Evenimentele Zilei de 23 ianuarie în Istorie

Portul Chilia (sec. XV)

foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; youtube.com

 

23 ianuarie este a 23-a zi a calendarului gregorian.

 

Sărbătorile Zilei de 23 ianuarie

(BOR) Sf. Sfinţit Mc. Clement, Episcopul Ancirei; Sf. Mc. Agatanghel; Sf. Părinţi de la Sinodul al VI-lea Ecumenic

Sfântul Clement era din Ancira Galatiei (astăzi Ankara, în Turcia) şi s-a născut din tată păgân şi din mamă creştină, Sofia cu numele, către anul 258. Sfântul Agatanghel era roman de neam şi a fost botezat de însuşi Sfântul Clement pe când acesta se afla la Roma.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro

 

(BRU) Sf. Clemente, episcop și Sf. Agatanghel, martiri († secolul al IV-lea)

(BRC) Sf. Emerențiana, fecioară, martiră; Sf. Ildefons, episcop

 

Astăzi în istorie pentru 23 ianuarie

 

Evenimentele Zilei de 23 ianuarie în Istorie:

- 23 ianuarie 1465 – Ştefan cel Mare, cucereşte cetatea Chiliei;

- 23 ianuarie 1556 – Cutremurul din Shaanxi;

- 23 ianuarie 1821 – Proclamația de la Padeș

 

23 ianuarie 52 i.I.Ch: Are loc rascoala galilor condusi de Vercingetorix impotriva stapanirii romane. Sunt masacrati romanii din Genabum (Orléans), actiune care marcheaza  debutul insurectiei generale a triburilor unite ale galilor sub conducerea lui  Vercingetorix, impotriva Romei.

Vercingetorix (pron. latină [werkiŋˈɡetoriːks], c. 82 î.Hr. – 46 î.Hr.) a fost căpetenia tribului arvernilor, care a unit pe galii începând o revoltă nereușită împotriva stăpânirii romane în Galia în cursul ultimului stadiu al Războaielor Galice lui Iulius Cezar.

Vercingetorix a ajuns să conducă pe arvernii în 52 î.Hr. când a adunat o armată și a fost proclamat drept regele după bătălia de la Gergovia. Apoi a consolidat alianța cu celelalte triburi și și-a prins controlul asupra armatelor lor, conducându-le în cea mai importantă revoltă a galilor împotriva romanilor.

După bătălia de la Alesia Vercingetorix a capitulat și a fost închis pentru o periadă de cinci ani. În 46 î.Hr. a fost omorât după o paradă militară organizată pentru a sărbători succesele lui Cezar în Galia. Majoritatea informațiilor păstrate despre Vercingetorix provine de la Commentarii de Bello Gallico lui Cezar însuși.

Sub Napoleon III, persoana lui Vercingetorix ca fiind reprezentant al culturii galice a fost promovată.

În contextul conflictului franco-german, joacă rolul figurii mitice și naționale a primului popor de Franța, motiv important în istoriografia franceză a secolului XIX. La școli, a fost prezentat între ani 1870 și 1950 ca fiind primul conducător al francezilor.

 

23 ianuarie 393: Împăratul roman Teodosius I il proclama pe fiul sau Honorius in varsta de 8 ani, co-imparat.

 

23 ianuarie 1002: Moare de malarie la varsta de 21 de ani, împaratul Imperiului romano-german Otto al III-lea.  La 7 iunie, ii va succeda la tron varul sau Henric,ducele de Bavaria.

 

23 ianuarie 1465: Ştefan cel Mare, domn al Moldovei, cucereşte cetatea Chiliei aparata de o garnizoana maghiară.

L a 23 ianuarie 1465 (23 ghenarie 6973) , Ştefan III-lea cel Mare al Moldovei apare cu oastea în faţa cetatii Chiliei,si incepe cel de-al doilea asediu al acestui important punct strategic. La miezul nopţii moldovenii patrund în oraş printr-o poartă deschisă de tîrgoveţi, în urma unei înţelegeri secrete cu locuitorii cetăţiii. Ştefan Vodă cucereşte cetatea Chilia la 24 ianuarie 1465, după un bombardament intens al artileriei moldoveneşti. La conducerea cetăţii a fost instalat pîrcălabul Isaia, cumnatul domnitorului.

„Vă leatul 6973 [1465] meseța ghenarie 23, adunându Ștefan vodă multă oaste de țară, vrându să rascumpere cetățile carile le luase păgânii de la alți domni, pogorât-au cu toată puterea sa spre cetatea Chiliei. Și sosindu la cetate miercuri spre joi, la miază-noapte, au încunjurat cetatea.

Însa joi nu s-au apucat de harțu, iară vineri dins-de-dimineață au început a bate cetatea și așa toată ziua s-au hărțuit până în seară. Iară sâmbătă se inchinară cei din cetate și intră Ștefan vodă în cetatea Chiliei.

Și acolo petrecând trei zile veselindu-să, laudându pre Dumnezeu, îmblânzea oamenii în cetate. Decea și la Cetatea Albă au tras și multă năvală făcându, dobândi și Cetatea Albă.

Și așa amandoao cetățile cu multă moarte și peire de ai săi le dobândi, carile întărindu-le cu bucate și cu slujitori, au lăsat pre Isaia și pre Buhtea pârcălabi, ca să le grijască, iară el s-au întorsu la scaunul său la Suceava.

Iară în al zecilea an a domnii sale, în anii 6974 [1466], iulie 10, au început a zidi mănăstirea Putna, spre slava lui Dumnezeu și a Preacuratii Maicii Fecioarii Mariei.”
Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei

Pentru îmbunătățirea sistemului de apărare, în vara lui 1479, Ștefan cel Mare a reconstruit cetatea Chilia pe malul stâng al Dunării (cetatea Chilia Nouă). La lucrări au participat 800 de zidari și 17.000 de ajutoare.

Scurt istoric

Cetatea Chilia a jucat un mare rol strategico-militar la Dunarea de Jos.

La sfârșitul secolului XIV, Mircea cel Bătrân a extins teritoriul Țării Românești până la Marea Neagră, Chilia intrând, astfel, în componența statului muntean. La scurt timp, în 1426, domnul Moldovei Alexandru cel Bun pune stăpânire pe cetate, profitând de situația grea în care se află domnul Țării Românești Dan al II-lea.

În 1447-1448, domnul Moldovei, Petru al II-lea, a cedat cetatea Chilia lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei.

De atunci până în 1465, cetatea a fost apărată de o garnizoană maghiară.

Stăpânirea maghiară asupra Chiliei a fost confirmată de Bogdan al II-lea, tatăl viitorului domn Ștefan cel Mare, precum și de Alexandru și Petru Aron.

Cetatea Chilia a fost mărul discordiei între Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, vasal al Coroanei maghiare. Domnul Moldovei s-a străduit să redobândească Chilia.

Cel puțin din toamna anului 1460 conflictul dintre Ștefan și Vlad era deschis: sașii brașoveni îi promiteau lui Vlad o oaste de 4.000 de soldați împotriva turcilor sau a Moldovei.

În timp ce domnul Țării Românești s-a implicat total în cruciada antiotomană planificată de Congresul de la Mantova, Ștefan cel Mare a aderat la pacea dintre Polonia și Imperiul Otoman.

Încă din ianuarie 1462 sunt menționate lupte la hotarele dintre cele două țări, ceea ce periclita comerțul în zonă.

Conform cronicarului Laonic Chalcocondil, Ștefan cel Mare a colaborat cu flota otomană la asedierea Chiliei, în iunie 1462.

După eșecul acestui asediu, în care chiar domnitorul Moldovei a căpătat o rană care-l va chinui până la sfârșitul vieții, oastea moldoveană a intrat să jefuiască în Țara Românească, dar a fost oprită de Vlad Țepeș.

 

23 ianuarie 1512 - Forţele unite ale turcilor lui Mehmed-beg şi boierilor Craioveşti, il înfrang pe Vlăduţ-Vodă (Vlad al V-lea cel tanar) la Văcăreşti. Domnitorul este luat prizonier şi apoi decapitat.

Trupul acestuia este dus și înmormântat cu fast la necropola domnească de la Manastirea Dealu de către Neagoe Basarab care va regreta acest episod tragic toată viața.

Vlad cel Tânăr a fost domn al Țării Românești între februarie 1510 – ianuarie 1512.Era fiul lui Vlad Călugărul și a celei de a doua soții, Maria (călugărită sub numele de Eupraxia)

Pe piatra de mormânt, inscripția laconică este rezumatul perfect al vieții și al domniei acestui voievod putin cunoscut:

“În anul 1512, ghenarie 23, au răposat robul lui Dumnezeu, Io Vlad voievod, fratele lui Io Radu voievod, fiul prea bunului și prea marelui Io Vlad voievod.

Și într-al 26 (sau 16 n.t.) al vârstei șezu pe scaunul domnesc. Și a a venit domn Io Basarab voievod și, fiind luptă, au tăiat capul lui Vlad voievod în cetatea București”.

 

23 ianuarie 1512 - A inceput domnia lui Neagoe Basarab în Ţara Românească, care a  durat pana la sfarsitul vietii  sale, la 15  septembrie 1521.

După unii, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic, boierul Parvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga, după alții, al lui Basarab al IV-lea cel Tanar.

Soția sa a fost Doamna Milița Despina din familia sârbă Brancovici. Este ctitorul complexului monahal și al bisericii monument din Curtea de Argeș (1517),în jurul căreia s-a născut legenda Mesterului Manole.

Pe lângă multe alte ctitorii a reedificat biserica de la Argeș care era căzută în ruină “.

Neagoe Basarab este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie, scrisă în slavonă, dar tradusă de cineva în română.

În volumul „Monumenta Romaniae Vaticana” apărut în 1996, Prof. Dr. Dumitriu-Snagov a prezentat dovezile referitoare la faptul că „învățăturile” lui Neagoe Basarab au fost ulterior plagiate pentru Ivan cel Groaznic.

Plagiatul a fost executat de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan cel Groaznic la Constantinopol , cu scopul ca acest document sa constituie o „întărire” doveditoare a înaltei moralități a lui Ivan cel Groaznic în procedura de recunoaștere oficială a acestuia ca bazileu de către Patriarhul Constantinopolului.

În procesul de plagiere,Teodor Mamalachos a uitat sa șteargă sau să înlocuiască numele Neagoe, Teodosie, Neaga (mama lui Negoe Basarab), precum și numele fetelor voivodului: Stana, Roxana și Anghelina.

 

23 ianuarie 1516 - A murit Ferdinand al II-lea de Aragon, rege al Castiliei; (n. 10.03.1452).

Ferdinand al II-lea de Aragon (10 martie 1452 – 23 ianuarie 1516), rege al Aragonului (1479–1516), al Siciliei (1468–1516), al Neapolelui (1504–1516), Valenciei, Sardiniei și al Navarei, Conte de Barcelona, rege al Castiliei (1474-1504) și apoi regent al acestei țări din 1508 până la moartea sa.

 

23 ianuarie 1549 - A încetat din viaţă Ioan Honterus, învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania.

Johannes Honterus, născut Austen (n. 1498, Brașov – d. 23 ianuarie 1549, Brașov) a fost un învățat umanist sas, reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii Negre, actualul liceu Johannes Honterus.

Numele de Honterus, pe care îl folosește mai târziu, este forma latinizată derivată din “Honter”, denumirea săsească a cuvântului Holler sau Holunder (în traducere soc).

Prin activitatea sa vastă și multilaterală, a dobândit încă din viață un meritat renume, ce a depășit granițele țării în care a trăit.

 

23 ianuarie 1556 - A avut loc  unul dintre cele mai dezastruoase cutremure din lume, ducând la uciderea a 830.000 de oameni, în provincia chineză Shanxsi.

Cutremurul din Shaanxi a avut loc în dimineața zilei de 23 ianuarie 1556. Seismul este considerat cel mai devastator cutremur din toate timpurile, numărul victimelor ridicându-se la peste 830.000.

Studiile au arătat că magnitudinea acestui cutremur ar fi fost undeva în jurul lui 8 pe scara Richter.

Din această cauză, replicile s-au simțit aproape o jumătate de an.

Pe porțiuni de sute de kilometri pătrați, totul a fost devastat; crevase de peste 20 de metri s-au căscat în pământ.

Mai mult de 97 de districte din provinciile Shaanxi, Shanxi, Henan, Gansu, Hebei, Shandong, Hubei, Hunan, Jiangsu și Anhui au fost afectate.

În Huaxian, fiecare clădire și cămin au fost demolate, ucigând mai mult de jumătate din rezidenții acestui oraș.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

23 ianuarie 1744 - A murit Giovanni Battista (Giambatista) Vico, gânditor italian, unul dintre întemeietorii filosofiei istoriei; (n.23.06.1668).

Giovanni Battista (Giambattista) Vico sau Vigo (n. 23 iunie 1668; d. 23 ianuarie 1744) a fost un filosof, retorician, istoric și jurist italian.

 

23 ianuarie 1767 - S-a încheiat prima domnie în Moldova a lui Grigore al III-lea; a deschis (1764) la Chiperesti (în apropiere de Iasi) o manufactura de postav cu mesteri adusi din strainatate.

 

23 ianuarie 1783 - S-a născut scriitorul  francez Stendhal – Henri Beyle (“Roşu şi negru”, “Mănăstirea din Parma”); (d.23.03.1842).

Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (23 ianuarie 1783, Grenoble – 23 martie 1842, Paris), a fost un scriitor francez renumit pentru finețea analizei sentimentelor personajelor sale și pentru lipsa intenționată de sensibilitate a stilului său.

Se crede că Stendhal și-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxonia-Anhalt (Germania).

Stendhal a participat la războaiele care au urmat Revoluției franceze și din perioada Primului Imperiu Napoleonian ca ofițer de dragoni și ca intendent militar.

 

23 ianuarie 1793 - A doua împartire a Poloniei.

La data de 23 ianuarie 1793, Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care era de acord ca reformele poloneze să fie revocate și ca ambele țări să primeasca bucăți din teritoriul Comunității.

Aramata rușilor și prusacilor a preluat controlul teritoriilor revendicate, trupele rusești fiind deja prezente și trupele prusace întâlniseră doar o rezistență nomnală.

În 1793, deputații din Marele Seim (ultimul Seim al Comunității), în prezența forțelor ruse, au fost de acord cu cererile teritoriale rusești și prusace.

Marele Seim a devenit infam, nu numai pentru că era ultimul Seim al Comunității ci pentru că deputații au fost mituți și constrânși de soldații ruși, după ce Rusia și Prusia doreau aprobarea oficială a Poloniei de a respecte cererile lor. Rusia a preluat 250.000 km², în timp ce Prusia a preluat 58.000 km². Comunitatea a pierdut aproximativ 307.000 km², fiind redusă la 215.000 km².

Rusia a primit Voievodatul Kiev, Bracław, Podole și Minsk, precum și părți ale Voievodatului Vilnius, Nowogródek, Litovsk Brest și Volhynian.

Acest lucru a fost acceptat de către Marele Seim pe 22 iulie. Rusia și-a organizat teritoriile noi dobândite în viceregatul Minsk și viceregatul Izyaslav (care în 1795 a fost împărțit în viceregatele Podolie și Volhynian).

Prusia a primit orașele Gdańsk (Danzig) și Toruń (Thorn) și Voievodatul Gniezno, Poznań, Sieradz, Kalisz, Płock, Kujawski Brzesc, Inowrocław, Dobrzyń, cât și alte părți ale Voievodatului Cracovia, Rawa și Masovia.

Acest lucru a fost acceptat de Marele Seim pe 23 septembrie sau pe 25 septembrie. Prusia și-a organizat teritoriile noi dobândite în Prusia de Sud.

Comunitatea a pierdut aproximativ 5 milioane de oameni.

Doar 4 milioane de oameni au rămas în ținuturile polono-lituaniene.

Ceea ce mai rămăsese din Comunitate era doar un stat-tampon, cu un rege marionetă și cu garnizoanele din Rusia care stăteau cu ochii pe armata poloneză redusă.

Adoptaterea de către Uniunea Polono-Lituaniană a celei de-a doua Constituții moderne din lume, așa-numita Constituția din Mai a Poloniei, a dus la acțiuni agresive ale vecinilor țării, care erau îngrijorați de posibilitatea unei renașteri naționale.

În războiul de apărare a Constituției, magnații pro-ruși, (Confederația de la Targowica), având sprijinul tacit al Austriei, au luptat împotriva forțelor poloneze apărătoare al Constituției.

Forțele pro-constituționale, trădate de austrieci, au fost înfrânte, deschizându-se astfel calera pentru a doua și a treia împărțire, ceea ce va duce în final la dispariția de pe harta politică a lumii a Poloniei.

Complicii Targowica, care nu se așteptau la o altă partiție, cât și regele Stanisław August Poniatowski, care s-a alăturat aproape de final, au pierdut mult prestigiu și suport.

Reformatorii, pe de altă parte, și-au atras mult sprijin.

În martie 1794, a început Revolta Kościuszko.

Înfrângerea revoltei din noiembrie a aceluiași an a dus la o a treie partiționare finală a Poloniei, care a încheiat existența Comunității.

 

23 ianuarie 1806 - A murit William Pitt cel Tânăr, politician britanic; (n. 28.05.1759).

William Pitt cel Tânăr (n. 28 mai 1759 – d. 23 ianuarie 1806, Buckinghamshire) a fost un politician britanic, prim ministru al Marii Britanii în perioadele 1783-1801 și 1804-1806, care în primul său mandat a stabilit recordul, de atunci ne-egalat, de a fi cel mai tânăr prim-ministru din istoria Regatului Unit al Marii Britanii.

 

23 ianuarie 1820 - A murit Prinţul Eduard, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al III-lea şi tatăl reginei Victoria; (n. 02.11.1767.

Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn (Edward Augustus; n. 2 noiembrie 1767 – d. 23 ianuarie 1820), membru al Familiei Regale Britanice, al patrulea fiu al Regelui George al III-lea și tatăl Reginei Victoria.

 

23 ianuarie 1821 - Tudor Vladimirescu s-a adresat printr-o proclamație (Proclamația de la Padeș) interlocutor Țării Românești, chemându-i la luptă împotriva orânduirii.

Acesta a fost momentul declanșării revoluției conduse de Tudor Vladimirescu.

În fruntea pandurilor a străbătut Baia de Aramă, Broşteni şi Strehaia, unde i s-au alăturat şi cetele conduse de Dimitrie Macedonski şi Simion Mehedinţeanu.

Proclamația de la Padeș (23 ianuarie S.N. 4 februarie 1821, Tismana) reprezintă un document programatic al mișcării conduse de Tudor Vladimirescu, adresat către tot „norodul omenesc” din Țara Românească, și care cuprinde o serie de revendicări, printre care erau împărțirea pământurilor boierilor și mănăstirilor către țărănime, desființarea privilegiilor boierești, dreptate și slobozenie:

Cătră tot norodul omenesc din București și din celelalte orașe și sate ale Țării Românești, multă sănătate! Fraților lăcuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori nu să primejduiește din mușcarea lui! …
cititi mai mult pe www.unitischimbam.ro

 

23 ianuarie 1832: S-a născut pictorul francez Edouard Manet. Printre lucrarile sale se numara „Dejunul pe iarba”, „Balconul” si „Olympia”; (d. 30.04.1883).

Édouard Manet (n. 23 ianuarie 1832, Paris – d. 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului.

Plecând de la izvorul tradițiilor marilor maeștri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus “pictor al zilelor noastre” (Charles Beaudelaire).

Creațiile sale au stârnit scandal și indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura și s-o reînoiască.

Manet a fost ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc și astăzi și ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

 

23 ianuarie 1834: S-a născut Alexandru Odobescu, prozator, arheolog, om politic  şi istoric roman. (operele istorice: “Mihnea-Vodă cel rău”, “Doamna Chiajna”; tratat de arheologie: “Istoria arheologiei”; volum de eseuri: “Pseudokynegeticos”); (m. 10 noiembrie 1895).

Alexandru Odobescu (n. 23 ianuarie 1834, București – d. 10 noiembrie 1895, București) a fost un scriitor, arheolog și om politic român.

A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București.

Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1887-1900).

A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpați).

A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII).

Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).

 

23 ianuarie 1853: S-a nascut  Vintilă C.A. Rosetti, om politic si publicist roman. Fiu al lui Constantin A. Rosetti. Redactor si, din 1885, conducator al ziarului “Romanul”; (d. 10.09.1916).

Vintilă Jules Rosetti (n. 23 ianuarie 1853, Douet, Saint-Sébastien-sur-Loire, Franța, d. 10 septembrie 1916, București) a fost un jurnalist și scriitor român.

A fost fiul lui Constantin A. Rosetti și al Mariei Rosetti (Mary Grant).

A fost redactor la ziarul Românul, iar din anul 1885 conducătorul ziarului. Unul dintre întemeietorii revistei Dacia viitoare și membru fondator al Ligii Culturale.

 

23 ianuarie 1862: S-a nascut David Hilbert, matematician german, creatorul geometriei axiomatice şi întemeietor al formalismului logic; (d.14.02.1943).

David Hilbert (n. 23 ianuarie 1862, Königsberg, Prusia, acum Kaliningrad, Rusia – d. 14 februarie 1943) a fost un matematician german, care a avut contribuții esențiale la matematica și fizica secolului al 20-lea.

 

23 ianuarie 1872: S-a nascut Paul Langevin, fizician şi inventator francez; a elaborat metoda de obţinere a ultrasunetelor cu ajutorul cuarţului piezoelectric; (d.19.12.1946).

Paul Langevin (23 ianuarie, 1872 – 19 decembrie, 1946) a fost un fizician și inventator francez, cunoscut în special prin studiile sale în domeniul magnetismului și prin teoria dinamică și ecuația care îi poartă numele.

 

23 ianuarie 1878: Se  semneaza armistiţiul în războiul ruso-româno – turc. Este sfarsitul razboiului pentru independenta Romaniei.

 

23 ianuarie 1888:  A murit Eugène Labiche, dramaturg francez (“O pălărie de pai din Italia”); (n.05.05.1815).

Eugène-Marin Labiche (n. 5 mai 1815 – d. 23 ianuarie 1888) a fost un dramaturg francez. A scris comedii de moravuri și vodeviluri (unele în colaborare cu Émile Augier).

Se remarcă tehnica teatrală și simțul caricatural, prezentarea lucidă, cu ochiul moralistului, a lumii micii burghezii din acea epocă.

 

23 ianuarie 1898: Se naste cineastul rus Serghei Eisenstein; (m.1948).

Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie 1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme.

Intre filmele sale memorabile se numara “Ivan cel groaznic “si  “Crucisatorul Potemkin”.

 

23 ianuarie 1907 - S-a nascut  Hideki Yukawa, fizician japonez, (Premiul Nobel pentru Fizică, 1949); s-a ocupat de fizica nucleară şi de razele cosmice, emiţând ipoteza existenţei mezonului, particulă descoperită, ulterior, în razele cosmice ;(d.08.09.1981).

Hideki Yukawa (n. 23 ianuarie 1907; d. 8 septembrie 1981) a fost un fizician japonez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică. A fost renumit pentru descoperirea mezonului.

 

23 ianuarie 1918 - S-a născut  cercetatoarea americana Gertrude Belle Elion, specialistă în biochimie și farmacologie.

A creat o diversitate de medicamente, printre care și AZT, un antiretroviral utilizat pentru combaterea HIV A avut o importanta contributie la crearea primului medicament eficient in combaterea leucemiei (1948); Ellion a creat primele medicamente antivirale eficiente (Aciclovirul) cu care a combatut infectiile cu herpes.

In 1988, Ellion a primit premiul Nobel pentru fiziologie si medicina impreuna cu Hitchings si James Black. In 1990 a fost aleasa in Academia Nationala de Stiinte. In 1991 a primit Medalia Nationala pentru Stiinta; (d.21.02.1999).

 

23 ianuarie 1928 - S-a născut Mircea Horia Simionescu, prozator şi eseist. (d. 18 mai 2011, București)

Mircea Horia Simionescu (n. 23 ianuarie 1928, Târgoviște – d. 18 mai 2011, București) a fost un prozator, publicist și eseist român.

 

23 ianuarie 1928 - S-a născut actriţa franceză Jeanne Moreau.

Jeanne Moreau (n. 23 ianuarie 1928) este o actriță franceză de film. În 1992, i s-a  decernat premiul “Leul de aur” pentru întreaga sa activitate (“Jurnalul unei cameriste”, “Moderato cantabile”).

 

23 ianuarie 1940 - S-a născut poeta  Ileana Mălăncioiu.

Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română, publicistă, disidentă și activist civic. Din martie 2013 este membru corespondent al Academiei Române.

A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sistemul lui Lucian Blaga.

Doctor în filosofie în 1977, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka).

Din 1980 devine redactor la revista Viața românească.A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1965. Lucrează, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista Argeș, la Studiourile Animafilm și la revista literară Viața românească (de unde demisionează la 31 martie 1988 din pricina acutizării cenzurii, inclusiv asupra scrierilor lui Constantin Noica).

După 1989 lucrează la revista social-politică 22, la Editura Litera (redactor șef) și la săptămânalul România literară.

“În calitate de redactor la Viața românească am reușit să-l aduc la revistă pe Noica și m-am preocupat de publicarea Scrisorilor despre logică. Am publicat texte de bază ale lui Liiceanu, apărute ulterior în volumul Cearta cu filozofia, m-am străduit să impun publicarea în serial a cărții lui Andrei Pleșu Minima moralia, în fine, m-am ocupat de rubrica de texte filozofice prin care erau reflectate în linii mari preocupările celor din Școala de la Păltiniș” (din conversația cu Marta Petreu apărută în Apostrof, nr. 1-2 / 1998, și reluată în Cronica melancoliei).

În perioada comunistă, Ileana Mălăncioiu a fost cenzurată cu grijă (motiv pentru care a fost obligată să-și reediteze volumul Urcarea muntelui, decimat de cenzură) datorită apetitului ei pentru adevăr și a obstinației de a spune exact ce are de spus, chiar și în poezie.

Nicolae Steinhardt declara despre Ileana Mălăncioiu : „Aferim, femeie! Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă. Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) si totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu).” —365 întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan lui Nicolae Steinhardt.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; www.agerpres.ro

 

23 ianuarie 1941 - A murit  Teodosie Cojocaru, unul dintre liderii militari ai Sfatului Tarii din Basarabia; fost ofiter în armata tarista; a detinut (1918) functia de Director General al Razboiului în Guvernul Republicii Democratice Moldovenesti.

Teodor Cojocaru (născut Teodosie Cojocaru, 3 mai 1879, Bubuieci – 23 ianuarie 1941, Chișinău) a fost un militar și om politic basarabean, ofițer în armata țaristă, membru al Sfatului Țării între 1917-1918, primar al Chișinăului între 1919-1920 și director general al Forțelor Armate ale Republicii Democratice Moldovenești în 1917.

De asemenea Teodor Cojocaru a mai fost și deputat în Parlamentul Român pentru o scurtă perioadă între 1919-1920. La 13 august 1940 el a fost arestat de autoritățile sovietice, fiind acuzat abuziv de săvârșirea unor crime prevăzute de articolele 54-4, 54-13 și 54-11 ale Codului Penal al RSS Ucrainene. A decedat în închisoarea nr.1 din Chișinău.

 

23 ianuarie 1941: Revolta  Miscarii Legionare este înăbuşita  de către armată.  Mişcarea legionară este înlăturată de la putere şi interzisă,  conducerea  Romaniei concentrîndu-se numai în mîinile lui Ion Antonescu.

Rebeliunea legionară (21-23 ianuarie 1941) a reprezentat confruntarea violentă dintre gruparea Garda de Fier și fostul lor partener la guvernarea României, Ion Antonescu, desemnând sfârșitul statului național legionar, care luase naștere la 14 septembrie 1940.

În cursul său, grupările legionare au aplicat tactici teroriste, vizând populația Bucureștiului și în mod special populația evreiască din oraș, crimele comise în acest context purtând și numele de Pogromul de la București.

Totuși, rebeliunea a avut un caracter național, în marile orașe ale României desfășurându-se acțiuni legionare.

Rebeliunea, desfășurată în contextul celui de-al Doilea Război Mondial și al aderării României la Puterile Axei, a pus de asemenea capăt primei etape de alianță între legionari și Germania nazistă, deoarece liderul german Adolf Hitler a preferat să-i acorde sprijinul său lui Antonescu.

La 27 ianuarie 1941, Antonescu a format un nou guvern, alcătuit în principal din ofițeri, a căror sarcină era aceea de a asigura ordinea publică și administrarea eficientă, iar la 14 februarie 1941 statul național-legionar a fost abrogat în mod oficial, instaurându-se dictatura militară a generalului Antonescu.

Cei implicați au avut două poziții diametral opuse. Cei din gruparea antonesciană susțin că rebeliunea legionară a dus țara pe marginea prăpastiei. În anul 1941 s-au publicat chiar două volume intitulate

Pe marginea prăpastiei. Legionarii au considerat că a fost o lovitură de stat a generalului Antonescu, care a urmărit să preia întreaga putere în stat, folosindu-se de armată pentru a-i îndepărta pe legionari de la putere.

 

23 ianuarie 1947 -  S-a nascut Megawati Sukarnoputri, politician , presedinte al Indoneziei intre 2001 si 2004.

 

23 ianuarie 1947 - A murit  Pierre Bonnard, pictor postimpresionist francez (“Nud în faţa căminului”, “Corsajul roşu”, “Natură moartă în faţa ferestrei”, ultima, în colecţia Zambaccian); (n.03.10.1867).

Pierre Bonnard (n. 3 octombrie 1867 Fontenay-aux-Roses, Franța – d. 23 ianuarie 1947, Le Cannet) a fost un pictor, ilustrator de carte și litograf francez. Artist postimpresionist, a făcut parte din grupul Les Nabis.

 

23 ianuarie 1949 - S-a înfiinţat Direcţia Generală a Miliției.

 

23 ianuarie 1956 - A decedat Sir Alexander Korda, născut Sándor László Kellner, regizor şi producător britanic de film, de origine maghiară. A avut o contributie deosebita la înflorirea, în anii 30, a cinematografului britanic;(n.16.09.1893).

 

23 ianuarie 1957 - S-a nascut printesa Caroline de Monaco.

Caroline, Prințesă de Hanovra (Caroline Louise Marguerite Grimaldi; franceză princesse de Hanovre; germană Prinzessin von Hannover; n. 23 ianuarie 1957) este fiica cea mare a lui Rainier al III-lea de Monaco și a soției sale, fosta actrița americană Grace Kelly, și sora mai mare a lui Albert al II-lea,

Prinț de Monaco și a Prințesei Stéphanie de Monaco. De la urcarea pe tron a fratelui său în 2006 și până în 2014, la nașterea nepoților săi Jacques și Gabriella (copiii gemeni ai Prințului Albert și ai Prințesei Charlène), a fost moștenitoare prezumptivă la tronul din Monaco, poziție pe care a mai deținut-o în perioada 1957-1958, până la nașterea fratelui său.

Caroline este soția lui Ernst August, Prinț de Hanovra, șeful Casei de Hanovra și pretendent la fostul tron al regatului de Hanovra, precum și descendent pe linie masculină al regelui George al III-lea al Regatului Unit.

 

23 ianuarie 1958 - S-a stins din viaţă, în penitenciarul Râmnicu Sărat, generalul Constantin Pantazi, ministru de război (1942-1944).

 

23 ianuarie 1973 - Ia sfarsit razboiul dus de americani in Vietnam. Presedintele  Nixon a anuntat incheierea unui acord de incetarea focului cu  nord-vietnamezii, fixat pentru 27 ianuarie 1973.

Richard Milhous Nixon (n. 9 ianuarie 1913 – d. 22 aprilie 1994), al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție.

 

23 ianuarie 1981 - Conducerea Romaniei decide ca Municipiul Bucureşti sa înglobeze, alături de cele şase sectoare administrative, şi Sectorul Agricol Ilfov. Acest al şaptelea sector al Capitalei, alcătuit din 38 de comune şi oraşul Buftea a fost transformat (24 septembrie 1996) în judeţ, cu reşedinţa în Bucureşti.

 

23 ianuarie 1989 - A murit  in urma unei insuficiente cardiace, la varsta de 84 ani, pictorul si graficianul suprarealist spaniol Salvador Dali.

Salvador Dalí, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, (n. 11 mai 1904, Figueras, Spania – d. 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol, originar din provincia Catalonia, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în artă.

Grație aparițiilor excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dalí a devenit o vedetă mondială, care a reușit să folosească forța mass-media pentru a-și spori averea și gloria

A fost un personaj pitoresc al lumii artistice, pictor, scriitor, scenarist,creator de decoruri si costume pentru spectacolele de opera si balet, care s-a bucurat inca in timpul vietii de o popularitate exceptionala; (n.11.05.1904).

 

23 ianuarie 1990 - În CFSN s-a hotărât (128 voturi pentru, 8 contra, 5 abţineri) participarea Frontului Salvarii Nationale  la alegeri şi amânarea alegerilor la 20 mai. În semn de protest faţă de aceste decizii, Doina Cornea a demisionat din CFSN.

Doina Cornea (n. 30 mai 1929, Brașov) este o publicistă și disidentă anticomunistă din România.

 

23 ianuarie 1997 - Guvernul elvețian anunță acordul privind crearea unui fond “de ajutorare a victimelor Holocaustului”.

 

23 ianuarie 1997 - Madeleine Albricht devine prima femeie secretar de stat din istoria S.U.A.

Madeleine K. Albright, născută Marie Jana Korbelová, (n. 15 mai 1937, Praga) este o diplomată americană de origine evreiască cehă, membră a Partidului Democrat din Statele Unite, prima femeie care a deținut funcția de ministru de externe al SUA.

 

23 ianuarie 1999 - A cincea mineriadă: Miron Cozma şi Romeo Beja, liderii minerilor, îl conving pe primul–ministru Radu Vasile să redeschidă minele Dâlja şi Bărbăteni şi să promită o creştere salarială pentru ortaci de 30–35%. Minerii se reîntorc în Valea Jiului.

 

23 ianuarie 2001 - Camera Lorzilor a Parlamentului Marii Britanii a adoptat o lege care autorizează clonarea embrionilor umani în scopuri ştiinţifice.

 

23 ianuarie 2002 - A murit  Pierre Bourdieu, unul dintre cei mai importanţi filosofi şi sociologi contemporani (n. 1 august 1930.

 

23 ianuarie 2005 - Viktor Iuşcenko este investit ca preşedinte al Ucrainei.

Viktor Andriiovici Iușcenko (n. 23 februarie 1954, Corușivka, regiunea Sumî, Ucraina) este un politician ucrainean. El este conducător al grupului de opoziție Ucraina Noastră și fost președinte al țării.

 

23 ianuarie 2007 - Premierul italian Romano Prodi respinge acuzaţiile privind legăturile sale cu KGB.

Romano Prodi (n. 9 august 1939, Scandiano, Reggio nell’Emilia) este un politician italian.

A exercitat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri italian de la 18 mai 1996 la 9 octombrie 1998, succedându-l pe Lamberto Dini și fiind înlocuit de Massimo D’Alema.

După septembrie 1999, el a devenit președinte al Comisiei Europene.

Mandatul trebuia să se încheie la 1 noiembrie 2004, însă din cauza unor probleme la constituirea Comisiei Barroso termenul a fost extins până la 22 noiembrie 2004.

Din 2007 este președinte al Partidului Democrat.