Xenia din Sankt Petersburg (cca. 1719/1731 – 1803)
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; doxologia.ro
Sfânta Cuvioasă Xenia din Sankt Petersburg
Pomenirea sfintei Xenia din Sankt Petersburg (cca. 1719/1731 – 1803), numită și „cea smerită și nebună pentru Hristos” se face atât pe 24 ianuarie (6 februarie pe stil vechi) cât și pe 11 septembrie (24 septembrie pe stil vechi).
În calendarul ortodox rus este pomenită și pe 24 mai, când se sărbătorește proclamarea ei ca sfânt care a avut loc în anul 1988.
Sfânta Xenia s-a remarcat prin modestie, sărăcie, renunțarea la bunurile lumești și o înflăcărată devoțiune față de Hristos, dar și prin clarviziune și ajutorul celor sărmani și păcătoși în timpul vieții și prin minunile pe care le-a făcut după moarte.
Este considerată o protectoare a familiei și este cel mai adesea invocată pentru ajutor în întemeierea unei familii sau pentru orice ajutor în legătură cu familia, dar și pentru ajutorul celor fără casă sau loc de muncă, în caz de incendii sau copii pierduți.
Este patroana spirituală a orașului Sankt Petersburg. O capelă a fost ridicată în cimitirul Smolensk din St. Petersburg pe locul unde se află înmormântat trupul ei. Mai multe biserici în Rusia și în lume au primit hramul sfintei Xenia.
Sf. Cuv. Xenia din Sankt Petersburg (cca. 1719/1731 – 1803) – foto preluat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Viața Sfântei Cuvioase Xenia din Sankt Petersburg
Primii douăzeci și șase de ani
Data nașterii nu este cunoscută, dar anumiți cercetători propun ca dată a nașterii anul 1731. Nici despre părinții ei nu se știe nimic dar, pentru că s-a căsătorit cu un colonel, se presupune că a făcut parte dintr-o familie de nobili sau de funcționari unde a primit o educație aleasă.
Primele articole de ziar care s-au păstrat despre Xenia datează din anul 1847 când în ziarul „Buletinul poliției orășenești a Sankt-Petersburgului” apar două articole în numerele 264 și 272:
Cu 40 de ani în urmă sau, poate, cu câțiva ani mai mult, s-a săvârșit aici, în Petersburg, văduva cântărețului imperial, Andrei Teodorovici, Xenia Grigorievna…
În afara acestor două articole, scurte informații despre viața sfintei Xenia sunt oferite de epitaful de pe piatra funerară:
A rămas văduvă la vârsta de 26 de ani, a pribegit 45 de ani, și a trăit 71 de ani; își zicea Andrei Teodorovici.
Momentul dramatic care îi marchează viața și îi schimbă destinul este moartea soțului cu care era căsătorită de numai 4 ani. În anul 1755 în Petersburg izbucnește o epidemie de tifos exantematic.
Xenia este atât de afectată de moartea soțului încât a doua zi este găsită tot lipită de trupul soțului răposat dar îmbătrânită și încărunțită.
Își petrece soțul la groapă îmbrăcată în hainele militare ale acestuia, imitându-i mersul în urma sicriului.
Andrei Teodorovici nu a murit – le spunea ea celor din jurul ei. A murit Xenia Grigorievna, dar Andrei Teodorovici este aici, în fața voastră, el trăiește și va trăi mult de acum înainte, va trăi veșnic.
La cimitir Xenia le cere celor prezenți să se roage pentru liniștea sufletului „roabei lui Dumnezeu, Xenia”, spunând: Bietul Andrei Teodorovici a rămas orfan, a rămas singur pe lume…
Din acest moment Xenia se prezintă tuturor cu numele soțului ei, Andrei Teodorovici și imediat ce se întoarce de la cimitir o roagă pe administratoarea casei și averii să împartă totul săracilor și să doneze banii bisericii.
Refuză pensia ce trebuia să o primească ca văduvă și doar cu mantaua de militar a soțului pleacă în lume și începe să ducă viața unui ascet desăvârșit trăind din pomeni și devenind Nebună după Hristos.
Pribegia Sfântei Cuvioase Xenia din Sankt Petersburg
Odată ce a renunțat la orice posesiune lumească și chiar și la orice minim confort trupesc a început să hoinărească pe străzile Petersburgului primind condoleanțele pline de compasiune ale cunoscuților. Dar Xenia le răspunde tuturor că nu a murit Andrei Teodorovici, ci soția lui, Xenia Grigorievna.
Când în 29 ianuarie 1757 a fost interzis vagabondajul săracilor și schilozilor pe străzile Petersburgului, urmărită fiind, s-a descoperit că sfânta mergea noaptea pe câmp unde cădea în genunchi și se ruga până la răsăritul soarelui. După această lungă rugăciune în câmp mergea să plivească grădina de legume a unui moșier sărac și obosind era găsită dormind chiar printre straturile de zarzavaturi.
În cei 45 de ani de pribegie, fericita Xenia a trăit neavând absolut nici o posesie, nici o cameră, nici îmbrăcăminte călduroasă, îndurând gerurile rusești și ploile torențiale ale toamnei, neștiind ce va mânca a doua zi.
Cu cât încercările erau mai grele cu atât sfânta devenea mai blândă și mai smerită, îndurând lovituri și batjocuri la care de obicei sunt supuși toți oameni străzii în special de copii străzii care râdeau de atitudinea și cuvintele ei de neînțeles pentru mulți.
Doar toate acestea nu erau pentru Xenia decât imitarea Domnului și marelui Martir care a suportat insultele, scuipăturile, biciuirea, răstignirea și moartea.
Încet, sfânta devine o figură cunoscută de întreg orașul și aproape mereu era urmată de oameni care o însoțeau crezând că prezice viitorul sau ghicește destinele. Cei înduhovniciți știau însă că este un om deosebit ce sub înfățișarea unei ieșite din minți ascunde mari daruri duhovnicești.
Clarviziunea Sfântei Cuvioase Xenia din Sankt Petersburg
Rugăciunea, ascetismul, iubirea față de Dumnezeu și aproape și mila lui Dumnezeu au făcut ca fericita Xenia să primească darul clarviziunii.
- Într-o zi, mergând la cea căreia îi dăruise casa și care avea un mare respect pentru Xenia îi spuse: Iată, tu stai aici și cârpești ciorapii și nu știi că Dumnezeu ți-a trimis un copil! Du-te mai repede la cimitirul Smolesnsk.
Parascheva Antonova care avea mare încredere în cuvintele Xeniei, a înțeles că ceva deosebit se întâmplă și s-a grăbit să ajungă la cimitir.
Pe una din străzile din apropierea cimitirului, Antonova a văzut o mare mulțime de oameni. Apropiindu-se află că un vizitiu tocmai a omorât o femeie însărcinată care a născut chiar acolo în stradă, ea murind pe loc.
Având milă de copil Parascheva Antonova l-a luat la ea acasă.
Deși împreună cu poliția au încercat să afle cine erau mama și tatăl copilului, nu au reușit iar copilul a rămas la Parascheva care l-a crescut și educat acesta devenind un fucționar important ce s-a îngrijit de mama adoptivă până la moartea acesteia, fiind pentru aceasta cel mai iubitor și respectuos fiu. Și el avea o mare evlavie pentru sfânta Xenia.
- O altă prietenă a fericitei Xenia a fost și Evdochia Deniseva Gaidukova, ce a murit în anul 1827. Xenia ținea foarte mult la Evdochia Gaidukova și uneori o vizita acasă.
Într-o astfel de vizită de dinaintea prânzului Evdochia se grăbește să o așeze la masă bucurându-se de prezența ei. La sfârșitul prânzului Evdochia îi cere iertare Xeniei pentru că nu a avut ceva mai bun să îi ofere. — Să nu mă judeci pentru masă, draga mea, îi spuse ea, dar nu am avut altceva mai bun să-ți ofer, pentru că astăzi nu am gătit nimic. — Îți mulțumesc pentru masă draga mea, îi răspunde Xenia, dar de ce nu spui adevărul? Ți-a fost teamă să-mi oferi niște friptură de rață?
Evdochia Deniseva se fâstâci deoarece într-adevăr avea în cuptor friptură de rață pregătită pentru soțul ei care nu era acasă. Evodchia s-a repezit la cuptor pentru a scoate friptura.
Dar Xenia a oprit-o: „Nu, nu, ce faci? Nu trebuie să faci asta, nu vreau rață. Știu, doar, că te-ai fi bucurat să-mi oferi tot ce ai, dar te temi de căpcăunul de bărbatu-tău. Pentru ce să-l mânii?
Bărbatul Evdochiei Deniseva nu era agreat de Xenia acesta fiind grosolan, îi plăcea băutura și folosea un limbaj dezgustător mai ales atunci când era beat.
Prezicerea morții Împărătesei Elisabeta Petrovna
Cea mai cunoscută prezicere a fericitei Xenia, este cea a morții Împărătesei Elisabeta Petrovna. Elisabeta Petrovna (1709–1761), care domnea din 1742, anul când a fost încoronată, deși avea numai 53 de ani, era bolnavă de câțiva ani și moare pe 25 decembrie 1961.
Însă pe 24 decembrie 1961 pe străzile Petersburgului, Xenia alerga spunând cuvinte pe care nimeni nu le înțelegea: „Coaceți colaci, coaceți colaci!
În curând toată Rusia va coace colaci!”. Vestea morții Împărătesei a șocat pe toată lumea deoarece boala fusese ascunsă. Locuitorii Petersburgului au înțeles acum și cuvintele fericitei Xenia care anunțase cu o zi mai devreme evenimentul.
Binecuvântările și rugăciunile pentru cei mulți
Odată ce fericita Xenia, prin bunătatea, blândețea, smerenia și totala renunțare la sine a câștigat iubirea oamenilor care o considerau „omul lui Dumnezeu”, aceasta era invitată tot mai des de către negustori, burghezi și funcționari în casele lor pentru că deja se știa că dacă fericita Xenia îți intră în casă, în acea casă și în acea familie se instalează fericirea și bucuria.
Mamele se grăbeau să își aducă copiii spre a-i binecuvânta mai ales dacă aceștia erau bolnavi.
Vizitii o rugau să urce în caleașca lor și să meargă măcar câțiva metri pentru că trăsura în care urca sfânta se întorcea întotdeauna acasă cu un mare câștig.
Vânzătorii ambulanți o așteptau cu nerăbdare să le ia ceva dacă o zăreau deoarece imediat lângă taraba lor mulțimea se aduna apoi și le cumpăra toată marfa.
I se ofereau sfintei adesea sume foarte mari pentru rugăciunile ei atât de eficiente dar fericita nu lua niciodată mai mult decât țarul de pe cal, adică o copeică sau două. Nu voia sa primească nici măcar o rublă, iar de monezi de aur nici nu voia sa audă.
Odată ajunsă în piață, negustorii o înconjurau rugând-o să le primească darul, dar fericita nu lua darul decât de la o parte, celorlalți reproșându-le: „Nu frate, tu îi încarci pe cumpărători la cântar”, sau „Nu, tu îi asuprești pe cei sărmani”.
Cu banii primiți, strânși copeică cu copeică, Xenia ajuta mai multe sute de familii sărace.
Orice primea dăruia celor săraci și aceștia erau foarte bucuroși de orice dar de la fericită deoarece acela care primea ceva îi mergea bine în toate.
Un om care a primit câteva copeici de la sfânta a ajuns mai apoi foarte bogat.
Altuia, dăruindu-i țarul călare pe cal(copeica) i-a spus: Vei galopa departe cu el… și într-adevăr acela s-a îmbogățit.
Însă Xenia nu prevestea numai bucurii ci și necazuri sau moartea dar într-un mod voalat, după cum atestă și articolul de ziar din anul 1847:
Uneori ea prevestea ceva rău, dar nu în mod direct, ci indirect, prin aluzii, ca și când nu ar fi vrut să-l tulbure pe acela cu care vorbea.
Astfel, de pildă, vizitând o dată casa negustoresei Krapivina și în timp ce ieșea afară ea privi pe fereastra casei spunând: „Urzica este verde, dar curând se va ofili”.
Puțin după aceasta Krapivina muri.
Sau altădată invitată fiind de negustorul Razjivin să-i viziteze magazinul (firmă ce a existat pana în secolul al XX-lea), fericita Xenia a venit dar văzând o oglinda mare ce atârna pe perete, dădu din cap zicând: Frumoasă oglindă dar nu ai în ce să te privești – și plecă.
După numai o jumătate de oră, nu se știe din ce cauză, oglinda a căzut de pe perete spărgându-se iar după trei zile negustorul a murit.
Ultimele fapte ale Sfântei Cuvioase Xenia din Sankt Petersburg
Una din ultimele fapte remarcabile ale fericitei, ce ne oferă o informație precisă despre un moment în care încă mai era în viață, este ajutorul dat pentru construirea bisericii din cimitirul Smolensk.
Acest lucru se petrecea în anul 1794 când, spre deosebire de împărăteasă Ecaterina care avea aceeași vârstă, dar abia mai putea să meargă, Fericita Xenia era atât de sănătoasă și de în putere încât îi ajuta în secret pe muncitori la construirea bisericii cărând în fiecare noapte în poala sa câte cinci-șase cărămizi de la fabrica de cărămidă.
În fiecare noapte căra câte o grămadă de cărămizi pe care muncitorii o găseau dimineața.
Va trebui sa îndure multe spunea Xenia despre biserică, dar va rezista…
Nici o grijă. Și într-adevăr în decursul unor mari inundații din 1824 când o parte dintre morminte și cruci au fost luate de ape și registrele cimitirului au fost distruse, biserica a rezistat.
Din cauza acestor distrugeri ale apelor din anul 1824 s-a produs pierderea registrelor cimitirului și nu se știe cu exactitate anul morții fericitei Xenia.
Așadar cercetătorii consideră că sfânta a plecat din aceasta lume undeva după anul 1794 (anul construcției bisericii din cimitirul Smolensk) și nu mai târziu de anul 1806 (45 de ani de la anul morții împărătesei Elisabeta Petrovna).
Sfârșitul Fericitei Xenia din Sankt Petersburg și cultul pentru ea
Vestea sfârșitului Xeniei a întristat orașul și oameni de toate vârstele au mers la înmormântarea ei și apoi la mormântul din cimitirul Smolensk.
S-a instituit post în acea zi. La mormânt se perindau oameni din tot poporul cu nădejdea ca rugăciunile lor vor fi auzite și vor fi ajutați în necazurile și nevoile lor așa cum au fost ajutați și în timpul vieții.
Au venit săracii și infirmii ajutați de Xenia, negustorii și băcanii, mamele copiilor binecuvântați și vindecați și multe alte femei care o însoțeau în timpul vieții și care se bucurau de atenția ei.
Zvonul despre protectoarea sărmanilor s-a răspândit repede dincolo de granițele capitalei, în popor.
Fiecare vizitator al cimitirului dorea să plece cu o mâna de pământ de la mormântul Xeniei crezând că acest pământ va vindeca bolile și va îndepărta necazurile.
Au început să apară mărturii despre minuni și vindecări iar numărul vizitatorilor care luau pământ de pe mormânt s-a înmulțit.
Deasupra mormântului s-a pus o placă dar aceasta a fost fărâmițată în bucățele mici de vizitatori fiecare dorind să ia acasă câte o bucățică. O altă placă a fost pusă dar și aceasta a avut aceeași soartă.
Dar, luând pământul și spărgând plăcile, fiecare vizitator lăsa în schimb pe mormânt o mică jertfă, după puterile fiecăruia, bani de care se foloseau nevoiașii.
Mormântul a fost împrejmuit cu un gard și o cutie a milei a fost legată de el pentru a se aduna bani pentru construcția unui paraclis.
Banii s-au adunat repede și primul paraclis a fost construit din piatră de culoare cenușie, cu acoperiș de fier și două ferestruici pe cele două laturi, iconostasul înspre răsărit și o ușă înspre apus.
Deasupra ușii scria „Roaba lui Dumnezeu Xenia” iar deasupra mormântului, ridicat pe un soclu, a fost pusă o placă pe care stă scris:
Epitaf
În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.
În acest loc a fost pus corpul neînsuflețit al roabei lui Dumnezeu Xenia Grigorievna
soția cântărețului imperial, cu gradul de colonel, Andrei Teodorovici.
A rămas văduvă la vârsta de 26 de ani, pribegit 45 de ani, și a trăit 71 de ani; își zicea Andrei Teodorovici.
Cine m-a cunoscut să-mi pomenească sufletul pentru mântuirea sufletului său Amin!
Rugăciuni
Rugăciune către Sfânta și Fericita noastră maică Xenia din Sankt Petersburg, cea nebună pentru Hristos
O, Sfânta maică Xenia, viețuind sub acoperământul Celui Prea Înalt, și întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea și setea, gerul și arșița, defăimările și prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni, iar acum sălășluiești întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamărește acum ca pe o floare bineinmiresmată.
Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ție ca uneia ce ești întru viața cea neîmbătrânitoare, dar petreci și împreună cu noi: primește cererile noastre și le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veșnică, îmbelșugată binecuvântare pentru faptele și începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile și necazurile.
Mijlocește cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi, netrebnicii și păcătoșii. Ajută, sfântă și fericită maică Xenia, să fie luminați pruncii cu lumina Sfântului Botez și să fie pecetluiți cu pecetea darului Sfântului Duh; băieții și fetele să fie crescuți în credință, cinste și frică de Dumnezeu; dăruiește-le lor reușită la învățătură; tămăduiește pe cei neputincioși; trimite dragoste și bună-înțelegere celor căsătoriți, învrednicește pe monahi de nevoința cea bună și apără-i de defăimări; întărește-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzește poporul și țara aceasta în pace și fără tulburare, roagă-te pentru cei lipsiți în ceasul morții de împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu ești nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îți aducem mulțumire și slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Dumnezeu Cel în Treime închinat și minunat întru Sfinții Săi, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tropar, glas 4
Deșertăciunea celor pământești lepădând, crucea vieții rătăcitoare și fără de adăpost ai luat, și de strâmtori, lipsuri și batjocură oamenilor nu te-ai spăimântat, dragostea lui Hristos știind. Acum în ceruri de această dragoste îndulcindu-te, fericită și de Dumnezeu înțelepțită Xenia, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Tropar, glas 7
Iubind sărăcia lui Hristos, acum te îndulcești de ospățul veșnic; cu nebunia cea părută ai rușinat nebunia acestei lumi, prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta dobândind darul ajutorării prin minuni, Fericită Xenia, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească prin pocăință de tot răul.
Condac, glas 3
Luminat saltă astăzi orașul Sfântului Petru, că mulțimea celor scârbiți află mângâieri, nădăjduind la rugăciunile tale, fericită Xenia, că tu ești lauda și întărirea acestui oraș.
Mărimuri
Mărimu-te pe tine, Sfântă și Fericită maică a noastră Xenia, și cinstim sfânta pomenirea ta, că tu îl rogi pentru noi pe Hristos Dumnezeul nostru.
cititi mai mult despre Sf. Cuv. Xenia din Petersburg si pe: basilica.ro; doxologia.ro; en.wikipedia.org
Viața Sfintei Xenia din Sankt Petersburg
Părintele Macarie Simonopetritul
articol preluat de pe doxologia.ro
Sf. Cuv. Xenia din Sankt Petersburg (cca. 1719/1731 – 1803) – foto preluat de pe – doxologia.ro
Xenia Grigorievna Petrova era căsătorită cu un strălucit colonel al armatei imperiale, care era și cantor la curte, și ducea o viață de lume și îmbelșugată în sânul aristocrației capitalei.
Moartea neașteptată a soțului ei, pe când nu avea decât douăzeci și șase de ani, a adâncit-o într-o mare tulburare și a făcut-o să înțeleagă deșertăciunea oricărei legături pământești. De atunci s-a hotărât să se libereze de tot ce o ținea legată de pământ, pentru a merge către împărăția cerească pe calea cea mai strâmtă și cea mai grea: a nebuniei pentru Hristos. Purtarea sa s-a schimbat întru totul, și văzând-o cum își împărțea averile de pomană, apropiații săi au crezut că doliul îi luase mințile. Se îmbrăcase cu uniforma militară a soțului ei și nu mai răspundea decât când era chemată cu numele celui mort. Fără sălaș, desculță și îmbrăcată, vară și iarnă, în aceleași zdrențe pestrițe, mergea pe străzile cartierelor sărace, lăsându-se cu blândețe luată în batjocură și în râs de puști, după pilda lui Hristos în Patima Sa. Nu primea pomană de la cei cărora li se făcea milă de ea decât pentru a o împărți pe loc la săraci, nu mânca decât rareori, când se ducea în vizită la vreo familie pe care o cunoștea, și își petrecea nopțile pe un câmp, în afara orașului, unde stătea în genunchi în rugăciune până la răsăritul soarelui.
Locuitorii evlavioși au băgat de seamă puțin câte puțin că purtarea ei ciudată ascundea o viață sfântă, că vorbele ei enigmatice sau figurate nu erau fără înțelepciune și că adesea ascundeau prorocirea unor întâmplări care aveau să vină. Binecuvântarea lui Dumnezeu părea să o însoțească peste tot pe unde mergea. Când intra într-un magazin, câștigul zilei creștea vizibil; când un vizitiu o lua în trăsură, găsea mulți clienți; când săruta un copil bolnav, acesta îndată se însănătoșea. Mila care i se arăta s-a schimbat curând în cinste în tot orașul, al cărui adevărat înger păzitor a devenit. După ce a purtat crucea nebuniei de bună voie pentru iubirea lui Hristos timp de patruzeci și cinci de ani, Sfânta Xenia a adormit în Domnul la vârsta de șaptezeci și unu de ani (între 1794 și 1806).
Mormântul ei a fost pe loc cinstit din ce în ce mai mult și a devenit un adevărat loc de pelerinaj. Minuni, vindecări, prorocii, arătări ale sfintei nu au încetat timp de două veacuri la acest mormânt, izvor de viață și de binecuvântări. Poporul se îmbulzește pentru a primi ajutorul foarte puternic al rugăciunilor Sfintei Xenia, socotită ca apărătoarea orașului, și fiecare ia puțin pământ de la mormântul ei și untdelemn de la candela care arde acolo fără încetare.
(Ieromonahul Macarie de la Simonos Petra, Sinaxarul. Viețile sfinților, Volumul V, Editura Sfântul Ioan Casian, București, 2015, pp. 336-337)
Starea Nației 23 ianuarie 2024 – Viitorul Planetei Futari Story. Am depășit Germania! Iobagii digitali
foto si articole preluate de pe Starea Natiei
Starea Nației 23 ianuarie 2024
Viitorul Planetei Futari Story. Am depășit Germania! Iobagii digitali
Din sumar:
• Pregătim cu atenție viitorul. Viitorul feudalist.
• 70% din România concurează la Survivor.
• Revine tot mai des o întrebare din public: „Să mă întorc în țară”? Avem și răspunsul, normal.
• Abia ieșit din revizie, Iohannis pare ușor defect: mizează pe dialog.
• Cum să distrugem planeta în mod responsabil.
• Și multe, multe altele.
Dragoș Pătraru – foto preluat de pe www.stildiamonds.ro
Dragoș Iustinian Pătraru (n. 1 noiembrie 1977, Ploiești, România) este un jurnalist, prezentator TV și scriitor român.
Acesta este cunoscut deoarece este moderatorul late-night show-ului Starea Nației, emisiune pamflet ce ironizează, în principal, politicienii.
Cărți publicate
- Starea nației cu Dragoș Pătraru (2016)
- Unde nu-i cap vai de popoare (2017)
- Atenție cu intenție (2023
informații preluate de pe ro.wikipedia.org
Născut pe 1 noiembrie 1977, Dragoş Pătraru a terminat Facultatea de Jurnalism, Spiru Haret şi Facultatea de Litere, Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Universităţii Bucureşti.
În anul 2000 a făcut primul ziar de sport, Fair Play Prahova, împreună cu Radu Baicu.
În toamna lui 2008 a preluat managementul postului de televiziune Prahova TV pe care l-a asigurat până în 2012.
În 2013 a propus emisiunea Starea Naţiei unui post de ştiri iar din 2014 s-a mutat la televiziunea naţională cu ea şi ulterior la Digi 24.
Din august 2018, Dragoş Pătraru s-a alăturat echipei Prima Tv şi de atunci realizează Starea Naţiei în acelaşi format care a suferit doar mici schimbări de-a lungul timpului.
informații preluate de pe www.stildiamonds.ro
20 Aprilie 2023: Dragoș Pătraru a anunțat că își retrage „Starea Naţiei” de la Prima TV, el spunând că de această dată nu există niciun motiv de scandal, doar că nu a fost plătit la zi de către postul de televiziune, care îi găzduiește emisiunea începând cu august 2018.
cititi mai mult pe hotnews.ro
Evenimentele Zilei de 23 ianuarie în Istorie
Portul Chilia (sec. XV)
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com
23 ianuarie este a 23-a zi a calendarului gregorian.
Sărbătorile Zilei de 23 ianuarie
(BOR) Sf. Sfinţit Mc. Clement, Episcopul Ancirei; Sf. Mc. Agatanghel; Sf. Părinţi de la Sinodul al VI-lea Ecumenic
Sfântul Mucenic Clement, Episcopul Anciriei, Sfântul Mucenic Agatanghel, Cuviosul Dionisie din Olimp - Icoană sec. XX, Sfântul Munte Athos, Grecia, Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Clement era din Ancira Galatiei (astăzi Ankara, în Turcia) şi s-a născut din tată păgân şi din mamă creştină, Sofia cu numele, către anul 258. Sfântul Agatanghel era roman de neam şi a fost botezat de însuşi Sfântul Clement pe când acesta se afla la Roma.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
(BRU) Sf. Clemente, episcop și Sf. Agatanghel, martiri († secolul al IV-lea)
(BRC) Sf. Emerențiana, fecioară, martiră; Sf. Ildefons, episcop
Astăzi în istorie pentru 23 ianuarie
Evenimentele Zilei de 23 ianuarie în Istorie:
- 23 ianuarie 1465 – Ştefan cel Mare, cucereşte cetatea Chiliei;
- 23 ianuarie 1556 – Cutremurul din Shaanxi;
- 23 ianuarie 1821 – Proclamația de la Padeș
23 ianuarie 52 i.I.Ch: Are loc rascoala galilor condusi de Vercingetorix impotriva stapanirii romane. Sunt masacrati romanii din Genabum (Orléans), actiune care marcheaza debutul insurectiei generale a triburilor unite ale galilor sub conducerea lui Vercingetorix, impotriva Romei.
Vercingetorix – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Vercingetorix (pron. latină [werkiŋˈɡetoriːks], c. 82 î.Hr. – 46 î.Hr.) a fost căpetenia tribului arvernilor, care a unit pe galii începând o revoltă nereușită împotriva stăpânirii romane în Galia în cursul ultimului stadiu al Războaielor Galice lui Iulius Cezar.
Vercingetorix a ajuns să conducă pe arvernii în 52 î.Hr. când a adunat o armată și a fost proclamat drept regele după bătălia de la Gergovia. Apoi a consolidat alianța cu celelalte triburi și și-a prins controlul asupra armatelor lor, conducându-le în cea mai importantă revoltă a galilor împotriva romanilor.
După bătălia de la Alesia Vercingetorix a capitulat și a fost închis pentru o periadă de cinci ani. În 46 î.Hr. a fost omorât după o paradă militară organizată pentru a sărbători succesele lui Cezar în Galia. Majoritatea informațiilor păstrate despre Vercingetorix provine de la Commentarii de Bello Gallico lui Cezar însuși.
Vercingetorix în faţa lui Iulius Cezar la “Bătălia de la Alesia” – foto: ro.wikipedia.org
Sub Napoleon III, persoana lui Vercingetorix ca fiind reprezentant al culturii galice a fost promovată.
În contextul conflictului franco-german, joacă rolul figurii mitice și naționale a primului popor de Franța, motiv important în istoriografia franceză a secolului XIX. La școli, a fost prezentat între ani 1870 și 1950 ca fiind primul conducător al francezilor.
23 ianuarie 393: Împăratul roman Teodosius I il proclama pe fiul sau Honorius in varsta de 8 ani, co-imparat.
23 ianuarie 1002: Moare de malarie la varsta de 21 de ani, împaratul Imperiului romano-german Otto al III-lea. La 7 iunie, ii va succeda la tron varul sau Henric,ducele de Bavaria.
23 ianuarie 1465: Ştefan cel Mare, domn al Moldovei, cucereşte cetatea Chiliei aparata de o garnizoana maghiară.
Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial – in imagine, Ştefan cel Mare – de Constantin Lecca – foto: ro.wikipedia.org
L a 23 ianuarie 1465 (23 ghenarie 6973) , Ştefan III-lea cel Mare al Moldovei apare cu oastea în faţa cetatii Chiliei,si incepe cel de-al doilea asediu al acestui important punct strategic. La miezul nopţii moldovenii patrund în oraş printr-o poartă deschisă de tîrgoveţi, în urma unei înţelegeri secrete cu locuitorii cetăţiii. Ştefan Vodă cucereşte cetatea Chilia la 24 ianuarie 1465, după un bombardament intens al artileriei moldoveneşti. La conducerea cetăţii a fost instalat pîrcălabul Isaia, cumnatul domnitorului.
„Vă leatul 6973 [1465] meseța ghenarie 23, adunându Ștefan vodă multă oaste de țară, vrându să rascumpere cetățile carile le luase păgânii de la alți domni, pogorât-au cu toată puterea sa spre cetatea Chiliei. Și sosindu la cetate miercuri spre joi, la miază-noapte, au încunjurat cetatea.
Însa joi nu s-au apucat de harțu, iară vineri dins-de-dimineață au început a bate cetatea și așa toată ziua s-au hărțuit până în seară. Iară sâmbătă se inchinară cei din cetate și intră Ștefan vodă în cetatea Chiliei.
Și acolo petrecând trei zile veselindu-să, laudându pre Dumnezeu, îmblânzea oamenii în cetate. Decea și la Cetatea Albă au tras și multă năvală făcându, dobândi și Cetatea Albă.
Și așa amandoao cetățile cu multă moarte și peire de ai săi le dobândi, carile întărindu-le cu bucate și cu slujitori, au lăsat pre Isaia și pre Buhtea pârcălabi, ca să le grijască, iară el s-au întorsu la scaunul său la Suceava.
Iară în al zecilea an a domnii sale, în anii 6974 [1466], iulie 10, au început a zidi mănăstirea Putna, spre slava lui Dumnezeu și a Preacuratii Maicii Fecioarii Mariei.”
Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei
Pentru îmbunătățirea sistemului de apărare, în vara lui 1479, Ștefan cel Mare a reconstruit cetatea Chilia pe malul stâng al Dunării (cetatea Chilia Nouă). La lucrări au participat 800 de zidari și 17.000 de ajutoare.
Scurt istoric
Cetatea Chilia a jucat un mare rol strategico-militar la Dunarea de Jos.
Portul Chilia (sec. XV) – foto – ro.wikipedia.org
La sfârșitul secolului XIV, Mircea cel Bătrân a extins teritoriul Țării Românești până la Marea Neagră, Chilia intrând, astfel, în componența statului muntean. La scurt timp, în 1426, domnul Moldovei Alexandru cel Bun pune stăpânire pe cetate, profitând de situația grea în care se află domnul Țării Românești Dan al II-lea.
În 1447-1448, domnul Moldovei, Petru al II-lea, a cedat cetatea Chilia lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei.
De atunci până în 1465, cetatea a fost apărată de o garnizoană maghiară.
Stăpânirea maghiară asupra Chiliei a fost confirmată de Bogdan al II-lea, tatăl viitorului domn Ștefan cel Mare, precum și de Alexandru și Petru Aron.
Cetatea Chilia a fost mărul discordiei între Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, vasal al Coroanei maghiare. Domnul Moldovei s-a străduit să redobândească Chilia.
Cel puțin din toamna anului 1460 conflictul dintre Ștefan și Vlad era deschis: sașii brașoveni îi promiteau lui Vlad o oaste de 4.000 de soldați împotriva turcilor sau a Moldovei.
În timp ce domnul Țării Românești s-a implicat total în cruciada antiotomană planificată de Congresul de la Mantova, Ștefan cel Mare a aderat la pacea dintre Polonia și Imperiul Otoman.
Încă din ianuarie 1462 sunt menționate lupte la hotarele dintre cele două țări, ceea ce periclita comerțul în zonă.
Conform cronicarului Laonic Chalcocondil, Ștefan cel Mare a colaborat cu flota otomană la asedierea Chiliei, în iunie 1462.
După eșecul acestui asediu, în care chiar domnitorul Moldovei a căpătat o rană care-l va chinui până la sfârșitul vieții, oastea moldoveană a intrat să jefuiască în Țara Românească, dar a fost oprită de Vlad Țepeș.
23 ianuarie 1512 - Forţele unite ale turcilor lui Mehmed-beg şi boierilor Craioveşti, il înfrang pe Vlăduţ-Vodă (Vlad al V-lea cel tanar) la Văcăreşti. Domnitorul este luat prizonier şi apoi decapitat.
Trupul acestuia este dus și înmormântat cu fast la necropola domnească de la Manastirea Dealu de către Neagoe Basarab care va regreta acest episod tragic toată viața.
Vlad cel Tânăr a fost domn al Țării Românești între februarie 1510 – ianuarie 1512.Era fiul lui Vlad Călugărul și a celei de a doua soții, Maria (călugărită sub numele de Eupraxia)
Pe piatra de mormânt, inscripția laconică este rezumatul perfect al vieții și al domniei acestui voievod putin cunoscut:
“În anul 1512, ghenarie 23, au răposat robul lui Dumnezeu, Io Vlad voievod, fratele lui Io Radu voievod, fiul prea bunului și prea marelui Io Vlad voievod.
Și într-al 26 (sau 16 n.t.) al vârstei șezu pe scaunul domnesc. Și a a venit domn Io Basarab voievod și, fiind luptă, au tăiat capul lui Vlad voievod în cetatea București”.
23 ianuarie 1512 - A inceput domnia lui Neagoe Basarab în Ţara Românească, care a durat pana la sfarsitul vietii sale, la 15 septembrie 1521.
Neagoe Basarab. Frescă de la Mănăstirea Curtea de Argeș – foto: ro.orthodoxwiki.org
După unii, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic, boierul Parvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, al lui Basarab al IV-lea cel Tanar.
Soția sa a fost Doamna Milița Despina din familia sârbă Brancovici. Este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517),în jurul căreia s-a născut legenda Mesterului Manole.
Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină “.
Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română.
În volumul „Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996, Prof. Dr. Dumitriu-Snagov a prezentat dovezile referitoare la faptul că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic.
Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol , cu scopul ca acest document sa constituie o „întărire” doveditoare a înaltei moralități a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului.
În procesul de plagiere,Teodor Mamalachos a uitat sa șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și Anghelina.
23 ianuarie 1516 - A murit Ferdinand al II-lea de Aragon, rege al Castiliei; (n. 10.03.1452).
Ferdinand al II-lea de Aragon – foto: ro.wikipedia.org
Ferdinand al II-lea de Aragon (10 martie 1452 – 23 ianuarie 1516), rege al Aragonului (1479–1516), al Siciliei (1468–1516), al Neapolelui (1504–1516), Valenciei, Sardiniei și al Navarei, Conte de Barcelona, rege al Castiliei (1474-1504) și apoi regent al acestei țări din 1508 până la moartea sa.
23 ianuarie 1549 - A încetat din viaţă Ioan Honterus, învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania.
Johannes Honterus – foto: ro.wikipedia.org
Johannes Honterus, născut Austen (n. 1498, Brașov – d. 23 ianuarie 1549, Brașov) a fost un învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul liceu Johannes Honterus.
Numele de Honterus, pe care îl folosește mai târziu, este forma latinizată derivată din “Honter”, denumirea săsească a cuvântului Holler sau Holunder (în traducere soc).
Prin activitatea sa vastă și multilaterală, a dobândit încă din viață un meritat renume, ce a depășit granițele țării în care a trăit.
23 ianuarie 1556 - A avut loc unul dintre cele mai dezastruoase cutremure din lume, ducând la uciderea a 830.000 de oameni, în provincia chineză Shanxsi.
Cutremurul din Shaanxi (23 ianuarie 1556) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Cutremurul din Shaanxi a avut loc în dimineața zilei de 23 ianuarie 1556. Seismul este considerat cel mai devastator cutremur din toate timpurile, numărul victimelor ridicându-se la peste 830.000.
Studiile au arătat că magnitudinea acestui cutremur ar fi fost undeva în jurul lui 8 pe scara Richter.
Din această cauză, replicile s-au simțit aproape o jumătate de an.
Pe porțiuni de sute de kilometri pătrați, totul a fost devastat; crevase de peste 20 de metri s-au căscat în pământ.
Mai mult de 97 de districte din provinciile Shaanxi, Shanxi, Henan, Gansu, Hebei, Shandong, Hubei, Hunan, Jiangsu și Anhui au fost afectate.
În Huaxian, fiecare clădire și cămin au fost demolate, ucigând mai mult de jumătate din rezidenții acestui oraș.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
23 ianuarie 1744 - A murit Giovanni Battista (Giambatista) Vico, gânditor italian, unul dintre întemeietorii filosofiei istoriei; (n.23.06.1668).
Giovanni Battista (Giambattista) Vico sau Vigo - foto: ro.wikipedia.org
Giovanni Battista (Giambattista) Vico sau Vigo (n. 23 iunie 1668; d. 23 ianuarie 1744) a fost un filosof, retorician, istoric și jurist italian.
23 ianuarie 1767 - S-a încheiat prima domnie în Moldova a lui Grigore al III-lea; a deschis (1764) la Chiperesti (în apropiere de Iasi) o manufactura de postav cu mesteri adusi din strainatate.
23 ianuarie 1783 - S-a născut scriitorul francez Stendhal – Henri Beyle (“Roşu şi negru”, “Mănăstirea din Parma”); (d.23.03.1842).
Stendhal - foto: ro.wikipedia.org
Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (23 ianuarie 1783, Grenoble – 23 martie 1842, Paris), a fost un scriitor francez renumit pentru finețea analizei sentimentelor personajelor sale și pentru lipsa intenționată de sensibilitate a stilului său.
Se crede că Stendhal și-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxonia-Anhalt (Germania).
Stendhal a participat la războaiele care au urmat Revoluției franceze și din perioada Primului Imperiu Napoleonian ca ofițer de dragoni și ca intendent militar.
23 ianuarie 1793 - A doua împartire a Poloniei.
A doua împărţire a Poloniei (1793) – foto: ro.wikipedia.org
La data de 23 ianuarie 1793, Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care era de acord ca reformele poloneze să fie revocate și ca ambele țări să primeasca bucăți din teritoriul Comunității.
Aramata rușilor și prusacilor a preluat controlul teritoriilor revendicate, trupele rusești fiind deja prezente și trupele prusace întâlniseră doar o rezistență nomnală.
În 1793, deputații din Marele Seim (ultimul Seim al Comunității), în prezența forțelor ruse, au fost de acord cu cererile teritoriale rusești și prusace.
Marele Seim a devenit infam, nu numai pentru că era ultimul Seim al Comunității ci pentru că deputații au fost mituți și constrânși de soldații ruși, după ce Rusia și Prusia doreau aprobarea oficială a Poloniei de a respecte cererile lor. Rusia a preluat 250.000 km², în timp ce Prusia a preluat 58.000 km². Comunitatea a pierdut aproximativ 307.000 km², fiind redusă la 215.000 km².
Rusia a primit Voievodatul Kiev, Bracław, Podole și Minsk, precum și părți ale Voievodatului Vilnius, Nowogródek, Litovsk Brest și Volhynian.
Acest lucru a fost acceptat de către Marele Seim pe 22 iulie. Rusia și-a organizat teritoriile noi dobândite în viceregatul Minsk și viceregatul Izyaslav (care în 1795 a fost împărțit în viceregatele Podolie și Volhynian).
Tratatul de împărţire a Poloniei din 1793 – foto: ro.wikipedia.org
Prusia a primit orașele Gdańsk (Danzig) și Toruń (Thorn) și Voievodatul Gniezno, Poznań, Sieradz, Kalisz, Płock, Kujawski Brzesc, Inowrocław, Dobrzyń, cât și alte părți ale Voievodatului Cracovia, Rawa și Masovia.
Acest lucru a fost acceptat de Marele Seim pe 23 septembrie sau pe 25 septembrie. Prusia și-a organizat teritoriile noi dobândite în Prusia de Sud.
Comunitatea a pierdut aproximativ 5 milioane de oameni.
Doar 4 milioane de oameni au rămas în ținuturile polono-lituaniene.
Ceea ce mai rămăsese din Comunitate era doar un stat-tampon, cu un rege marionetă și cu garnizoanele din Rusia care stăteau cu ochii pe armata poloneză redusă.
Adoptaterea de către Uniunea Polono-Lituaniană a celei de-a doua Constituții moderne din lume, așa-numita Constituția din Mai a Poloniei, a dus la acțiuni agresive ale vecinilor țării, care erau îngrijorați de posibilitatea unei renașteri naționale.
În războiul de apărare a Constituției, magnații pro-ruși, (Confederația de la Targowica), având sprijinul tacit al Austriei, au luptat împotriva forțelor poloneze apărătoare al Constituției.
Forțele pro-constituționale, trădate de austrieci, au fost înfrânte, deschizându-se astfel calera pentru a doua și a treia împărțire, ceea ce va duce în final la dispariția de pe harta politică a lumii a Poloniei.
Complicii Targowica, care nu se așteptau la o altă partiție, cât și regele Stanisław August Poniatowski, care s-a alăturat aproape de final, au pierdut mult prestigiu și suport.
Reformatorii, pe de altă parte, și-au atras mult sprijin.
În martie 1794, a început Revolta Kościuszko.
Înfrângerea revoltei din noiembrie a aceluiași an a dus la o a treie partiționare finală a Poloniei, care a încheiat existența Comunității.
23 ianuarie 1806 - A murit William Pitt cel Tânăr, politician britanic; (n. 28.05.1759).
William Pitt cel Tânăr – foto: ro.wikipedia.org
William Pitt cel Tânăr (n. 28 mai 1759 – d. 23 ianuarie 1806, Buckinghamshire) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii în perioadele 1783-1801 și 1804-1806, care în primul său mandat a stabilit recordul, de atunci ne-egalat, de a fi cel mai tânăr prim-ministru din istoria Regatului Unit al Marii Britanii.
23 ianuarie 1820 - A murit Prinţul Eduard, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al III-lea şi tatăl reginei Victoria; (n. 02.11.1767.
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn, portret de Sir William Beechey, 1818 – foto: ro.wikipedia.org
Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn (Edward Augustus; n. 2 noiembrie 1767 – d. 23 ianuarie 1820), membru al Familiei Regale Britanice, al patrulea fiu al Regelui George al III-lea și tatăl Reginei Victoria.
23 ianuarie 1821 - Tudor Vladimirescu s-a adresat printr-o proclamație (Proclamația de la Padeș) interlocutor Țării Românești, chemându-i la luptă împotriva orânduirii.
Acesta a fost momentul declanșării revoluției conduse de Tudor Vladimirescu.
În fruntea pandurilor a străbătut Baia de Aramă, Broşteni şi Strehaia, unde i s-au alăturat şi cetele conduse de Dimitrie Macedonski şi Simion Mehedinţeanu.
Portret al lui Tudor Vladimirescu făcut de Theodor Aman după moartea lui Tudor și bazat pe mărturiile Pandurilor – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Proclamația de la Padeș (23 ianuarie S.N. 4 februarie 1821, Tismana) reprezintă un document programatic al mișcării conduse de Tudor Vladimirescu, adresat către tot „norodul omenesc” din Țara Românească, și care cuprinde o serie de revendicări, printre care erau împărțirea pământurilor boierilor și mănăstirilor către țărănime, desființarea privilegiilor boierești, dreptate și slobozenie:
Cătră tot norodul omenesc din București și din celelalte orașe și sate ale Țării Românești, multă sănătate! Fraților lăcuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori nu să primejduiește din mușcarea lui! …
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro
23 ianuarie 1832: S-a născut pictorul francez Edouard Manet. Printre lucrarile sale se numara „Dejunul pe iarba”, „Balconul” si „Olympia”; (d. 30.04.1883).
Édouard Manet – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului.
Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus “pictor al zilelor noastre” (Charles Beaudelaire).
Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască.
Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.
Édouard Manet – “Dejunul pe iarbă”, 1863 – foto: ro.wikipedia.org
Édouard Manet – “The Balcony”, Musée d’Orsay, 1868–1869 – foto: ro.wikipedia.org
Édouard Manet – “Olympia”, 1863 – foto: ro.wikipedia.org
23 ianuarie 1834: S-a născut Alexandru Odobescu, prozator, arheolog, om politic şi istoric roman. (operele istorice: “Mihnea-Vodă cel rău”, “Doamna Chiajna”; tratat de arheologie: “Istoria arheologiei”; volum de eseuri: “Pseudokynegeticos”); (m. 10 noiembrie 1895).
Alexandru Odobescu – foto: ro.wikipedia.org
Alexandru Odobescu (n. 23 ianuarie 1834, București – d. 10 noiembrie 1895, București) a fost un scriitor, arheolog și om politic român.
A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București.
Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1887-1900).
A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpați).
A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII).
Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).
23 ianuarie 1853: S-a nascut Vintilă C.A. Rosetti, om politic si publicist roman. Fiu al lui Constantin A. Rosetti. Redactor si, din 1885, conducator al ziarului “Romanul”; (d. 10.09.1916).
Vintilă Jules Rosetti - foto: ro.wikipedia.org
Vintilă Jules Rosetti (n. 23 ianuarie 1853, Douet, Saint-Sébastien-sur-Loire, Franța, d. 10 septembrie 1916, București) a fost un jurnalist și scriitor român.
A fost fiul lui Constantin A. Rosetti și al Mariei Rosetti (Mary Grant).
A fost redactor la ziarul Românul, iar din anul 1885 conducătorul ziarului. Unul dintre întemeietorii revistei Dacia viitoare și membru fondator al Ligii Culturale.
23 ianuarie 1862: S-a nascut David Hilbert, matematician german, creatorul geometriei axiomatice şi întemeietor al formalismului logic; (d.14.02.1943).
David Hilbert în 1886 – foto: ro.wikipedia.org
David Hilbert (n. 23 ianuarie 1862, Königsberg, Prusia, acum Kaliningrad, Rusia – d. 14 februarie 1943) a fost un matematician german, care a avut contribuții esențiale la matematica și fizica secolului al 20-lea.
23 ianuarie 1872: S-a nascut Paul Langevin, fizician şi inventator francez; a elaborat metoda de obţinere a ultrasunetelor cu ajutorul cuarţului piezoelectric; (d.19.12.1946).
Paul Langevin – foto: ro.wikipedia.org
Paul Langevin (23 ianuarie, 1872 – 19 decembrie, 1946) a fost un fizician și inventator francez, cunoscut în special prin studiile sale în domeniul magnetismului și prin teoria dinamică și ecuația care îi poartă numele.
23 ianuarie 1878: Se semneaza armistiţiul în războiul ruso-româno – turc. Este sfarsitul razboiului pentru independenta Romaniei.
Războiul de Independență de la 1877 – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
23 ianuarie 1888: A murit Eugène Labiche, dramaturg francez (“O pălărie de pai din Italia”); (n.05.05.1815).
Eugène-Marin Labiche – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Eugène-Marin Labiche (n. 5 mai 1815 – d. 23 ianuarie 1888) a fost un dramaturg francez. A scris comedii de moravuri și vodeviluri (unele în colaborare cu Émile Augier).
Se remarcă tehnica teatrală și simțul caricatural, prezentarea lucidă, cu ochiul moralistului, a lumii micii burghezii din acea epocă.
23 ianuarie 1898: Se naste cineastul rus Serghei Eisenstein; (m.1948).
Eisenstein in St. Petersburg, 1910s – foto: ro.wikipedia.org
Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie 1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme.
Intre filmele sale memorabile se numara “Ivan cel groaznic “si “Crucisatorul Potemkin”.
23 ianuarie 1907 - S-a nascut Hideki Yukawa, fizician japonez, (Premiul Nobel pentru Fizică, 1949); s-a ocupat de fizica nucleară şi de razele cosmice, emiţând ipoteza existenţei mezonului, particulă descoperită, ulterior, în razele cosmice ;(d.08.09.1981).
Hideki Yukawa - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Hideki Yukawa (n. 23 ianuarie 1907; d. 8 septembrie 1981) a fost un fizician japonez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică. A fost renumit pentru descoperirea mezonului.
23 ianuarie 1918 - S-a născut cercetatoarea americana Gertrude Belle Elion, specialistă în biochimie și farmacologie.
Gertrude Belle Elion – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
A creat o diversitate de medicamente, printre care și AZT, un antiretroviral utilizat pentru combaterea HIV A avut o importanta contributie la crearea primului medicament eficient in combaterea leucemiei (1948); Ellion a creat primele medicamente antivirale eficiente (Aciclovirul) cu care a combatut infectiile cu herpes.
In 1988, Ellion a primit premiul Nobel pentru fiziologie si medicina impreuna cu Hitchings si James Black. In 1990 a fost aleasa in Academia Nationala de Stiinte. In 1991 a primit Medalia Nationala pentru Stiinta; (d.21.02.1999).
23 ianuarie 1928 - S-a născut Mircea Horia Simionescu, prozator şi eseist. (d. 18 mai 2011, București)
Mircea Horia Simionescu - foto: ro.wikipedia.org
Mircea Horia Simionescu (n. 23 ianuarie 1928, Târgoviște – d. 18 mai 2011, București) a fost un prozator, publicist și eseist român.
23 ianuarie 1928 - S-a născut actriţa franceză Jeanne Moreau.
Jeanne Moreau - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Jeanne Moreau (n. 23 ianuarie 1928) este o actriță franceză de film. În 1992, i s-a decernat premiul “Leul de aur” pentru întreaga sa activitate (“Jurnalul unei cameriste”, “Moderato cantabile”).
23 ianuarie 1940 - S-a născut poeta Ileana Mălăncioiu.
Ileana Mălăncioiu intr-o fotografie din Revista 22, 1990 – foto: ro.wikipedia.org
Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română, publicistă, disidentă și activist civic. Din martie 2013 este membru corespondent al Academiei Române.
A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sistemul lui Lucian Blaga.
Doctor în filosofie în 1977, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka).
Din 1980 devine redactor la revista Viața românească.A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1965. Lucrează, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista Argeș, la Studiourile Animafilm și la revista literară Viața românească (de unde demisionează la 31 martie 1988 din pricina acutizării cenzurii, inclusiv asupra scrierilor lui Constantin Noica).
După 1989 lucrează la revista social-politică 22, la Editura Litera (redactor șef) și la săptămânalul România literară.
“În calitate de redactor la Viața românească am reușit să-l aduc la revistă pe Noica și m-am preocupat de publicarea Scrisorilor despre logică. Am publicat texte de bază ale lui Liiceanu, apărute ulterior în volumul Cearta cu filozofia, m-am străduit să impun publicarea în serial a cărții lui Andrei Pleșu Minima moralia, în fine, m-am ocupat de rubrica de texte filozofice prin care erau reflectate în linii mari preocupările celor din Școala de la Păltiniș” (din conversația cu Marta Petreu apărută în Apostrof, nr. 1-2 / 1998, și reluată în Cronica melancoliei).
În perioada comunistă, Ileana Mălăncioiu a fost cenzurată cu grijă (motiv pentru care a fost obligată să-și reediteze volumul Urcarea muntelui, decimat de cenzură) datorită apetitului ei pentru adevăr și a obstinației de a spune exact ce are de spus, chiar și în poezie.
Nicolae Steinhardt declara despre Ileana Mălăncioiu : „Aferim, femeie! Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă. Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) si totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu).” —365 întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan lui Nicolae Steinhardt.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro
23 ianuarie 1941 - A murit Teodosie Cojocaru, unul dintre liderii militari ai Sfatului Tarii din Basarabia; fost ofiter în armata tarista; a detinut (1918) functia de Director General al Razboiului în Guvernul Republicii Democratice Moldovenesti.
Teodor Cojocaru – foto: orasulmeuchisinau.wordpress.com
Teodor Cojocaru (născut Teodosie Cojocaru, 3 mai 1879, Bubuieci – 23 ianuarie 1941, Chișinău) a fost un militar și om politic basarabean, ofițer în armata țaristă, membru al Sfatului Țării între 1917-1918, primar al Chișinăului între 1919-1920 și director general al Forțelor Armate ale Republicii Democratice Moldovenești în 1917.
De asemenea Teodor Cojocaru a mai fost și deputat în Parlamentul Român pentru o scurtă perioadă între 1919-1920. La 13 august 1940 el a fost arestat de autoritățile sovietice, fiind acuzat abuziv de săvârșirea unor crime prevăzute de articolele 54-4, 54-13 și 54-11 ale Codului Penal al RSS Ucrainene. A decedat în închisoarea nr.1 din Chișinău.
23 ianuarie 1941: Revolta Miscarii Legionare este înăbuşita de către armată. Mişcarea legionară este înlăturată de la putere şi interzisă, conducerea Romaniei concentrîndu-se numai în mîinile lui Ion Antonescu.
Soldati romani si germani in Piata Victoriei in timpul insurectiei legionare 1941 – foto: neamulromanescblog.wordpress.com
Rebeliunea legionară (21-23 ianuarie 1941) a reprezentat confruntarea violentă dintre gruparea Garda de Fier și fostul lor partener la guvernarea României, Ion Antonescu, desemnând sfârșitul statului național legionar, care luase naștere la 14 septembrie 1940.
În cursul său, grupările legionare au aplicat tactici teroriste, vizând populația Bucureștiului și în mod special populația evreiască din oraș, crimele comise în acest context purtând și numele de Pogromul de la București.
Totuși, rebeliunea a avut un caracter național, în marile orașe ale României desfășurându-se acțiuni legionare.
Rebeliunea, desfășurată în contextul celui de-al Doilea Război Mondial și al aderării României la Puterile Axei, a pus de asemenea capăt primei etape de alianță între legionari și Germania nazistă, deoarece liderul german Adolf Hitler a preferat să-i acorde sprijinul său lui Antonescu.
La 27 ianuarie 1941, Antonescu a format un nou guvern, alcătuit în principal din ofițeri, a căror sarcină era aceea de a asigura ordinea publică și administrarea eficientă, iar la 14 februarie 1941 statul național-legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Antonescu.
Uzinele Malaxa au fabricat sub licență 126 de șenilete Renault UE. Nicolae Malaxa le-a dat legionarilor două șenilete direct de pe linia de producție în timpul rebeliunii din 1941, fapt care a condus la confiscarea uzinelor de către statul român – foto: ro.wikipedia.org
Cei implicați au avut două poziții diametral opuse. Cei din gruparea antonesciană susțin că rebeliunea legionară a dus țara pe marginea prăpastiei. În anul 1941 s-au publicat chiar două volume intitulate
Pe marginea prăpastiei. Legionarii au considerat că a fost o lovitură de stat a generalului Antonescu, care a urmărit să preia întreaga putere în stat, folosindu-se de armată pentru a-i îndepărta pe legionari de la putere.
23 ianuarie 1947 - S-a nascut Megawati Sukarnoputri, politician , presedinte al Indoneziei intre 2001 si 2004.
Diah Permata Megawati Setiawati Sukarnoputri, (born 23 January 1947) – foto: en.wikipedia.org
23 ianuarie 1947 - A murit Pierre Bonnard, pictor postimpresionist francez (“Nud în faţa căminului”, “Corsajul roşu”, “Natură moartă în faţa ferestrei”, ultima, în colecţia Zambaccian); (n.03.10.1867).
Pierre Bonnard – foto: ro.wikipedia.org
Pierre Bonnard (n. 3 octombrie 1867 Fontenay-aux-Roses, Franța – d. 23 ianuarie 1947, Le Cannet) a fost un pictor, ilustrator de carte și litograf francez. Artist postimpresionist, a făcut parte din grupul Les Nabis.
23 ianuarie 1949 - S-a înfiinţat Direcţia Generală a Miliției.
23 ianuarie 1956 - A decedat Sir Alexander Korda, născut Sándor László Kellner, regizor şi producător britanic de film, de origine maghiară. A avut o contributie deosebita la înflorirea, în anii 30, a cinematografului britanic;(n.16.09.1893).
Sir Alexander Korda, – foto: ro.wikipedia.org
23 ianuarie 1957 - S-a nascut printesa Caroline de Monaco.
Caroline, Prințesă de Hanovra - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Caroline, Prințesă de Hanovra (Caroline Louise Marguerite Grimaldi; franceză princesse de Hanovre; germană Prinzessin von Hannover; n. 23 ianuarie 1957) este fiica cea mare a lui Rainier al III-lea de Monaco și a soției sale, fosta actrița americană Grace Kelly, și sora mai mare a lui Albert al II-lea,
Prinț de Monaco și a Prințesei Stéphanie de Monaco. De la urcarea pe tron a fratelui său în 2006 și până în 2014, la nașterea nepoților săi Jacques și Gabriella (copiii gemeni ai Prințului Albert și ai Prințesei Charlène), a fost moștenitoare prezumptivă la tronul din Monaco, poziție pe care a mai deținut-o în perioada 1957-1958, până la nașterea fratelui său.
Caroline este soția lui Ernst August, Prinț de Hanovra, șeful Casei de Hanovra și pretendent la fostul tron al regatului de Hanovra, precum și descendent pe linie masculină al regelui George al III-lea al Regatului Unit.
23 ianuarie 1958 - S-a stins din viaţă, în penitenciarul Râmnicu Sărat, generalul Constantin Pantazi, ministru de război (1942-1944).
23 ianuarie 1973 - Ia sfarsit razboiul dus de americani in Vietnam. Presedintele Nixon a anuntat incheierea unui acord de incetarea focului cu nord-vietnamezii, fixat pentru 27 ianuarie 1973.
Richard Milhous Nixon - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Richard Milhous Nixon (n. 9 ianuarie 1913 – d. 22 aprilie 1994), al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție.
23 ianuarie 1981 - Conducerea Romaniei decide ca Municipiul Bucureşti sa înglobeze, alături de cele şase sectoare administrative, şi Sectorul Agricol Ilfov. Acest al şaptelea sector al Capitalei, alcătuit din 38 de comune şi oraşul Buftea a fost transformat (24 septembrie 1996) în judeţ, cu reşedinţa în Bucureşti.
23 ianuarie 1989 - A murit in urma unei insuficiente cardiace, la varsta de 84 ani, pictorul si graficianul suprarealist spaniol Salvador Dali.
Salvador Dalí – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Salvador Dalí, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, (n. 11 mai 1904, Figueras, Spania – d. 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă.
Grație aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dalí a devenit o vedetă mondială, care a reușit să folosească forța mass-media pentru a-și spori averea și gloria
A fost un personaj pitoresc al lumii artistice, pictor, scriitor, scenarist,creator de decoruri si costume pentru spectacolele de opera si balet, care s-a bucurat inca in timpul vietii de o popularitate exceptionala; (n.11.05.1904).
23 ianuarie 1990 - În CFSN s-a hotărât (128 voturi pentru, 8 contra, 5 abţineri) participarea Frontului Salvarii Nationale la alegeri şi amânarea alegerilor la 20 mai. În semn de protest faţă de aceste decizii, Doina Cornea a demisionat din CFSN.
Doina Cornea - foto – reinochi.com
Doina Cornea (n. 30 mai 1929, Brașov) este o publicistă și disidentă anticomunistă din România.
23 ianuarie 1997 - Guvernul elvețian anunță acordul privind crearea unui fond “de ajutorare a victimelor Holocaustului”.
23 ianuarie 1997 - Madeleine Albricht devine prima femeie secretar de stat din istoria S.U.A.
Madeleine K. Albright – foto: ro.wikipedia.org
Madeleine K. Albright, născută Marie Jana Korbelová, (n. 15 mai 1937, Praga) este o diplomată americană de origine evreiască cehă, membră a Partidului Democrat din Statele Unite, prima femeie care a deținut funcția de ministru de externe al SUA.
23 ianuarie 1999 - A cincea mineriadă: Miron Cozma şi Romeo Beja, liderii minerilor, îl conving pe primul–ministru Radu Vasile să redeschidă minele Dâlja şi Bărbăteni şi să promită o creştere salarială pentru ortaci de 30–35%. Minerii se reîntorc în Valea Jiului.
Câteva mii de mineri conduşi de Miron Cozma, au pornit într-un marş de protest neautorizat, spre Bucureşti – foto: Dragoş Cristescu / Mediafax Foto
23 ianuarie 2001 - Camera Lorzilor a Parlamentului Marii Britanii a adoptat o lege care autorizează clonarea embrionilor umani în scopuri ştiinţifice.
foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
23 ianuarie 2002 - A murit Pierre Bourdieu, unul dintre cei mai importanţi filosofi şi sociologi contemporani (n. 1 august 1930.
23 ianuarie 2005 - Viktor Iuşcenko este investit ca preşedinte al Ucrainei.
Viktor Andriiovici Iușcenko – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Viktor Andriiovici Iușcenko (n. 23 februarie 1954, Corușivka, regiunea Sumî, Ucraina) este un politician ucrainean. El este conducător al grupului de opoziție Ucraina Noastră și fost președinte al țării.
23 ianuarie 2007 - Premierul italian Romano Prodi respinge acuzaţiile privind legăturile sale cu KGB.
Romano Prodi – foto: ro.wikipedia.org
Romano Prodi (n. 9 august 1939, Scandiano, Reggio nell’Emilia) este un politician italian.
A exercitat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri italian de la 18 mai 1996 la 9 octombrie 1998, succedându-l pe Lamberto Dini și fiind înlocuit de Massimo D’Alema.
După septembrie 1999, el a devenit președinte al Comisiei Europene.
Mandatul trebuia să se încheie la 1 noiembrie 2004, însă din cauza unor probleme la constituirea Comisiei Barroso termenul a fost extins până la 22 noiembrie 2004.
Din 2007 este președinte al Partidului Democrat.