Așezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă
foto preluat de pe ziarullumina.ro
articole preluate de pe: ro.orthodoxwiki.org; pravila.ro; doxologia.ro
Brâul Maicii Domnului
Brâul Maicii Domnului (numit și Sfântul Brâu) este o relicvă prețioasă și venerată în Biserica Ortodoxă.
La 31 august se face prăznuirea punerii în sfânta raclă a Cinstitului brâu al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei și minunea ce s-a făcut prin punerea Cinstitului brâu deasupra împărătesei Zoe, soția împăratului Leon al VI-lea cel Înțelept, la anul 886.
Cel mai mare fragment din Brâul Maicii Domnului se găsește la Mănăstirea Vatopedi de la Muntele Athos, iar alte două fragmente, mai mici, se găsesc la mănăstirea Kato Xenias, metoc al mănăstirii Ano Xenias, situată la 50 km de Volos (Grecia).
După tradiție, Brâul Maicii Domnului a fost țesut de însăși Maica Domnului din fire împletite din păr cămilă, care, după adormirea sa, l-ar fi dăruit sfântului Apostol Toma, în timp ce acesta era adus de Duhul Sfânt prin văzduh la locul unde ea fusese pusă în mormânt, localitatea Ghetsimani.
Aşezarea cinstitului Brâu al Maicii Domnului în raclă – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Cinstitul brâu al Maicii Domnului la Ierusalim
Două femei evlavioase din Ierusalim au făgăduit că vor păstra cinstitul Brâu. Maica Domnului, cu puțin înainte de adormirea sa, i-a cerut Sfântului Evanghelist Ioan să împartă acestora și cele două veșminte ale sale.
După Adormirea Macii Domnului, Sfântul Apostol Toma a dăruit acestora și Cinstitul Brâu pe care îl primise în dar de la Maica Domnului.
Misiunea de păstrare, din generație în generație, a continuat-o o fecioară evlavioasă ce provenea din această familie.
Încă din vechime, creștinii au arătat evlavie pentru lucrurile care au aparținut Mântuitorului, Maicii Domnului sau sfinților.
Multe dintre acestea au fost păstrate cu sfințenie, fiind așezate în locuri de cinste, iar uneori s-au ridicat biserici pentru păstrarea și cinstirea lor.
Așa s-a întâmplat cu Veșmântul Maicii Domnului, cu cinstitul ei Omofor, cu Brâul Maicii Domnului.
Până în secolul al IV-lea Brâul Maicii Domnului s-a păstrat la Ierusalim și este singura amintire prețioasă care se păstrează din viața pământească a Născătoarei de Dumnezeu.
Aşezarea cinstitului Brâu al Maicii Domnului în raclă – foto preluat de pe doxologia.ro
Aducerea Sfântului Brâu la Constantinopol
În timpul domniei împăratului Arcadie, fiul lui Teodosie cel Mare, a avut loc mutarea cinstitului Brâu în Constantinopol. Brâul Maicii Domnului a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol și a fost așezat într-o raclă de aur, în biserica închinată Născătoarei de Dumnezeu, numită Halkopratia și zidită de împăratul Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450).
Pe 31 august, împăratul Arcadie a așezat Cinstitul Brâu într-o raclă foarte frumoasă, pe care a numit-o “racla sfântă”, pentru a proteja capitala Imperiului și pe locuitorii acesteia de orice atac ostil, de orice nenorocire și uneltire demonică.
Sfântul Brâu s-a păstrat în racla pecetluită mai întâi în biserica Sfinților Apostoli, apoi în Biserica Preasfintei Născătoare din Vlaherne, ce o ridicase împărăteasa Pulheria.
Această raclă nu s-a deschis până în zilele împăratului Leon cel înțelept (886-912).
Soția împăratului Leon, Zoe, pe când era foarte bolnavă, a visat-o pe Născătoarea de Dumnezeu, iar Maica Domnului i-a spus împărătesei că trebuie să îl convingă pe Patriarh să scoată Sfântul Brâu din chivotul unde era păstrat încă din secolul al IV-lea.
Când au pus Brâul peste împărăteasa bolnavă, ea s-a vindecat îndată.
Ca semn de recunoștință și trăind o viață virtuoasă, împărăteasa a împodobit Brâul brodându-l cu fir de aur și l-a reașezat în racla în care-l pusese Arcadie.
Părinții de la Mănăstirea Vatoped, loc în care se păstrează astăzi o mare parte din Brâul Maicii Domnului, spun că această structură de aur, care a fost adăugată Cinstitului Brâu, a fost cea care a făcut posibilă păstrarea până în ziua de astăzi a acestuia deoarece firul de aur, care a fost adăugat, a dat o structură de rezistență țesăturii care peste veacuri ar fi putut să se strice.
Așezarea în raclă a brâului Maicii Domnului
Cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, cel adus în Constantinopol într-un sicriaș de aur cu pecetluire împărătească, a fost pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratie, adică “târgul de aramă”. După mulți ani, pe vremea împărăției lui Leon, femeia lui, Zoe, era supărată de duhul cel necurat. Pentru aceea, împăratul și rudele lui aveau mâhnire; deci se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu pentru împărăteasa care pătimea.
Odată i s-a arătat o vedenie dumnezeiască, spunându-i că de se va pune pe dânsa Brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, va lua tămăduire. Împărăteasa a spus această vedenie bărbatului ei, împăratul Leon, și îndată împăratul a rugat pe patriarh și a dezlegat pecetea, apoi s-a deschis sicriul și s-a aflat întreg cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, nici câtuși de puțin vătămat de vechimea vremii, și l-a sărutat pe el cu cucernicie. Când patriarhul l-a întins pe el deasupra împărătesei, îndată s-a scăpat de chinuirea diavolească și a câștigat desăvârșit tămăduirea bolii sale.
Atunci toți cu bucurie au preamărit pe Hristos Dumnezeu și pe Preacurata Maica Lui cântând cântări de mulțumire; iar cinstitul Brâu punându-l într-aceeași raclă de aur, l-a pecetluit cu pecetea împărătească, și a așezat prăznuire întru cinstea Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, întru aducerea aminte de minunea ce s-a făcut cu sfântul ei Brâu, prin singurul darul acela, și prin milostivirea și iubirea de oameni a Aceluia ce S-a născut dintr-însa, adică lui Hristos Dumnezeul nostru.
Împărțirea Cinstitului Brâu al Maicii Domnului
În a doua parte a secolului al XII-lea, Sfântul Brâu a fost tăiat în fragmente, iar fragmentele au fost dăruite mai multor biserici din Constantinopol.
În veacul al XII-lea, sub împăratul Manuil I Comnenul (1143-1180) s-a stabilit oficial sărbătoarea punerii în raclă a cinstitului Brâu al Maicii Domnului pe 31 august.
În vechime, Sfântul Brâu se sărbătorea odată cu Așezarea Veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, pe 2 iulie.
Unde se află Cinstitul Brâu al Maicii Domnului
După cucerirea Constantinopolului de către cruciați, în timpul celei de-a patra cruciade, în 1204, unele bucăți au fost furate de cetele de barbari și mutate în Apus.
Din fericire, nu s-au pierdut toate.
În urma cruciadei, două bucăți din Cinstitul Brâu a ajuns în Franța și astăzi se păstrează în biserica Le Puy-Notre-Dame.
Cinstitul brâu al Maicii Domnului la Mănăstirea Vatoped din Athos
Conform unei tradiții, Ioniță Caloian, biruind pe Alexios Anghelos al III-lea, ia din Constantinopol ca pradă de război o bucată din Cinstitul Brâu, pentru ca aceasta să fie dăruită în veacul următor mănăstirii Vatoped, de către cneazul sârbilor Lazăr I Hrebeljanović 1372-1389.
Conform unei alte tradiții Împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355), care a avut o dragoste deosebită față de Marea Mănăstire Vatoped, așa cum reiese din mai multe mărturii, a dăruit Mănăstirii o parte din Brâul Maicii Domnului.
Între anii 1512 și 1520, domnitorul Țării Românești, Neagoe Basarab, a înnoit incinta mănăstirii Vatoped și a construit un paraclis cu hramul “Brâul Maicii Domnului“.
Acesta a fost reparat în 1794 tot cu ajutoare românești, iar în secolul al XIX-lea, România a dăruit paraclisului o nouă catapeteasmă (peretele cu icoane care acoperă Sfântul Altar).
De asemenea, racla de argint în care se păstrează Brâul la mănăstirea Vatoped a fost confecționată în secolul al XVIII-lea în Țara Românească.
Este vorba de fapt numai despre o parte din Brâu, pentru că alte două părți ale acestuia au fost dăruite în anul 1522 mănăstirii de maici Kato Xenias, situată la 50 km de Volos (Grecia)
În timpul stăpânirii otomane, părinți din mănăstirea Vatoped au făcut procesiuni cu Cinstitul Brâu în Creta, Macedonia, Tracia, Constantinopol și Asia Mică pentru sfințirea și sprijinul celor înrobiți și izbăvirea de orice boală primejdioasă.
În anul 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Țara Românească pentru îndepărtarea ciumei.
Binecuvântarea Cinstitului Brâu și pentru alte mănăstiri
Mănăstirea Dionisiu deține o mică parte din Sfântul Brâu al Maicii Domnului pe care călugării de aici l-au primit de la Mănăstirea Vatoped în schimbul unui deget de la mâna dreaptă al Sfântului Ioan Botezătorul.
O altă mică parte a Cinstitului Brâu se află la Zugdidi, în Georgia adusă de fiica împăratului bizantin Roman, căsătorită cu împăratul georgian Abuchaz.
Aceasta, vindecându-se prin atingerea Brâului, a luat cu ea în noua ei patrie o parte din Cinstitul Brâu.
La porunca Țarului Rus Alexandru I, la Zugdidi, în Mingrelia, s-a ridicat o frumoasă biserică, în care se păstrează cu evlavie partea din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, spre vindecare de grele suferințe.
Brâul Maicii Domnului de la Kato Xenia
În anul 1522, doua părți ale cinstitului Brâu au fost dăruite mănăstirii de maici Kato Xenia (situată la 50 km de Volos, Grecia) în timpul unei mari epidemii de ciumă. Imediat după aducerea cinstitului Brâu, oamenii s-au însănătoșit.
Racla cu Brâul Maicii Domnului de la mănăstirea Kato Xenia s-a aflat la Iași (2001) cu ocazia hramului Sfintei Parascheva.
Peste un milion de credincioși au cinstit atunci Brâul Maicii Domnului, împreună cu moaștele Sfintei Parascheva, apoi la Alba Iulia 2007, la Constanța în anul 2008.
Imnografie
Tropar la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului
Glasul al 8-lea:
Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veşmântul şi Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetăţii tale ai dăruit prin naşterea ta cea fără sămânţă, Nestricată rămânând. Că întru tine şi firea se înnoieşte şi vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetăţii tale dăruieşte şi sufletelor noastre mare milă.
Condac la Praznicul aşezării în raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului
Glasulul al 2-lea:
Pe cea întru rugăciuni…
Cinstit Brâul tău, care a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Născătoare, este putere nebiruită cetăţii tale şi vistierie de bunătăţi neîmpuţinată. Căci numai tu Singură ai născut, fiind pururea Fecioară.
Minunile săvârșite de Cinstitul brâu al Maicii Domnului
Sfântul Brâu are harul special de a tămădui lipsa de rod a pântecelor femeilor căsătorite, precum și bolile de cancer, printr-o panglică oferită de mănăstirea Vatoped credincioșilor și cu care femeile sterpe și cei bolnavi ajung să se încingă.
Această panglică este binecuvântată și așezată timp de 40 de zile pe Sfântul Brâu. Bolnavul trebuie să se încingă cu brâulețul pentru o perioadă de timp, trăind în pocăință, spovedindu-se, rugându-se și împărtășindu-se cu Sfintele Taine.
În acest fel trebuie să viețuiască și soții care doresc prunci, ținând însă pe deasupra post și înfrânare trupească pe perioada purtării brâulețului.
Cinstitul Brâu al Maicii Domnului a ajutat la încetarea mai multor epidemii: în 1813, Brâul Maicii Domnului de la Vatoped a fost adus în Țara Românească pentru îndepărtarea ciumei, în 1871 sultanul turc sub a cărui protecție se găsea Muntele Athos după căderea Constantinopolului a dus Brâul în țara sa pentru îndepărtarea holerei, iar în 1894 acesta a fost dus la Kios, pentru a înlătura epidemia care lovise plantațiile de lămâi și portocali.
În toamna anului 2011, Sfântul Brâu al Maicii Domnului de la mănăstirea Vatoped a fost dus în Rusia în mai multe orașe: mai întâi în Sankt Petersburg, apoi în Ekaterinburg, Norilsk, Vladivostok, Krasnoyarsk, Tyumen, Nizny Novgorod, Diveyevo, Saransk, Samara, Volgograd, Rostov-pe-Don, Stavropol, Kaliningrad, iar la final Moscova.
La 10 luni după ce Brâul Maicii Domnului a fost adus în Rusia, în mai multe regiuni unde Brâul a fost pus spre închinare s-a observat o adevărată creștere a natalității: maternitățile sunt arhipline, iar pe culoarele centrelor de consultare a femeilor întâlnești un număr impresionant de viitoare mame.
Presa regională prezintă în același timp diferite istorii cu final fericit și asemănătoare între ele: familiile fără copii, după ce s-au atins de Brâu, au zămislit copiii mult-așteptați.
Minune de la Mănăstirea Vatoped
Suntem căsătoriți de 16 ani.
La începutul căsătoriei noastre, soția mea a rămas însărcinată de trei ori, dar a pierdut sarcina.
Apoi, vreme de zece ani, în ciuda intervenției medicale și a ultimelor metode științifice, n-a fost posibil să rămână gravidă.
În vară, mai precis în luna august (a anului 2005), am venit ca pelerin la Mănăstirea Vatoped.
După vecernie m-am închinat la Cinstitul Brâu.
Preotul mi-a citit rugăciunea respectivă.
La urmă, mi-a dat și o panglică din Brâul Maicii Domnului, pentru a o purta soția mea.
Și, o, minunea lui Dumnezeu! Preacurata Fecioară Maria a ascultat rugăciunile noastre și în aceeași lună a venit mult-dorita sarcină. Pe 25 martie 2006 am dobândit o fetiță, Ana-Maria.
cititi mai mult despre Așezarea cinstitului Brâu al Maicii Domnului în raclă si pe doxologia.roș en.wikipedia.org
31 august – Ziua Limbii Române
foto preluat de pe stiri.tvr.ro
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org; stiri.tvr.ro; www.agerpres.ro; www.facebook.com/alexandru.c.surcel
Ziua Limbii Române (31 august)
Ziua Limbii Române se sărbătorește în România la 31 august, la aceeași dată cu Limba Noastră, o sărbătoare similară celebrată în Republica Moldova din 1990.
Propunerea legislativă a fost inițiată în 2011, la propunerea senatorului PNL Viorel Badea, fiind semnată de 166 de parlamentari aparținând tuturor partidelor parlamentare din România. În expunerea de motive, inițiatorul propunerii legislative explică faptul că “importanța limbii române nu trebuie marginalizată de tendințele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite“. Acesta a fost aprobat de Senat în şedinţa din 6 decembrie 2011, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.
Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, la 19 februarie 2013, cu 312 voturi pentru, două împotrivă şi cinci abţineri, proiectul de lege prin care se instituie ziua de 31 august ca Ziua Limbii Române. Legea a fost promulgată de preşedintele Traian Băsescu la 13 martie 2013 şi publicată în Monitorul Oficial la 19 martie 2013.
Conform legii, Ziua Limbii Române poate fi marcată de către autoritățile și instituțiile publice, inclusiv de reprezentanțele diplomatice și institutele culturale ale României, precum și de către alte instituții românești din străinătate, prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific.
În această zi va fi arborat drapelul României, în conformitate cu prevederile Legii nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice.
Mesajul Președintelui României, Klaus Iohannis, transmis cu prilejul Zilei Limbii Române
31 august 2024
Președintele României, Klaus Iohannis, a transmis sâmbătă, 31 august 2024, un mesaj cu prilejul Zilei Limbii Române.
Vă prezentăm în continuare textul mesajului:
În fiecare an, pe 31 august, sărbătorim Ziua Limbii Române, un prilej de a celebra valorile profunde pe care le transmite și unitatea pe care o creează între vorbitori. Limba română nu este doar un simplu lexic, ci un mijloc de transmitere a patrimoniului cultural și o moștenire inestimabilă pe care o lăsăm generațiilor viitoare pentru a o prețui și îmbogăți. Oricât de departe am fi de meleagurile natale, limba română ne leagă dincolo de timp și de meridiane și ne definește ca popor, conturând identitatea noastră culturală și națională.
În această zi specială, este esențial să subliniem importanța educației în limba maternă și să sprijinim eforturile celor care predau și studiază limba română în țară și în străinătate.
Limba română este limbă oficială, începând de anul trecut, și în Republica Moldova, odată cu promulgarea legii care înlocuiește sintagma „limba moldovenească” cu „limba română” de către Președintele Maia Sandu. Acest demers a fost unul esențial pentru restabilirea adevărului științific, acela că românii de pe ambele maluri ale Prutului împărtășesc o comunitate de limbă, cultură și istorie. Viitorul nostru este fără îndoială unul comun, în Uniunea Europeană.
Statul român are numeroase inițiative pentru a promova educația privind limba și literatura română în toate colțurile lumii și, în mod deosebit, acolo unde există comunități însemnate de români. Limba română este studiată în 59 de universități din 37 de țări ale lumii. Din Canada, până în Indonezia, din Finlanda, până în Maroc, peste 130 de lectori și profesori universitari predau străinilor limba noastră.
În fiecare an, prin Cursul de Limbă, Cultură și Civilizație Românească oferit de Institutul Limbii Române, aproximativ 11.000 de copii români care trăiesc în străinătate, în 8 țări în care există comunități însemnate de români, descoperă și aprofundează limba română.
În ultimii zece ani, lectoratele de limbă română și Cursul de Limbă, Cultură și Civilizație Românească au fost extinse în întreaga lume, dovadă a implicării și colaborării constante a autorităților pentru protejarea identității românești peste hotare.
Limba română, învățată de copii de la părinți și de la dascăli, poartă peste generații întregul tezaur literar, științific și artistic pe care cultura noastră îl oferă lumii. Astfel, ca un arc peste timp, se cultivă respectul și dragostea pentru limba lui Mihai Eminescu.
Să ne arătăm cu toții respectul pentru limba română pornind de la gestul simplu, dar însemnat, de a vorbi și scrie corect și continuând cu proiectele și programele mai ample implementate și în țară, și dincolo de hotarele ei, care promovează cunoașterea și care pun în valoare bogăția și frumusețea limbii prin care transmitem mai departe comorile culturale și lingvistice ale României.
31 august 2024 – Preşedinţii Klaus Iohannis şi Maia Sandu au depus flori la bustul lui Eminescu de la Chişinău
31 auhust 2024 – Preşedinţii Klaus Iohannis şi Maia Sandu au depus flori la bustul lui Eminescu de la Chişinău – foto preluat de pe www.agerpres.ro
Preşedintele României, Klaus Iohannis, şi cel al Republicii Moldova, Maia Sandu, au depus, sâmbătă, câte un buchet de flori la bustul poetului Mihai Eminescu din Grădina Publică “Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Chişinău.
Ceremonia de depunere de flori a avut loc la finalul vizitei oficiale pe care şeful statului român o efectuează în capitala Republicii Moldova.
La eveniment au participat sute de cetăţeni moldoveni, care i-au aplaudat pe cei doi şefi de state.
După depunerea florilor, Klaus Iohannis şi Maia Sandu s-au oprit în mijlocul mulţimii, unde o fetiţă a recitat o poezie despre limba română, în contextul în care sâmbătă este marcată Ziua Limbii Române. AGERPRES / (AS – editor: Marius Frăţilă, editor online: Irina Giurgiu) – preluat de pe www.agerpres.ro
Ceremonia primirii oficiale la Președinția Republicii Moldova
Președintele României, Klaus Iohannis, a susținut sâmbătă, 31 august 2024, la Chișinău, declarații de presă comune cu Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu.
Limba noastră
foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com
Limba noastră este o sărbătoare celebrată în Republica Moldova pe 31 august, începând din 1990, care are scopul de a onora limba de stat.
“Limba noastră-i o comoară
Din adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată“
(A. Mateevici, fragment poezia “Limba noastră“)
Alexie (sau Alexei) Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari – d. 24 august 1917, Chișinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, actualmente Republica Moldova – foto: ro.wikipedia.org
În contextul dezintegrării Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) şi a mișcării de renaștere națională de la sfîrșitul anilor ’80 din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.), la Chișinău a avut loc “Marea Adunare Națională” de la 27 august 1989, la care au participat aproximativ 750.000 moldoveni (circa 1/6 din populația de atunci a republicii), care cereau proclamarea limbii moldoveneşti (române) ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină.
Sub impulsul “Marii Adunări Naţionale“, peste două zile, pe 29 august 1989, s-au deschis lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem din R.S.S.Moldovenesti, care au durat pană pe 1 septembrie.
La 31 august Sovietul Suprem al republicii (Parlamentul) a votat legile care îndeplineau cerinţele participanţilor la “Marea Adunare Naţională“. Discuţiile ce au precedat semnarea legilor privind trecerea la alfabetul şi grafia latină din Sovietul Suprem, au avut loc într-o atmosferă tensionată din cauza polarizării membrilor parlamentului în proromâni şi proruşi.
Plăcuţă pe strada din Chişinău denumită in amintirea zilei 31 august 1989 – foto: ro.wikipedia.org
Încă din 16 august începuseră greve ale muncitorimii rusofone împotriva decretării limbii “moldoveneşti” ca limbă de stat, cerandu-se acordarea aceluiaşi statut şi limbii ruse. Conform informării făcute de Mircea Snegur în plenul Sovietului Suprem, 116 întreprinderi cu un efectiv de 80 000 de muncitori, intraseră în grevă (conform publicaţiei “Tinerimea Moldovei” din 1 septembrie 1989). Se pare ca tocmai această intrare în grevă a rusofonilor a contribuit la mobilizarea mai bună a moldovenilor, care au venit în număr mare la “Marea Adunare Naţională”.
Adoptarea de către Sovietul Suprem al R.S.S.Moldovenesti, a legilor privind revenirea la grafia latină:
- A permis Declararea ca “Limbă de Stat” a Republicii Moldova a limbii moldoveneşti – identice cu cea română;
- A fost recunoscută unitatea lingvistică dintre limba română şi cea moldovenească şi a fost stipulată trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin;
- A fost iniţiat un program pentru extinderea folosirii limbii moldoveneşti în guvernare, educaţie şi economia naţională.
Sărbătoarea a început sa fie celebrată în 1990 (la un an de la evenimentul istoric), sub numele de „Limba noastră cea română” sau „Ziua limbii române”. În 1994 guvernul agrarian, a decis schimbarea denumirii inițiale în „Limba noastră”, modificare determinata de prevederile art.13 din Constituția Moldovei. În 2004 Parlamentul a decis comasarea sărbătorii cu Ziua Independenței, comasare care nu a mai avut loc. De la venirea administrației liberale în fruntea municipiului Chișinău, sărbătoarea și-a recăpătat numele de „Limba noastră cea română”, cel puțin în capitala republicii.
Anual această sărbătoare este marcată cu manifestări de înalt patriotism, de regăsire a rădăcinilor, consemnată prin poezie, cîntec și joc, prin repunerea în drepturi a vechilor tradiții populare și a momentelor care le-au marcat istoria. De regulă, festivitățile sunt deschise dimineața la Chișinău de catre oficialii republicii, prin depunerea de flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, precum și la busturile clasicilor literaturii române, amplasate în Gradina Publică ,,Ștefan cel Mare”. Sărbătoarea se încheie în mod obișnuit printr-un concert susținut în Piața Marii Adunări Naționale. În primii ani ai sărbătorii, fiecare 31 august aducea cu sine și dezvelirea a câte un bust pe Aleea Clasicilor din Chișinău. Acest frumos obicei a fost întrerupt după venirea la putere a comuniștilor în 2001.
Din 2006, de 31 august este organizat în București, pe treptele Teatrului Național din București, „Concertul limbii române”, eveniment menit să promoveze libertatea de a vorbi limba română. 31 august – ZIUA LIMBII ROMANE, a devenit sarbatoare oficiala si in România, in anul 2013 (Legea 53/2013).
Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.
Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le ‘nșirate, -
Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.
Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeți slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
Cine vorbeşte limba română?
Răspândirea celor patru “limbi romane orientale” sau “dialecte ale limbii române” (conform celor două puncte de vedere prezente printre lingvişti) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Limba română este, între limbile romanice, a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei şi italianei, fiind vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care 24 de milioane o au ca limbă maternă. 17 milioane se află în Romania, unde româna este limbă oficială şi limbă maternă pentru mai mult de 90% din populaţie.
În Republica Moldova limba română este limbă oficială şi limbă maternă pentru trei sferturi din populaţie, iar în provincia autonomă Voivodina din Serbia, limba română este una dintre cele şase limbi oficiale.
De asemenea, româna este limbă oficială sau administrativă în Uniunea Latină, organizaţie internaţională care reuneşte ţările lumii în care se vorbeşte una dintre limbile romanice şi în Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007.
Limba română este una dintre cele cinci limbi în care se oficiază servicii religioase în statul monastic Muntele Athos.
Limba română este limbă maternă sau este vorbită şi în Ucraina, Ungaria, pe Valea Timocului în Serbia sau în Bulgaria. Este vorbită şi în comunităţile etnicilor români din Croaţia, Slovenia, Slovacia sau Polonia.
Emigranţii au dus limba română peste tot în lume: în Israel 5 % din populaţie provine din România şi vorbeşte limba română. În Italia, Spania, SUA, Canada, Franţa, Germania, Portugalia, Cipru sau Australia se estimează că locuiesc peste 3 milioane de români.
Studenţii străini sau cei care au lucrat în România sunt vorbitori de limba română şi se estimează că peste o jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu, care şi-au făcut studiile în România, vorbesc limba română.
Limba română este predată în ţări est-europene unde există comunități semnificative româneşti, dar şi în instituţii de învăţământ din 43 de ţări ale lumii, unde limba română este învăţată ca limbă străină.
Graiurile româneşti
Graiurile româneşti – foto preluat de pe stiri.tvr.ro
Cu mici deosebiri de accent sau pronunţie, limba română este vorbită şi înţeleasă de toţi conaţionalii, indiferent de zona geografică, deşi în Moldova, Muntenia, Transilvania, Oltenia, Basarabia sau Bucovina se vorbesc mai multe graiuri.
Dulcele grai moldovenesc are în special aspect oral şi se diferenţiază de limba literară prin pronunția intensă a consoanei ş, prin folosirea multor regionalisme şi prin unele diferenţe de gramatică.
Graiul ardelenilor este inconfundabil de molcom, iar graiul bănăţean este un amestec de elemente latine, române, slave, maghiare şi germane, ambele graiuri au diferenţe de gramatică şi vocabular faţă de limba literară.
Graiul timocean şi cel vorbit în Mehedinți au caracteristici fonetice distincte şi fac tranziţia între cel muntenesc și graiul bănăţean.
Graiul muntenesc, fonetic şi lexical cel mai apropiat de limba română literară, a fost influenţat puternic de greci, bulgari sau sârbi, dar şi de diversele mode ale timpului.
Alexandru Cristian Surcel
Alexandru Cristian Surcel, avocat, activist civic, fost jurnalist – foto: facebook.com
31 august 2018
Pentru că azi, 31 august, marcăm Ziua Limbii Române, sărbătoare oficială în Republica Moldova din 1990 şi în România din 2013, când se aniversează, din punct de vedere istoric, adoptarea de către Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti la 31 august 1989 a legii prin care se revenea la limba română recunoscută ca atare şi scrisă cu grafia latină folosită şi în România, iar aceasta redobândea statut oficial după o jumătate de secol de ocupaţie sovietică, haideţi să ne amintim câteva lucruri:
1. Limba română este o limbă romanică, asemenea limbilor italiană, sardă, raeto-romană, occitană (provensală), franceză, spaniolă (castiliană), catalană, galiciană şi portugheză. De asemenea, ea face parte din grupul limbilor romanice continentale, care se compun din trei straturi de bază: substrat, moştenit de la populaţiile pre-romane din ariile de formare ale respectivelor limbi, strat, cel mai important, care provine din limba latină vulgata (adică limba efectiv vorbită de locuitorii Imperiului Roman), precum şi adstrat, care a fost altoit în structura limbii sub influenţa principalelor grupe de migratori care s-au suprapus în Antichitatea târzie şi în Evul Mediu timpuriu. În cazul limbii române, spre deosebire de limbile romanice continentale occidentale, la care substratul e de regulă celtic iar adstratul întotdeauna germanic, substratul este daco-geto-moesic şi adstratul slav.
2. Limba română mai este şi ultima limbă supravieţuitoare din grupul limbilor romanice continentale orientale. Cealaltă limbă atestată a acestui grup, dalmata, din regiunea de coastă a Croaţiei de azi, a încetat de a mai fi vorbită între Evul Mediu târziu (dialectul ragusan) şi anul 1908 (dialectul vegliot).
3. Arealul de formare al limbii române este la nord şi la vest de linia Jirecek, care separă în Peninsula Balcanică provinciile elenofone de cele latinofone ale Imperiului Roman (departajare deductibilă din distribuţia epigrafiei în latină şi în greacă veche). Mai exact, limba română s-a format în ţările antice ale Daciei, Moesiei, Scythiei Minor şi Pannoniei (care de altfel corespund şi arealului culturii Dridu din secolele VIII-XI, prima care poate fi clar atribuită românilor timpurii).
4. Aşa cum confirmă atât izvoarele arheologice şi epigrafice, cât şi studiile genetice şi paleogenetice din ultimii ani, viziunea tradiţională despre „daci şi romani” este una simplistă şi parţial eronată. În fapt, contribuţia etnică italică a fost redusă, limba latină impunându-se ca o realitate eminamente culturală. Amestecul s-a realizat între populaţiile pre-romane care se autodenumeau daci, geţi sau moesi (vorbind însă o limbă comună şi având o cultură comună şi fiind la rândul lor descendenţii altor suprapuneri şi amestecuri de populaţie mai vechi, coborând până în epoca pietrei), dar şi populaţiile pre-romane din afara spaţiului geto-dacic propriu-zis, precum illirii şi celţii pannonici, cu numeroşii colonişti de origini foarte variate sosiţi din diferite colţuri ale Imperiului Roman, precum şi cu diferitele populaţii migratoare- germanici precum bastarnii, taifalii, vandalii, goţii şi gepizii, nord-iranieni precum sarmaţii şi alanii, mongolici precum hunii şi avarii, turcici precum cutrigurii, proto-bulgarii, pecenegii, uzii şi cumanii. Cea mai importantă migraţie a fost însă cea a slavilor, care pe lângă adstratul lăsat în limbă a condus la fragmentarea şi slavizarea parţială a populaţiilor româneşti timpurii de la sud de Dunăre (în timp ce la nord de fluviu, slavii au fost cei în cele din urmă asimilaţi). Atât la nord, cât şi la sud aceste procese de interacţiune între românii timpurii si slavi au durat mai multe secole.
5. Ca urmare a dispersiei populaţiei româneşti timpurii din sudul Dunării, s-au format în cursul Evului Mediu mijlociu cele patru dialecte cunoscute ale limbii române. Astfel, în Carpaţi şi la Dunărea de Jos, trunchiul principal al limbii române a evoluat către dialectul dacoromân. În ciuda separărilor politice şi a arealului destul de larg, dialectul dacoromân a păstrat o semnificativă unitate. Acesta cunoaşte doar graiuri vag individualizate prin elemente de accent, prin unele construcţii sintactice şi prin regionalisme, care au fost clasificate în două grupe, graiuri nordice şi graiuri sudice. Mai departe, de-a lungul timpului s-au propus diverse clasificări individuale ale graiurilor, fără a exista însă un consens, tocmai din cauza subtilităţii diferenţelor. Limba română literară este bazată în special pe graiurile sudice ale dialectului dacoromân.
6. Dialectul aromân (macedoromân) este primul care s-a separat din trunchiul principal al limbii române, motiv pentru care nu conţine o serie de inovaţii lingvistice prezente în celelalte trei dialecte. El este vorbit în principal în sudul Peninsulei Balcanice, dar în prezent şi în România şi în diaspora. Fiind al doilea dialect ca număr de vorbitori şi ca arie de răspândire, cunoaşte la rândul său câteva graiuri.
7. Tot în Balcani sunt vorbite şi celelalte două dialecte, care în ordinea separării de trunchiul principal al limbii române, stabilită prin aceeaşi metodă a inventarierii inovaţiilor lingvistice, sunt cel meglenoromân, vorbit de asemenea în sudul Peninsulei Balcanice, şi cel istroromân, vorbit în Peninsula Istria, de la graniţa Croaţiei cu Italia.
8. Comunităţi formate în Evul Mediu, care au pierdut în timp uzul limbii române, dar au păstrat elemente de lexic, de cultură şi o anumită conştiinţă identitară sunt valahii moravi, în estul Republicii Cehe cu prelungiri în Slovacia şi Polonia (unde valahii sunt cunoscuţi şi sub denumirea de gorali), morlacii (maurovlahii) din Dalmaţia şi, posibil, „pisticoşii” din Bitinia, în Asia Mică (aceasta a fost analiza lui Teodor Burada, dar subiectul rămâne încă destul de neclar), precum şi tribul beduin Djebalieh de la Muntele Sinai (o cercetare ADN este necesară pentru a clarifica realitatea legendei legate de originea acestui trib).
9. Chiar dacă primele stătuleţe feudale româneşti s-au format prin secolele IX-XIII, ori românii şi-au adus o contribuţie majoră în constituirea unor state multietnice (Imperiul Asăneştilor), iar din secolul al XIV-lea există o statalitate românească permanentă, scrierea în limba română a avut de aşteptat, ca urmare a adoptării ca limbă de cultură a slavonei (slava veche bisericească), respectiv a limbii greceşti la aromâni şi meglenoromâni. Scrierea în limba română este menţionată pe la 1420, dar primul text păstrat cu dată certă este scrisoarea boierului Neacşu din 1521. Diferite ipoteze privind scrieri mai vechi nu sunt confirmate dincolo de orice dubiu. Totuşi, prima frază păstrată dintr-o română foarte timpurie sau o latină locală foarte târzie, este celebrul avertisment „torna, torna, fratre!”, reprodus în două cronici bizantine, ca parte a relatării unui război al bizantinilor cu avarii, în ultimii ani ai secolului al VI-lea.
10. Prima tentativă de creare a unei limbi literare aparţine tipografului Coresi, care în secolul al XVI-lea a tipărit primele cărţi în limba română şi care în tipăriturile lui a evitat regionalismele, astfel încât cărţile să-i poată fi înţelese în oricare colţ al fostei Dacii. În Principatele Române limba română devine oficială în secolul al XVII-lea. Trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin începe cu Şcoala Ardeleană, dar se finalizează şi devine oficială în perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), perioadă în care se foloseşte un alfabet de tranziţie. Grafia variază o perioadă de timp între etimologismul latinizant şi fonetism, ortografia modernă finală fiind concepută de Sextil Puşcariu la cumpăna secolelor XIX şi XX. Ultimele ajustări ortografice au fost aduse de Academia Română în anul 1993.
11. În dialectul aromân primele scrieri certe (cu alfabet grec) datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, ulterior dezvoltându-se şi o literatură cultă a cărei influenţă rămâne însă limitată în lipsa unei statalităţi aromâne sau a unui sistem de educaţie aplicat. Au existat şi tentative de sistematizare a unei limbi literare, lipsurile din vorbirea populară fiind acoperite cu împrumuturi din limba română literară, dar până în prezent vorbim cel mult de un succes limitat. În 1998, la congresul aromân de la Bitolia, într-o încercare de distanţare de România şi de acreditare a ideii că aromâna este o limbă separată, a fost adoptată o ortografie latină diferită de cea românească, semănând mai mult cu ortografia latină sârbocroată, care rămâne însă mult mai puţin fonetică şi mai improprie scrierii în aromână decât grafia folosită anterior, practic aceeaşi cu cea din româna literară.
12. Dialectele meglenoromân şi istroromân, având mult mai puţini vorbitori, au rămas nescrise până în secolul al XIX-lea şi chiar şi în prezent nu există o literatură cultă în aceste dialecte. În momentul de faţă, cu un număr de vorbitori care variază de la sub 1000 la 1500 în Croaţia şi câteva zeci sau sute în diaspora, istroromâna este considerată oficial drept limba cea mai periclitată din Europa.
13. La ora actuală, limba română este limba oficială unică a României şi a Republicii Moldova, precum şi una din cele şase limbi oficiale ale Regiunii Autonome Voivodina din cadrul Serbiei (care include şi teritoriul istoric românesc al Banatului de Vest). Limba română mai are statut de limbă oficială la Muntele Athos, iar două dintre schiturile de acolo au serviciul religios în această limbă.
14. În Republica Moldova limba română a avut un destin aparte. Astfel, în 1924 când Stalin, folosindu-se de prezenţa unei minorităţi româneşti în regiune, a creat pe malul Nistrului, la graniţa cu România, RASS Moldovenească, în cadrul acesteia a fost introdusă folosirea limbii române cu alfabet chirilic în grafie rusă (şi nu românească veche), sub pretextul existenţei unei limbi „moldoveneşti” seaparată de cea română. În această perioadă s-a încercat sistematizarea unei limbi literare „moldoveneşti” pe baza graiurilor româneşti transnistrene, numai că rezultatele au fost caraghioase şi fără şanse de succes pentru publicul ţintă, care era de fapt cel din Basarabia. Ulterior, „moldoveniştii” au căzut în dizgraţie şi au devenit victime ale marilor epurări staliniste, iar între 1932 şi 1936 a fost introdusă în RASS Moldovenească aşa-numita politică „românizatoare”. Acea limbă „moldovenească” artificială a fost abandonată, fiind introdusă limba română literară scrisă cu alfabet latin şi cu aceeaşi grafie ca şi în România, apartenenţa moldovenilor la poporul român fiind recunoscută oficial şi fără rezerve. După această etapă, „românizatorii” au fost la rândul lor epuraţi în mare majoritate şi s-a revenit la scrierea limbii române cu grafie rusă. De această dată însă nu s-au mai reluat experimentele de sistematizare, astfel că până la evenimentele din 1989 pe care le aminteam la început, aşa-zisa „limbă moldovenească” scrisă a fost tot limba română literară.
15. Epopeea „moldovenismului” nu s-a incheiat însă aici, pentru că în 1994 Constituţia Republicii Moldova venea să acrediteze din nou termenul de „limba moldovenească” ca limbă oficială a statului. Retorica „moldovenistă” în anii următori a variat de la reluarea tezelor staliniste despre identitatea etnică, lingvistică şi culturală distinctă a moldovenilor, până la a susţine că deşi este vorba de aceeaşi limbă, denumirea de „limbă moldovenească” ar fi mai corectă politic pentru un stat intitulat Republica Moldova şi distinct de România. Constituţional vorbind, problema a fost tranşată în anul 2013 de Curtea Constituţională a Republicii Moldova, care a statuat că Declaraţia de Independenţă din 27 august 1991, care numeşte limba română ca limbă oficială a noului stat, are precedent asupra Constituţiei din 1994. În practică, retorica „moldovenistă” încă este prezentă în dezbaterea publică de la Chişinău.
16. Cea mai riguroasă prezervare a „moldovenismului”, ca şi a celorlalte trăsături ale regimului sovietic, s-a produs însă în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, controlată de un regim separatist în cadrul unuia dintre cele mai vechi conflicte îngheţate provocate şi menţinute de Rusia după destrămarea URSS. Mişcarea separatistă transnistreană a fost de altfel iniţiată de ofiţeri KGB plantaţi în zonă ca directori de întreprinderi, în anul 1989, ca răspuns la mişcarea populară de revenire la limba română şi la grafia latină. Drept urmare, deşi limba română literară este, alături de rusă şi ucraineană, una din cele trei limbi oficiale ale regimului separatist, aceasta este denumită în continuare „limbă moldovenească” şi, exact ca în perioada sovietică, este scrisă cu grafie rusă.
17. Ucraina, de asemenea moştenitoare a URSS, care prin voia lui Stalin a preluat o serie de teritorii istorice româneşti (Bugeacul, Bucovina de Nord, ţinutul Herţei, judeţul Hotin, Maramureşul de Nord), pe lângă existenţa unor comunităţi istorice de volohi în Carpaţii Păduroşi şi de moldoveni în regiunile dintre Nistru şi Nipru şi în Crimeea, a continuat politica sovietică artificială a separării dintre români şi moldoveni, susţinând continuu existenţa a două minorităţi etnice distincte, în ciuda identităţii de limbă şi a folosirii, încă din perioada sovietică, a aceloraşi manuale în şcolile de limbă română/”moldovenească”.
18. În prezent, cei circa 500 de mii de români din Ucraina reprezintă a doua minoritate naţională ca pondere după minoritatea rusă. Limba română a fost recunoscută ca limbă regională în regiunile Cernăuţi, Odesa şi Transcarpatia pentru câţiva ani în timpul regimului Ianukovici. Ea a fost folosită ca limbă locală oficială în raionul Herţa şi în mai multe localităţi din cele trei regiuni amintite. În anul 2014, regimul naţionalist instaurat la Kiev în urma Euro-Maidanului a aborgat legea limbilor regionale şi minoritare, iar în anul 2017 a fost adoptată o lege care prevede eliminarea limbilor minoritare din sistemul de învăţământ până în anul 2020. Sub presiunea Ungariei şi la protestele României, acest termen a fost prorogat pentru 2022.
19. Modelul sovietic este în prezent calchiat şi în Serbia central-estică, în Valea Timocului, regiune care, spre deosebire de Voivodina, a aparţinut acestui stat din anul 1833, dar în care majoritatea populaţiei este românească. Obligată în utimele două decenii să-i recunoască pe cei între 240 de mii şi 300 de mii de români din această zonă drept minoritate naţională, Serbia încearcă să acrediteze existenţa unei etnicităţi distincte de cea română, desemnată drept vlahă; deşi acesta este termenul medieval cu care au fost desemnaţi de străini toţi românii, aşadar este un sinonim pentru român. Pentru a impune separarea lingvistică, în condiţiile unităţii semantice dacoromâne, aşa-zisa limbă „vlahă” este de fapt limba română scrisă în grafie latină sârbocroată. Ca şi în Ucraina sau în Republica Moldova în perioada Voronin (2001-2009), autorităţile sârbe discern artificial între români şi vlahi.
20. La o scară mai mică, încercarea de discernere între români şi vlahi se practică şi în Bulgaria, unde se încearcă de asemenea şi discernerea între români şi aromâni. Minoritatea română este recunoscută, dar respectarea drepturilor sale culturale şi politice este, deocamdată, nesatisfăcătoare.
21. Ungaria recunoaşte minoritatea română, iar limba română se foloseşte în şcolile, în bisericile şi în administraţia din mai multe localităţi de la graniţa cu România. Cu toate acestea, cifrele oficiale privind numărul total al etnicilor români sunt considerate subevaluate de organizaţiile locale româneşti. Este de altfel evident că recensămintele şi statisticile maghiare operează cu categorii care produc separări artificiale în cadrul minorităţii române: pe lângă românii ortodocşi, se înregistrează separat maghiari ortodocşi, maghiari greco-catolici, maghiari cu limba maternă româna etc.
22. Republica Macedonia (FYROM sau, mai nou, Macedonia de Nord) recunoaşte prin Constituţie minoritatea aromână, iar aromâna cu grafia Bitolia are caracter oficial în mai multe localităţi, precum oraşul Cruşova. Meglenoromânii, puţin numeroşi, nu au un statut anume.
23. Aromânii mai sunt recunoscuţi ca minoritate şi în Albania, dar aici nu există decât o grădiniţă şi o biserică susţinute de statul român. Grecia desfăşoară şi ea politici adresate aromânilor din Albania, mult mai agresiv, prin intermediul Asocaţiilor Vlahilor din Grecia patronate de Ministerul Apărării de la Atena sau prin alte entităţi şi implicând diferite fonduri, pentru ca aceştia să se declare etnici greci. Miza acestor politici este revendicarea istorică pe care Grecia o are faţă de regiunea Epirului de Nord, în mare parte populată de aromâni.
24. Grecia recunoaşte în prezent existenţa minorităţii vlahofone, aromâni şi meglenoromâni, dar nu le asigură nici statutul de limbă regională, nici educaţie sau practică religioasă în limba proprie, sub pretextul că aceştia nu le doresc, deşi există o Recomandare a Consiliului Europei (nr. 1333/1997) în acest sens. Se vehiculează de asemenea în istoriografie şi în mediile oficiale elene că vlahii din sudul Balcanilor ar fi greci romanizaţi, fără nicio legătură cu românii (şi nici măcar un grup etnic distinct).
25. În urma schimbului de populaţii dintre Grecia şi Turcia de la finalul războiului greco-turc din 1919-1923, locuitorii meglenoromâni din oraşul Nânta din ţinutul Meglen, de la nord de Salonic, care erau şi singurii etnici români convertiţi în masă la religia islamică, au fost colonizaţi în Rumelia, regiunea europeană a Turciei (aceasta fiind pronunţia turcă a denumirii de Romania, sub care regiunea respectivă apare pe hărţile Evului Mediu dezvoltat şi târziu, în sensul de ţară a romanilor/romeilor, adică a bizantinilor). Urmaşii celor strămutaţi în 1923 şi-au păstrat identitatea până azi fără ca România să se fi interesat în mod special de ei şi continuă să vorbească dialectul meglenoromân.
26. La ora actuală, limba română are un număr total de circa 24-25 de milioane de vorbitori, din care între 250 de mii şi un milion au ca idiom matern aromâna, câteva mii meglenoromâna sau istroromâna şi restul dacoromâna. Românilor din cele două state româneşti şi din minorităţile istorice amintite li se adaugă mai multe milioane de emigranţi şi de exilaţi (din mai multe etape istorice) şi de urmaşi ai emigranţilor şi ai exilaţilor din vestul Europei, Americi, Australia etc., precum şi deportaţi, relocaţi şi urmaşi ai colonizaţilor, deportaţilor şi relocaţilor din spaţiul ex-sovietic. Exodul românilor s-a accentuat de la începutul secolului XXI şi continuă şi în prezent.
27. Limba română mai este limba maternă sau a doua limbă vorbită în familie a celei de-a patra comunităţi ca pondere numerică din cadrul populaţiei evreieşti din Israel, a emigraţiei săseşti şi şvăbeşti din Germania şi Austria, precum şi a mai multor comunităţi de romi/ţigani, din Balcani până în America de Sud. Într-o anumită măsură ea încă este cunoscută bulgarilor dobrogeni strămutaţi în cadrul schimbului de populaţii dintre România şi Bulgaria din anul 1940 (fapt constatat în mod direct de mine în piaţa de lângă portul oraşului Balcic).
Prin urmare, Ziua Limbii Române, cu caracter transfrontalier şi chiar internaţional, ar trebui să înceapă tot mai mult să fie marcată într-un mod similar Zilelor Francofoniei, ca o celebrare a tot ceea ce înseamnă, în lume, cultură în această limbă.
cititi mai mult despre Ziua Limbii Române si pe: www.agerpres.ro; en.wikipedia.org
Evenimentele Zilei de 31 august în Istorie
Vedere de sus, Poarta nr 2 din șantierul naval Gdansk-le. Lenin și mulțimile de greviștii ai Solidaritatii, locuitorii din Gdańsk
foto preluat de pe ro.wikipedia.org
articole preluate de pe: cersipamantromanesc.wordpress.com; ro.wikipedia.org
(articol in curs de editare)
31 august este a 243-a zi a calendarului gregorian și a 244-a zi în anii bisecți.
Mai sunt 122 de zile până la sfârșitul anului.
Sărbători Religioase ale Zilei de 31 august
Biserica Ortodoxă Română
Aşezarea cinstitului Brâu al Maicii Domnului în raclă; Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Aşezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Pe 31 august, împăratul Arcadie a așezat Cinstitul Brâu într-o raclă foarte frumoasă, pe care a numit-o “racla sfântă”, pentru a proteja capitala Imperiului și pe locuitorii acesteia de orice atac ostil, de orice nenorocire și uneltire demonică.
Sfântul Brâu s-a păstrat în racla pecetluită mai întâi în biserica Sfinților Apostoli, apoi în Biserica Preasfintei Născătoare din Vlaherne, ce o ridicase împărăteasa Pulheria.
Această raclă nu s-a deschis până în zilele împăratului Leon cel înțelept (886-912).
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul (1763 – 1836) – foto preluaat de pe www.facebook.com/basilica.ro
Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul s‑a născut în anul 1763 și a crescut într-o familie evlavioasă cu trei copii.
Doi dintre cei trei frați au îmbrățișat din tinerețe viața monahală, Sfântul Macarie Protopsaltul și sora sa Monahia Iustina Periețeanu, care va deveni mai târziu stareță la Mănăstirea Viforâta.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică
Așezarea în raclă a onoratului brâu al Preasfintei Fecioare Maria (secolul al IX-lea – secolul al X-lea)
Biserica Romano-Catolică
Sf. Raimund Nonnatus, călugăr
Sărbători naționale ale zilei de 31 august
Republica Moldova și România: Ziua Limbii Române și Limba noastră (sărbătoare)
Limba noastră cea română, sărbătoare celebrată în Republica Moldova pe 31 august – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com
Polonia – Ziua Solidarității și Libertății
Vedere de sus, Poarta nr 2 din șantierul naval Gdansk-le. Lenin și mulțimile de greviștii ai Solidaritatii, locuitorii din Gdańsk – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Kârgâzstan – Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1991)
Malaezia – Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1957)
Trinidad-Tobago – Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1962)
Evenimentele Zilei de 31 august în Istorie
- 31 august 1422 – Henric al VI-lea a devenit rege al Angliei la vârsta de opt luni, după moartea tatălui său, Henric al V-lea.
- 31 august 1803 – Meriwether Lewis și William Clark au pornit din Pittsburgh, Pennsylvania, în expediția lor de explorare a regiunii obținute de Statele Unite prin achiziția Louisianei.
- 31 august 1897 – Thomas Edison a obținut un patent pentru inventarea kinetoscopului, un strămoș al proiectorului cinematografic.
- 31 august 1980 – Guvernul polonez a recunoscut sindicatul independent “Solidaritatea”
31 august 12 d. Hr. - S-a născut Caligula, împărat roman (d. 41)
Caligula – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Caligula (latină: Caius Iulius Caesar Augustus Germanicus, 31 august 12 d.Hr. – 24 ianuarie 41 d.Hr.), de asemenea, cunoscut sub numele de Gaius, a fost împărat roman între anii 37-41.
Caligula a fost un membru al casei conducătoare cunoscută sub numele de dinastia Iulio-Claudiană.
Germanicus a fost tatăl lui Caligula, nepotul și fiul adoptat al împăratului Tiberius, a fost un general de succes și unul dintre cele mai iubite figuri publice din Roma.
Tânărul Gaius a primit porecla de Caligula (însemnând “cizma”, diminutivul de Caliga, sandală purtată de soldații romani) de la soldații tatălui său în timp ce i-a însoțit în timpul campaniilor sale din Germania.
Când Germanicus a murit la Antiohia, în 19 d.Hr., soția sa Agrippina, s-a întors la Roma, împreună cu cei șase copii, unde au fost prinși într-un conflict amar cu Tiberius.
Acest conflict a dus la distrugerea familiei sale, cu Caligula ca singurul supraviețuitor.
Neatins de intrigile mortale, Caligula a acceptat invitația de a locui la curtea împăratului pe insula Capri, în 31 d.Hr., unde Tiberius se retrăsese cinci ani.
La moartea lui Tiberius în 37 d.Hr., Caligula l-a succedat pe bunicul și stră-unchiul său adoptiv.
Există câteva surse de supraviețuitori de pe timpul domniei lui Caligula, deși el este descris ca un conducător nobil și moderat în primele șase luni ale domniei sale.
După aceasta, sursele se concentreze asupra cruzimii lui, extravaganței și perversiunii sexuale, prezentându-l ca un tiran nebun.
În timp ce fiabilitatea acestor surse a fost tot mai mult pusă sub semnul întrebării, este cunoscut faptul că în timpul domniei sale scurte, Caligula a lucrat pentru a crește puterea sa personala de împărat fără restricții.
El a inițiat o mare parte din proiectele de construcții ambițioase și locuințe notorii de lux pentru el.
Cu toate acestea, el a inițiat și construirea a două noi apeducte din Roma: Claudia Aqua și Anio Novus.
În timpul domniei sale, imperiul a anexat Regatului Mauritania și a făcut-o provincie.
La începutul anului 41 d.Hr., Caligula a fost primul împărat roman asasinat, rezultatul unei conspirații care implică ofițeri din garda pretoriană, precum și membri ai Senatului roman și a curții imperiale.
Scopul conspiratorilor a fost “să folosească ocazia de a restabili Republica Romană”, dar planul a fost zădărnicit : în aceeași zi, garda pretoriană l-a declarat pe unchiul lui Caligula , Claudius, împărat în locul lui.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
31 august 161 - S-a născut imparatul roman Commodus; (d. 192).
Proclamat împărat in anul 180, Commodus a instituit un regim absolutist, in care puterea era exercitată de favoriții săi, Tigidius Perennius și M. Aurelius Cleander, apoi de Q. Aemilius Laetus, prefecți ai pretoriului.
Cultele orientale au cunoscut o largă răspândire.
La 31 decembrie 192 a cazut victima unei conspirații inițiată de Q. Aemilius Laetus, Eclectus și de Marcia (amanta împăratului). Odata cu el s-a stins dinastia Antoninilor
31 august 577 - A decedat Ioan Scolasticul, fost patriarh al Constantinopolului din 12 aprilie 565 până la moartea sa.
A fost sanctificat de Biserica Ortodoxa.
31 august 651 – A trecut la odihna întru Domnul cel întru sfinţi Părintele nostru Aidan de Lindisfarne, iluminător al regiunii Northumbria (nordul Angliei)
Sfântului Aidan episcopul, întemeietorul manastirii din Lindesfarne (†651) – foto preluat de pe www.calendar-ortodox.ro
Cel întru sfinţi Părintele nostru Aidan de Lindisfarne (?-651), iluminător al regiunii Northumbria (nordul Angliei), a fost un călugăr misionar și primul episcop din Lindisfarne.
Este unul din cei mai cinstiți sfinți din Anglia.
Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 31 august.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
31 august 1056 - După o boală bruscă de câteva zile, împărăteasa bizantină Teodora moare fără copii, acest lucru ducând la sfârșitul dinastiei macedoniene. (n. cca 981).
Teodora a III-a – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Teodora a III-a (n. ca. 985 – d. 1056) a fost o împărăteasă a Bizanțului. Teodora a fost fiica lui Constantin al III-lea și sora cea mai mică a Zoei.
În anul 1032 a fost nevoită să se retragă la mănăstire. La 21 aprilie 1042 în fruntea unei revolte a maselor a revendicat dreptul ei de succesoare pe tronul bizantin.
Însă, în luna iulie a aceluiași an a trebuit să renunțe la tron în favoarea lui Constantin al IX-lea Monomahul, care s-a căsătorit cu sora ei Zoe.
După moartea împăratului Constantin al IX-lea în 1055, Teodora a urcat la vârsta de 70 de ani din nou pe tron (11 ianuarie 1055) și a domnit până la moartea sa, în anul 1056.
Înainte de moarte, Teodora a III-a, neavând copii, l-a desemnat ca urmaș pe Mihail al VI-lea Bringas, astfel urmând pe tronul bizantin o dinastie macedoneană.
Ulterior, Mihail a fost învins de un ofițer bizantin, Isaac Comnenul (care se va încorona ca Isaac I Comnen), împăratul detronat murind într-o mănăstire.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
31 august 1158 - A murit regele Sancho al III- lea al Castiliei și Toledo timp de un an, din 1157 la 1158. S-a nascut in 1134.
În timpul Reconquistei,la care a luat parte activ, el a fondat Ordinul Calatrav, primul Ordin militar înființat în Castilia.
O Bula papală data de Papa Alexandru al III– lea la 26 septembrie 1164 a confirmat constituirea acestui Ordin.
Puterea politică și militară a ordinului s-a disipat spre sfârșitul secolului al 15-lea, dar dizolvarea Ordinului nu a avut loc decat in anul 1838.
31 august 1302 – A avut loc Pacea de la Caltabellotta care își propune să rezolve conflictul dintre Casa de Anjou și Casa de Barcelona privind proprietatea din sudul Italiei.
Regatul Siciliei este împărțit: Frederic al II-lea de Aragon primește insula ca domeniul al său, Carol al II-lea de Neapole primește teritoriile peninsulare (Mezzogiorno), numite de contemporani tot regat al Siciliei, însă reținute de istoriografia modernă drept Regatul Neapolelui.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
31 august 1314 - Regele Håkon V Magnusson muta capitala Norvegiei de la Bergen, la Oslo. Haakon Magnusson (1270 – 8 mai 1319) a fost regele Norvegiei din 1299 până în 1319.
Haakon a fost fiul cel mic supravieţuitor al lui Magnus al VI-lea al Norvegiei şi a soţie sale, Ingeborg a Danemarcei. Prin intermediul mamei sale, el a fost descendent al lui Eric al IV-lea al Danemarcei.
31 august 1422 - A murit Regele Henric al V-lea al Angliei; (n. 1387).
Fiul sau Henric al VI-lea a devenit rege la vârsta de opt luni, iar treburile tarii vor fi conduse de un consiliu de regență până la majoratul monarhului.
Henric al V-lea – Miniatura în Regimentul Prinților de Thomas Hoccleve, c. 1411–1413 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Henric al V-lea (n. 16 septembrie 1386, Monmouth Castle(d), Țara Galilor, Regatul Angliei – d. 31 august 1422, Vincennes, Métropole du Grand Paris, Franța) a fost regele Angliei între 1413 și 1422.
Henric a fost fiul lui Henric al IV-lea Bolingbroke.
Data nașterii sale este incerta, fiind indicat fie anul 1386, fie 1387.
S-a născut într-o familie care părea să nu aibă nici o șansă de a accede la tronul Angliei, însă Henric al IV-lea a lăsat un regat consolidat și a reușit pentru scurtă vreme să unească cele două coroane ale Franței și Angliei.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
Henric al VI-lea – (Miniatura în cartea Talbot Shrewsbury, 1444–1445) – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Henric al VI-lea (n. 6 decembrie 1421, Windsor and Maidenhead, Berkshire, Regatul Angliei – d. 21 mai 1471, Londra, Regatul Angliei) a fost rege al Angliei 1422 – 1461 (deși cu un regent până în 1437) și apoi între anii 1470 – 1471; în perioada 1422–1453 a fost pretendent la tronul Franței.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
31 august 1724 - A murit Regele Ludovic I ( Luis Felipe) al Spaniei; (n. 1707).
Ludovic a domnit pentru o scurtă perioadă, după ce tatăl său a abdicat în favoarea sa la 15 ianuarie 1724 și până la moartea sa de variola, șapte luni mai târziu.
După decesul său, tatăl său s-a întors pe tron și a continuat să domnească până la propria lui moarte în 1746.
31 august 1786 - S-a născut chimistul francez Michel Eugene Chevreul.
A scris lucrarea “Principiile armoniei si contrastului culorilor si aplicarea lor in arte”, desemnata ca cea mai complexa carte scrisa vreodata despre culoare; (d. 9 aprilie 1889).
I se atribuie descoperirea acidului margaric, cu rol important în obținerea margarinei și crearea primului tip de sapun, realizat din grasimi animale.
În ceea ce privește domeniul artelor vizuale, Chevreuil studiază culorile și formulează Legea contrastului culorilor.
A trăit aproape 102 ani, fiind în același timp un deschizător de drumuri în domeniul gerontologiei.
31 august 1803 - Meriwether Lewis și William Clark au pornit din Pittsburgh, Pennsylvania, în expediția lor de explorare a regiunii obținute de Statele Unite prin achiziția Louisianei.
Meriwether Lewis și William Clark – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Expediția lui Lewis și Clark, întreprinsă în perioada 1804 – 1806, a fost prima expediție terestră efectuată de către Armata Statelor Unite în scopul traversării continentului american și explorării coastei Pacificului, dar și localizării de resurse naturale obținute prin achiziționarea teritoriului Louisiana.
A fost condusă de ofițerii Armatei Statelor Unite Meriwether Lewis și William Clark, ajutați de către Sacajawea și Toussaint Charbonneau.
Această expediție a stat la baza expansiunii către vest a Statelor Unite.
După cumpărarea provinciei Louisiana de la Franța, Statele Unite aveau un interes major în explorarea interiorului continentului și, eventual, în extinderea până la Oceanul Pacific.
Expediția celor doi este a treia expediție de traversare a continentului american, fiind precedată de expediția din 20 iulie 1793 a lui Sir Alexander Mackenzie.
Acesta traversase continentul și în 1789 dar acesta a ajuns până la cumpăna apelor din Munții Stâncoși, fiind totodată și primul european ce ajungea la Oceanul Arctic venind dinspre continent.
Cumpărarea provinciei Louisiana în anul 1803 a aprins dorința de expansiune pe coasta de vest a continentului.
Statele Unite nu erau sigure ce cumpăraseră iar Franța nu știa la acel timp cât pământ vânduse.
La câteva săptămâni după cumpărare, președintele Thomas Jefferson, un susținător al expansiunii vestice, a convins congresul să aloce 2.500 de dolari pentru o expediție.
În mesajul său către Congres, Jefferson a scris:
“Fluviul Missouri și indienii ce locuiesc în zonă nu sunt bine cunoscuți decât până la conexiunea cu Mississippi și, în consecință, un ofițer inteligent, cu zece, doisprezece oameni aleși, ar putea explora întreaga linie, chiar și până la Oceanul Vestic.”
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
31 august 1811 - A murit Louis Antoine de Bougainville, celebru explorator francez; (n.11 noiembrie 1729).
Louis Antoine de Bougainville a făcut o călătorie celebră, între anii 1766 -1769 , pe care a descris-o în lucrarea sa „Voyage autour du monde” .
În Brazilia, botanistul Philibert Commerson îmbarcat pe nava l’Étoile aflata sub comanda lui Bougainville, a descoperit floarea pe care o va denumi, mai târziu Bougainvillée, iar această floare îi va fi daruită primei soții a lui Napoleon.
În anul 1768, Bougainville a descoperit cea mai mare insulă din Arhipelagul Salomon , de cca 9.000 km² și care îi poartă numele: Insula Bougainville
31 august 1821 - S-a născut Hermann von Helmholtz, fizician şi fiziolog; a formulat principiul transformării şi conservării energiei, a inventat oftalmoscopul; (m. 8 septembrie 1894).
In Enciclopediei Britannica din 1911, se spunea:
”viața sa a fost de la început până la sfârșit una dedicată științei, și el trebuie considerat unul din cei mai de seamă intelectuali ai secolului al XIX-lea.”
O mare asociație de institute de cercetări din Germania,Asociatia Helmholtz , îi poartă numele.
31 august 1848 - Au fost publicate “Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova”, unul dintre documentele programatice de bază ale Revoluţiei de la 1848.
31 august 1867 - Ion Heliade-Radulescu a fost ales presedinte al Academiei Române.
31 august 1867 - A murit Charles Baudelaire, poet, critic literar, estetician francez, precursor al simbolismului şi modernismului; unicul său volum de poeme, “Florile răului”, a fost caracterizat de criticul T.S.Eliot drept “cel mai mare exemplu de poezie modernă în orice limbă”; (n. 9 aprilie 1821).
31 august 1870 - S-a născut Maria Montessori, medic și pedagog italian (d. 1952)
Maria Montessori – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Maria Montessori (n. 31 august 1870, Ancona, Italia — d. 6 mai 1952, Noordwijk, Olanda) a fost medic și pedagog italian, care a creat o metodă specială de educare a copiilor foarte tineri, Metoda Montessori, înființând peste tot în lume școli care aplicau metoda sa (Școli Montessori).
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
31 august 1876 - A fost detronat sultanul otoman Murat al V-lea de catre fratele său, Abd-ul-Hamid II.
A fost sultan al Imperiului Otoman numai trei luni, de la 30 mai 1876 la 31 august 1876, domnia sa fiind cea mai scurta din istoria Imperiului Otoman.
A fost aruncat in inchisoare pe motiv că ar fi fost bolnav mintal, însă adversarii săi au folosit acest motiv pentru a opri punerea în aplicare a reformelor democratice pe care a incercat sa le initieze.
A rămas prizonier până la moarte în palatul Çırağan din Istanbul.
Fratele sau Abdulhamid al II-lea l-a inlocuit pe tronul imperial.
31 august 1879 - S-a născut Taisho, al 123-lea împărat al Japoniei; (d.25 decembrie 1926).
A fost fiul unei concubine oficiale a Împăratului Meiji, Naruko Yanagiwara, si a primit titlul de „Haru no miya” pe data de 6 septembrie 1879.
Cei doi frați mai mari ai săi muriseră de mici, iar el însuși era bolnăvicios.
Conform tradiției, a fost crescut până la vârsta de 7 ani de prințul Tadayasu Nakayama, care îl crescuse și pe tatăl lui, Împăratul Meiji.
Pe data de 3 noiembrie 1888 a fost numit oficial prinț-regent, primind numele de Tōgu.
31 august 1888 - A fost ucisă Mary Ann Nicholls, prima victimă a lui Jack Spintecătorul.
![„Jack Spintecătorul” este un pseudonim acordat unui criminal în serie anonim (sau criminali anonimi)[1] activ în jurul regiunii Whitechapel și în districtele adiacente orașului Londra, Anglia, în toamna anului 1888. Numele este preluat dintr-o scrisoare trimisă Agenției Centrale de Știri din Londra de către o persoană care pretindea că este ucigașul - in imagine, "With the Vigilance Committee in the East End: A Suspicious Character" from The Illustrated London News, 13 October 1888 - foto preluat de pe en.wikipedia.org](https://www.unitischimbam.ro/wp-content/uploads/2016/09/Jack-Spintecatorul-1888.jpg)
“With the Vigilance Committee in the East End: A Suspicious Character” from The Illustrated London News, 13 October 1888 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Numele este preluat dintr-o scrisoare trimisă Agenției Centrale de Știri din Londra de către o persoană care pretindea că este ucigașul.
Mary Ann Nichols (pseudonimul său fiind „Polly”), născută pe 26 august 1845 și omorâtă vinerea, pe 31 august 1888. Avea 43 de ani când a fost ucisă.
Cadavrul său a fost descoperit dimineața în jurul orei 3:40 în fața unui grajd îngrădit la intrarea în Buck’s Row (acum poartă denumirea de Durward Street), o stradă lăturalnică din Whitechapel situată la o depărtare de 200 yarzi de London Hospital.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
31 august 1895 - Contele german Ferdinand von Zeppelin a patentat balonul navigabil care ii poarta numele (Zeppelinul).
First flight of the LZ 1 – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Ferdinand Adolf Heinrich August Graf von Zeppelin (n. 8 iulie 1838, Konstanz, Marele Ducat de Baden – d. 8 martie 1917, Berlin, Imperiul German) a fost constructorul german al dirijabilului.
În 1900, cu motorul pregătit de el, a efectuat primul zbor cu un dirijabil rigid cu structură metalică.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
31 august 1897 - Thomas Edison a obțiunut un patent pentru inventarea kinetoscopului, un strămoș al proiectorului cinematografic.
Vedere interioară a Kinetoscopului cu vizualizator în partea de sus a dulapului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Kinetoscopul, este aparatul care redă imagini în mişcare din lumea reală obţinute cu ajutorul unui kinetograf, mai pe înţeles un aparat de filmat cu suport fexibil de 35 mm cu perforaţii.
Kinetoscopul este inventat şi realizat de Edison în anul 1890 şi prezentat pentru prima dată la Expoziţia Mondială de la Chicago.
Pentru a crea senzaţia de mişcare, foloseşte un tambure dinţat cu rotaţie sacadată imprimată de un sistem de transport sacadat, astfel că fiecare imagine va sta în faţa vizorului un anumit timp pentru a fi pecepută, după care obturatorul o va acoperi făcând posibilă aducerea următoarei.
Deplasare se făcea cu o frecvenţă de 46 imagini pe secundă.
Aparatul a fost conceput pentru vizionare unei singure persoane.
Începe producerea lui în serie din 1893. Edison a făcut şi o încercare de sonorizare a filmuleţelor, asociind kinetoscopul cu o altă invenţie de a lui fonograful.
Pentru durata filmuleţelor, circa 1 minut, a fost o mare reuşită, ţinând cont şi de tehnologiile de atunci.
Oricum, cu toate că aplicaţia lui, a kinetoscopului nu a fost de durată a însemanat un pas important spre invenţia fraţilor Lumière, cinematograful.
cititi mai mult pe en.wikipedia.org
31 august 1907 - Anglia, Rusia şi Franţa formează alianta Tripla Înţelegere.
31 august 1908 - S-a nascut William Saroyan, prozator și dramaturg american; (d. 1981).
31 august 1914 - S-a născut Octavian Vuia, filosof, eseist, memorialist; a fost director adjunct al departamentului românesc al postului de radio “Europa Liberă” în perioada 1976-1980 şi a fondat, împreună cu Mircea Eliade, Emil Cioran şi Horia Stamate Centrul român de studii de la Paris (1949); (m. 11 decembrie 1989).
31 august 1921 - Nicolae Paulescu, medic român, a publicat, la aceasta data, un studiu referitor la descoperirea unui hormon antidiabetic, numit de el “pancreina”; studiul a aparut în revista “Archives Internationale de Physiologie”, tiparita la Paris si la Liege, si poate fi considerat actul de nastere al insulinei; totusi, în 1923, Premiul Nobel pentru descoperirea insulinei a fost atribuit canadienilor F.G. Banting si J.J.R. MacLeod.
31 august 1927 - S-a născut poetul Dan Deşliu: “Lazăr de la Rusca”, “Minerii din Maramureş”; (m. 4 septembrie 1992).
31 august 1928 - S-a născut James Coburn, cunoscut actor de film (Premiul Oscar, în anul 1998, pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru prestaţia din filmul “Affliction”); (m. 18 noiembrie 2002).
31 august 1931 - Corneliu Zelea Codreanu, conducatorul Miscarii Legionare din Romania, a fost ales deputat.
Corneliu Zelea Codreanu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Corneliu Zelea Codreanu (nume la naștere Corneliu Zelinski; n. 13 septembrie 1899, Huși, România – d. 30 noiembrie 1938, Tâncăbești, Snagov, Ilfov, România), cunoscut și ca Corneliu Codreanu, a fost un politician român, fondatorul și liderul carismatic al organizației de extremă-dreaptă Garda de Fier (cunoscută și sub denumirea de Legiunea Arhanghelul Mihail sau Mișcarea Legionară), din România interbelică.
Membrii mișcării sunt cunoscuți sub numele de legionari sau, neoficial, drept „cămășile verzi”. Codreanu, căruia legionarii i-au atribuit titlul Căpitanul, a avut controlul absolut al organizației.
Din 1919, Codreanu era membru al Gărzii Conștiinței Naționale, iar în 1923, împreună cu Alexandru C. Cuza, a fondat Liga Apărării Naționale Creștine (L.A.N.C.), pe care a părăsit-o doi ani mai târziu, din cauza diferențelor ideologice.
În 1927 și-a înființat propria mișcare, Legiunea Arhanghelul Mihail.
(…) Cucerit de manifestațiile teatrale, de paradă, de care se folosea propaganda nazistă în Germania, Codreanu, pentru a-i atrage pe țărani la ideologia sa și pentru a le obține voturile, vizitează satele îmbrăcat în costum național și călare pe un cal alb.
În 1931 este ales în parlament deputat de Neamț, obținând, conform documentelor vremii, 11.300 voturi valid exprimate.
În 1932, devine pentru a doua oară parlamentar, candidând în județul Tutova, cu 5.600 de voturi. În 1938, a fost asasinat, alături de alți 13 legionari, în timpul detenției, la ordinul regelui Carol al II-lea.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
31 august 1931 – După construirea a 4.320.446 vehicule, Ford Motor Company oprește producția modelului A. Modelul B înlocuiește seria
31 august 1939 - Germania nazistă montează un atac armat asupra postului de radio Gleiwitz, creând un pretext pentru a acuza si ataca Polonia în ziua următoare, declansand astfel Al doilea Razboi Mondial în Europa.
31 august 1939 - Armand Calinescu, prim-ministru, a respins cererea guvernului german de a nu permite tranzitul prin România a 3000 de lazi cu bombe si proiectile destinate Poloniei. Premierul român a dat asigurari privind neutralitatea României si respectarea angajamentelor economice asumate, cu conditia ca si partea germana sa le respecte.
31 august 1941 - A murit, asasinata de N.K.V.D.-ul sovietic, scriitoarea rusa Marina Țvetaeva;( n.1892).
31 august 1944 - Prin Înaltul Decret Regal nr. 1620 din 1944 este repusa în functiune Constitutia din 1923 (abrogata la 1938 de catre Carol al II-lea).
31 august 1944 - Trupele sovietice au intrat în Bucureşti. La venirea armatei sovietice, rezistenta armatei germane in Bucuresti fusese lichidata de Armata Romana, dupa lovitura de la 23 August.
Armata Roşie a intrat în Bucureşti la o săptămână după evenimente, găsind oraşul eliberat de germani, armata română gata de luptă de partea ei şi un guvern dispus să-i fie aliat – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ziua în care Bucureştiul a fost ocupat de Armata Roşie: „Ăştia-s biruitorii Wehrmachtului?!“
articol scris de Mariana Iancu, preluat de pe adevarul.ro
La sfârşitul lunii august a anului 1944, trupele sovietice au intrat în Bucureşti. „Armata eliberatoare“ urma să staţioneze pe teritoriul României doar câteva luni, dar în realitate a rămas până în 1958, asigurând instaurarea comunismului.
Armistiţiul încheiat la la 12 septembrie 1944 la Moscova între România şi Puterile Aliate (Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii si Regatul Unit al Marii Britanii) pe de o parte a scurtat războiul cu câteva luni, salvând de la moarte sute de mii de soldaţi, însă, pe de altă parte, a permis ocuparea ţării de către Armata Roşie, situaţie care a durat până în anul 1958, timp în care sovieticii au asigurat instaurarea comunismului.
Seniorul Corneliu Coposu a relatat în revista „Flacăra“ în anul 1993 cum a trăit momentul istoric:
„Ruşii au sosit în Bucureşti pe 28 august. Eu am avut să-i primesc, pentru că n-a vrut nimeni altcineva! S-au temut! Trebuia să-i primească primarul provizoriu al Capitalei, Dombrovschi. El însă a spus: . Eram secretar general al Consiliului de Miniştri si m-am dus eu, împreună cu fiica lui Dombrovschi, Nina, care ştia ruseşte. Cunoscând deja apetitul ruşilor pentru maşini frumoase, ne-am dus cu o maşină mai prăpădită si i-am aşteptat acolo, la marginea Colentinei. Au apărut ruşii! Când i-am văzut, mi-am zis: <Ăştia-s biruitorii Wehrmachtului?!> Era o căruţă, la care erau înhămaţi un cal si o vacă!!! Penibilă intrare! În fine, a apărut unul, care era cam cherchelit şi nu făcea figură de general, dar totuşi era general, cel care comanda coloana! I-am asigurat că sunt bine primiţi, că nu vor avea probleme! Ei n-au tras nici un foc de armă nici în Bucureşti şi nici altundeva, pentru că nemţii erau luaţi prizonieri de armata noastră. Dar aceasta nu i-a împiedicat să dea un comunicat a doua zi ca ! A fost un singur mort la ocuparea Bucureştiului: un sublocotenent care s-a îmbătat şi s-a împuşcat din greşeală. A fost îngropat cu onoruri în piaţa publică din Crângaşi!“,
a povestit Corneliu Coposu, liderul opoziţiei din România postcomunistă. Fragmentul inedit a fost făcut public de Ion Andrei Gherasim, fostul secretar al Seniorului.
În urma armistiţiului încheiat la 12 septembrie 1944 la Moscova între România şi Puterile Aliate (Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii si Regatul Unit al Marii Britanii) şi a tratatelor de pace de la Paris, România a intrat sub ocupaţia militară sovietică.
Arhivele militare vorbesc despre faptul că în 1946, nu mai puţin de 615.000 militari se aflau pe teritoriul ţării noastre.
Trupele sovietice au fost retrase treptat, în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Cu toate acestea, regimul de la Bucureşti a continuat să aducă elogii Uniunii Sovietice şi au continuat măsurile represive împotriva „duşmanilor“.
Arestările au continuat, s-au organizat şedinţe publice de demascare, exact ca în anii ’50.
Ele, spune istoricul Ioan Scurtu, în lucrarea „Premisele schimbărilor revoluţionare din anul 1989“ publicată în „Studii şi articole de istorie LXXV“, 2009, erau menite să adoarmă vigilenţa Kremlinului, care trebuia să ştie că România rămânea o verigă puternică a lagărului socialist.
Regimul a devenit mai relaxat. Din anul 1960 s-a trecut la eliberarea deţinuţilor politic, prin mai multe decrete de amnistie. În august 1964 au fost puşi în libertate ultimii 10.000 de deţinuţi politic.
31 august 1945 - S-a născut Van Morrison, vocalist, instrumentist și compozitor irlandez.
31 august 1945 - S-a născut cosmonautul rus Leonid Popov. A fost selectat cosmonaut la 27 aprilie 1970, și a zburat în calitate de comandant pe Soyuz 35.
De asemenea a făcut parte din echipajul Soiuz-40 în anul 1981, alături de cosmonautul român Dumitru Prunariu.
31 august 1949 - S-a născut actorul american Richard Gere.
Revista „People” l-a numit „Cel mai sexy barbat in viață”, în 1999.
În 2002, el a apărut în trei aparitii majore: thriller-horror Mothman Prophecies, drama Unfaithful, și Chicago (versiunea care a câștigat Premiul Oscar) pentru care a câștigat un Glob de Aur ca „Cel mai bun actor – Comedie sau muzical„.
Filmul lui Gere din 2004, Shall We Dance, a reprezentat un succes in incasari de 170 milioane dolari. Gere a fost declarat „Omul Anului” de catre Harvard University’s Hasty Pudding Theatricals’in anul 2006.
31 august 1961 - S-a născut Ioan Gyuri Pascu, actor și muzician român (d. 2016)
Ioan Gyuri Pascu (n. 31 august 1961, Agnita, regiunea Brașov – d. 26 septembrie 2016, București) a fost un muzician și un actor român, membru al grupului de umor Divertis din anul 1987.
S-a lansat în cariera muzicală în anul 1977 și de atunci a abordat diverse stiluri muzicale, printre care: pop, rock, blues și reggae.
A fondat mai multe formații de succes în anii 1990, precum The Blue Workers sau Pacific, al căror solist a fost, fiind membru activ al primei formații.
A lansat mai multe piese de rock alternativ prin casa sa de discuri, Tempo Music, și este un critic al radioului comercial românesc.
Pe lângă activitatea de la Divertis, unde a abordat în special satiră politică, a mai jucat în filme de lung metraj precum O vară de neuitat – în regia lui Lucian Pintilie și în Occident – regizor Cristian Mungiu.
A mai jucat în mai multe piese de teatru, precum Take, Ianke și Cadîr, asigurând și coloana sonoră pentru o parte din ele.
A colaborat cu mai multe posturi de televiziune, printre care TVR 1, Antena 1 și Pro TV.
A mai contribuit ca jurnalist sportiv și comentator de sport și a scris mai multe cărți de spiritualitate și pentru copii.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
31 august 1963 - A murit pictorul francez Georges Braque, fondator – alături de Pablo Picasso – al curentului cubist in arta; (n. 1882).
31 august 1963 - A fost inaugurarat ”telefonul roșu”, o legatura telefonică directă intre președinții american și sovietic.
31 august 1970 - S-a născut regina Rania a Iordaniei, sotia regelui Abdulah al II-lea .
31 august 1973 - A murit actorul şi regizorul John Ford; filmele western realizate de el au devenit modele ale genului: “Diligenţa”, “Omul liniştit”, “Fructele mâniei”; (n. 1 februarie 1894).
31 august 1980 - După două luni de grevă, guvernul polonez a fost de acord cu revendicările muncitorilor, recunoscând sindicatul independent “Solidaritatea”
Lech Wałęsa (n. 29 septembrie 1943, Popowo(d), Germania Nazistă) este un om politic, lider sindical și activist pentru drepturile omului din Polonia. Lider charismatic, a fost cofondator al primului sindicat independent din Europa de Est comunistă, Solidaritatea (Solidarność), a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1983 și a îndeplinit funcția de președinte al Poloniei între 1990 și 95 – foto preluat de pe www.theatlantic.com
Solidaritatea (nume integral)ș Sindicatul Independent Autocefal „Solidaritatea” ) este o federație sindicală fondată în septembrie 1980 la Gdańsk în Polonia și condusă inițial de Lech Wałęsa.
În anii 1980 a constituit o importantă mișcare anticomunistă, adunând de la persoane asociate cu Biserica Catolică până la membri ai stângii anticomuniste.
Solidaritatea sugera nonviolența în activitatea membrilor săi.
Supraviețuirea Solidarității a reprezentat un eveniment fără precedent nu doar pentru Polonia, un satelit al Moscovei condus pe un sistem comunist unipartit, ci pentru întregul bloc estic.
Influența crescândă a Solidarității a condus la intensificarea și răspândirea idealurilor anticomuniste în întreaga Europă Centrală și de Est, slăbind regimurile comuniste.
În Polonia, Solidaritatea a fost principala cauză a prăbușirii comunismului.
Criza economică tot mai adâncă de la sfârșitul anilor 1980 a determinat izbucnirea unor greve masive, iar guvernul, amenințat de faliment economic, a fost nevoit să încheie un acord cu sindicatele libere, prin care s-a decis organizarea primelor alegeri libere.
Curând, Republica Populară Polonia a fost înlocuită de o republică democrată.
Aceste alegeri, în care au învins cu precădere candidați anticomuniști, au cauzat o serie de revoluții pașnice anticomuniste în Europa Centrală și de Est.
Modelul Solidarității a fost preluat, pe diverse căi, de opoziția din întreaga Europă comunistă, fapt care a determinat căderea blocului estic și, mai apoi, dizolvarea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990.
31 august 1986 - În regiunea Vrancea s-a înregistrat un cutremur cu magnitudinea de 6,95 grade pe scara Richter.
Cutremurul a fost simțit în opt țări, afectând o mare parte a Europei de Sud-Est.
Cea mai afectată regiune a fost Focșani-Bârlad, unde intensitatea seismului a fost de VIII grade pe scara Mercalli, provocând de exemplu, prăbușirea unei biserici.
Cutremurul a dus în România la decesul a 8 persoane (niciuna în București) și la rănirea a 317 persoane – în principal datorită pagubelor elementelor non-structurale (tencuială căzută de exemplu).
În Lunca Prutului, terenul s-a surpat și au apărut cratere.
Conform datelor oficiale, În Republica Moldova, în regiunea Chișinău-Kagul au fost consemnate 2 persoane decedate, 558 rănite, 12.500 sinistrați și 55.000 case avariate.
În Chișinău există anumite mențiuni neoficiale cu privire la prăbușirea a 4 blocuri de locuințe, rezultând aproximativ 100 de victime, dar aceste informații nu sunt validate de informațiile oficiale.
În București și în nordul Bulgariei seismul a avut intensitatea VII, în Skopje intensitatea V, în Simferopol, Kiev, Uniunea Sovietică și în Belgrad intensitatea IV, iar în Moscova, Titograd și Iugoslavia intensitatea III.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
31 august 1986 – Linia de pasageri sovietică Amiralul Nakhimov se scufundă în Marea Neagră după ce s-a ciocnit cu nava de marfă, Piotr Vasev, ucigând 423 din cele 1.234 aflate la bord.
Construită în 1952, în fosta Republică din Weimar (Germania), sub numele de Berlin, nava a fost oferită URSS ca despăgubire de război și a servit ca navă de pasageri sovietică timp de 30 de ani.
A fost rebotezată Amiral Nakimov, în onoarea amiralului Pavel Nakimov, un comandant al marinei rusești în secolul XIX, care a jucat un rol important în războiul din Crimeea.
După preluarea ei de către ruși, transformările au crescut talia navei la 17.053 tone, scrie Russia Beyond. A intrat în serviciu ca navă de linie în 1957, în cadrul companiei de navigație Black Sea Steamship.
(…)
La orele 22, Amiral Nakimov părăsea portul Novorossiisk. La scurt timp, pilotul navei a obsevat că nava cargou Piotr Vasev sosea în port. Piotr Vasev era un cargou de 18.604 tone, construit în Japonia și recent achiziționat de Uniunea Sovietică.
Piotr Vasev transporta o încărcătură de ovăz și orz din Canada. Pilotul de pe Amiral Nakimov a avertizat cargoul prin radio.
A primit răspunsul: „Nu vă faceți griji, ne vom îndepărta unul de celălalt”.
Căpitanul lui Piotr Vasev, Piotr Tkatcenko, s-a angajat să cedeze trecerea pachebotului.
Însă lucrurile au căpătat o întorsătură ciudată. Piotr Vasev tot avansa în direcția lui Amiral Nakimov.
Echipajele celor două nave au început să se îngrijoreze dar căpitanul Tkatcenko, care supraveghea mișcările pe radarul său automat, a anunțat că totul se va întâmpla așa cum a fost prevăzut și că cele două nave se vor evita în condiții de siguranță.
Convins că cargoul va trece fără incident, căpitanul Markov s-a retras în cabină, lăsându-l pe secundul Alexandr Ciudnovski la comandă.
Acesta din urmă a apelat de mai multe ori nava Piotr Vasev pentru a-i cere să-și explice mișcările și acțiunile.
Cum cargoul nu-și schimba direcția, secundul de pe Amiral Nakimov a schimbat cu zece grade cursul navei.
Dar a fost prea târziu.
Abia atunci Tkatcenko și-a ridicat ochii de pe radar și a constatat că sistemul era complet în eroare.
La orele 23.12, Piotr Vasev a izbit pachebotul.
Unii pasageri aflați pe punți neputând decât să asiste cum cargoul se apropie și percutează tribordul cu o viteză de aproximativ 10 km/h, provocând o spărtură de 84 de metri pătrați în coca lui Amiral Nakimov.
Luminile s-au stins imediat după impact.
După câteva secunde, grupul electrogen al navei a intrat în funcțiune și electricitatea a revenit.
Două minute mai târziu, luminile s-au stins iar, scufundând nava în beznă.
Persoanele aflate în cabinele de sub puntea principală erau dezorientate pe culoarele aflate în întuneric.
Nava începea să se încline rapid.
Echipajul nici nu a avut timp să lanseze bărcile de salvare.
Numeroase persoane erau prinse în cabine, între care 23 de copii.
(…)
423 din cele 1234 de persoane aflate la bord au pierit.
Între victime, 64 erau membri ai echipajului iar 359 erau pasageri.
Timp de 48 de ore, autoritățile au păstrat tăcerea.
Supraviețuitorilor li s-a permis doar să trimită telegrame cu textul „suntem bine la Novorossiisk”.
Căpitanii celor două nave au supraviețuit.
Anchetați, au fost găsiți vinovați de neglijență și condamnați la 15 ani cu închisoarea fiecare.
Au fost eliberați însă în 1992.
cititi mai mult pe evz.ro
31 august 1989 - Adoptarea prin lege a limbii române ca limbă oficială pe teritoriul Republicii Moldova și revenirea la alfabetul latin.
31 august 1990 - “Limba noastră cea română” a fost celebrată pentru prima dată ca sărbătoare legală în Republica Moldova.
31 august 1990 - S-a semnat în Berlinul de Est, Tratatul de Uniune între cele doua Germanii (realizata efectiv la 3 octombrie 1990).
31 august 1991 - Proclamarea independenţei Kârgâstanului si a Uzbekistanului fata de U.R.S.S.
31 august 1994 - Retragerea trupelor ruseşti din Germania.
31 august 1994 - Se incheie retragerea deplina a armatei ruse de pe teritoriul Lituaniei.
31 august 1997 - Prinţesa de Wales, Lady Diana şi prietenul său Dodi al Fayed, şi-au pierdut viaţa într-un accident de maşină la Paris.
31 august 1998 - Coreea de Nord anunţă lansarea primului său satelit, Kwangmyongsong.
31 august 2002 - A încetat din viaţă Lionel Hampton, pianist, baterist şi solist vocal de jazz. În 1985 a fost desemnat “ambasador al muzicii” Statelor Unite; (n.20 aprilie 1908).
31 august 2003 - A fost sfintita Biserica Manastirii Sapânta – Peri (comuna Sapânta), cea mai înalta constructie de lemn din lume (75 m).
31 august 2005 - A încetat din viaţă Sir Joseph Rotblat, unul dintre oamenii de ştiinţă angajati in construirea bombei atomice. După război, Rotblat s-a implicat în campania împotriva armelor nucleare şi, în 1995, a primit Premiul Nobel pentru Pace.
31 august 2006 - Faimoasa pictură a lui Edvard Munch, Țipătul, versiunea executată în tempera pe carton în 1910, furată la 22 august 2004 de la muzeul Munch, a fost recuperată de poliția norvegiană.
“Ţipătul” (1893) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ţipătul (în norvegiană şi original Skrik) este titlul a patru tablouri ale pictorului norvegian Edvard Munch realizate între 1893 şi 1910.
Versiunea cea mai faimoasă se găseşte la Galeria Naţională a Norvegiei şi a fost terminată în 1893.
Alte două versiuni se află la Muzeul Munch din Oslo în timp ce una se află într-o colecţie particulară. În 1895 Edvard Munch a realizat şi o litografie cu acelaşi titlu.
cititi mai mult pe: ro.wikipedia.org; en.wikipedia.org
31 august 2012 - A decedat poeta română Constanta Buzea ; (n.1941).
A urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa în 1970.
Între 1974 şi 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru, iar din 1990 a lucrat ca redactor la revista România literară, unde a semnat rubrica de corespondenţă „Post-restant“.
Constanţa Buzea s-a căsătorit în 1961 cu poetul Adrian Păunescu (soţii Păunescu au avut doi copii, pe Ioana (2 iunie 1967 – noiembrie 2011) şi pe Andrei (n. 1969), iar în 1977 au divorţat).
31 august 2014 - A decedat politicianul comunist Ştefan Andrei, fost ministru de externe al României (n. 1931). A fost numit în postul de ministru de Externe în 1978, ca succesor al lui George Macovescu, unde a rămas până în 1985.
Ulterior a fost numit preşedinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale, funcţie pe care a ocupat-o până în 1987, când a fost promovat din nou, în postul de viceprim-ministru al Guvernului.
A deţinut acest post până în 1989.
Pentru că a făcut parte din fostul regim al lui Ceauşescu, Ştefan Andrei a fost arestat în 1990, dupa Revolutia anticomunista, si a stat în închisoare timp de doi ani şi cinci luni.
31 auguast 2016 – Președintele Braziliei, Dilma Rousseff, este revocată din funcție fiind acuzată de abateri administrative penale și nesocotire a bugetului federal.
31 august 2019 - 5 persoane ucise şi aproximativ 21 rănite într-un atac armat din vestul statului Texas.
Un tânăr alb cu vârsta în jur de 30 de ani, cunoscut de poliţie, a ucis 4 persoane şi a rănit alte 21 sâmbătă, într-un atac armat produs în vestul statului Texas, între oraşele Midland şi Odessa, incident început cu o oprire în trafic şi încheiat prin uciderea sa de către poliţie, transmite Reuters.
Suspectul a deturnat o maşină a poştei americane şi a deschis focul asupra poliţiştilor, a persoanelor aflate în trafic şi la cumpărături în week-end-ul prelungit aglomerat ca urmare a sărbătorii federale a Zilei Muncii (celebrată luni), înainte de a fi împuşcat şi ucis în parcarea unui complex cinematografic din Odessa, conform informaţiilor furnizate de poliţia locală.
cititi mai mult pe www.agerpres.ro
31 august 2020 - La Ordinea Zilei