe www.agerpres.ro
Nicolae Paulescu (1869 – 1931)
Nicolae Paulescu (1869 – 1931)
foto preluat de pe en.wikipedia.org
articole preluate de pe: ro.wikipedia.org; ziare.com
Nicolae Constantin Paulescu (n. 11 noiembrie, S.V. 30 octombrie, 1869, București – d. 19 iulie 1931, București) a fost un om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină.
Nicolae Constantin Paulescu s-a născut la 8 noiembrie 1869 în Bucureşti pe Calea Moşilor nr. 69, părinţii fiind Costache Paulescu, de profesie negustor şi Maria Paulescu (născută Dancovici). Nicolae C. Paulescu urmează clasele elementare la „Şcoala primară de băieţi nr. 1, Culoarea de Galben” şi, în 1880, se înscrie la „Gimnaziul Mihai Bravul” (Liceul Mihai Viteazul), pe care-l va absolvi în 1888. Încă din anii liceului, a dovedit o deosebită înclinare pentru ştiinţele naturale, pentru fizică şi chimie, precum şi pentru limbile străine, clasice şi moderne.
Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obţinând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetări asupra structurii splinei). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” (1891-1894) în serviciul profesorului Étienne Lancereaux, ilustru clinician şi anatomo-patolog, şi apoi ca intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux şi secretar de redacţie al revistei Journal de Médecine Interne. În anii 1897-1898 a urmat şi cursurile de chimie biologică şi fiziologie generală la Facultatea de Ştiinţe din Paris, obţinând în 1899 titlul de Doctor în Ştiinţe cu lucrările Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mişcărilor respiratorii şi cardiace sub influenţa diverselor poziţii ale corpului şi Cauzele determinante şi mecanismul morţii rapide consecutivă trecerii de la poziţia orizontală la cea verticală. În anul 1901, obţine la Universitatea din Paris al doilea doctorat în ştiinţe cu dizertaţia Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra acţiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii).
În anul 1900 se reîntoarce în ţară şi este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină şi Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din Bucureşti.
În anul 1902 îşi deschide cursul de Fiziologie cu prelegerea „Generaţia spontanee şi darwinismul în faţa metodei experimentale” iar în 1905 ţine trei lecţii faimoase („Finalitatea în biologie”, „Materialismul”, „Suflet şi Dumnezeu”) ce vor alcătui volumul Noţiunile „suflet” şi „Dumnezeu” în fiziologie, publicat în acelaşi an şi reeditat în 1944 şi 1999. Concepţiile sale antidarwiniene vor determina o aprigă polemică cu Nicolae Leon şi Dimitrie Voinov în paginile revistelor Convorbiri literare şi Spitalul.

Nicolae Paulescu in Paris in 1897 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Activitate ştiinţifică
Nicolae Paulescu a desfăşurat o remarcabilă activitate de cercetare ştiinţifică în domeniul fiziologiei, privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimiliţia nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morţii subite ş.a. În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om. Cercetările lui novatoare în chirurghia hipofizei, au inspirat, mai târziu, activitatea neurochirurgului american Harvey Cushing.
În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societăţii de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acţiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet, comunicări ce sunt publicate în revista Societăţii. Paulescu publică separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumeşte pancreina, şi în numărul din 31 august 1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de Physiologie, revistă cu apariţie simultană în Franţa şi Belgia. În anul 1922, Paulescu obţine, de la Ministerul Industriei şi Comerţului din România, brevetul de invenţie nr. 6255 intitulat „Pancreina şi procedeul său de fabricare”. În nici una din publicaţii, Nicolae Paulescu nu aminteşte de experimentele similare publicate de Israel Kleiner în 1915 şi 1919.
Aceste publicaţii au precedat cu 8-10 luni anunţarea de către Fr. Grant Banting şi Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei. Bazându-se pe o traducere incorectă a textului articolelor publicate, Banting şi Best neagă influenţa rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu şi afirmă că deşi Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului pancreatic în a reduce cantitatea zahărului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că injecţiile nu ar avea efect:
„Paulesco has recently demonstrated the reducing effects of whole gland extract upon the amounts of sugar, ureea and acetone bodies in the blood and urine of diabetic animals. He states that injections into peripheral veins produce no effect and his experiments show that second injections do not produce such marked effect as the first. ”
— Banting FG & Best CH., Journal of Laboratory and Clinical Medecine, 1922
Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din anul 1923 îi recompensează pe Frederick G. Banting şi John Macleod pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.
În ce-i priveşte pe Banting şi Best, Ian Murray îi considera drept nişte cercetători care au confirmat descoperirile lui Paulescu. Răspunzând campaniei internaţionale iniţiată de fiziologul scoţian Ian Murray, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepresedinte al Fundatiei Nobel, recunoaşte în 1969 meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-şi speranţa că „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile ştiinţifice internaţionale. În cartea The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin, publicată în 1976 profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Paulescu.
În anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.

Nicolae Paulescu - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Priorităţile medico-chirurgicale
Prof. univ. Constantin Ionescu-Târgovişte în articolul ”Despre ştiinţa lui Paulescu si neştiinţa altora” enumeră 20 de priorităţi medico-chirurgicale ale prof. Paulescu, între care:
1. 1897. Nicolae Paulescu demonstrează (contrar opiniilor unor autori ai timpului) că coagularea sângelui obţinut din vena suprahepatică se face aproximativ în acelaşi timp cu coagularea sângelui obţinut din vena portă sau din venele periferice;
2. 1897. Realizează, în colaborare cu Reynier, anastomoza mucoasei, cap-la-cap, a venelor, ureterului şi coledocului.
3. 1897. Clasifică glandele vasculare în trei categorii şi anume: a) glande de natură epitelială cu secreţie exocrină şi endocrină, exemplu ficatul şi pancreasul; b) glande de natura epitelială cu secreţie doar endocrină, exemplu tiroida şi glandele suprarenale; c) glande de natura conjunctiv-limfatica care nu au canale excretorii, exemplu, splina, timusul sau ganglionii limfatici.
4. 1898. Elaborează un tratament pentru anevrisme în general şi al anevrismului aortic în special, prin utilizarea injectiilor cu colagen (gelatina) steril, introdus subcutanat.
5. 1898. Priorităţi în studiul funcţiei tiroidei si tulburările asociate acesteia.
6. 1898. Priorităţi în cercetarea „specificitătii celulara în cancere”, adică dezvoltarea cancerului din celulele ţesutului în care acesta apare, infirmând astfel teoria „indiferenţei celulare”, adica a caracterului nespecific al acestei maladii.”

Statuia lui Nicolae Paulescu, de lângă Facultatea de Medicină din Bucureşti, dezvelită la 31 august 2001, în prezenţa preşedintelui Federaţiei Internaţionale de Diabet, Sir George Alberti – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Activitate politică
Concepţia politică a lui Paulescu nu este lipsită de controverse, în special datorită antisemitismului şi susţinerii extremei drepte.
În 1922, Paulescu a înfiinţat, alături de Alexandru C. Cuza, Uniunea Naţională Creştină, primul partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine şi au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid. Paulescu a fost vicepreşedintele Ligii şi şeful filialei Ilfov, la a cărei inaugurare declara:
„România Mare e ca un fruct splendid de o frumuseţe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripăşit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăveşte fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpeşte fecioarele şi le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculaţii fură pâinea de la gura bieţilor Români şi care, în sfârşit, prin Francmasonerie, prin Socialism, prin Bolşevism, încearcă să aducă pe aceşti jefuiţi în starea urgisită de robi ai lui Iuda.”
— N.C. Paulescu, Apărarea Naţională, 22 noiembrie 1925
„Pericolul evreiesc” este plasat de Paulescu în registrul sexualităţii interetnice :
„Şi când cugeţi că sunt cu sutele şi cu miile sărmanele fecioare române, murdărite de jidani, şi că ele nu îndrăznesc să denunţe pe aceşti monştri, din cauza ruşinii care a pângărit pentru totdeauna sufletul lor dezonorat. Nenorocitele Margarite, violate de Fauşti tăiaţi împrejur şi respingători, ceea ce le aşteaptă este mai întâi moaşa jidoafcă care le mântuie prin avortare şi care în acelaşi timp le suflă şi ultima para, pe urmă Curtea cu juraţi şi în sfârşit ocna umedă, dacă prin sinucidere n-au pus un termen suferinţelor lor de martire. ”
— N.C. Paulescu, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul şi Francmasoneria, 1913
Influenţa lui Paulescu asupra lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorului Legiunii Arhanghelul Mihail, a fost asumată deschis de acesta din urmă:
„Articolele profesorilor Cuza şi Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul… erau adevărate transporturi de muniţii prin care noi învingeam argumentările presei jidăneşti. ”
— Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari, 1936.
Ca mentor al lui Corneliu Zelea Codreanu, Paulescu a fost martorul principal al apărării în procesul acestuia din 23 martie 1924. Cu această ocazie declara:
„Cauza ajunsă înaintea domniilor-voastre este conspiraţia Forţelor Oculte mondiale de a ni se lua dreptul la suveranitate şi de a fonda aici în spatiul carpato-ponto-dunărean Israelul european. Israelul european: stat bi-naţional cu evreii clasa conducatoare şi exploatatoare în calitate de naţiune învingătoare şi cu noi, românii, clasa subordonată şi exploatată în calitate de naţiune învinsă. ”
— citat de Şerban Milcoveanu în „Pentru ce a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu”, 2007
Pentru Paulescu, evreii erau păduchi care trebuiau eliminaţi de pe teritoriul ţării:
„Scopul nostru este isgonirea Jidanilor. Deparazitarea nu s-ar putea face pe spinarea vecinilor care fiind şi ei până peste cap de paduchi, ar refuza mortiş să mai primească şi pe ai noştri. Ar trebui deci ca toate ţările infectate de jidani să stabilească de comun acord o cloacă (în Palestina, în Africa sau în America) unde să-şi poate fiecare arunca lăturile. ”
— N.C. Paulescu, Apărarea Naţională, 1 februarie 1925
Nicolae Paulescu a fost membru în Senatul legionar.
În anul 2005, după studierea scrierilor antisemite ale lui Nicolae Paulescu, organizaţia International Diabetes Federation a decis să renunţe la orice asociere cu Nicolae Paulescu şi să nu accepte decernarea de premii în numele lui Paulescu la congresele organizaţiei.
Cine a descoperit insulina?
Laguesse în 1893 şi Leonid V. Sobolev în 1899 au sugerat că insulele lui Langerhans (descoperite de acesta în 1869) produc o substanţă care controlează metabolismul carbohidratilor.. Această substanţă a fost numită “insulină” de belgianul Jean de Meyer în 1909. În 1903 John Rennnie si Thomas Fraser au incercat fara succes un tratament oral cu cu extras de cod (care are insulele separate de pancreasul exocrin). În 1904 au încercat injectarea hipodermica la om, dar au renuntat datorită efectelor secundare. În 1906, la Berlin, Georg Zuelzer a aplicat metoda precipitării proteinelor din extrasul pancreatic cu alcool şi a testat acest tratament pe 8 pacienti, constatând eliminarea glicozuriei si cetonuriei, dar au renuntat din nou datorita efectelor secundare. În 1908 Ernest Scott a obtinut reducerea glucozei urinare la 3 câini cu extras de pancreas tratat cu alcool. Efectul hipoglicemiant al unui extract pancreatic injectat intravenos la câinele pancreatectomizat a fost demonstrat de Israel S. Kleiner (1915, 1919). Efectul unui extract pancreatic asupra corpilor cetonici şi ureii (substante produse în diabetul zaharat dezechilibrat) a fost demonstrat de Paulescu (1921). Descoperirea unui extract pancreatic eficace în tratamentul diabetului la om îi aparţine lui James B. Collip, care a lucrat sub îndrumarea lui John J.R. Macleod la Toronto în 1921.
„Pancreina” brevetată de Paulescu în aprilie 1922 era un extract apos al omogenizatului tisular de pancreas bovin, purificat (parţial) prin acidulare cu acid clorhidric şi neutralizat cu hidroxid de sodiu. Acest preparat a fost administrat de Paulescu bolnavilor săi sub formă de clismă şi nu a avut nici un efect asupra glicemiei. În 1916 Nicolae Paulescu a izolat substanţa pe care a numit-o pancreină (azi considerată a fi insulină), injectând extractul său în vena jugulară a unor câini diabetici şi observând că glicemia lor patologică a revenit temporar la normal. Cu puţin timp după terminarea acestor experienţe, savantul român a fost mobilizat în armata română. După război, începând cu iulie 1921, a publicat patru articole în care îşi descria cercetările, ultimul dintre ele, cel mai detaliat, apărând la finele lui august 1921.
În vara lui 1921, un ortoped canadian, ajutat de un student la medicină, au publicat descoperirea unei substanţe active în regularea glicemiei.
În 1901, după ce a primit o diplomă în medicină (1887) şi doctorate în fiziologie (1898) şi ştiinţe naturale (1899) de la Universitatea din Paris, Paulescu s-a întors în România, la facultatea de medicină a Universităţii din Bucureşti.) şi co-autor cu deja 18 ani în urmă, alături de preşedintele Academiei franceze de medicină (Etienne Lancereaux), al unui tratat de medicină şi nosologie (1903), le făcuse cunoscute lumii şi el, exact în aceeaşi perioadă, la cinci ani după succesele lui experimentale) în condiţiile în care dascălul savantului român – Étienne Lancereaux – a fost primul care să sugereze că diabetul este o maladie care îşi are originea într-o afectare a pancreasului. Canadienii citiseră despre cercetările şi rezultatele lui Nicolae Paulescu, cum cunoşteau şi despre rezultatele similare obţinute de Israel Kleiner şi, mai înainte, germanul Zuelzer şi încă alţii, însă cel puţin în cazul articolelor lui Paulescu nu fuseseră capabili să le înţeleagă corect (traducând greşit din limba franceză “non plus” din textul articolului lui Nicolae Paulescu, prin aproximativul “no bon”. Pe de altă parte, canadienii au detectat totuşi şi defecte reale, obiective, în metoda, protocolul şi interpretarea rezultatelor savantului român, şi impulsionaţi de înaltele exigenţe ale lui MacLeoad au sfârşit prin a ajunge la utilizarea terapeutică a unui extract purificat la care Paulescu, din lipsă de fonduri şi sprijin multidisciplinar (biochimişti), n-a ajuns.
Insulina a fost purificată suficient pentru uzul clinic, pentru prima oară, de biochimistul canadian James B. Collip în decembrie 1921 prin tratarea omogenizatului tisular de pancreas bovin cu alcool, eter şi din nou alcool. Acest extract şi-a dovedit eficacitatea în mod spectaculos începând din ianuarie 1922, când a fost injectat de Frederick G. Banting bolnavilor de la Toronto General Hospital.
În ciuda contribuţiilor sale în domeniul metabolismului uman, Nicolae Paulescu este ignorat de şcoala de medicină şi istoriografia ştiinţifică occidentale (de exemplu monografia “The Pancreas: An Integrated Textbook of Basic Science, Medicine, and Surgery” (Edited by H. G. Beger, A. L. Warshaw, M. W. Büchler, R. A. Kozarek, M. M. Lerch, J. P. Neoptolemos, K. Shiratori, D. C. Whitcomb, and B. M. Rau, Blackwell Publishing Limited 2008), o lucrare-mamut cu mai bine de 1000 de pagini şi care debutează cu o istorie a contribuţiilor medicale la înţelegerea rolului şi modului de funcţionare ale pancreasului, numele românului Paulescu nu este menţionat), care sunt pentru moment încă dominante în lume, şi asta în virtutea unui dublu standard (vezi mai jos decizia “International Diabetes Federation” din 2005) care face ca, de exemplu, un savant austriac precum Max Clara, care s-a folosit în cercetările lui de cadavrele victimelor naziste să fie în continuare recunoscut (se păstrează astfel şi azi în manualele de medicină şi în atlasele de histologie occidentale încă numele celulelor descoperite de el – “celulele Clara”) pentru contribuţiile lui; o dovadă a aceluiaşi dublu standard este şi faptul că atlasul de anatomie întocmit de Eduard Pernkopf – un alt savant austriac şi nazist înfocat, tot atât de înfocat ca şi colaboratorii lui în munca de întocmire a lucrării, despre care chiar şi în 1990 “New England Journal of Medicine” scria că “este o lucrare excepţională de mare utilitate pentru anatomişti şi chirurgi“, dar la realizarea căreia s-au folosit cadavre furnizate de nazişti (din care o minoritate erau evrei) – este şi azi folosit, în ciuda simpatiilor politice naziste ale autorului.
În mod similar, Herman Stieve, un cercetător german al efectelor stresului asupra sistemului reproducător şi endocrin, a fost păstrat în funcţia de director al Institutului de Anatomie din Berlin de noul regim al Republicii Federale Germania, asta deşi a folosit în cercetările lui cadavre furnizate de Gestapo, iar rezultatele cercetărilor lui pe cadavrele femeilor condamnate la moarte şi stresate prin anunţarea datei execuţiei mai sunt încă şi azi citate de unii cercetători occidentali, în ciuda bestialităţii protocoalelor imaginate de medicul berlinez.

Nicolae Paulescu (1869 – 1931) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cand a fost folosita pentru prima data insulina pentru tratamentul diabetului

Leonard Thompson (1908–1935) is the first person to have received injection of insulin as a treatment for Type 1 diabetes – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Insulina, a fost folosita pentru prima data pe un pacient, in tratarea diabetului, pe 11 ianuarie 1922, la putin timp dupa ce profesorul Nicolae Paulescu a reusit, in decembrie 1921, sa faca epocala descoperire a insulinei in urma unor indelungate studii experimentale si observatii clinice si de laborator.
Primul pacient bolnav de diabet pe care s-a folosit insulina a fost Leonard Thompson , pe atunci in varsta de 14 ani, care era internat la Toronto General Hospital. Prima injectie cu insulina, care i-a fost administrata de catre medicul Frederick G. Banting, i-a produs severe reactii alergice, din cauza ca insulina era impura.
Prin urmare, nu i s-a mai injectat insulina decat 12 zile mai tarziu, dupa ce biochimistul James Collip a muncit zi si noapte si a reusit sa purifice extractul (sub indrumarea lui John J.R. Macleod). Cea de-a doua injectie, care nu i-a mai produs reactii adverse si i-a imbunatatit considerabil starea sanatatii, i-a fost administrata pe 23 ianuarie 1922.

Leonard Thompson (1908–1935) is the first person to have received injection of insulin as a treatment for Type 1 diabetes – foto: dhrcindia.com
In februarie 1922, Frederik. G. Banting si Charles H. Best au publicat un articol in care se prezentau rezultatele experimentale obtinute prin folosirea insulinei, noua denumire a hormonului pancreatic, si care confirmau concluziile profesorului doctor roman Nicolae Paulescu, al carui articol despre descoperirea hormonului antidiabetic produs de pancreas, numit de Nicolae Paulescu “pancreina”, aparuse deja in data de 31 august 1921 in revista belgiana Archives Internationales de Physiologie.
Desi articolul lui Banting si Best a aparut dupa articolul lui Paulescu, Premiul Nobel pentru Medicina din 1923 a fost acordat cercetatorilor canadieni Frederick Banting, pentru activitatea experimentala desfasurata, si lui John James Rickard Macleod, pentru utilizarea insulinei in practica clinica, desi meritul principal l-a avut biochimistul Collip.
Banting, jignit de faptul ca Best nu fusese mentionat, a decis sa imparta Premiul Nobel cu el, iar Macleod l-a impartit cu James Collip. Insa Nicolae Paulescu nu a fost mentionat absolut deloc.
In 1969, diabetologul scotian Ian Murray a vrut sa scrie un istoric al descoperirii insulinei si a constatat ca Paulescu publicase primul lucrari valoroase in care a descris cu lux de amanunte actiunile hormonului antidiabetic pancreatic. Articolul sau a aparut in 1971.
In reactie, profesorul Tiselius, directorul Institutului Nobel, a anuntat atunci ca Nicolae Paulescu merita cu prioritate sa primeasca Premiul Nobel, in 1923, pentru descoperirea insulinei, dar – conform statutelor Comitetului – excludea posibilitatea unei reparatii oficiale, exprimandu-si doar speranta ca “opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiata cum se cuvine de forurile stiintifice internationale.
articole preluate de de pe ro.wikipedia.org; ziare.com
cititi si:
Un mare român care a schimbat lumea şi un mare nedreptăţit al istoriei ştiinţei – dr. Nicolae Paulescu
O DESCOPERIRE ROMÂNEASCĂ FURATĂ – INSULINA







